<\/p>\n
\u00cen urm\u0103 cu exact 60 de ani \u2013 mai precis, \u00een lunile iunie-septembrie 1955 \u2013 Marin Preda publica \u00een revista Via\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103 fragmente din romanul Morome\u0163ii I care, \u00een acela\u015fi an, va ap\u0103rea \u00een volum la Editura de Stat pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103.
\nConsiderat\u0103 una dintre c\u0103r\u0163ile fundamentale ale literaturii noastre, ea n-a avut \u00eens\u0103 \u015fi o carier\u0103 interna\u0163ional\u0103 notabil\u0103, m\u0103car, cu toate c\u0103 a fost tradus\u0103 \u00een mai multe limbi (\u00eentre care \u015fi chineza!). Cum se face c\u0103 pentru publicul rom\u00e2nesc Morome\u0163ii \u015fi protagonistul s\u0103u etaleaz\u0103 disponibilit\u0103\u0163i superlative de a \u201evorbi\u201c cititorului, de a sensibiliza \u015fi a semnifica, iar pentru str\u0103ini romanul r\u0103m\u00e2ne mut ca o leb\u0103d\u0103 exotic\u0103?, m\u0103 \u00eentrebam \u00een volumul Cine e\u015fti dumneata, domnule Moromete?, tip\u0103rit de Editura Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne \u00een 2003. R\u0103spunsul de acum nu difer\u0103 substan\u0163ial de cel de atunci…
\nNou\u0103, rom\u00e2nilor, Ilie Moromete ne place pentru c\u0103-l percepem, binevoitori \u015fi empatici, ca pe un b\u0103iat bun, de-al nostru, din popor, z\u0103mislit dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea noastr\u0103, \u00een vreme ce pentru infernalii \u201eceilal\u0163i\u201c (l\u2019enfer c\u2019est les autres, nu?), pentru feluri\u0163ii str\u0103ini la vorb\u0103 \u015fi la port de pe varii meleaguri agreabilul, simpaticul, haiosul sili\u015ftean se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 ca o creatur\u0103 ciudat\u0103, cu reflexe de ne\u00een\u0163eles \u015fi cu reac\u0163ii complet aiuritoare. \u00centr-un cuv\u00e2nt, este un personaj necredibil pentru c\u0103 aproape \u00eentregul s\u0103u comportament r\u0103m\u00e2ne exterior setului de reprezent\u0103ri, de obi\u015fnuin\u0163e, atitudini, deprinderi, mentalit\u0103\u0163i \u015fi, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, valori care, pentru str\u0103inii \u00een cauz\u0103, deseneaz\u0103 perimetrul normalit\u0103\u0163ii, al firescului \u00een\u0163eles nicasian ca expresie a firii omului. Nu e vorba, prin urmare, despre coeficientul acceptabil \u015fi sub\u00een\u0163eles de insolit, de pitoresc legitim, despre specificitatea inerent\u0103, original\u0103 \u015fi diferen\u0163iatoare pe care o presupune orice alteritate \u015fi o \u00eenglobeaz\u0103 orice pluralism, ci despre o adev\u0103rat\u0103, esen\u0163ial\u0103 \u015fi radical\u0103 disimetrie filosofic-existen\u0163ial\u0103. \u00cen pofida eforturilor stimabile ale rom\u00e2nilor de a se sincroniza cu spiritul european, de a se alinia pe c\u00e2t posibil la comandamentele sale \u2013 lucru care, \u00een istorie, le-a \u015fi reu\u015fit uneori gra\u0163ie unor disponibilit\u0103\u0163i adaptativ\u2013mimetice neobi\u015fnuite \u2013, de cele mai multe ori ei r\u0103m\u00e2n claustra\u0163i \u00een subteranele unui etnos enclavizant, retractil, bizar sau m\u0103car ambiguu care, c\u00e2teodat\u0103, \u00eembrac\u0103 manifest\u0103ri de-a dreptul delirante. \u00cen via\u0163a ca via\u0163\u0103, dar \u015fi \u2013 egal \u2013 \u00een literatur\u0103 ca form\u0103 de via\u0163\u0103.
\nNu-mi propun acum s\u0103 repun \u00een discu\u0163ie validitatea convingerii \u2013 larg \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 de scriitorii \u015fi esteticienii rom\u00e2ni \u2013 cum c\u0103 optima cale de acces spre universalitate o reprezint\u0103 specificul na\u0163ional. Desigur, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, Liviu Rebreanu are dreptate c\u00e2nd afirm\u0103 senten\u0163ios: \u201eNumai prin ce avem deosebit de al\u0163ii vom putea interesa pe al\u0163ii. Interna\u0163ional \u00een art\u0103 e tot ce e mai na\u0163ional\u201c. Problema este formulat\u0103 \u00een termeni ap\u0103sat reduc\u0163ioni\u015fti: dialectica interna\u0163ionaliz\u0103rii artei este, \u00een realitate, mult mai complex\u0103 \u015fi mai nuan\u0163at\u0103. Accept\u00e2nd, chiar \u015fi cu rezerve, opinia marelui romancier, m\u0103 \u00eentreb \u00eens\u0103 p\u00e2n\u0103 unde poate merge ineditul acestui orgolios \u201edeosebit de al\u0163ii\u201c? Nu cumva el trebuie s\u0103 se \u00eencadreze, totu\u015fi, \u00eentre anumite limite, dincolo de care se profileaz\u0103 spa\u0163iul periculos al c\u0103derii \u00een neinteligibil care, la r\u00e2ndu-i, prefa\u0163eaz\u0103 disolu\u0163ia interesului, indiferen\u0163a, refuzul? Nu cumva diferen\u0163ierea necenzurat\u0103, acest \u201edeosebit de al\u0163ii\u201c dus prea departe se preschimb\u0103 din atu \u00een handicap?
\nRom\u00e2nii sunt percepu\u0163i adesea ca purt\u0103tori ai semnului unui \u201ealtfel\u201c dificil de asimilat \u015fi de \u00een\u0163eles prin prisma experien\u0163elor existen\u0163iale normale \u015fi ale mentalului derivat din atari experien\u0163e. Dac\u0103 facem abstrac\u0163ie de perversul Mony Vibescu, eroul lui Guillaume Apollinaire \u015fi al romanului s\u0103u cu vergi \u015fi virgine, unul dintre pu\u0163inii rom\u00e2ni prezen\u0163i, ca personaje de prim plan, \u00een opera unui autor str\u0103in de notorietate, Lafcadio al lui Andr\u00e9 Gide, este un criminal care-\u015fi leag\u0103 numele de celebrul \u201eact gratuit\u201c \u2013 sintagm\u0103 benign\u0103, menit\u0103 s\u0103 escamoteze dimensiunea ira\u0163ional\u0103 a comportamentului eroului. Poate c\u0103 recursul lui Gide la identitatea unui cona\u0163ional al nostru este pur \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Dar dac\u0103 nu este? S\u0103 ne amintim c\u0103 \u00een mod frecvent contactele nemijlocite ale c\u0103l\u0103torilor str\u0103ini cu realit\u0103\u0163ile autohtone sf\u00e2r\u015fesc \u00een perplexitate. (Studiul lui Dumitru Dr\u0103ghicescu privitor la psihologia poporului rom\u00e2n abund\u0103 \u00een astfel de consemn\u0103ri). Perplexitatea, uimirea traduc, pe fond, \u00een registrul reactivit\u0103\u0163ii imediate, incompatibilitatea structural\u0103 dintre o anumit\u0103 fenomenologie \u015fi geometria modelului mental prin grila c\u0103ruia ea este receptat\u0103 \u015fi evaluat\u0103. Iar bunul sim\u0163 comun postuleaz\u0103 elementar c\u0103 nu ne identific\u0103m niciodat\u0103 cu ceea ce, fundamental neasem\u0103n\u0103tor fiindu-ne, declan\u015feaz\u0103 \u00een noi uimirea contrariat\u0103. Se potrive\u015fte Moromete cu viziunea despre om a unui str\u0103in \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t acesta s\u0103 se poat\u0103 reg\u0103si \u00een personajul lui Marin Preda care, nota bene, pare construit literar cu manualul de rom\u00e2nism pe mas\u0103? R\u0103spunsul este, \u00een opinia mea, mai cur\u00e2nd negativ. Iat\u0103, pe scurt, c\u00e2teva argumente.
