\u00cen seria de autor a Operelor lui Nicolae Steinhardt de la Polirom, colec\u0163ia \u201eMemorii, jurnale, coresponden\u0163e\u201c, a ap\u0103rut \u00een condi\u0163ii grafice deosebite volumul 18, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, studiu introductiv, note, referin\u0163e critice \u015fi indici de Florian Roati\u015f. Sunt reunite \u00eentre coper\u0163ile lui dou\u0103 c\u0103r\u0163i de dialoguri epistolare cu monahul de la Rohia, ambele ap\u0103rute \u00een ultimele decenii \u00een mai multe edi\u0163ii. Prima, \u00een ordinea \u00een care sunt dispuse \u00een acest volum, este cea a lui Zaharia S\u00e2ngeorzan, care, \u00een perioada ianuarie 1988 \u2013 martie 1989, i-a adresat lui N. Steinhardt 365 de \u00eentreb\u0103ri, un num\u0103r egal cu cel al zilelor dintr-un an. A fost publicat\u0103 la \u00eenceputul anului 1990 de Editura revistei Literatorul. A doua se intituleaz\u0103 N. Steinhardt. \u00centre lumi \u015fi cuprinde convorbirile cu Nicolae B\u0103ciu\u0163.
\n\u00cen Scriitori rom\u00e2ni de azi, vol. III, 1989, Eugen Simion \u00ee\u015fi \u00eencheia capitolul despre Steinhardt cu un admirabil portret: \u201ePe moralistul acesta cu fa\u0163a uscat\u0103 de sf\u00e2nt bizantin \u015fi barba rebel\u0103 de rabin din nordul Moldovei \u00eel z\u0103resc uneori pe strad\u0103: singur, adus pu\u0163in de spate, mereu zorit, preocupat mereu de ceva ce scap\u0103 \u00een\u0163elegerii mele. L-ai crede cobor\u00e2t dintr-o gravur\u0103 veche, aceea, de exemplu, ce \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 un exeget de texte sacre strecur\u00e2ndu-se pe l\u00e2ng\u0103 zidurile cet\u0103\u0163ii, \u00eentr-un ev mediu mistic\u201c.
\nAcest singuratic gr\u0103bit cu fa\u0163a de sf\u00e2nt bizantin era parc\u0103 predestinat vie\u0163ii monahale. Pentru care a \u015fi optat, dup\u0103 o spectaculoas\u0103 convertire la cre\u015ftinism, retr\u0103g\u00e2ndu-se \u00een lini\u015ftea de la Rohia. Acolo a meditat la cele ale lumii \u015fi tot de acolo \u015fi-a trimis r\u0103spunsurile la \u00eentreb\u0103rile unor critici, scriitori \u015fi publici\u015fti ca Z. S\u00e2ngeorzan, N. B\u0103ciu\u0163 sau Ioan Pintea.
\nFrapeaz\u0103 la epistolierul Nicolae Steinhardt contrastul \u00eentre aprecierile nu o dat\u0103 \u015focante, formulate senten\u0163ios, f\u0103r\u0103 drept de apel, \u015fi starea de \u00eendoial\u0103 ori de repliere. Ca orice moralist care se respect\u0103, autorul Jurnalului fericirii este, \u015fi el, un sceptic, dar scepticismul s\u0103u nu e nici pe departe de tipul celui cioranian. Un scepticism care nu demobilizeaz\u0103, ci chiar stimuleaz\u0103 ac\u0163iunea, competi\u0163ia, lupta. Iat\u0103 ce proclama c\u0103lug\u0103rul de la Rohia \u00eentr-o vreme de mare restri\u015fte ca aceea de la sf\u00e2r\u015fitul deceniului nou\u0103 al secolului trecut: \u201eSolu\u0163ia \u00een fa\u0163a injusti\u0163iilor e una singur\u0103: eroismul. S\u0103 nu taci, s\u0103 vorbe\u015fti, s\u0103 lup\u0163i \u015fi s\u0103 te afli \u00een treab\u0103\u2026 Restul e verbalism, spaim\u0103, nimicnicie\u201c. Una dintre temele abordate la solicitarea celor ce-l chestioneaz\u0103 este cea a raportului dintre spiritul creator \u015fi morala cre\u015ftin\u0103. Credin\u0163a lui Steinhardt e c\u0103 \u201etotul se rezolv\u0103 prin iubire\u201c. Perspectiva din care el prive\u015fte istoria, via\u0163a, arta, literatura, politica este una eminamente moral\u0103. Ea nu se schimb\u0103 niciodat\u0103, nici chiar atunci, mai ales atunci, c\u00e2nd se raporteaz\u0103 la valoarea estetic\u0103, la valoarea intelectual\u0103. De pild\u0103, despre Mihai Ralea, c\u0103ruia \u00eei recunoa\u015fte \u00eensu\u015firile de intelectual