{"id":24627,"date":"2015-10-08T22:15:42","date_gmt":"2015-10-08T20:15:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24627"},"modified":"2015-10-08T22:15:42","modified_gmt":"2015-10-08T20:15:42","slug":"festivalul-george-enescu-prezente-prestigioase-opere-in-concert-si-un-singur-titlu-in-spectacol","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/festivalul-george-enescu-prezente-prestigioase-opere-in-concert-si-un-singur-titlu-in-spectacol\/","title":{"rendered":"Festivalul George Enescu. Prezen\u0163e prestigioase Opere \u00een concert  \u015fi un singur titlu \u00een spectacol"},"content":{"rendered":"<p>Dup\u0103 perfec\u0163iunea baroc\u0103 din Catone in Utica de Leonardo Vinci \u015fi monumentala Elektra de Richard Strauss, a venit r\u00e2ndul operei Wozzeck de Alban Berg, ca prim\u0103 audi\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103. \u00cen concert, la Sala Palatului, cu concursul Corului \u015fi Orchestrei Filarmonicii \u201eGeorge Enescu\u201c, dirijor: Leo Hussain, dirijorul corului: Iosif Ion Prunner. Corul de copii a fost preg\u0103tit de Voicu Popescu.<br \/>\nO t\u0103lm\u0103cire emo\u0163ionant\u0103, cu profund mesaj spiritual despre dramele vie\u0163ii \u015fi mor\u0163ii, ale alien\u0103rii, derapajelor mentale, pe care \u015feful de orchestr\u0103 cu sprijinul instrumenti\u015ftilor \u015fi al cori\u015ftilor a redat-o cutremur\u0103tor. \u015ei, bine\u00een\u0163eles, al soli\u015ftilor. A fost o implicare total\u0103 a tuturor participan\u0163ilor la actul artistic, ad\u00e2nc rezonant\u0103 \u00een asisten\u0163a care, din p\u0103cate, nu s-a sim\u0163it atras\u0103 \u015fi a umplut sala doar pe jum\u0103tate. Poate c\u0103, din punctul de vedere al recept\u0103rii, era mai potrivit\u0103 o viziune scenic\u0103. Cred c\u0103 \u015fi c\u00e2nt\u0103re\u0163ii ar fi dorit-o, \u00eentruc\u00e2t atitudinile sugerate nu au p\u0103rut suficiente pentru transmiterea multiplelor mesaje. Pare c\u0103 \u015fi intrarea Doctorului, a C\u0103pitanului prin sal\u0103 c\u0103tre finalul operei a fost aleas\u0103 din dorin\u0163a teatraliz\u0103rii mai pronun\u0163ate. F\u0103r\u0103 mare succes.<br \/>\nSt\u0103p\u00e2ni asupra stilului declamatoriu \u015fi expresivit\u0103\u0163ii rostirii, soli\u015ftii au creat personaje bine integrate \u00een tram\u0103. Baritonul Michael Volle (Franz Wozzeck), cu voce masiv\u0103, cald\u0103 \u015fi puternic\u0103, a fost excelentul cap de afi\u015f, b\u00e2ntuit de vedenii \u00een scenele cu Andres sau Doctorul (primul act), dramatic \u00een cele cu Marie (actul al II-lea) sau \u00een final, \u00een care nebunia eroului merge p\u00e2n\u0103 la strig\u0103tul dement \u201eBlut! (S\u00e2nge!)\u201c. Soprana Evelyn Herlitzius a c\u00e2ntat vibrant, dramatic, cu acute remarcabile (scena cu Tamburul Major din primul act sau rug\u0103ciunea din ultimul), contur\u00e2nd un personaj complex, cu reliefarea tuturor fa\u0163etelor caracterologice.<br \/>\nNu trebuie uita\u0163i ceilal\u0163i creatori de profiluri puternice, Arnold Bezuyen (C\u0103pitanul, tenor de caracter cu inflexiuni grote\u015fti), Martin Winkler (Doctorul, bariton cu glas calitativ), Marius Vlad Budoiu (Tamburul Major, tenor), Cosmin Ifrim (tenor liric \u00een rolurile Andres \u015fi Nebunul, pe care le-a \u00eenzestrat cu varietate coloristic\u0103), Maria Jinga (Margret, mezzosopran\u0103 cu voce frumoas\u0103), Valentin Vasiliu (bariton ce a d\u0103ruit o notabil\u0103 lectur\u0103 expresionist\u0103 rolului Primul ucenic), \u015eerban Vasile (Al doilea ucenic, bariton). Pentru interven\u0163ia sa simbolic\u0103 din final (\u201eHip-hop, hip-hop\u201c), ar fi meritat s\u0103 cunoa\u015ftem numele copilului-interpret al Fiului Mariei.