{"id":24674,"date":"2015-10-15T22:12:00","date_gmt":"2015-10-15T20:12:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24674"},"modified":"2015-10-15T22:12:00","modified_gmt":"2015-10-15T20:12:00","slug":"o-capodopera-poate-ca-in-sfarsit-repatriata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-capodopera-poate-ca-in-sfarsit-repatriata\/","title":{"rendered":"O capodoper\u0103 (poate c\u0103 \u00een sf\u00e2r\u015fit) repatriat\u0103"},"content":{"rendered":"

Virgil T\u0103nase, Even\u0163ia Mih\u0103escu. Tratatul dumneaei de c\u0103l\u0103torie <\/em><\/strong>
\nexotic\u0103 la ceasul nun\u0163ii sale dintr-un secol revolut<\/em>, Editura Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 2015<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 
\nRecenta reeditare a \u201eroman\u0163ului\u201c Even\u0163ia Mih\u0103escu constituie nu doar o simpl\u0103 noutate editorial\u0103 \u00eentre altele, ci \u015fi, f\u0103r\u0103 nicio \u00eendoial\u0103, un adev\u0103rat mic (mic? deloc mic, dimpotriv\u0103!) eveniment de istorie literar\u0103. Cartea, scris\u0103 \u00een 1975-1979, publicat\u0103 pentru prima oar\u0103 \u00een Fran\u0163a, \u00een limba francez\u0103 (sub titlul L\u2019 Amour, l\u2019amour: roman sentimental, Paris, Flammarion, 1982), a mai fost editat\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u015fte, \u00een 1994, la Craiova (Scrisul Rom\u00e2nesc). Din p\u0103cate, acea prim\u0103 edi\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103 a trecut cvasi-neobservat\u0103 de \u201einstan\u0163ele\u201c criticii, probabil \u015fi de public (pesemne fiindc\u0103 la vremea aceea erau cu to\u0163ii ocupa\u0163i cu \u015fi absorbi\u0163i de alte chestiuni, care le vor fi p\u0103rut mult mai importante dec\u00e2t descoperirea unei c\u0103r\u0163i deja \u201evechi\u201c, poate c\u0103 va fi contat \u00eentruc\u00e2tva, \u00een primirea extrem de rezervat\u0103, \u015fi o anumit\u0103 atitudine ostil\u0103 a celor \u201ebine orienta\u0163i\u201c la adresa autorului, pozi\u0163ionare conjunctural\u0103, cu motiva\u0163ii extra-literare, cine \u015ftie…). Ea a fost rarisim semnalat\u0103, practic deloc comentat\u0103, nu se \u015ftie c\u00e2t de citit\u0103.
\nSigur, supozi\u0163iile contrafactuale reclam\u0103, \u00een principiu, o maxim\u0103 pruden\u0163\u0103, \u00eens\u0103 pare totu\u015fi ne\u00eendoios c\u0103, dac\u0103 Virgil T\u0103nase nu s-ar fi v\u0103zut silit s\u0103 emigreze, dac\u0103 roman(\u0163)ul ar fi fost publicat \u201ela vremea sa\u201c \u00een Rom\u00e2nia (versiunea rom\u00e2neasc\u0103 nu este o a\u015fa-zic\u00e2nd \u201etraducere\u201c a primei edi\u0163ii, franceze, ci o versiune de autor, cu statutul de oper\u0103 original\u0103), Even\u0163ia Mih\u0103escu s-ar fi impus ca o carte important\u0103, foarte important\u0103 \u00een peisajul literar rom\u00e2nesc, ca \u015fi scriitorul care a dat-o la iveal\u0103, mare scriitor rom\u00e2n, silnic des\u0163\u0103rat. Ar fi reprezentat (\u00eentre altele) \u015fi o dovad\u0103 eclatant\u0103 de \u201esincronism\u201c, a\u015fa cum avea s\u0103 fie, de pild\u0103, \u015fi Orbitor, cu vreo dou\u0103 decenii mai t\u00e2rziu.
