{"id":24689,"date":"2015-10-15T22:29:07","date_gmt":"2015-10-15T20:29:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24689"},"modified":"2015-10-15T22:29:07","modified_gmt":"2015-10-15T20:29:07","slug":"treziti-va-a-inceput-secolul-21-venetia-2015","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/treziti-va-a-inceput-secolul-21-venetia-2015\/","title":{"rendered":"Trezi\u0163i-v\u0103, a \u00eenceput secolul 21! (Vene\u0163ia 2015)"},"content":{"rendered":"

…Un ecran gol, cenu\u015fiu, ca o cortin\u0103, mai degrab\u0103 un lin\u0163oliu, de nimic tulburat, niciun postgeneric, niciun sunet, nici vorb\u0103 de muzic\u0103, \u00eencremenire \u00een sal\u0103, respira\u0163ie re\u0163inut\u0103, t\u0103cere morm\u00e2ntal\u0103 \u015fi, apoi, tunete de aplauze pre\u0163 de 15 minute. A\u015fa s-a petrecut desp\u0103r\u0163irea de filmul lui Alexandr Sokurov Francofonia, (Elegie pentru Europa). Crea\u0163ia \u201egeniului siberian\u201c, cum mai este numit cineastul rus, venise la Vene\u0163ia cu aura capodoperei, nu \u015ftiu cum instituit\u0103 \u00eenc\u0103 \u00eenainte ca filmul s\u0103 fie v\u0103zut \u015fi intensificat\u0103 cu fiecare zi ce trecea \u2013 la sf\u00e2r\u015fit, nimeni \u015fi nimic nu o putea disloca, at\u00e2t \u00een preferin\u0163ele criticii, c\u00e2t \u015fi ale publicului. Note maxime pe ambele fronturi, fenomen mai rar \u00eent\u00e2lnit \u00een lumea festivalurilor, c\u00e2nd este vorba de un film a\u015fa-numit dificil. Amintesc c\u0103 grosul ziari\u015ftilor din s\u0103lile de proiec\u0163ii este cel al colegilor italieni, pe c\u00e2t de patrio\u0163i, uneori, pe at\u00e2t de iu\u0163i la m\u00e2nie, agita\u0163i \u015fi slobozi \u00een gest \u015fi la vorb\u0103, chiar dac\u0103 au \u00een fa\u0163\u0103 un cona\u0163ional. Dac\u0103 nu le place ceva, fluier\u0103 cu s\u00e2rg, ba mai \u015fi dau calificative pe loc, \u00een gura mare: \u201eincompetente\u201c. Coinciden\u0163\u0103 absolut uluitoare, deconcertant\u0103, ale c\u0103rei resorturi nu sunt deloc u\u015for de descifrat. Nu cred c\u0103 temperatura recept\u0103rii a fost influen\u0163at\u0103 de prestigiul autorului care, acum patru ani, plecase de la Lido cu Leul de aur pentru fastuosul s\u0103u Faust, ultimul capitol al tetralogiei despre putere, \u00eenceput\u0103 \u00een 1999 cu Moloch, continuat\u0103 cu Taurul (2000) \u015fi Soarele (2005). Poate amintirea acelei crea\u0163ii unice numite Arca ruseasc\u0103, turnat\u0103 \u00eentr-un singur \u015fi complicat plan-secven\u0163\u0103 de 96 de minute, s\u0103 fi contat. Atunci, sute de actori, dou\u0103zeci \u015fi doi de asisten\u0163i s-au instalat la Ermitaj, pentru a face s\u0103 \u0163\u00e2\u015fneasc\u0103, din str\u0103baterea secolelor de pictur\u0103, o analiz\u0103 metafizic\u0103 a raporturilor dintre putere \u015fi politic\u0103, a\u015fa cum se vars\u0103 ele \u00een marea albie a istoriei. Nu suntem departe de aceste idei obsesive nici \u00een Francofonia, o cronic\u0103 a