<br \/>\nBine preg\u0103tit\u0103, bine condus\u0103, orchestra a sesizat oportun detaliile interludiilor bergiene \u015fi a ar\u0103tat o uria\u015f\u0103 for\u0163\u0103 dramatic\u0103 \u00een scena mor\u0163ii, cu cele dou\u0103 formidabile crescendo-uri, duse de al\u0103muri p\u00e2n\u0103 la durere auditiv\u0103.<br \/>\nP\u0103cat c\u0103 limba rom\u00e2n\u0103, \u015fi nu germana, a fost cea \u00een care Corul de copii a interpretat interven\u0163ia sa din final, \u00een contradic\u0163ie cu \u00eentregul.<br \/>\nWozzeck a fost un punct-reper al festivalului.<br \/>\nLa Ateneu, tot \u00een concert, renumita Academy of Ancient Music, condus\u0103 acum de Richard Egarr, a oferit operele lui Monteverdi, \u00centoarcerea lui Ulise \u00een patrie \u015fi \u00cencoronarea Poppeei. Cel pu\u0163in \u00een ultima cultura de stil a fost remarcabil\u0103, c\u00e2ntul \u00een tehnic\u0103 non-vibrato, zicerea expresiv\u0103 a marii mase de recitative, ornamenta\u0163iile impregnate cu rafinamente au reprezentat cheia de bolt\u0103 a unei interpret\u0103ri deosebite. Remarc calitatea vocal\u0103 special\u0103 pentru sopranele Louise Alder (Poppeea) \u015fi Sophie Junker (Drusilla\/ Virtutea), mezzosopranele Sarah Connolly (Nero), Marina de Liso (Ottavia) \u015fi Daniela Lehner (Amore), tenorii Andrew Tortise (Arnalta) \u015fi Joshua Ellicot (Lucano), contratenorii Jestyn Davies (Ottone) \u015fi John Lattimore (Doica). Un loc de onoare se cuvine a fi rezervat excelentului bas profund David Soar (Seneca).<br \/>\nSingura produc\u0163ie a Operei Na\u0163ionale Bucure\u015fti a fost Oedipe, capodopera enescian\u0103 ce nu trebuie s\u0103 lipseasc\u0103 de la nici o edi\u0163ie festivalier\u0103. Montarea fiind cunoscut\u0103 (Anda T\u0103b\u0103caru Hogea), interpre\u0163ii \u2013 \u015ftiu\u0163i \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103, interesul venea din partea baghetei lui Leo Hussain \u015fi a noului Oedipe, baritonul italian Davide Damiani.<br \/>\nInterpretul rolului titular s-a apropiat de ecrasantul personaj cu serioas\u0103 preg\u0103tire vocal\u0103 \u015fi ideatic\u0103. A pornit de la o voce de bariton liric, cu tente tenorale, frumos \u00eenzestrat\u0103 cu armonice, rotund\u0103 \u015fi cald\u0103. Desigur, daruri utile pentru prima parte a partiturii. Chiar dac\u0103 \u201emetalul\u201c i-a lipsit din glas, teribilele interven\u0163ii dramatice din ultimele dou\u0103 acte au fost bine solu\u0163ionate, gra\u0163ie unei cunoa\u015fteri meritorii a profilului lui Oedipe, a st\u0103rilor descrise de compozitor.<br \/>\nPartenerii italianului au avut presta\u0163ii diverse, marea majoritate insonore. Poate c\u0103 \u015fi platforma de decor, nefericit amplasat\u0103 \u00een partea din spate a platoului, este de vin\u0103. I-a afectat pe interpre\u0163ii Marelui Preot (Marius Bolo\u015f), Sfinxului (Andrada Ro\u015fu), Iocastei (Sidonia Nica), lui Theseu (Vicen\u0163iu \u0162\u0103ranu) \u015fi, \u00een anumite momente, chiar lui Oedipe. Horia Sandu (dominator Tiresias) a fost ideal sonor, la fel \u015fi Liviu Indric\u0103u (P\u0103storul), care \u00eens\u0103 trebuie s\u0103 ia aminte la c\u00e2ntul nuan\u0163at. \u00cen celelalte roluri au evoluat Dan Indric\u0103u (Creon, neomogen ca voce), Florin Simionca (Phorbas), experimentatul Mihnea Lamatic (Str\u0103jerul), veteranul Gabriel N\u0103stase (Laios), Simona Neagu (Antigona), Andreea Iftimescu (Meropa), Zoica \u015eohterus (O femeie teban\u0103). Instrumenti\u015ftii ar trebui s\u0103 restudieze serios partitura, cel pu\u0163in la nivelul corului preg\u0103tit de Stelian Olariu. La primul spectacol din cele dou\u0103 au c\u00e2ntat de multe ori neglijent, f\u0103r\u0103 aten\u0163ie la impulsurile baghetei, care a expus o concep\u0163ie solid\u0103 \u015fi dinamic\u0103. La final, dirijorul Leo Hussain nu a urcat pe scen\u0103 la aplauze. No comment!