\nFire\u015fte c\u0103 nu se cade a vorbi de o carte a lui Virgil T\u0103nase \u2013 \u015fi mai ales de una izvodit\u0103 \u00een anii \u015faptezeci \u2013 f\u0103r\u0103 a face referire la onirism, la \u201eonirismul estetic\u201c, acea mi\u015fcare literar\u0103 care s-a coagulat \u00een \u0163ara noastr\u0103 \u00een anii \u015faizeci \u015fi \u015faptezeci ai secolului trecut, ca reac\u0163ie de opozi\u0163ie a c\u00e2torva \u2013 pe atunci tineri \u2013 scriitori la adresa literaturii oficiale a vremii, a a\u015fa-numitului \u201erealism socialist\u201c, a artei de propagand\u0103, retrograd\u0103 estetice\u015fte. Onirismul estetic este considerat \u2013 de spirite luminate \u015fi competente \u00een materie \u2013 a fi fost singurul curent literar original ap\u0103rut la noi \u00een epoca respectiv\u0103. Despre n\u0103zuin\u0163a \u015fi \u201emiza\u201c onirismului literar, despre semnifica\u0163ia sa \u00een contextul epocii, s-a exprimat, concis \u015fi tran\u015fant, \u00eensu\u015fi Virgil T\u0103nase, \u00eentr-o interven\u0163ie recent\u0103: \u201eLiteratura onirismului rom\u00e2nesc este, poate, p\u00e2n\u0103 \u00een momentul de fa\u0163\u0103, cel mai coerent manifest artistic provocat de pr\u0103bu\u015firea g\u00e2ndirii pozitiviste, de e\u015fecul metafizic al \u015ftiin\u0163ei, de n\u0103ruirea experien\u0163ei sociale n\u0103scut\u0103 din materialismul istoric. Prin \u00eensu\u015fi acest fel de a \u00een\u0163elege lumea, literatura oniric\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 era o negare f\u0103\u0163i\u015f\u0103 \u015fi direct\u0103 a optimismului pozitivist marxist\u201c.
\nDesigur, visul \u015fi raportarea, \u00een variate feluri, la vis au alimentat, \u00een diferite epoci \u015fi \u00een felurite chipuri, literatura (\u00een mod deosebit romantismul \u015fi suprarealismul au \u201eutilizat\u201c consistent visul, de pe platforme estetice \u015fi \u201etehnice\u201c diferite). \u00cen literatura rom\u00e2n\u0103 \u00eens\u0103 termenul a dob\u00e2ndit un \u00een\u0163eles precis, desemn\u00e2nd o formul\u0103 literar\u0103 \u2013 considerat\u0103 uneori a fi una de neoavangard\u0103 \u2013 propus\u0103 c\u0103tre mijlocul anilor \u201960 (\u00een urma unei gesta\u0163ii teoretice de mai mul\u0163i ani) de Dumitru \u0162epeneag \u015fi Leonid Dimov \u015fi \u00eensu\u015fit\u0103 de al\u0163i c\u00e2\u0163iva scriitori tineri (Virgil Mazilescu, Vintil\u0103 Iv\u0103nceanu, Iulian Neac\u015fu), care \u00een 1965 constituie, \u00een cadrul cenaclului Luceaf\u0103rul, grupul oniric. \u00cen anii urm\u0103tori grupul cre\u015fte prin ralierea altor tineri poe\u0163i \u015fi prozatori, printre care Sorin Titel, Virgil T\u0103nase, Emil Brumaru, Daniel Turcea, Florin Gabrea. Evident, estetica onirismului a fost ilustrat\u0103 \u00een grade \u015fi \u00een modalit\u0103\u0163i diferite, \u00een func\u0163ie de personalitatea fiec\u0103ruia dintre scriitorii \u00een chestiune. Nici \u00een epoca de maxim\u0103 coeziune a grupului \u015fi de cristalizare a orient\u0103rii onirismului estetic, ea nu a fost o formul\u0103 rigid\u0103 \u015fi nediferen\u0163iat\u0103, care s\u0103 presupun\u0103 o tehnic\u0103 unic\u0103 \u015fi proced\u0103ri de scriitur\u0103 obligatorii la nivelul detaliilor. Ca \u015fi \u00een cazul altor curente sau mi\u015fc\u0103ri literare, scriitorii a\u015fa-zic\u00e2nd afilia\u0163i \u015fi-au p\u0103strat particularit\u0103\u0163ile, chiar dac\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feau o platform\u0103 teoretic\u0103 \u00een linii mari comun\u0103.