muzeului Luvru sub Ocupa\u0163ie, numai c\u0103, de data aceasta, filmul mi se pare mult mai greu de asimilat. Autorul are voluptatea eclectismului. Poruncind, declan\u015f\u00e2nd demiurgic o impresionant\u0103 desf\u0103\u015furare de referin\u0163e, de trimiteri (rostirea din off a comentariului \u00eei apar\u0163ine), cineastul trece furtunos prin mari spa\u0163ii ale istoriei \u015fi ale artei, \u00eendurerat de neputin\u0163a omului de a se opune r\u0103ului. Destinul Luvrului \u00een anii de restri\u015fte ai r\u0103zboiului a fost, dincolo de calitatea \u00een sine de subiect al evoc\u0103rii, o sc\u00e2nteie aruncat\u0103 peste secole de dezn\u0103dejde, durere. Apar, la \u00eenceput, dar \u015fi pe parcurs, surprinz\u0103toare imagini de arhiv\u0103 ale lui Cehov, Tolstoi, pe patul de moarte, \u00eenso\u0163ite de strig\u0103tul \u201eTrezi\u0163i-v\u0103, a \u00eenceput secolul XX\u201c. Tot at\u00e2t bine putea s\u0103 fie \u015fi secolul XXI, dac\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 am asistat, nu de mult, la tragedia arheologului Khaled Assad, ucis de militan\u0163ii Isis, pentru c\u0103 a ap\u0103rat comorile de la Palmira. Indignat, cineastul declara ziari\u015ftilor: \u201eMoartea sa, distrugerea siturilor arheologice sunt acte bestiale, barbarie curat\u0103. Sub ochii no\u015ftri pier monumente care au rezistat secolelor\u201c. Mai mult ca sigur, dac\u0103 ar fi f\u0103cut filmul \u00een aceste zile, un astfel de episod \u00eentunecat \u015fi-ar fi g\u0103sit locul \u00een Francofonia, pentru c\u0103 autorul nu are nicio re\u0163inere \u00een a arunca, \u00een fluviul narativ, documente de ieri \u015fi de azi, fotografii de epoc\u0103, imagini de arhiv\u0103, dar \u015fi masive fic\u0163ionaliz\u0103ri. Apare, \u00een interpretarea unui actor, personajul c\u0103ruia i se datoreaz\u0103 salvarea Luvrului \u00een anii Ocupa\u0163iei, profesorul Jacques Jaujard, din p\u0103cate un erou aproape necunoscut, directorul muzeului care a refuzat s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 postul, omul care a \u015ftiut s\u0103 negocieze cu contele Franz Wolff-Metternich, el \u00eensu\u015fi specialist \u00een arta renan\u0103, \u00eens\u0103rcinat de Hitler s\u0103 ia \u00een st\u0103p\u00e2nire depozitele drept prad\u0103. De c\u00e2teva ori, Napoleon Bonaparte coboar\u0103 din tablouri, b\u00e2ntuie ca o fantom\u0103 prin s\u0103lile muzeului, grijuliu cu posteritatea sa, ar\u0103t\u00e2nd cu degetul de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd se afl\u0103 \u00een fa\u0163a uneia dintre p\u00e2nzele al c\u0103ror erou este: \u201eC\u2019est moi!, C\u2019est moi!