\nRom\u00e2nului \u00eei este proprie starea de a\u015fteptare mistic\u0103 a unei straniet\u0103\u0163i providen\u0163iale, capabile s\u0103 surmonteze istorica lui lips\u0103 de voca\u0163ie activist\u0103 \u015fi s\u0103-l salveze. S\u0103-l salveze a\u015fa, \u00een general, conferind vie\u0163uirii sale o finalitate \u015fi un sens pe care nu g\u0103se\u015fte l\u0103untric resurse s\u0103 \u015fi le imagineze \u015fi s\u0103 \u015fi le asume de unul singur, dar nu mai pu\u0163in s\u0103-l salveze livr\u00e2ndu-i, ex-cathedra, solu\u0163ii pentru problemele curente cu care se confrunt\u0103. Rezemat \u00een toiagul mioritic \u015fi l\u0103s\u00e2ndu-\u015fi privirile s\u0103 se piard\u0103 \u00een infinitul zari\u015ftii cosmice, se resemneaz\u0103 s\u0103 cultive, la umbra fatalismului comod, pasivitatea lene\u015f\u0103 \u015fi conformist\u0103 dublat\u0103 de bovarica investi\u0163ie \u00een speran\u0163e inconsistente. Dup\u0103 retragerea aurelian\u0103, locuitorii Daciei i-au a\u015fteptat pre\u0163 de c\u00e2teva decenii (sau, poate, veacuri) pe romani s\u0103 revin\u0103 cu aceea\u015fi \u00eencredere f\u0103r\u0103 obiect cu care urma\u015fii lor de la finele celui de-al II-lea r\u0103zboi mondial au a\u015fteptat revenirea americanilor.
\nMoromete este un campion al a\u015ftept\u0103rii. Agentul de urm\u0103rire Jupuitu i-o repro\u015feaz\u0103 de la obraz:
\n\u201e\u2013 Ce dracu, m\u0103, nea Ilie! zise el cu glas care se vroia plin de uimire. Ce dracu, m\u0103? Nu po\u0163i s\u0103 pl\u0103te\u015fti c\u00e2teva mii de lei? De ce nu pl\u0103te\u015fti o dat\u0103 s\u0103 scapi de belea? Ce a\u015ftep\u0163i?\u201c
\nMulte a\u015fteapt\u0103 numitul Ilie! O alt\u0103 conversiune a datoriilor agricole, un miracol politic din partea lui Iorga, cel cu doi creieri (\u201e… Nu se poate s\u0103 nu vie el Iorga cu o lege…\u201c), o am\u00e2nare sine die a tuturor scaden\u0163elor \u015fi amenin\u0163\u0103rilor vie\u0163ii. C\u00e2nd constat\u0103, tardiv \u015fi dureros, c\u0103 \u201ezadarnic \u00ee\u015fi \u00eenchipuise c\u0103 primejdia avea s\u0103-l a\u015ftepte pe el s-o \u00eent\u00e2mpine preg\u0103tit\u201c, Moromete este deja victima prelungitei expectative cultivate iluzoriu \u201e\u00een speran\u0163a c\u0103 doar-doar va veni cineva sau se va auzi de undeva c\u0103 se va \u00eent\u00e2mpla un lucru, o mi\u015fcare undeva, sau nu se \u015ftie ce r\u0103sturnare, nu se \u015ftie ce lege, care dac\u0103 n-ar schimba cu totul situa\u0163ia, \u00een orice caz s-o \u0163in\u0103 pe loc, s\u0103 stea pe loc banca, s\u0103 nu se mi\u015fte fonciirea, s\u0103 nu pl\u0103teasc\u0103 nimic pentru \u015fcoala lui Niculae…\u201c. Inclusiv credin\u0163a lui \u00een nesf\u00e2r\u015fita r\u0103bdare a timpului n-are la baz\u0103 dec\u00e2t aceea\u015fi etern\u0103 \u015fi p\u0103guboas\u0103 filozofie a a\u015ftept\u0103rii hierofantice: cineva…, ceva…, cumva…, de undeva…
\nLui Ilie \u00eei lipse\u015fte at\u00e2t voca\u0163ia de lupt\u0103tor cu vicisitudinile vie\u0163ii, c\u00e2t \u015fi minimul instinct de conservare \u00een plan imediat. Nu \u00eentreprinde nimic pentru a-\u015fi salva gospod\u0103ria \u015fi familia, ba chiar amplific\u0103 \u2013 fie prin pasivitate, fie prin acte de autoritarism deplasat \u2013 falia ivit\u0103 \u00eentre el \u015fi fiii mai mari, a\u015ftept\u00e2nd ca totul s\u0103 se rezolve de la sine ori prin interven\u0163ia unei instan\u0163e atotputernice fa\u0163\u0103 de care se comport\u0103 ca un orfan, ca un asistat social. Statul, regele, parlamentul, Iorga, Madgearu sunt tot at\u00e2tea \u00eentrup\u0103ri posibile ale acelui \u201ecineva\u201c nebulos chemat s\u0103 g\u0103seasc\u0103 solu\u0163ii, s\u0103 impun\u0103 legi noi sau s\u0103 le anuleze pe cele existente, ostile intereselor lui Moromete. \u201eAscult\u0103 aicea, nu se poate s\u0103 fac\u0103 ei una ca asta!…\u201c \u00eel asigur\u0103 el pe \u00eengrijoratul Dumitru lui Nae convins c\u0103 ace\u015fti \u201eei\u201c, cu sau f\u0103r\u0103 nume, nu-l pot abandona, nu se pot sustrage ipostazei de ocrotitori \u00een care personajul \u00eei instalase odat\u0103 pentru totdeauna\u2026
\nCe-l mai define\u015fte pe rom\u00e2n? Abilitatea dus\u0103 p\u00e2n\u0103 aproape de grani\u0163a virtuozit\u0103\u0163ii (iar, uneori, dincolo de ea!) \u00een materie de eludare a regulilor de orice fel \u2013 juridice, sociale, de convie\u0163uire comunitar\u0103… Rom\u00e2nul nu este doar adeptul cel mai fervent al ideii c\u0103 legile sunt f\u0103cute pentru a fi \u00eenc\u0103lcate, ci \u015fi promotorul singurei filozofii la care ader\u0103 cu inepuizabil\u0103 convingere: aceea a descurcatului, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 sport na\u0163ional \u015fi practic\u0103 individual\u0103 \u2013 ambele de performan\u0163\u0103. N-are rost s\u0103 mai amintesc de c\u00e2te ori \u00een istorie Rom\u00e2nia a ignorat regulile general acceptate \u00een rela\u0163iile cu partenerii \u2013 de-a valma, du\u015fmani sau prieteni \u2013 dezic\u00e2ndu-se de propriile angajamente, p\u0103r\u0103sindu-\u015fi alia\u0163ii, aliindu-se cu fo\u015ftii inamici, juc\u00e2nd aproape tot timpul la dou\u0103 capete, cultiv\u00e2nd o \u00eencredere oarb\u0103 \u00een virtu\u0163ile duplicit\u0103\u0163ii \u015fi \u00een \u015fansele de succes ale politicii plierilor \u015fi replierilor aiuritoare, adaptate \u00een func\u0163ie exclusiv\u0103 de direc\u0163ia dincotro b\u0103teau v\u00e2nturile momentului. C\u00e2t prive\u015fte tendin\u0163a rom\u00e2nului ca individ de a jongla cu legea, cu norma, ea este at\u00e2t de vizibil\u0103 \u015fi de peremptorie \u00eenc\u00e2t \u00eempinge \u00een redundant orice efort de exemplificare. Semnalez, de aceea, c\u00e2t se poate de lapidar c\u00e2teva dintre gesturile cu care Moromete o omologheaz\u0103 sugestiv.