\nOnirismul estetic se situa sub semnul lucidit\u0103\u0163ii. El preconiza utilizarea, cu luciditate, a unei \u201etehnici\u201c de crea\u0163ie, recursul la artificiu (valorizat \u00een sens pozitiv). Raport\u00e2ndu-se la orient\u0103rile artistice care-l precedaser\u0103, \u00ee\u015fi descoperea \u015fi afirma afinit\u0103\u0163i cu suprarealismul, dar nu cu cel literar (pe care-l repudia, resping\u00e2nd incoeren\u0163a libertar\u0103 a scriiturii \u201eautomate\u201c), ci cu cel pictural (apreciind admirativ m\u0103iestria \u201etehnic\u0103\u201c proprie unor arti\u015fti precum De Ch\u00ecrico, Magritte, Tanguy, Victor Brauner). Cultiv\u00e2nd capacitatea de a sugera vizualul, oniricii o asociau cu o metod\u0103 de structurare proprie. Metod\u0103 care \u0163intea s\u0103 urmeze reguli de compozi\u0163ie proprii visului. A\u015fadar, oniricii urm\u0103reau nu s\u0103 descrie visuri reale, s\u0103 divulge reminiscen\u0163e ale acestora, ci s\u0103 produc\u0103 visuri. Imaginau situa\u0163ii care se desf\u0103\u015foar\u0103 dup\u0103 o logic\u0103 aparte, stranie, presupus\u0103 a fi inerent\u0103 func\u0163ion\u0103rii mecanismelor incon\u015ftiente. Str\u0103duindu-se s\u0103 identifice intuitiv acele mecanisme, oniricii \u00een\u0163elegeau s\u0103 le pun\u0103 \u00een func\u0163iune \u00een mod con\u015ftient. Principiul poeticii lor nu era spontaneitatea, ci elaborarea lucid\u0103, cu, repet, recurgere la artificiu. \u00cen literatura oniric\u0103, totul era vizualizat, v\u0103zut, cu sentimentul ubicuit\u0103\u0163ii \u015fi al simultaneit\u0103\u0163ii (tr\u0103s\u0103turi \u00eemprumutate, \u00eentr-adev\u0103r, din panoplia visului). Cauzalitatea era \u00eenlocuit\u0103 de simpla consecu\u0163ie, iar elementele componente ale operei literare ascultau de o \u201elogic\u0103\u201c proprie, diferit\u0103 de cea a experien\u0163ei existen\u0163iale comune. Cronologia intern\u0103 a fic\u0163iunii nu era linear\u0103 \u015fi ireversibil\u0103, ci mai degrab\u0103 circular\u0103, \u00een orice caz reversibil\u0103, sau, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, cumva suspendat\u0103, permi\u0163\u00e2nd efectul de simultaneitate generalizat\u0103. Pe de alt\u0103 parte, mai ales \u00een scrierile \u00een proz\u0103, onirismul practica o metod\u0103 de construc\u0163ie de tip \u201emuzical\u201c, recurg\u00e2nd la procedeele \u201etemei cu varia\u0163iuni\u201c, la \u201earta fugii\u201c \u015fi la laitmotive.
\n\u00cen formularea lui Dumitru \u0162epeneag, ambi\u0163ia reprezentan\u0163ilor onirismului ar fi fost \u201es\u0103 produc\u0103 un obiect autonom, gra\u0163ie unei sinteze al c\u0103rei model se afl\u0103 \u00een vis. Adic\u0103 s\u0103 fac\u0103 \u00een a\u015fa fel, \u00eenc\u00e2t imaginile, care \u00een general sunt percepute \u00een succesiunea lor, s\u0103 se organizeze \u00eentr-o simultaneitate. Un fel de muzic\u0103 pictat\u0103, de timp f\u0103r\u0103 \u00eencetare convertit \u00een spa\u0163iu\u201c.
\nDac\u0103 am z\u0103bovit \u00een acest mic excurs istorico-teoretic este pentru c\u0103 Even\u0163ia Mih\u0103escu reprezint\u0103 indubitabil una din culmile valorice ale literaturii onirice rom\u00e2ne\u015fti al\u0103turi de prozele de tinere\u0163e ales lui Dumitru \u0162epeneag \u015fi de monumentala crea\u0163ie poetic\u0103 a lui Leonid Dimov (dar, din p\u0103cate, \u00eenc\u0103 mult mai pu\u0163in cunoscut\u0103 \u015fi recunoscut\u0103 dec\u00e2t acelea).