\u201c. Mai pu\u0163in fantomatic\u0103 apare Marianne, cu boneta ei frigian\u0103, repet\u00e2nd ca pe o mantr\u0103 na\u0163ional\u0103 \u201eLibertate, Egalitate, Fraternitate\u201c. Revine, insistent, imaginea unei m\u0103ri \u00een furtun\u0103 (motiv recurent \u00een opera lui Sokurov), simbol al istoriei zguduite de cataclisme, de r\u0103zboaie, de dictaturi \u015fi ambi\u0163ii de cucerire. S-a spus, pe bun\u0103 dreptate, c\u0103 ar fi greu s\u0103 descoperim ast\u0103zi un cineast care s\u0103 ne cheme \u00een muzee \u015fi s\u0103 ne fac\u0103 ferici\u0163i cu o astfel de lung\u0103 plimbare. Dar ce plimbare! Poate ar trebui s\u0103 medit\u0103m o clip\u0103 \u015fi asupra unui am\u0103nunt: creatori care au trecut de mult de prima tinere\u0163e precum Sokurov, Godard, Malick \u00eendr\u0103znesc ast\u0103zi s\u0103 are mai ad\u00e2nc \u00een c\u00e2mpul experimentelor, al limbajului cinematografic dec\u00e2t mai tinerii lor confra\u0163i. Dar altele au fost criteriile avute \u00een vedere de juriu, printre ele afl\u00e2ndu-se, din c\u00e2te se pare, mesajul cinematografiilor de peste m\u0103ri \u015fi \u0163\u0103ri. Circumscris \u015fi temei noastre din aceste r\u00e2nduri \u015fi din num\u0103rul trecut, al realit\u0103\u0163ii care bate fic\u0163iunea, a fost \u015fi filmul El Clan al regizorului argentinian Pablo Trapero, c\u00e2\u015ftig\u0103tor, de altfel, \u015fi al Leului de argint, povestea real\u0103 a unei familii \u00een aparen\u0163\u0103 normale, \u00een fapt un clan de criminali care au terorizat Argentina \u00een anii \u201980. \u00centr-o \u0163ar\u0103 \u00een care, teoretic, dup\u0103 \u00eenl\u0103turarea dictaturii militare a lui Rafael Videla \u00een 1981, tragicul fenomen al disp\u0103ru\u0163ilor f\u0103r\u0103 urm\u0103, \u201elos desaparecidos\u201c, a luat sf\u00e2r\u015fit, produsul acelui regim al ororilor \u00eenc\u0103 mai tr\u0103ia. Familia Puccio, al c\u0103rei cap, pa\u015fnicul burghez de acum, fusese un func\u0163ionar al sinistrei poli\u0163ii Commodoro, \u00ee\u015fi continu\u0103 activitatea, de data aceasta numai \u00een beneficiul propriu. Greu de crezut c\u0103 to\u0163i, tat\u0103, mam\u0103 \u015fi patru fii, to\u0163i oameni care nu lipsesc duminicile de la biseric\u0103, p\u0103rin\u0163i \u015fi copii cu tabieturi de neclintit, afectuo\u015fi \u015fi bine pozi\u0163iona\u0163i \u00een via\u0163a social\u0103, sunt o mic\u0103 \u015fi inebranlabil\u0103 re\u0163ea de r\u0103piri, urmate de r\u0103scump\u0103r\u0103ri. Culmea inventivit\u0103\u0163ii \u015fi a cinismului, victimele sunt recrutate mai ales dintre r\u00e2ndurile colegilor fiului cel mare, juc\u0103tor de rugbi, m\u00e2na dreapt\u0103 a blajinului s\u0103u p\u0103rinte. Pe m\u0103sur\u0103 ce intr\u0103m \u00een prea plinul filmului, descoperim cu stupoare c\u0103 nimeni nu a fost inocent \u00een acea familie. C\u00e2te un nenorocit smuls de la treburile sale se zb\u0103tea legat \u00eentr-o c\u0103mar\u0103, \u00een vreme ce la c\u00e2\u0163iva pa\u015fi, \u00een elegantul salon familial, clanul lua lini\u015ftit cina. Tensiunea filmului ne proiecteaz\u0103, pe alocuri, \u00eentr-o atmosfer\u0103 ce ne aminte\u015fte de Scorsese sau Brian De Palma. Nu degeaba Almodovar a \u0163inut s\u0103-\u015fi lege numele de El Clan, fiind unul dintre produc\u0103tori.