\nAni de zile, \u00een fa\u0163a autorit\u0103\u0163ilor, el \u201ejoac\u0103 tiribomba\u201c am\u00e2n\u0103rii sine die a datoriilor, juis\u00e2nd de satisfac\u0163ie c\u0103 a mai reu\u015fit s\u0103 \u00een\u015fele o dat\u0103 statul:
\n\u201eDup\u0103 c\u00e2tva timp de t\u0103cere, Moromete, care fuma g\u00e2nditor, deodat\u0103 ridic\u0103 fruntea \u015fi se uit\u0103 vesel la B\u0103losu.
\n\u2013\u00a0 L-am p\u0103c\u0103lit! spuse el.
\nB\u0103losu nu \u00een\u0163elese. Moromete v\u00e2r\u00ee m\u00e2na \u00een buzunarul din\u0103untru al flanelei \u015fi scoase de acolo ni\u015fte h\u00e2rtii la care se uit\u0103 \u00eenc\u00e2ntat.
\n\u2013\u00a0 C\u00e2t mi-ai dat tu pe salc\u00e2m?
\n\u2013 O mie dou\u0103 sute! r\u0103spunse B\u0103losu.
\n\u2013 L-am p\u0103c\u0103lit cu dou\u0103 sute de lei, repet\u0103 Moromete. I-am dat numai o mie, ad\u0103ug\u0103 cu ciudat\u0103 voio\u015fie \u015fi cu o voce sc\u0103zut\u0103 ca \u015fi c\u00e2nd agentul, care acum era departe, ar fi putut s\u0103-l aud\u0103.\u201c
\nCiudat\u0103 voio\u015fie, \u00eentr-adev\u0103r. Este evident c\u0103 Moromete nu se bucur\u0103 pentru faptul c\u0103, din suma ob\u0163inut\u0103 pe salc\u00e2mul v\u00e2ndut, \u00eei r\u0103m\u00e2n dou\u0103 sute cu care s\u0103 acopere, eventual, alte cheltuieli presante, ci exult\u0103 proste\u015fte c\u0103 \u201el-a p\u0103c\u0103lit\u201c pe agent, respectiv, c\u0103 a izbutit s\u0103 \u00eencalce din nou regulile, c\u0103 s-a mai descurcat o dat\u0103. Atitudine cu at\u00e2t mai bizar\u0103 cu c\u00e2t efectuase tranzac\u0163ia tocmai pentru a-\u015fi achita o parte din obliga\u0163iile c\u0103tre stat. Neap\u0103rat o parte, doar: nici nu-i trece prin cap s\u0103-\u015fi onoreze integral m\u0103car restan\u0163ele la impozite \u015fi ratele la banc\u0103! Asta ar \u00eensemna alinierea la regul\u0103, intrarea \u00een legalitate \u2013 lucruri de neconceput pentru rom\u00e2nul fundamentalist care e Ilie.
\n\u201e\u2013 … De \u015fase ani de zile de c\u00e2nd sunt agent \u00eemi sco\u0163i ochii ba cu cinci sute, ba cu cinci sute cincizeci, ba cu \u015fase sute \u015fi un leu…
\n\u2013 Bine c\u0103-\u0163i dau \u015fi leul \u0103la, morm\u0103i Moromete.
\n\u2013 Bine c\u0103-mi dai \u015fi leul \u0103la? Afl\u0103 c\u0103 anul \u0103sta nu te mai las eu pe dumneata s\u0103 joci comedia! declar\u0103 agentul. Ajunge de cincisprezece ani de c\u00e2nd joci tiribomba\u201c.
\nJupuitul \u015ftie bine c\u0103 amenin\u0163\u0103 \u00een van: probabilitatea ca Ilie s\u0103-\u015fi amelioreze pozi\u0163ia fa\u0163\u0103 de sistem \u015fi de regulile sale tinde spre zero. Care este logica acestei infantile forme de sabotare a istoriei \u2013 \u00eendeletnicire ce s-a imputat adesea at\u00e2t \u0163\u0103ranului rom\u00e2n, \u00een particular, c\u00e2t \u015fi rom\u00e2nului, \u00een general? O istorie care \u2013 \u00een cazul de fa\u0163\u0103, cel pu\u0163in \u2013 este una bun\u0103, generoas\u0103 cu personajul \u015fi cu \u201eechipa cu care trece prin lume\u201c: deloc ostil\u0103, mai degrab\u0103 \u00eeng\u0103duitoare, tolerant\u0103, permisiv\u0103, pe de o parte, stimulatoare \u015fi produc\u0103toare de prosperitate, pe de alta. C\u0103 Moromete nu poate sau nu vrea s\u0103 valorifice oportunit\u0103\u0163ile pe care ea i le ofer\u0103 cu d\u0103rnicie, prefer\u00e2nd s\u0103 se afunde \u00een stratageme tactice nebuloase ori \u00een \u015foltic\u0103rii de doi lei (sau, m\u0103 rog, de dou\u0103 sute \u2013 tot aia e!…) aceasta este, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, problema lui personal\u0103, este alegerea lui liber\u0103, nicidecum rezultatul unei presiuni reale, efective a istoriei. Dac\u0103 \u00eentre Moromete \u015fi istorie se isc\u0103 o tensiune \u015fi se declan\u015feaz\u0103 o b\u0103t\u0103lie, nu istoria love\u015fte \u00een b\u0103tr\u00e2nul \u0163\u0103ran, ci viceversa. Istoria \u00ee\u015fi vede de-ale ei, curge \u201e\u00eenceat\u0103 \u015fi nep\u0103s\u0103toare\u201c, aceea\u015fi pentru to\u0163i; Ilie este cel care nu se circumscrie fluxului ei natural, cel care se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2neaz\u0103 s-o caroteze pe la toate \u00eencheieturile \u015fi s-o submineze prin toate mijloacele permise \u015fi nepermise.