\nDar nu pentru condi\u0163ia ei de e\u015fantion de elit\u0103 a unui curent literar \u2013 intrat dac\u0103 nu \u00een uitare, \u00een orice caz \u00een istorie, \u00een cea literar\u0103, vezi bine… \u2013 \u00eencerc s\u0103 aduc \u00een aten\u0163ia cititorului aceast\u0103 carte, ci pentru valoarea ei v\u0103dit\u0103 \u015fi peren\u0103, pentru capacitatea ei de a captiva \u015fi fermeca. Cartea desigur \u201eilustreaz\u0103\u201c \u015fi \u201ereprezint\u0103\u201c str\u0103lucit onirismul, dar nu (numai) prin asta poate interesa: e str\u0103lucitoare \u00een sine, independent de orice afiliere \u015fi de orice contextualizare istorico-literar\u0103. Este o capodoper\u0103, de tinere\u0163e, a scriitorului, dar \u015fi o capodoper\u0103 a literaturii rom\u00e2ne contemporane, care, iat\u0103, de-abia acum este realmente oferit\u0103 publicului de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103. Departe de a constitui vreun simplu exerci\u0163iu de experiment literar, ea are virtutea de a se impune ca o oper\u0103 major\u0103, plin\u0103 de \u201emiez\u201c \u015fi de \u201esens\u201c (acestea, cu at\u00e2t mai frapante cu c\u00e2t sunt \u201elivrate\u201c cititorului pe c\u0103i mai pu\u0163in b\u0103t\u0103torite \u00een practica literar\u0103 de p\u00e2n\u0103 la data scrierii ei, \u00een peisajul beletristic na\u0163ional).
\nO \u00eencercare de descrip\u0163ie a alc\u0103tuirii c\u0103r\u0163ii poate aduce doar \u00een prea mic\u0103 m\u0103sur\u0103 l\u0103muriri hot\u0103r\u00e2toare \u00een ce prive\u015fte puterea ei de a captiva \u015fi a fascina: ca \u015fi pentru alte opere de acest gen \u015fi de acest calibru (estetic), lectura ei, direct\u0103 \u015fi integral\u0103, se impune pentru a putea afla cu adev\u0103rat \u201edespre ce este vorba\u201c (!). Structurarea ei e aparent simpl\u0103 (de fapt, complex\u0103 p\u00e2n\u0103 la cvasi-inextricabilitate, f\u0103r\u0103 ca prin asta ansamblul s\u0103-\u015fi piard\u0103 \u00een vreun fel pregnanta \u015fi permanenta limpezime): un flux narativ continuu, f\u0103r\u0103 pauze ori \u00eentreruperi, debitat de un narator a\u015fa-zic\u00e2nd impersonal. Frazele curg ca unse; descrip\u0163ia, atmosfera, detaliile semnificative (sau enigmatice), istorisirea, dialogurile, toate ingredientele \u015fi atributele unei proze captivante sunt arborate cu str\u0103lucire \u015fi constant, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Un \u201emic\u201c roman, a\u015fadar, \u015fi \u00eenc\u0103 unul foarte bine \u201eadus din condei\u201c, s-ar p\u0103rea. \u015ei totu\u015fi\u2026 chiar a\u015fa s\u0103 fie ? Da, chiar a\u015fa \u2013 de\u015fi receptarea lui e de natur\u0103 s\u0103 trezeasc\u0103 la tot pasul ispita de a recurge la preciz\u0103ri \u015fi deliber\u0103ri teoretice. Pentru spiritele mai conservatoare, ata\u015fate catalog\u0103rilor mai degrab\u0103 tradi\u0163ionale, putem preciza, simplific\u00e2nd, c\u0103 Even\u0163ia Mih\u0103escu e unul din exemplele des\u0103v\u00e2r\u015fite care ilustreaz\u0103 \u2013 de altfel, \u00eentr-o form\u0103 deja \u201eistoricizat\u0103\u201c \u015fi banalizat\u0103, pentru \u201ecunosc\u0103tori\u201c \u2013 proverbiala, de mult depistata \u015fi general-recunoscuta \u201eelasticitate\u201c a romanului ca \u201especie\u201c literar\u0103. \u201eEfectul de real\u201c e dublat \u015fi \u201eprovocat\u201c (\u00een toate sensurile termenului: st\u00e2rnit \u015fi pus la \u00eencercare) de un efect de stranietate, de \u201eabateri\u201c multiple \u015fi \u00eensemnate de la logica narativ\u0103 a\u015fa-zis \u201eobi\u015fnuit\u0103\u201c. Sigur, explica\u0163ia \u0163ine \u00een bun\u0103 parte de ralierea la metoda de crea\u0163ie a onirismului, de care am vorbit mai sus, de aplicarea acelor \u201elegi de compozi\u0163ie\u201c interioare preluate din panoplia visului. Dar se poate invoca \u015fi statutul intrinsec poetic (adic\u0103 apar\u0163in\u0103tor de poezie) al textului, o situa\u0163ie deloc rarisim\u0103 \u00een literatura ultimelor decenii, c\u00e2nd, \u00eentr-o anumit\u0103 perspectiv\u0103, opozi\u0163ia proz\u0103\/ poezie s-a estompat p\u00e2n\u0103 la cvasi-neutralizare: sub acest raport, se poate depista o convergen\u0163\u0103 \u015fi o omologie cu proced\u0103ri \u00eenregistrate \u015fi la reprezentan\u0163ii noului roman francez (nicidecum \u00eens\u0103 o imita\u0163ie a \u00eenf\u0103ptuirilor textuale ale acelora).