\nDintr-un continent \u00een altul. Edi\u0163ia din acest an a festivalului ar putea fi numit\u0103 \u015fi una a inocen\u0163ei ultragiate. Au impresionat dou\u0103 filme despre abuzurile asupra copiilor, diferite ca ton \u015fi adres\u0103. Spotlight al americanului Thomas McCarthy ar putea fi pentru timpul nostru ceea ce a fost la vremea respectiv\u0103, \u00een 1976, To\u0163i oamenii pre\u015fedintelui de Alan Pakula, poate mai pu\u0163in spectaculos (prezen\u0163a lui Robert Reford \u015fi a lui Dustin Hoffman asigurau, atunci, cota de glamour), dar temeinic, bine controlat. Urm\u00e2nd aceea\u015fi formul\u0103, o echip\u0103 de ziari\u015fti de la Boston Globe (numit\u0103 Spotlight) \u00ee\u015fi propune s\u0103 investigheze \u015fi s\u0103 aduc\u0103 la lumin\u0103 abuzurile preo\u0163ilor catolici ale c\u0103ror victime au fost copiii \u015fi, nu mai pu\u0163in ale avoca\u0163ilor specializa\u0163i \u00een cauze nedrepte. F\u0103r\u0103 false pudori, dar \u015fi f\u0103r\u0103 a exploata subiectul insistent dezb\u0103tut \u00een pres\u0103, personajele celor \u015fase reporteri, interpreta\u0163i de Michael Keaton, Mark Ruffalo, Rachel McAdams, Lew Schreiber, John Slatery \u015fi Stanley Tucci compun \u00eempreun\u0103 coordonatele unui film tradi\u0163ional, un Watergate catolic, \u00een felul lui \u015fi un omagiu adus meseriei de ziarist, cu tot ceea ce implic\u0103 ea, entuziasm, \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare, oboseal\u0103, curaj. Mult mai dur, filmul The Beasts of no Nation (Bestie senza patria, titlul italian) al lui Cary Fukunga (California), inspirat \u015fi el de fapte reale, care au stat \u015fi la baza romanului cu acela\u015fi nume semnat de scriitorul nigerian Uzodinma Iweala. Eroii sunt, de data acesta, copiii-solda\u0163i, educa\u0163i s\u0103 lupte asemenea adul\u0163ilor. Uneori \u00eei pot \u015fi \u00eentrece \u00een violen\u0163\u0103. Mentorul protagonistului aminte\u015fte deopotriv\u0103 de un epigon al lui Che Guevara \u015fi de \u00eentunecatul Kurz, a\u015fa cum \u00eel \u015ftim din interpretarea lui Marlon Brando \u00een Apocalypse Now, a c\u0103rui privire ne \u00eenfioar\u0103 la o simpl\u0103 aducere aminte. Anticipez c\u0103 adolescentul nigerian Abraham Attah a fost r\u0103spl\u0103tit cu Premiul Marcello Mastroianni, atribuit unei tinere speran\u0163e. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, mai aproape de noi (\u00een spa\u0163iu, pentru c\u0103 timpul este, oricum, cel al contemporaneit\u0103\u0163ii), Amos Gitai reconstituie \u00een Rabin, the Last Day ceea ce titlul spune de la bun \u00eenceput: asasinarea fostului prim ministru Yitzac Rabin acum dou\u0103 decenii (4 noiembrie 1995). Cineastul israelian, recunoscut pentru sobrietatea talentului cu care induce cinematografului for\u0163a memoriei, pare a ne spune: Ne aducem aminte pentru a face loc speran\u0163ei de pace, dar nimic nu poate fi mai trist dec\u00e2t constatarea c\u0103, dup\u0103 dou\u0103zeci de ani, asist\u0103m la disolu\u0163ia ei. Cu acest sentiment ne-am desp\u0103r\u0163it de filmul lui Gitai care a l\u0103sat \u00een urm\u0103 exerci\u0163iile formale ale ultimelor sale crea\u0163ii, de dragul urgen\u0163elor istoriei.<\/p>\n

\"film-1\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

…Un ecran gol, cenu\u015fiu, ca o cortin\u0103, mai degrab\u0103 un lin\u0163oliu, de nimic tulburat, niciun postgeneric, niciun sunet, nici vorb\u0103 de muzic\u0103, \u00eencremenire \u00een sal\u0103, respira\u0163ie re\u0163inut\u0103, t\u0103cere morm\u00e2ntal\u0103 \u015fi, apoi, tunete de aplauze pre\u0163 de 15 minute. A\u015fa s-a petrecut desp\u0103r\u0163irea de filmul lui Alexandr Sokurov Francofonia, (Elegie pentru Europa). Crea\u0163ia \u201egeniului siberian\u201c, cum… Cite\u0219te mai mult »Trezi\u0163i-v\u0103, a \u00eenceput secolul 21! (Vene\u0163ia 2015)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[15169,15168],"class_list":["post-24689","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-film-festival","tag-venetia-2015"],"views":1141,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24689","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24689"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24689\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24691,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24689\/revisions\/24691"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24689"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24689"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24689"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}