\nEl st\u0103 foarte prost \u015fi cu normele moral-juridice pe care le \u00eencalc\u0103 flagrant, acompaniat de aceea\u015fi simpatie nemotivat\u0103 cu care noi, cititorii rom\u00e2ni, \u00eel credit\u0103m f\u0103r\u0103 discern\u0103m\u00e2nt, incapabili s\u0103 vedem p\u0103durea infrac\u0163ional\u0103 prin care h\u0103l\u0103duie\u015fte din cauza salc\u00e2mului problematizat p\u00e2n\u0103 la grani\u0163a cu orbul g\u0103inilor. Pentru c\u0103 domnul Moromete, t\u0103ind celebrul salc\u00e2m \u015fi v\u00e2nz\u00e2ndu-i-l lui Tudor B\u0103losu, comite, pur \u015fi simplu, o infrac\u0163iune. Dac\u0103 nu chiar dou\u0103. Bref: arborele \u00een cauz\u0103 nu-i apar\u0163ine, de jure, lui Ilie, ci surorii sale, Maria \u2013 asta o \u015ftie p\u00e2n\u0103 \u015fi Nil\u0103, fl\u0103c\u0103ul pe care nu minto\u015fenia \u00eel d\u0103 afar\u0103 din cas\u0103 \u00een crucea nop\u0163ii, ci tat\u0103l care face din el un complice involuntar la infrac\u0163iunea de tulburare de posesie. A\u015fa se cheam\u0103 \u00een drept ac\u0163iunea de p\u0103trundere \u015fi de \u00eenst\u0103p\u00e2nire pe proprietatea altuia. Iar terenul \u015fi salc\u00e2mul sunt, dup\u0103 lege, ale Guic\u0103i. Asta, una la m\u00e2n\u0103. A doua: Moromete se face vinovat \u015fi de infrac\u0163iunea de \u00een\u015fel\u0103ciune, pentru c\u0103 \u00eei vinde lui B\u0103losu un bun care nu-i apar\u0163ine. O mai comite o dat\u0103 \u015fi cu locul din spatele casei, dar acest gest nu mai cade sub inciden\u0163a penalului, fiindc\u0103 \u00eentre timp lucrurile se l\u0103muriser\u0103, \u00een sensul c\u0103 vecinul, mai versat \u00eentr-ale legisla\u0163iei, \u00eel pune pe Moromete \u00een cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu ceea ce se cheam\u0103 uzucapiune (\u201edup\u0103 cincisprezece ani legea zice c\u0103 mo\u015ftenirea ne\u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 r\u0103m\u00e2ne \u0103luia care e \u00een ea\u201c \u00eei explic\u0103 B\u0103losu). Corect din perspectiv\u0103 strict juridic\u0103. Numai c\u0103 \u00een momentul nocturn c\u00e2nd copacul era dobor\u00e2t \u015fi v\u00e2ndut, Moromete habar n-avea de aceast\u0103 prevedere a legii. La ora tranzac\u0163iei, Ilie \u015ftia c\u0103 salc\u00e2mul e al surorii sale a\u015fa c\u0103, moral vorbind, el era \u00een mod indiscutabil vinovat. Asta, bine\u00een\u0163eles, privind lucrurile f\u0103r\u0103 \u00een\u0163elegere vizavi de ancestrala \u015fmecherie rom\u00e2neasc\u0103 pe care noi, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd (formal, cel pu\u0163in…) o blam\u0103m, ne \u00eenso\u0163im ipocrit judecata sever\u0103 cu un sur\u00e2s complice, duios \u015fi tolerant, dac\u0103 nu pur \u015fi simplu (auto)admirativ: al dracului, rom\u00e2nul, domnule, ce m\u0103iestru dribleaz\u0103 el tot ce-i iese-n cale, cum \u00eei trage-n piept pe to\u0163i \u015fi c\u00e2t de ingenios se descurc\u0103! P\u0103i, se descurc\u0103, sigur c\u0103 da, trece \u015fi puntea, \u015fi codrii de aram\u0103, dar cu ce pre\u0163 nu conteaz\u0103, oare, deloc? Se pare c\u0103 nu, de vreme ce fr\u0103\u0163ia cu diavolul este nu doar admis\u0103, ci \u015fi recomandat\u0103 c\u0103lduros \u00een paremiologia autohton\u0103.
\nS\u0103 mergem \u00eens\u0103 mai departe. Ce-i mai este specific rom\u00e2nului de vi\u0163\u0103 veche? \u00centre altele, tendin\u0163a de a mistifica realitatea transfer\u00e2nd-o \u00een fic\u0163iune \u015fi preschimb\u00e2nd-o \u00een hran\u0103 menit\u0103 s\u0103-i \u00eentre\u0163in\u0103 iluziile narcisiace \u015fi beatitudinea contempl\u0103rii propriei (pseudo-)imagini. Mitologia eroic\u0103 \u00een care dizolv\u0103 contururile unei istorii mai pu\u0163in exemplare dec\u00e2t este dispus s\u0103 admit\u0103; sloganul orgolios care face din teritoriul \u0163\u0103ri\u015foarei un fel de Eldorado suprasaturat de bog\u0103\u0163ii fabuloase \u015fi resurse inestimabile; vanitatea eviden\u0163ierii \u00eent\u00e2iet\u0103\u0163ii absolute sau m\u0103car priorit\u0103\u0163ii continentale a contribu\u0163iilor rom\u00e2ne\u015fti \u00een varii domenii c\u0103rora, pentru c\u0103 trebuiau s\u0103 poarte un nume, li s-a spus simplu de c\u0103tre Edgar Papu protocronism; permanenta autovictimizare dublat\u0103 de mistica p\u0103guboas\u0103 a complotului mondial antirom\u00e2nesc care explic\u0103 (el \u015fi numai el!) faptul c\u0103 nu dispunem de cel pu\u0163in c\u00e2te un laureat al premiului Nobel la mia de locuitori, c\u0103 nu surclas\u0103m Danemarca sau Suedia la capitolul nivel de trai \u015fi c\u0103 func\u0163ia de Secretar general al ONU n-a fost acordat\u0103 pe via\u0163\u0103 unui reprezentant al Rom\u00e2niei \u2013 toate acestea \u015fi \u00eenc\u0103 altele se num\u0103r\u0103 printre stereotipurile mentale fanteziste care \u00eel b\u00e2ntuie cu furie pe rom\u00e2nul verde \u2013 singura specie de rom\u00e2n cunoscut\u0103, de altfel.
\nNu voi insista asupra predispozi\u0163iei maniacale a Ilie Moromete c\u0103tre mistificare \u2013 spa\u0163iul nu-mi permite. M\u0103 voi m\u0103rgini s\u0103 reproduc doar un pasaj din partea final\u0103 a c\u0103r\u0163ii care coincide cu trezirea personajului la acea realitate dramatic\u0103, aspr\u0103, neiert\u0103toare, pe care \u00eencercase metodic s-o ignore, de care fugise mereu refugiindu-se cu \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare \u00eentr-o lume fictiv\u0103, cosmetizat\u0103, lipsit\u0103 de conflicte, idilic\u0103. Este momentul (primul!) de reflexivitate veritabil\u0103\u00a0 al lui Moromete, consumat pe piatra de hotar a\u015fezat\u0103 la cap\u0103tul lotului s\u0103u de p\u0103m\u00e2nt \u015fi el succede ie\u015firii tulburi \u015fi neprietenoase la adresa grupului de cons\u0103teni care \u00eencearc\u0103 s\u0103-l atrag\u0103 \u00eentr-o discu\u0163ie asem\u0103n\u0103toare acelora \u00een care, odinioar\u0103, str\u0103lucise de-at\u00e2tea ori \u00een poiana fier\u0103riei lui Iocan:
\n\u201eR\u0103maser\u0103 consterna\u0163i c\u00e2nd, f\u0103c\u00e2nd un pas spre cei aduna\u0163i, acesta, cu pumnii str\u00e2n\u015fi bolborosi:
\n\u2013 Voi nu pute\u0163i, m\u0103, s\u0103 v\u0103 mai vede\u0163i de treab\u0103? Alt\u0103 treab\u0103 nu mai ave\u0163i?\u201c
\nPentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 Moromete pune mai presus de un dialog gratuit \u015fi evazionist imperativul utilitar al, c\u00e2ndva, ironizatului fapt de a avea treab\u0103. Iat\u0103 cum i se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 lui Ilie acum, din perspectiva unei solitudini aproape cosmice, chipul f\u0103r\u0103 masc\u0103 al realit\u0103\u0163ii pe care el \u00eensu\u015fi o deformase fard\u00e2nd-o \u015fi falsific\u00e2nd-o:
\n\u201eEra cu des\u0103v\u00e2r\u015fire singur. Dac\u0103 n-ar fi fost miri\u015ftea locurilor sau urmele ro\u0163ilor de c\u0103ru\u0163\u0103, uscate ad\u00e2nc \u00een p\u0103m\u00e2ntul drumului, care ar\u0103tau c\u0103 pe aici au fost oameni, s-ar fi zis c\u0103 porumburile au crescut singure, c\u0103 au fost p\u0103r\u0103site, c\u0103 nimeni n-o s\u0103 mai calce vreodat\u0103 pe-aici \u015fi c\u0103 doar el a r\u0103mas ca un martor al unei lumi ciudate care a pierit.\u201c
