Aceste cuvinte au fost rostite spontan, \u00een fa\u0163a camerei de televiziune care filma pe strad\u0103 \u00eembarcarea refugia\u0163ilor dintr-un parc din Atena. \u201eRefugia\u0163ii sunt \u015fi ei suflete, nu sunt gunoaie\u201c. Cea c\u0103reia \u00eei apar\u0163in era o locuitoare din cartier. Femeie muncit\u0103, \u00eentre dou\u0103 v\u00e2rste. Care c\u0103ra dou\u0103 saco\u015fe de lucruri spre scara ma\u015finii, pentru a le da celor care plecau. Refugia\u0163ii dormiser\u0103 \u00een parcul din fa\u0163a casei ei dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Ea trecea zilnic prin dreptul lor. Le vedea copiii. Le vedea pe mamele tinere \u00eenfofolindu-i \u00een nop\u0163ile \u00een care se l\u0103sa frigul. Asemenea altor locuitori ai cartierului, i-a primit \u00een cas\u0103 \u015fi le-a dat voie s\u0103-\u015fi \u00eencarce telefoanele mobile, i-a ad\u0103postit \u00een zilele \u00een care afar\u0103 turna cu g\u0103leata.<\/p>\n
Dac\u0103 sociologii au dreptate, atunci se adevere\u015fte teoria lor c\u0103 necunoa\u015fterea creeaz\u0103 discriminarea. Femeia din Platia Victoria \u00eencepuse deci s\u0103-i cunoasc\u0103 pe cei pe l\u00e2ng\u0103 care trecea de c\u00e2teva ori pe zi. Nu putea s\u0103 fac\u0103 mai mult pentru ei, dar inima \u00eei era bolnav\u0103 de am\u0103r\u0103ciune. C\u00e2nd s-a hot\u0103r\u00e2t ca ei, cei aproape o mie, s\u0103 fie transmuta\u0163i \u00een ni\u015fte cl\u0103diri dezafectate dintr-un cartier \u00eendep\u0103rtat, plecarea str\u0103inilor cu autobuzele a avut iz de desp\u0103r\u0163ire. Nu-i u\u015for s\u0103 organizezi evacuarea a aproape o mie de persoane. Autobuzele st\u0103teau unul dup\u0103 altul \u00een \u015fir lung. Poli\u0163ia supraveghea urcarea. \u201ePurta\u0163i-v\u0103 frumos cu ei, a strigat femeia, fiindc\u0103 sunt \u015fi ei suflete, nu sunt gunoaie\u201c. Locuitorii din cartier se adunaser\u0103 \u00een jurul ma\u015finilor. Fiecare \u0163inea o saco\u015f\u0103, fiecare avea ceva de dat. \u201eAu fost buni cu noi\u201c, a spus un t\u00e2n\u0103r de culoare reporterului de la televiziune. \u201eAu f\u0103cut \u015fi ei c\u00e2t au putut. Noi \u015ftim c\u0103 Grecia trece prin greut\u0103\u0163i\u201c. \u015ei un mo\u015f, cretan parc\u0103 dup\u0103 must\u0103\u0163i, a dat din cap cu am\u0103r\u0103ciune. \u201eUite c\u0103-i duc departe de aici. M\u0103car de le-ar fi bine acolo. Noi am vrea s\u0103 ne mai ducem din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd s\u0103 le mai d\u0103m c\u00e2te ceva. Doar c\u0103 autobuzele \u015fi metroul sunt scumpe. Suntem pensionari. \u015ei n-avem bani de transport\u201c.
\nSe pare c\u0103 nici lipsurile, nici frigul, nici frica de moarte nu pot ur\u00e2\u0163i prea mult chipul unui om frumos. La scara unei ma\u015fini st\u0103tea o femeie t\u00e2n\u0103r\u0103 care, \u00een condi\u0163ii normale, cred c\u0103 ar fi luat toate titlurile de Miss. \u00cembrobodit\u0103 ca orice musulman\u0103. Str\u0103lucind de senzualitate \u015fi de c\u0103ldur\u0103. \u0162inea un copil \u00een bra\u0163e. \u015ei se sprijinea de b\u0103rbatul ei. Un tablou de familie demn de orice reclam\u0103. Copilul avea dou\u0103 luni. \u015ei ei erau pleca\u0163i pe drumuri de peste trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Veneau din Afganistan. \u201eVrem s\u0103 ajungem \u00een Finlanda, a spus femeia. \u015ei s\u0103 ne putem cre\u015fte acolo bebelu\u015ful\u201c. Cine a fost vreodat\u0103 \u00een Finlanda \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u00e2t sim\u0163 al realit\u0103\u0163ii dovedeau cuvintele acelei femei musulmane. Doar c\u0103 ea, frumoasa \u00eembrobodit\u0103, era clar c\u0103 nu fusese niciodat\u0103 acolo.
\nNu pot \u015fti cu exactitate eu, de la nivelul meu de informa\u0163ie, cine, cum \u015fi de ce a organizat acest exod. Privindu-i pe actorii show-ului de sf\u00e2r\u015fit de lume realizezi \u00eens\u0103 un lucru c\u00e2t se poate de simplu: to\u0163i sunt \u00eencrez\u0103tori p\u00e2n\u0103 la halucina\u0163ie \u00een mitul Europei. Oare cum de s-a ajuns p\u00e2n\u0103 aici? Cine, c\u00e2nd \u015fi cum a cl\u0103dit, piatr\u0103 cu piatr\u0103, acest vis fantast, c\u0103 \u00een Europa e loc pentru oricine? \u015ei nu un loc oarecare, ci un loc ca \u00een paradis. Prin anii \u201885-\u201990, sociologii emigra\u0163iei denumiser\u0103 un concept care cred c\u0103 dovedea cel mai \u00eenalt grad de emancipare la care a ajuns vreodat\u0103 g\u00e2ndirea social\u0103 \u00een Europa: coeziunea. Ceea ce doreau \u0163\u0103rile care acceptaser\u0103 un num\u0103r mare de emigran\u0163i era deci o stare de coeziune social\u0103. Cei care lucrau \u00een cercetare erau \u00eendemna\u0163i s\u0103 scrie proiecte despre coeziune. Proiectele despre coeziune erau finan\u0163ate.