\nAltminteri, romanul nu-i nicidecum greu de citit, inutil sofisticat ori sup\u0103r\u0103tor alambicat. R\u0103m\u00e2ne \u201eprietenos\u201c, atr\u0103g\u0103tor \u015fi incitant de-a lungul \u00eentregii lecturi. Complex este, desigur \u2013 oho, \u015fi \u00eenc\u0103 cum! \u2013 , dar complica\u0163ia e livrat\u0103 pe nesim\u0163ite, lucrat\u0103 \u201ela marea meserie\u201c, cur\u00e2nd perceptibil\u0103, niciodat\u0103 rebarbativ\u0103. Dup\u0103 cum notam mai sus, textul instituie un flux narativ continuu, fluent \u015fi fluid, formalmente ne\u00eentrerupt \u015fi liniar. O poveste, a\u015fadar, antrenant debitat\u0103. Totu\u015fi, cititorul, prins de fluxul istorisirii, bag\u0103 de seam\u0103, de la o vreme (\u015fi asta oric\u00e2t de pu\u0163in ar fi el b\u00e2ntuit de ispitiri teoretizante ori tehnicist-analitice), c\u0103 \u201epovestea\u201c pe care o tot devor\u0103 nu este una obi\u015fnuit\u0103, c\u0103 nu e deloc \u201eliniar\u0103\u201c, c\u0103 ar fi mai degrab\u0103 circular\u0103, de fapt \u015ferpuit \u00eentortocheat\u0103, cu bucle \u015fi reveniri temporale \u015fi spa\u0163iale, cu periodice \u201ecorecturi\u201c \u015fi variante ale unor episoade sau detalii. O desf\u0103\u015furare, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, cumva etern suspendat\u0103, mult mai apropiat\u0103 de acel faimos \u201ev\u00e2rtej \u00eencremenit\u201c teoretizat \u2013 \u015fi \u00eenf\u0103ptuit \u2013 nu numai de corifeii onirismului (printre care Virgil T\u0103nase se num\u0103ra), ci \u015fi de reprezentan\u0163ii de marc\u0103 ai Noului Roman francez (c\u0103rora t\u00e2n\u0103rul Virgil T\u0103nase le era, de altfel, contemporan \u015fi, iat\u0103, emul legitim, neepigonic), dec\u00e2t de modalit\u0103\u0163ile povestirii \u00een proz\u0103 tradi\u0163ionale. Citind, a\u015fadar, Even\u0163ia Mih\u0103escu, \u00ee\u0163i dai seama c\u0103 e\u015fti nu doar \u00eendemnat, ci, \u00een cele din urm\u0103, silit (cu seduc\u0103toare amenitate auctorial\u0103) s\u0103-l recep\u0163ionezi ca pe \u201eun fel de poezie\u201c, o poezie aparent narativ\u0103, \u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103, care \u00ee\u015fi v\u0103de\u015fte poeticitatea recurg\u00e2nd nu la cuvinte sau imagini, ci la secven\u0163e consistente de text narativ, \u201emanipulate\u201c ca piese componente ale discursului poetic de grad secund. Textul, a\u015fadar, se prezint\u0103 ca o \u00eenl\u0103n\u0163uire de \u201emetafore narative\u201c, termen pe care \u00eensu\u015fi scriitorul l-a propus \u015fi explicat \u00eentr-o confesiune autoanalitic\u0103 (\u00eentr-o recent\u0103 convorbire cu Eugen Simion): \u201eAproximez aceast\u0103 metod\u0103 de lucru, spuneam, numind-o \u00abmetafora narativ\u0103\u00bb: a\u015fa cum dou\u0103 cuvinte care nu sunt menite s\u0103 func\u0163ioneze \u00eempreun\u0103, al\u0103tur\u00e2ndu-se, nasc o metafor\u0103 care spune ceea ce niciunul nu poate spune singur, \u00eembinarea nara\u0163iunilor poate st\u00e2rni ilumin\u0103ri pe care evenimentele, luate separat, nu ne permit s\u0103 le imagin\u0103m \u2013 m\u0103 gr\u0103besc s\u0103 adaug c\u0103 ceea ce se \u00eencrope\u015fte prin aceste \u00eengem\u0103n\u0103ri de episoade romane\u015fti nu este de competen\u0163a mea: lucrurile se fac de la sine, eu m\u0103 str\u0103dui doar s\u0103 le las s\u0103 curg\u0103 prin mine ca printr-o sticl\u0103 care nu adaug\u0103 murd\u0103riile ei luminii care trebuie s-o traverseze nest\u00e2njenit. M\u0103 mul\u0163umesc s\u0103 cur\u0103\u0163 geamul, s\u0103-l sp\u0103l, s\u0103-l lustruiesc astfel \u00eenc\u00e2t nici o impuritate s\u0103 nu altereze imaginile care o str\u0103bat \u015fi al c\u0103ror adev\u0103r dep\u0103\u015fe\u015fte, sper, ceea ce \u00een\u0163elegem noi cu mintea\u201c.