\nPerisabila \u201elume ciudat\u0103\u201c este aceea pe care personajul o confec\u0163ionase artizanal din a\u015fchii dintr-o realitate distorsionat\u0103 grav \u00een dispre\u0163ul adev\u0103rului \u015fi \u00een contra acestuia. Abia acum Ilie pare a sesiza falsul:
\n\u201eSim\u0163ea c\u0103 se uneltise \u00eempotriva lui \u015fi el nu \u015ftiuse \u2013 timpul pe care \u00eel crezuse r\u0103bd\u0103tor \u015fi lumea pe care o crezuse prieten\u0103 \u015fi plin\u0103 de daruri ascunseser\u0103 de fapt o capcan\u0103 (f\u00e2lf\u00e2irea \u00eenceat\u0103 a amenin\u0163\u0103rilor, \u00eentinderea lor de-a lungul anilor \u015fi de aici credin\u0163a \u00een f\u0103r\u00e2mi\u0163area \u015fi dispari\u0163ia lor) \u2013 iar lumea, tr\u0103ind \u00een orbire \u015fi nep\u0103sare, \u00eei s\u0103lb\u0103ticise copiii \u015fi \u00eei asmu\u0163ise \u00eempotriva lui.\u201c
\nImpresionant\u0103, dramatic\u0103 revela\u0163ie!, \u00ee\u0163i vine s\u0103 exclami plin de \u00een\u0163elegere \u015fi compasiune pentru \u00eendelunga r\u0103t\u0103cire \u00een eroare a b\u0103tr\u00e2nului \u0163\u0103ran \u015fi pentru t\u00e2rzia sa \u00eent\u00e2lnire cu luciditatea. Din p\u0103cate, propensiunea eroului c\u0103tre mistificare transform\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi acest \u201emoment al adev\u0103rului\u201c \u00eentr-o nou\u0103 \u00een\u015fel\u0103torie de propor\u0163ii pe care Moromete \u015fi-o administreaz\u0103 cu aplomb. Ca tot rom\u00e2nul impar\u0163ial, el vede \u00een jur doar inamici reuni\u0163i \u00eentr-o cabal\u0103 f\u0103r\u0103 frontiere \u00eendreptat\u0103 \u00eempotriv\u0103-i. Impersonalul \u201ese uneltise\u201c include \u00een ambiguitatea sa un \u00eentreg univers de ostilitate care se \u00eentinde, probabil, de la Guica la Dumnezeu, neocolind timpul mustind de perfidie, dar mai cu seam\u0103 lumea \u2013 filistin\u0103, du\u015fm\u0103noas\u0103, indiferent\u0103, capabil\u0103, \u00een elanul s\u0103u distructiv, de suprema performan\u0163\u0103 malefic\u0103: alienarea fiilor de altruistul, bine inten\u0163ionatul \u015fi \u00eendatoritorul lor tat\u0103. Pentru c\u0103 \u00een toat\u0103 povestea asta domnul Moromete \u00ee\u015fi rezerv\u0103 postura Marelui Inocent cople\u015fit de adversit\u0103\u0163i, a generosului ne\u00een\u0163eles, care face totul \u015fi \u00eenc\u0103 ceva pe deasupra pentru ca Rom\u00e2nia s\u0103 fie bine \u015fi tot rom\u00e2nul s\u0103 prospere, dar care \u2013 nelegiuire! \u2013 este r\u0103spl\u0103tit cu ingratitudine. Asculta\u0163i-l: \u201eAm f\u0103cut tot ce trebuia, (…), le-am dat tot ce era, la to\u0163i, fiec\u0103ruia ce-a vrut… Ce mai trebuia s\u0103 fac \u015fi n-am f\u0103cut? Ce mai era de f\u0103cut \u015fi m-am dat la o parte \u015fi n-am avut grij\u0103? Mi-au spus ei mie ceva s\u0103 le dau \u015fi nu le-am dat? A cerut cineva ceva de la mine \u015fi am spus nu? Mi-a ar\u0103tat mie cineva un drum mai bun pentru ei pe care eu s\u0103-l fi ocolit fiindc\u0103 a\u015fa am vrut eu?\u201c
\n\u00cenduio\u015f\u0103tor, nu? Melodramatic, aproape, dar… Retorica interogativ\u0103 a lui Moromete ar putea fi credibil\u0103 doar dac\u0103 nu ne-am aduce aminte c\u0103, \u00een realitate, el nu fusese nici pe departe p\u0103rintele sensibil \u015fi comprehensiv care vorbe\u015fte acum; dimpotriv\u0103. \u00cen oglinda mistificant\u0103 a propriilor ochi (\u0103ia \u201elimpezi \u015fi netulbura\u0163i\u201c, biens\u00fbr…), sili\u015fteanul se percepe \u00eens\u0103 pe sine infailibil \u00een g\u00e2ndire \u015fi irepro\u015fabil \u00een conduit\u0103. Iar dac\u0103 exist\u0103, totu\u015fi, ni\u015fte vinova\u0163i pentru cele ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, ace\u015ftia sunt, fire\u015fte, ceilal\u0163i \u201eles autres\u201c \u2013 lumea pr\u0103v\u0103lit\u0103 \u00een \u201eorbire \u015fi nep\u0103sare\u201c care comploteaz\u0103 \u2013 sau, m\u0103 rog, \u201eunelte\u015fte\u201c \u2013 \u00eempotriva lui, cel mai orb dintre orbi \u015fi cel mai nep\u0103s\u0103tor dintre nep\u0103s\u0103tori (adjectivul ultim revine de zeci de ori \u00een roman pentru a-l defini, \u00een felurite circumstan\u0163e, pe Moromete!). De la \u00een\u0103l\u0163imea \u00eenchipuitei sale infailibilit\u0103\u0163i, ultragiat c\u0103 feciorii \u00eentrev\u0103d o alternativ\u0103 la oferta limitat\u0103 a p\u0103rintelui lor, personajul pronun\u0163\u0103 suprema condamnare global\u0103:
\n\u201eS-au luat dup\u0103 lume, nu s-au luat dup\u0103 mine! \u015ei dac\u0103 lumea e a\u015fa cum zic ei \u015fi nu e a\u015fa cum zic eu, ce mai r\u0103m\u00e2ne de f\u0103cut?! N-au dec\u00e2t s\u0103 se scufunde! \u00cent\u00e2i lumea \u015fi pe urm\u0103 \u015fi ei cu ea.\u201c
\nFiat iustitia, pereat mundus, care va s\u0103 zic\u0103: s\u0103 se fac\u0103 dreptate de-ar fi s\u0103 piar\u0103 lumea! Dreptatea lui Moromete, se \u00een\u0163elege, singura pe care trufia \u015fi egocentrismul lui o concep: \u201e\u015ei aceast\u0103 g\u00e2ndire sumbr\u0103 \u015fi trufa\u015f\u0103 \u00eel ridic\u0103 pe Moromete \u00een picioare, preg\u0103tit parc\u0103 s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 unui asemenea cataclism\u201c…
\nLegat oarecum de cele de mai sus, a\u015f semnala o alt\u0103 particularitate etnic\u0103 a rom\u00e2nului pe care Horia-Roman Patapievici o define\u015fte cu sintagma \u201ebe\u0163ia minimaliz\u0103rii aproapelui\u201c. Intr\u0103 aici desconsiderarea secret\u0103 sau f\u0103\u0163i\u015f\u0103, luarea peste picior (o adev\u0103rat\u0103 epidemie na\u0163ional\u0103!), relativizarea p\u00e2n\u0103 la peiorativ a oric\u0103rui merit, ridiculizarea f\u0103r\u0103 mil\u0103, dar \u015fi f\u0103r\u0103 discern\u0103m\u00e2nt, subestimarea cu egal aplomb a prietenilor \u015fi a du\u015fmanilor, a cunoscu\u0163ilor \u015fi necunoscu\u0163ilor \u015fi o sum\u0103 de alte apuc\u0103turi similare care elimin\u0103 (sau diminueaz\u0103 drastic) \u015fansele rom\u00e2nilor de a se constitui \u00een grupuri solidare, omogene, \u00eentemeiate pe \u00eencredere reciproc\u0103 \u015fi capabile s\u0103-\u015fi asume \u00eenf\u0103ptuirea unor obiective imediate ori urm\u0103rirea unor proiecte de larg\u0103 respira\u0163ie \u00een timp.<\/p>\n
C\u00e2nd a recurs la termenul \u201ebe\u0163ie\u201c pentru a sugera transa minimalizatoare \u00een care rom\u00e2nul se cufund\u0103 cu voluptate \u015fi consecven\u0163\u0103 de-o istorie \u015fi ceva \u00eencoace, autorul Omului recent nu s-a g\u00e2ndit, probabil, la Morome\u0163ii de\u015fi ar fi putut-o face foarte bine, baz\u00e2ndu-se pe argumente livrate generos nu numai de protagonistul c\u0103r\u0163ii. Be\u0163ia este general\u0103: \u00een acest roman profund rom\u00e2nesc, cu minime excep\u0163ii, nimeni nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 spun\u0103 m\u0103car o vorb\u0103 bun\u0103 despre altcineva! Toat\u0103 lumea dispre\u0163uie\u015fte pe toat\u0103 lumea, fiecare este, pe r\u00e2nd, agresor \u015fi victim\u0103 \u00eentr-o halucinant\u0103 \u015fi perpetu\u0103 campanie de discreditare individual\u0103 \u015fi colectiv\u0103.