\nSe terminase deci cu ideea de asimilare. Ba se renun\u0163ase chiar \u015fi la ideea de adaptare cu p\u0103strarea identit\u0103\u0163ii, care prinsese \u00een c\u00e2teva \u0163\u0103ri nordice. Realitatea dovedea c\u0103 \u015fi dup\u0103 zeci de ani de la \u201enaturalizare\u201c, grecul din Olanda era grec \u015fi turcul din Germania era turc. Multele programe de adaptare instituite \u015fi pl\u0103tite din greu din bugetul de stat se dovediser\u0103 ineficiente, dac\u0103 nu chiar ridicole. \u201eGrupele de discu\u0163ii\u201c \u00een care erau t\u00e2r\u00e2\u0163i sub supravegherea psihologilor oameni care, potrivit culturii lor, nu \u015fi-ar fi dezv\u0103luit pentru nimic \u00een lume sufletul unor str\u0103ini, deveniser\u0103 subiecte de satir\u0103 \u00een teatru \u015fi la televiziune. Femeile din Iran, refuz\u00e2nd \u201eprogramul\u201c de emancipare olandez care le obliga s\u0103 \u00eenve\u0163e s\u0103 mearg\u0103 pe biciclet\u0103, au \u0163inut ocupa\u0163i \u201ementorii\u201c sociali ani \u00een \u015fir. Pur \u015fi simplu iranienele refuzau oferta. Le era fric\u0103 ba c\u0103 ploaia le va \u00eengreuna burka, ba c\u0103 v\u00e2ntul le va ridica poalele-n cap.
\nDeci… singura solu\u0163ie de a tr\u0103i unii al\u0103turi de al\u0163ii era coeziunea. Societatea trebuia s\u0103 se dirijeze spre unitate, oric\u00e2t de mare se dovedea diversitatea ei, oric\u00e2t de segregat\u0103 era. Visul frumos care a umanizat realitatea acelor ani era \u00eencrederea \u00een coeziune. Aceast\u0103 fantasm\u0103 cred c\u0103 s-a extins peste grani\u0163e \u015fi peste continente. Aceast\u0103 fantasm\u0103 le face pe milioanele de refugia\u0163i care ne vor \u00eengenunchia s\u0103 treac\u0103 peste frica de moarte, de \u00eenec, de foame, de umilin\u0163\u0103. \u00cen Europa, cred ei, domne\u015fte coeziunea social\u0103. Nimeni nu poate nega c\u0103 nu s-a \u00eencercat acest lucru, c\u0103 n-am g\u00e2ndit a\u015fa. C\u0103 n-am sperat c\u0103 se va putea \u00eenf\u00e2ptui minunea. Sc\u0103p\u00e2nd din vedere un lucru esen\u0163ial. Anume c\u0103 marile programe sociale sunt posibile doar atunci c\u00e2nd exist\u0103 bani. \u015ei, \u00een Europa, faptul c\u0103 la un moment dat au existat bani a permis visul de aur. Acest vis \u00eensemn\u00e2nd o societate \u00een care bun\u0103starea s\u0103 se poat\u0103 instala nu numai la v\u00e2rf, ci \u015fi \u00een straturile sociale de mijloc. Acest lucru anume o deosebea de alte t\u0103r\u00e2muri. Aici diferen\u0163ele nu erau strig\u0103toare la cer, ca \u00een lumea arab\u0103 sau african\u0103 postcolonial\u0103. Aici omul de r\u00e2nd tr\u0103ia \u015fi el omene\u015fte. Deci asta \u00ee\u015fi dore\u015fte el, refugiatul, pe bun\u0103 dreptate. Despre asta vorbe\u015fte el. Despre un trai omenesc. Sc\u0103p\u00e2nd din vedere c\u0103 \u00een Europa se pare c\u0103 \u00een cur\u00e2nd se va ajunge la fundul sacului. C\u0103 Europa nu va mai avea bani.
\n\u015ei ce se va \u00eent\u00e2mpla atunci oare? Ne va salva umanismul? Istoria dovede\u015fte c\u0103 pu\u0163ine au fost continentele mai crude dec\u00e2t Europa \u00een perioada ei de acumulare de bog\u0103\u0163ii. Umanismul european din secolele \u00een care nu exista depozitul financiar? Fereasc\u0103-ne Dumnezeu!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aceste cuvinte au fost rostite spontan, \u00een fa\u0163a camerei de televiziune care filma pe strad\u0103 \u00eembarcarea refugia\u0163ilor dintr-un parc din Atena. \u201eRefugia\u0163ii sunt \u015fi ei suflete, nu sunt gunoaie\u201c. Cea c\u0103reia \u00eei apar\u0163in era o locuitoare din cartier. Femeie muncit\u0103, \u00eentre dou\u0103 v\u00e2rste. Care c\u0103ra dou\u0103 saco\u015fe de lucruri spre scara ma\u015finii, pentru a le… Cite\u0219te mai mult »Suflete, nu gunoaie!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[15145,15144],"class_list":["post-24649","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-coeziunea-sociala","tag-umanismul-european"],"views":1245,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24649","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24649"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24649\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24650,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24649\/revisions\/24650"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24649"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24649"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24649"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}