\nBine\u00een\u0163eles, nu m\u0103 voi apuca aici s\u0103 \u00eencerc s\u0103 recenzez, descriu, rezum ori parafrazez acele cr\u00e2mpeie de nara\u0163iune care interac\u0163ioneaz\u0103 metaforic \u00een corpul romanului (un triumf al onirismului estetic din perioada lui \u201eclasic\u0103\u201c, o repet!). \u015ei nici s\u0103 m\u0103 lansez \u00een conjectur\u0103ri hazardate menite s\u0103 expliciteze cu ifos, \u00een chip peremptoriu \u015fi univoc, esen\u0163a acelor ilumin\u0103ri pe care \u2013 ca s\u0103 recurg la spusele avizate ale scriitorului \u00eensu\u015fi \u2013 \u00eembinarea nara\u0163iunilor componente, \u00eengem\u0103narea de episoade romane\u015fti o poate st\u00e2rni, \u00een cazul de fa\u0163\u0103, \u00een sinea cititorilor care le vor privi prin \u201egeamul\u201c pe care autorul l-a sp\u0103lat \u015fi lustruit, cu incomparabil\u0103 m\u0103iestrie, \u201eastfel \u00eenc\u00e2t nici o impuritate s\u0103 nu altereze imaginile care o str\u0103bat \u015fi al c\u0103ror adev\u0103r dep\u0103\u015fe\u015fte, sper, ceea ce \u00een\u0163elegem noi cu mintea\u201c.
\nVoi \u00eendr\u0103zni \u00eens\u0103 nu doar s\u0103 sugerez, ci s\u0103 afirm f\u0103r\u0103 nicio ezitare c\u0103 din refrac\u0163iile \u015fi reverbera\u0163iile suscitate de textul romanului \u00een mintea cititorului se isc\u0103 ilumin\u0103ri care \u0163intesc la \u201emarile noime\u201c ale existen\u0163ei, la \u2013 f\u0103r\u0103 nicio glum\u0103 \u2013 rosturile vie\u0163ii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Virgil T\u0103nase, Even\u0163ia Mih\u0103escu. Tratatul dumneaei de c\u0103l\u0103torie exotic\u0103 la ceasul nun\u0163ii sale dintr-un secol revolut, Editura Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 2015   Recenta reeditare a \u201eroman\u0163ului\u201c Even\u0163ia Mih\u0103escu constituie nu doar o simpl\u0103 noutate editorial\u0103 \u00eentre altele, ci \u015fi, f\u0103r\u0103 nicio \u00eendoial\u0103, un adev\u0103rat mic (mic? deloc mic, dimpotriv\u0103!) eveniment de istorie literar\u0103. Cartea,… Cite\u0219te mai mult »O capodoper\u0103 (poate c\u0103 \u00een sf\u00e2r\u015fit) repatriat\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15157,6059],"class_list":["post-24674","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eventia-mihaescu","tag-virgil-tanase"],"views":1327,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24674","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24674"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24674\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24675,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24674\/revisions\/24675"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24674"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24674"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24674"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}