\nCampionul este, ca de obicei, Ilie Moromete, care izbute\u015fte performan\u0163a de a-\u015fi bate joc de aproape tot ce mi\u015fc\u0103 \u00eemprejuru-i: de lentoarea min\u0163ii lui Nil\u0103, de aplecarea c\u0103tre \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a lui Niculae (\u201eAlt\u0103 treab\u0103 n-avem noi acuma! Ne apuc\u0103m s\u0103 studiem.\u201c), de bigotismul Catrinei, de Paraschiv \u015fi de Manda lui Bod\u00e2rlache\u00a0 cu care fl\u0103c\u0103ul era \u00een vorb\u0103 (repetatele lui ironii provoac\u0103, de altfel, ruptura dintre cei doi tineri), de sora sa, Maria Moromete, de dorin\u0163a de a prospera a vecinului s\u0103u, Tudor B\u0103losu, de paznicul mo\u015fiei (\u201e…prostu \u0103sta-n bocanci\u201c), de primarul Aristide, de \u015feful de post, de Traian Pisic\u0103, de fierarul Iocan (\u201e\u0162iganul tot \u0163igan, observ\u0103 Moromete…\u201c), de Sc\u0103mosu, de Coco\u015fil\u0103, de agentul de urm\u0103rire Jupuitu, de Voicu R\u0103doi, de Cimpoac\u0103, de g\u00e2lma din g\u00e2t a lui Matei al Barbului, de Gheorghe al lui Udubea\u015fc\u0103, de emanciparea urban\u0103 a lui Victor B\u0103losu, de ur\u00e2\u0163enia lui al B\u00e2ldii, de defectul fizic al unei fete care trece \u00eent\u00e2mpl\u0103tor pe uli\u0163\u0103, de N\u0103stase Besensac \u015fi lista ar putea continua cu preotul satului, cu membrii parlamentului, cu regele din al c\u0103rui discurs nici m\u0103car nu pricepe cine \u015ftie ce etc., etc. To\u0163i sunt \u00een ochii lui Ilie \u201eni\u015fte pro\u015fti\u201c, handicapa\u0163i mintal, lene\u015fi, nevolnici, care nu pricep \u00een ruptul capului pe ce lume tr\u0103iesc \u2013 \u00eentr-un cuv\u00e2nt, o adun\u0103tur\u0103 indigest\u0103 de in\u015fi vrednici de dispre\u0163, cu care nu merit\u0103 s\u0103 stai de vorb\u0103 dec\u00e2t, eventual, pentru a-i ironiza \u015fi batjocori de fa\u0163\u0103 cu o asisten\u0163\u0103 c\u00e2t mai numeroas\u0103.
\nCe nu \u015ftie Moromete \u015fi ce suficien\u0163a lui ar admite cu mare greutate este faptul c\u0103, la r\u00e2ndu-i, nici el nu se bucur\u0103 de cine \u015ftie ce prestan\u0163\u0103 a imaginii \u00een ochii cons\u0103tenilor s\u0103i. El, care nu-i scoate pe al\u0163ii din \u201epro\u015fti\u201c, este gratulat de Coco\u015fil\u0103 cu acela\u015fi calificativ rostit \u201epe toate tonurile, uneori cu resemnare, alteori cu \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103, dup\u0103 \u00eemprejur\u0103ri\u201c. Dar hai s\u0103 spunem c\u0103 schimbul de amabilit\u0103\u0163i cu vecinul s\u0103u \u0163ine de spectacolul retoricii minimalizatoare promovate de am\u00e2ndoi \u00een focul b\u0103t\u0103liei pentru suprema\u0163ia inteligen\u0163ei pe care \u015fi-o disput\u0103 pe scena satului. C\u00e2nd \u00eens\u0103 \u0162ugurlan \u00eel acuz\u0103 c\u0103, \u00een calitate de consilier comunal, n-a f\u0103cut altceva dec\u00e2t s\u0103-l ajute pe Aristide s\u0103 se \u00eembog\u0103\u0163easc\u0103, dovedindu-se o biat\u0103 unealt\u0103 acefal\u0103 \u00een m\u00e2na iscusit\u0103 a primarului, acuza\u0163ia (\u00eentemeiat\u0103!) dep\u0103\u015fe\u015fte limitele jocului gratuit de-a invectivele \u015fi-l a\u015faz\u0103 pe Moromete \u00eentr-o postur\u0103 dintre cele mai delicate. \u201eNu e nimic de capul vostru!\u201c le arunc\u0103 dispre\u0163uitor \u00een fa\u0163\u0103 \u0162ugurlan liderilor adun\u0103rilor din poian\u0103 in corpore, iar lui Moromete \u00eei rezerv\u0103 o men\u0163iune special\u0103: \u201eCite\u015fti ziarele \u015fi nici ce e aia o grev\u0103 nu te taie capul\u201c. Adev\u0103rul e c\u0103 nu prea-l taie…
\nStihia minimaliz\u0103rii reciproce a sili\u015ftenilor \u00eei \u00eenchide laolalt\u0103 \u00eentr-un cerc vicios \u015fi f\u0103r\u0103 ie\u015fire. Coco\u015fil\u0103, cel care, venind \u00een vizit\u0103 la Moromete, \u201eintra \u015fi d\u0103dea bun\u0103 seara numai Catrinei, spun\u00e2nd de fiecare dat\u0103 c\u0103 \u00abla pro\u015ftii \u0103ilal\u0163i nu dau bun\u0103 seara\u00bb f\u0103c\u00e2nd-o pe Catrina s\u0103 se ru\u015fineze\u201c, Dumitru lui Nae, care \u00eel admonesteaz\u0103 pe \u0162ugurlan cu un zeflemisitor \u201eFugi c\u0103 e\u015fti prost, d\u0103-te dracului!\u201c, Iocan, care rezum\u0103 scurt ecua\u0163ia asasin\u0103rii prim-ministrului Gh. Duca printr-un \u201e\u2013 Fiindc\u0103 a fost prost\u201c, Anghelina Bo\u0163oghin\u0103 care \u00ee\u015fi discrediteaz\u0103 b\u0103rbatul bolnav printr-o compara\u0163ie devastatoare (\u201eVezi c\u0103 ai luat-o pe urmele Mariei lui Turcin…\u201c), Paraschiv, care \u00eei adreseaz\u0103 lui Niculae un \u201eM\u0103, dar prost mai e\u015fti!\u201c plin de \u201edispre\u0163 \u00eeng\u0103duitor\u201c, \u0162ugurlan, care dup\u0103 cearta de la fier\u0103rie cu cons\u0103tenii s\u0103i, p\u0103r\u0103sise \u201eg\u00e2ndul de a-\u015fi mai bate joc de ei\u201c, trat\u00e2ndu-i cu indulgen\u0163\u0103 (\u201e\u2013 Ce e cu prostul \u0103la de Coco\u015fil\u0103?