str\u0103lucit, rafinat, inteligen\u0163\u0103 rarisim\u0103, regret\u00e2nd c\u0103 e \u201eun critic nu \u00eendeajuns de apreciat\u201c \u00een posteritate, afirm\u0103 c\u0103 a avut fa\u0163\u0103 de via\u0163a sa o atitudine de b\u0103d\u0103ran, una ilustrativ\u0103 privind \u201eneantul moralei antice\u201c. O caracterizare care mi-a amintit de cea, \u00een termeni de pamflet, caricatural\u0103, a lui Petre Pandrea. \u201eMandarinul valah\u201c scrie \u00een jurnalul s\u0103u c\u0103 via\u0163a moral\u0103 \u015fi intelectual\u0103 a lui Ralea, licheaua nr.1, \u201ese reduce la peticul dintre buric \u015fi testicule\u201c. Sever este Steinhardt cu scriitorii clasici sau contemporani pentru comportamentul lor civic. De exemplu Eugen Barbu, un mare scriitor, ale c\u0103rui romane Groapa \u015fi S\u0103pt\u0103m\u00e2na nebunilor le consider\u0103 capodopere ale literaturii rom\u00e2ne. Omul \u00eens\u0103 \u00eel determin\u0103 s\u0103 observe: \u201eNu i se poate cere scriitorului s\u0103 fie un sf\u00e2nt (de\u015fi…), dar nici o lepr\u0103 nu-i este \u00eeng\u0103duit a fi\u201c. Steinhardt este \u00eempotriva dihotomiei estetic\u2013etic, dar \u00een aprecierile \u015fi judec\u0103\u0163ile sale, accentul cade \u00eentotdeauna pe etic, Eminescu servindu-i drept exemplu suprem: \u201eIdeea Eminescu nu e o idee literar\u0103, ori politic\u0103, ori psihologic\u0103 \u2013 e o idee etic\u0103\u201c. Opiniile ilustrului c\u0103rturar sunt, conform propriei m\u0103rturisiri, sincere \u015fi \u00eendr\u0103zne\u0163e. Cu privire la romanul rom\u00e2nesc contemporan face observa\u0163ii subtile \u015fi surprinz\u0103toare: \u201ePersonajele romanelor actuale sunt, bietele, n\u0103p\u0103dite de stresuri \u015fi deformate de mediul ambiant cu totul negativ\u201c. O excep\u0163ie: Carol M\u0103gureanu din Fe\u0163ele t\u0103cerii al lui Augustin Buzura \u2013 \u201eomul care din suferin\u0163\u0103 \u015fi gentile\u0163e a extras bun\u0103tatea \u015fi gentile\u0163ea \u015fi care-i unul din personajele cele mai nobile ale literaturii rom\u00e2ne, vrednic s\u0103 figureze \u00eentr-un roman al lui Dostoievski\u201c. Inegal \u015fi f\u0103r\u0103 a fi un stilist, Nicolae Breban este \u201eunul din pu\u0163inii no\u015ftri autori cu adev\u0103rat atra\u015fi de marile probleme ale omului \u015fi misterele vie\u0163ii\u201c. Dintre poe\u0163ii genera\u0163iei \u201960, \u00eei admir\u0103 pe Ana Blandiana \u015fi pe Adrian P\u0103unescu, c\u0103ruia \u00eei descoper\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 prodigiosul talent, \u00eensu\u015firi morale ce \u00eei lipsesc unui Eugen Barbu, dar mai ales pe Ileana M\u0103l\u0103ncioiu. Autoarei Liniei vie\u0163ii \u015fi Urc\u0103rii muntelui \u00eei schi\u0163eaz\u0103 din doar c\u00e2teva linii un portret pe c\u00e2t de insolit, pe at\u00e2t de memorabil: \u201eAferim femeie! Curajoas\u0103. Aspr\u0103. Le vede, le \u015ftie, le spune. \u015ei ce suflet de muiere sensibil\u0103, sim\u0163itoare. Suflet ad\u00e2nc, col\u0163uros. Mare poet\u0103 . Da, asta admir: o t\u0103rie inteligent\u0103 (foc) \u015fi totodat\u0103 accesibil\u0103 milei, duio\u015fiei (indirecte), dar o Antigon\u0103 cu suflet de Electr\u0103 (\u015fi de Ecaterina Teodoroiu)\u201c. Impresioneaz\u0103 disponibilitatea acestui spirit dezm\u0103rginit, capabil s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 revela\u0163ii metafizice unde \u015fi c\u00e2nd nu te a\u015ftep\u0163i, de pild\u0103 \u00een fa\u0163a unei mori de ap\u0103, de a admira. De la un punct \u00eencolo nici nu mai conteaz\u0103 dac\u0103 are sau nu dreptate. Important este spectacolul intelectual al unui spirit fundamental liber, de o fascinant\u0103 vioiciune.