\u201c), Ilinca, sora care \u00eel ia \u201epeste picior\u201c pe fratele mai mic pentru dorin\u0163a lui de a merge la \u015fcoal\u0103 (\u201eTe faci tu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, un prost ca tine!\u201c), directorul Toderici, care \u00eei trateaz\u0103 drept \u201epro\u015fti de dau \u00een g\u0103uri\u201c de-a valma pe elevi \u015fi pe p\u0103rin\u0163ii lor, ca \u015fi pe \u201edomnii engleji \u015fi fran\u0163uzi\u201c, Guica dornic\u0103 s\u0103 le \u201edeschid\u0103 capul\u201c nepo\u0163ilor s\u0103i Paraschiv \u015fi Nil\u0103 \u2013 am\u00e2ndoi ni\u015fte \u201epro\u015fti\u201c, bine\u00een\u0163eles \u2013 , \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul Teodorescu \u015fi so\u0163ia lui care \u00eel dispre\u0163uiesc f\u0103\u0163i\u015f pe Toderici \u2013 to\u0163i se \u00eentrec \u00een a-\u015fi azv\u00e2rli semenii \u00een derizoriu \u015fi a-i pune \u00een stare de inferioritate. P\u00e2n\u0103 \u015fi Nil\u0103, privit cu condescenden\u0163\u0103 de cei din jur pentru c\u0103 e \u00eencet la minte, jubileaz\u0103 \u00eentr-o situa\u0163ie \u00een care poate s\u0103-i arunce \u00een obraz lui Paraschiv, la un \u201ede ce?\u201c privind t\u0103ierea salc\u00e2mului, vorbele cu care \u00eel ironizase mai devreme tat\u0103l: \u201eCa s\u0103 se mire pro\u015ftii!\u201c. Citatul \u00eei provoac\u0103 lui Nil\u0103 o veselie \u00eenc\u0103rcat\u0103 de satisfac\u0163ie: r\u00e2de \u201ebucuros c\u0103 putea la r\u00e2ndul lui s\u0103-l prosteasc\u0103 pe Paraschiv\u201c, s\u0103-l ridiculizeze.
\n…O astfel de lume, atins\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een str\u0103funduri de demonul b\u0103\u015fc\u0103liei generalizate, exersate de aproape fiecare membru al colectivit\u0103\u0163ii pe seama tuturor partenerilor \u015fi menite sistematic s\u0103-i reduc\u0103 la o condi\u0163ie inferioar\u0103, na\u015fte \u00een mintea cititorului mari nedumeriri, dac\u0103 nu \u00eengrijorate semne de \u00eentrebare. Este ea o lume normal\u0103, animat\u0103 de reflexe vitale \u015fi comunitare fire\u015fti? Parc\u0103 nu prea. Ceva aberant (ca s\u0103 nu zic morbid) plute\u015fte asupra acestui univers uman guvernat de legi greu de \u00een\u0163eles \u015fi \u00eenc\u0103 mai greu de admis ca premise favorabile unei convie\u0163uiri sociale valide, apte s\u0103 asigure membrilor comunit\u0103\u0163ii m\u0103car supravie\u0163uirea decent\u0103 at\u00e2ta timp c\u00e2t despre asumarea unui sens ascendent al existen\u0163ei prin solidaritate \u015fi \u00eencredere \u00een cel\u0103lalt nici nu poate fi vorba.
\n\u00cens\u0103 pentru rom\u00e2n minimalizarea semenilor reprezint\u0103 doar o fa\u0163et\u0103 a comportamentului social. Ea este dublat\u0103 metodic de invidia \u00eenvecinat\u0103 \u00eendeaproape cu ura fa\u0163\u0103 de prosperitatea altuia. Moromete \u00eel detest\u0103 cr\u00e2ncen pe boierul pe mo\u015fia c\u0103ruia muncise \u00een tinere\u0163e, pe primarul Aristide \u015fi pe vecinul s\u0103u Tudor B\u0103losu. Ceea ce nu le poate ierta cons\u0103tenilor s\u0103i este nu doar faptul c\u0103 ei reu\u015fesc, pur \u015fi simplu, ci, mai ales, \u00eemprejurarea c\u0103 reu\u015fesc acolo unde el e\u015fueaz\u0103. Dar e\u015fueaz\u0103 pentru c\u0103 este comod \u015fi del\u0103s\u0103tor, lipsit de voca\u0163ia ac\u0163iunii: feciorii s\u0103i au dreptate c\u00e2nd murmur\u0103 nemul\u0163umi\u0163i \u201ec\u0103 tat\u0103l lor nu face nimic, c\u0103 st\u0103 toat\u0103 ziua\u201c. \u015ei Catrina \u00eei repro\u015feaz\u0103 b\u0103rbatului c\u0103 e \u201emort dup\u0103 \u015federe \u015fi dup\u0103 tutun\u201c, iar vocea auctorial\u0103 confirm\u0103, la r\u00e2ndul ei, c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, Moromete \u201ese dezv\u0103\u0163ase s\u0103 munceasc\u0103\u201c, transfer\u00e2nd toat\u0103 truda p\u0103m\u00e2ntului pe umerii copiilor.
\nIncapabil s\u0103 asigure bun\u0103starea familiei, de\u015fi o dore\u015fte, Moromete \u00ee\u015fi defuleaz\u0103 neputin\u0163a \u00een ur\u0103 \u00eempotriva reu\u015fitei \u015fi prosperit\u0103\u0163ii altora. El nu detest\u0103 mijloacele (eventual, maloneste) prin care ceilal\u0163i se \u00eembog\u0103\u0163esc \u2013 asta, \u00eencalte, ar fi o chestie! \u2013, ci\u00a0 reu\u015fita \u00een sine. Du\u015fmanul cel mai puternic al lui Ilie Moromete este el \u00eensu\u015fi, ca \u00eentr-o confirmare didactic\u0103 a adev\u0103rului \u00eendelung verificat, de\u015fi cam nepl\u0103cut, c\u0103 rom\u00e2nul r\u0103m\u00e2ne perpetuu cel mai aprig du\u015fman al rom\u00e2nului…
\nS\u0103 mai trecem lapidar \u00een revist\u0103 c\u00e2teva tr\u0103s\u0103turi care concureaz\u0103 la desenarea posibilului portret-robot al etnicului rom\u00e2n \u015fi pe care le g\u0103sim ilustrate \u00een Morome\u0163ii.