\nSteinhardt i-a citit atent nu numai pe poe\u0163ii \u015fi prozatorii rom\u00e2ni contemporani, ci \u015fi pe criticii \u015fi esei\u015ftii din genera\u0163ii diferite. \u00cen Eugen Simion vede un model. Pe al\u0163ii, precum Alexandru Paleologu, Adrian Marino, Lucian Raicu sau Valeriu Cristea, \u00eei pre\u0163uie\u015fte \u00een mod deosebit. Este mai degrab\u0103 reticent fa\u0163\u0103 de esei\u015ftii, cu termenul s\u0103u, noicieni: Ple\u015fu \u015fi Liiceanu. Ni\u015fte noicieni care, chiar dac\u0103 nu s-au desp\u0103r\u0163it niciodat\u0103 de Noica precum Paleologu, lui Steinhardt i se pare c\u0103 sunt \u00een unele privin\u0163e departe de maestru. Despre autorul Jurnalului de la P\u0103ltini\u015f el scrie: \u201eE foarte profesoral, foarte doctoral. Prea din cale afar\u0103 de didascalos, de Herr Profesor. Exact contrariul lui Noica, mereu amen, gentil, modest\u201c. Dup\u0103 cum se vede, moralistul nu se dezminte. Cu Cioran polemizeaz\u0103 \u00een mai multe r\u00e2nduri pe diverse teme \u015fi destul de vehement pentru un polemist de obicei cordial. \u00cel acuz\u0103, \u00eentre altele pe expertul dec\u0103derii de \u201e\u015farlatanie\u201c \u015fi \u00eei repro\u015feaz\u0103 \u201elipsa de imunitate\u201c fa\u0163\u0103 de moda\/ modele occidentale, precum \u015fi faptul c\u0103 ar face confuzie \u00eentre filosofie \u015fi religie. Recunoa\u015fte \u00eens\u0103 c\u0103 Cioran \u201eeste un foarte mare scriitor\u201c. Nu e oare de-ajuns?!
\nClasicii rom\u00e2ni \u015fi str\u0103ini sunt evoca\u0163i de Steinhardt \u00een diferite contexte, cum ar fi cele create sau sugerate de Z. S\u00e2ngeorzan, acesta gratulat de ilustrul s\u0103u interlocutor, dar \u015fi admonestat, pe bun\u0103 dreptate, atunci c\u00e2nd \u00eentreb\u0103rile lui sunt confuze sau grandilocvente, de\u015fi formulate \u00een scris, ceea ce presupune a fi fost \u015fi atent g\u00e2ndite. R\u0103spunsurile sunt \u00eens\u0103 de fiecare dat\u0103 incitante. \u00centrebat ce admir\u0103 mai mult \u00een poezia lui Bacovia, Steinhardt m\u0103rturise\u015fte c\u0103 admir\u0103 \u201eautumnalul, ploaia, melancolia ploilor de toamn\u0103 (care la el nu-i numai melancolie, ci \u015fi putere, stihie, zeitate). Ca \u00een vestitul roman al lui El\u00e9mer Bourges: Les oiseaux s\u2019envolent et les feuilles tombent. Bacovia \u2013 din acest punct de vedere, al toamnei, al lacustrului, al ploii stihiale, pe to\u0163i\u00a0 \u00eei \u00eentrece, chiar \u015fi pe Verlaine\u201c. Pe 3 octombrie s-au \u00eemplinit 120 de ani de la na\u015fterea lui Esenin. Un motiv \u00een plus de a cita ce spune
\nN. Steinhardt r\u0103spunz\u00e2nd la o \u00eentrebare a lui Z. S\u00e2ngeorzan, despre Esenin pus fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu Mozart: \u201eEsenin e un mozartian, un pur, un \u00eenger \u00een trup de huligan, un cinstit \u015fi o jertf\u0103. Esenin, ca \u015fi t\u00e2n\u0103rul erou din C\u0103in\u0163a, ia asupr\u0103-\u015fi vinov\u0103\u0163ia. Ca \u015fi Mozart transcende binele \u015fi r\u0103ul \u015fi se refugiaz\u0103 \u00een paradisiac. Odat\u0103 cu Esenin intr\u0103m \u00een lumea culpei asumate, adic\u0103 a nevinov\u0103\u0163iei. Esenin e o fiin\u0163\u0103 mozartian\u0103, e t\u00e2lharul cel bun de pe cruce, e un produs \u015fi el al civiliza\u0163iei rurale (ea \u00eel va fi trezit, \u00eel va fi ferit de afundarea \u00een abjec\u0163ie), pentru el poezia a devenit o catharsis, vaietul lui preveste\u015fte, cred, m\u00e2ntuirea\u201c. Un portret de o virtuozitate, a\u015f zice, mozartian\u0103.