\nUna dintre ele ar fi, brutal spus, \u00eenclina\u0163ia spre vie\u0163uirea \u00een mizerie. Nu e vorba neap\u0103rat aici de efectul filozofiei (oricum, contraproductive) care \u00eencearc\u0103 s\u0103 acrediteze imaginea s\u0103r\u0103ciei ca virtute, ci de asumarea, pur \u015fi simplu, a insalubrului, sordidului \u015fi promiscuit\u0103\u0163ii materiale ca date naturale ale traiului zilnic. Pl\u0103cerea lui Moromete de a se deda la dialoguri rafinate pe subiecte \u201e\u00eenalte\u201c nu este de natur\u0103 s\u0103 compenseze faptul c\u0103 se complace el \u00eensu\u015fi \u015fi-i cantoneaz\u0103 \u015fi pe membrii familiei \u00een mizerie. Nu este un s\u0103r\u0103ntoc, a\u015fadar nu \u00een precaritatea situa\u0163iei sale materiale trebuie c\u0103utat\u0103 explica\u0163ia acestei dizgra\u0163ioase st\u0103ri de fapt. S\u0103 ne amintim: to\u0163i copiii lui, b\u0103ie\u0163i \u015fi fete laolalt\u0103, umbl\u0103 \u00eembr\u0103ca\u0163i ca ni\u015fte cer\u015fetori, cu ve\u015fmintele putrede \u015fi f\u0103cute ferfeni\u0163\u0103, cei mai mici descul\u0163i, cu picioarele pline de bube \u015fi noroi. Familia, destul de numeroas\u0103, m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u00een cea mai mare parte a anului la o mas\u0103 joas\u0103 \u015fi rotund\u0103, plin\u0103 de arsuri de la tigaie: \u201eSt\u0103teau um\u0103r l\u00e2ng\u0103 um\u0103r, \u00eenghesui\u0163i, masa fiind prea mic\u0103. Moromete n-o mai schimbase de pe vremea primei lui c\u0103s\u0103torii, de\u015fi num\u0103rul copiilor crescuse\u201c. Tat\u0103l se a\u015feza pe prag, iar ceilal\u0163i \u201epe ni\u015fte sc\u0103unele c\u00e2t palma\u201c. De altfel, \u00een toat\u0103 casa nu exist\u0103 scaune \u00een adev\u0103ratul sens al cuv\u00e2ntului. C\u00e2nd preotul \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul vin \u00een vizit\u0103 ca s\u0103-l conving\u0103 pe Ilie s\u0103-l dea pe Niculae la \u015fcoal\u0103, fata cea mic\u0103 aduce din\u0103untru dou\u0103 c\u0103p\u0103t\u00e2ie \u015fi le pune pe prisp\u0103. Institutorul refuz\u0103 \u015fi solicit\u0103 un scaun; atunci, \u201ez\u0103p\u0103cit\u0103 \u015fi ro\u015fie de ru\u015fine, fata aduse un sc\u0103unel din acelea c\u00e2t \u015fchioapa (altele nu aveau)…\u201c
\nMeniul Morome\u0163ilor este \u015fi el de o s\u0103r\u0103cie jenant\u0103: m\u0103m\u0103lig\u0103, \u201eo ciorb\u0103 verde \u015fi groas\u0103 de ierburi\u201c, ceva lapte \u015fi cam at\u00e2t. La mas\u0103 particip\u0103 \u015fi c\u00e2inele care le r\u0103pe\u015fte o bucat\u0103 de br\u00e2nz\u0103 \u015fi fuge cu ea \u00een gr\u0103din\u0103. Mama face \u00eencerc\u0103ri disperate de a-l convinge s\u0103 lase din gur\u0103 trofeul comestibil. Probabil c\u0103 dac\u0103 ar fi reu\u015fit s\u0103-l recupereze, br\u00e2nza \u00eemb\u0103lo\u015fat\u0103 de saliva patrupedului ar fi fost pus\u0103 din nou pe mas\u0103\u2026
\nMizeria alimentar\u0103 cultivat\u0103 \u00een gospod\u0103ria lui Moromete \u2013 fost consilier comunal, totu\u015fi, \u015fi posesor a dou\u0103 loturi de p\u0103m\u00e2nt! \u2013 devine \u015fi mai dificil de scuzat dac\u0103 o raport\u0103m la habitudinile \u00een materie ale unor cons\u0103teni cu un statut material comparabil. De pild\u0103, despre fierarul comunei (pe care Ilie \u00eel trateaz\u0103 la fel de dispre\u0163uitor ca \u015fi pe ceilal\u0163i sili\u015fteni) afl\u0103m c\u0103 \u201erareori lipsea de la masa lui Iocan puiul fript cu usturoi \u015fi p\u00e2inea alb\u0103 \u015fi proasp\u0103t\u0103 ca untul\u201c. Comparaison n\u2019est pas raison \u2013 compara\u0163ia nu-i un argument \u2013, zice fran\u0163uzul. Ba, de data asta, cam e…
\nSe mai pot ad\u0103uga la cele anterioare \u015fi \u00een aceea\u015fi ordine de idei degradarea pronun\u0163at\u0103 a \u00eemprejmuirilor cur\u0163ii (\u201eat\u00e2t poarta de la drum c\u00e2t \u015fi gardurile gr\u0103dinii se \u00eennegriser\u0103 \u015fi putreziser\u0103 de tot\u201c), starea locuin\u0163ei Morome\u0163ilor, \u00een acord cu aceea a capului familiei (\u201eTraian Pisic\u0103 se uit\u0103 la bocancii celuilalt: \u2013 S-au rupt. De ce nu vii s\u0103 le pun un petic?\u201c), dar \u015fi aspectul deplorabil al interiorului casei, mobilat primitiv \u015fi s\u0103r\u0103c\u0103cios. Nu trebuie omis nici am\u0103nuntul c\u0103 \u00een lada de zestre a familiei sunt depozitate covoare, rochii din materiale scumpe etc., ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu obiectele necesare confortului \u015fi unei existen\u0163e decente lipsesc, ci obi\u015fnuin\u0163a folosirii lor \u00een regim curent.
\nAr mai fi c\u00e2te ceva de spus despre abulia rom\u00e2nului, despre nep\u0103sarea, resemnarea \u015fi fatalismul care \u00eel \u00eempiedic\u0103 s\u0103 imagineze \u015fi s\u0103 materializeze proiecte pe termen lung, despre paralizia lui civic\u0103 (exempli gratia: retragerea lui Moromete din consiliul comunal \u2013 gest de neconceput pe alte meridiane!) \u015fi, poate, despre violen\u0163\u0103 \u015fi despre fascina\u0163ia pe care o exercit\u0103 ea asupra nativului campo-danubian, \u00een general, a lui Ilie \u015fi a sili\u015ftenilor s\u0103i, \u00een special. Dar asta-i deja o alt\u0103 discu\u0163ie…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen urm\u0103 cu exact 60 de ani \u2013 mai precis, \u00een lunile iunie-septembrie 1955 \u2013 Marin Preda publica \u00een revista Via\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103 fragmente din romanul Morome\u0163ii I care, \u00een acela\u015fi an, va ap\u0103rea \u00een volum la Editura de Stat pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103. Considerat\u0103 una dintre c\u0103r\u0163ile fundamentale ale literaturii noastre, ea n-a avut… Cite\u0219te mai mult »Rom\u00e2nul Ilie Moromete<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15164,15163,15165],"class_list":["post-24680","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ilie-moromete","tag-meniul-morometilor","tag-romanul-verde"],"views":2315,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24680","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24680"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24680\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24683,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24680\/revisions\/24683"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24680"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24680"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24680"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}