\nMoralistul e mult mai justi\u0163iar c\u00e2nd \u00een dialogurile epistolare vine vorba de unele personaje celebre ale literaturii. \u00centre acestea: Emma Bovary, pe care Steinhardt o compar\u0103 cu Nata\u015fa Rostova. Mai fireasc\u0103 ar fi fost, cel pu\u0163in la prima vedere, compara\u0163ia cu Anna Karenina. \u00cen viziunea lui Steinhardt, Doamna Bovary, spre deosebire de eroina lui Tolstoi: \u201eNu e o pasionat\u0103, apar\u0163ine speciei de oameni care nu \u015ftiu ce s\u0103 fac\u0103 din \u015fi cu via\u0163a lor. P\u0103cat strig\u0103tor la cer, va fi sanc\u0163ionat cu moartea. Dar Flaubert nu e numai drept, e \u015fi milos: sinuciderea i-o acord\u0103 de mil\u0103, ca s\u0103 dea ni\u0163ic\u0103 demnitate unei biete vie\u0163i at\u00e2t de irosite. Emma Bovary \u00ee\u015fi \u00een\u015fal\u0103 so\u0163ul din plictis, prostie \u015fi nepricepere. Adulterul e pentru ea un drog. Poate c\u0103 principala sa lips\u0103 aceasta este: lipsa de feminitate\u201c. Observa\u0163ii fine, propozi\u0163ii ce ar putea fi convertite prin schimbare de semn \u00eentr-o defini\u0163ie a feminit\u0103\u0163ii.
\nAser\u0163iunile lui N. Steinhardt \u00ee\u015fi con\u0163in de regul\u0103 comentariul. Tenta\u0163ia de a le cita, \u015fi \u00eenc\u0103 copios, este irepresibil\u0103. Prea multe interpret\u0103ri \u015fi considera\u0163ii le pot parazita. Lectura, eventual \u201e\u00eendr\u0103gostit\u0103\u201c, oricum g\u00e2nditoare, a unor scrieri confesive, dar nu numai, cum sunt aceste dialoguri epistolare, \u00een fond ni\u015fte exerci\u0163ii de admira\u0163ie, o admira\u0163ie care nu exclude nega\u0163ia, este captivant\u0103. Atipicul monah de la Rohia este \u015fi un hermeneut atipic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen seria de autor a Operelor lui Nicolae Steinhardt de la Polirom, colec\u0163ia \u201eMemorii, jurnale, coresponden\u0163e\u201c, a ap\u0103rut \u00een condi\u0163ii grafice deosebite volumul 18, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, studiu introductiv, note, referin\u0163e critice \u015fi indici de Florian Roati\u015f. Sunt reunite \u00eentre coper\u0163ile lui dou\u0103 c\u0103r\u0163i de dialoguri epistolare cu monahul de la Rohia, ambele ap\u0103rute \u00een ultimele… Cite\u0219te mai mult »G\u00e2ndul \u015fi cuv\u00e2ntul Monahului de la Rohia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15153,10661,1626,440],"class_list":["post-24668","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-corespondente","tag-jurnale","tag-memorii","tag-nicolae-steinhardt"],"views":1156,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24668","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24668"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24668\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24669,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24668\/revisions\/24669"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24668"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24668"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24668"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}