<br \/>\n<strong>Simfonice la Sala Palatului<\/strong><br \/>\nSub conducerea lui Ion Marin, London Symphony Orchestra a produs dou\u0103 concerte \u00een care \u015fi-a onorat blazonul venit din sunetul catifelat \u015fi omogenitatea partidelor. Bagheta a tactat elocvent, f\u0103r\u0103 efuziuni inutile, sobru, elegant, a construit \u00een am\u0103nunt. Suita pentru orchestr\u0103 nr. 2 \u00een Do major, op. 20 de Enescu a primit sunet masiv (Uvertura), maiestuos (Menuet grav), grandios (Bourr\u00e9e), dar \u015fi delicat, lini\u015ftit, plin de aduceri aminte (Sarabanda).<br \/>\nApeten\u0163a lui Ion Marin pentru conferirea de monumentalitate edificiilor sonore a fost \u015fi mai evident\u0103 \u00een Simfonia nr. 5 \u00een do diez minor de Mahler, iar pentru imagistic\u0103 \u015fi detaliu coloristic \u00een Suita Pas\u0103rea de foc de Stravinsky, plin\u0103 de mister \u015fi flam\u0103.<br \/>\nPianistul Lars Vogt a venit cu sunet poetic, nu foarte puternic, pentru Concertul \u00een La minor, op. 16 de Grieg. \u00cen atari condi\u0163ii, era inevitabil ca orchestra \u00een tutti s\u0103 domine finalul. Dar, p\u00e2n\u0103 atunci, rafinatul Vogt \u00eenv\u0103luise \u00een abur mi\u015fcarea secund\u0103 \u015fi \u00eentr-o str\u0103vezie p\u00e2nz\u0103 de p\u0103ianjen partea ultim\u0103, plin\u0103 de estomp\u0103ri, surprinz\u0103toare retrageri, apart\u00e9-uri confesive.<br \/>\n\u00cen seara urm\u0103toare, Renaud \u015fi Gautier Capu\u00e7on au redat cu implicare spiritul romantic al Dublului concert pentru vioar\u0103, violoncel \u015fi orchestr\u0103 \u00een La minor, op. 102 de Brahms.<br \/>\n\u015ei Wiener Philharmoniker a concertat \u00een dou\u0103 seri, sub conducerea lui Semyon Bychkov. Unul dintre cele mai bune momente a fost Simfonia nr. 44 H1\/44 \u00een Mi minor de Haydn, c\u00e2ntat\u0103 \u00een ambele programe. Pentru instrumenti\u015fti \u015fi dirijor. Cu gestic\u0103 sugestiv\u0103, ml\u0103dioas\u0103, f\u0103r\u0103 baghet\u0103, Bychkov a intermediat pentru \u201ecordari\u201c sonorit\u0103\u0163i filigranate, vaporoase (prima parte), calm olimpian (cea de-a doua), desen nuan\u0163at aidoma celui belcantist (mi\u015fcarea a treia) \u015fi&#8230; spum\u0103 de \u015fampanie (ultima secven\u0163\u0103).<br \/>\n\u00cen Simfonia nr. 6 \u00een Si minor, op. 74 \u2013 Patetica de Ceaikovski, dirijat\u0103 cu baghet\u0103, a preferat la \u00eenceput un Adagio misterios \u015fi reflexiv, urmat de un Allegro ma non troppo t\u0103ios \u015fi tumultuos. Rigoarea \u015fi echilibrul au dominat partea a III-a, preg\u0103titoare pentru crescendo-ul amenin\u0163\u0103tor ce duce la fini\u015ful impun\u0103tor. Ultima mi\u015fcare a opusului a fost sumbr\u0103 \u015fi sf\u00e2\u015fietoare.<br \/>\nSimfonia nr. 3 \u00een Fa major, op. 90 de Brahms a avut o nea\u015fteptat\u0103 uniformitate de tempi (un soi de Lento tern) a primelor trei p\u0103r\u0163i, cu toate c\u0103 altele erau diferen\u0163ierile compozitorului (Allegro con brio, Andante, Allegretto). Abia \u00een ultima (Allegro \u2013 un poco sostenuto), mi\u015fcarea s-a mai animat, a devenit mai turbulent\u0103, de\u015fi Bychkov nu simte nevoia explicit\u0103rii dramatismului clocotitor. \u00cen plus, am remarcat c\u0103 Wiener Philharmoniker nu este scutit\u0103 de impurit\u0103\u0163i.<br \/>\nDou\u0103 voci au figurat pe afi\u015fe. Mezzosoprana Elizabeth Kulman a c\u00e2ntat celebrele Wesendonck \u2013 Lieder, WWV 91 de Wagner, cu discurs fluid \u015fi sensibil (Der Engel), delicat (Stehe still), cu pianissime aerisite, ca o confesiune (Im Treibhaus), narativ-dureros (Schmerzen), cu tr\u0103ire r\u0103scolitoare (Tr\u00e4umen). \u00cen urm\u0103toarea sear\u0103, soprana Valentina Naforni\u0163\u0103 s-a apropiat de ciclul enescian al celor \u015eapte lieduri pe versuri de Cl\u00e9ment Marot, op. 15. Aprofund\u0103ri ar fi necesare, chiar \u00eempreun\u0103 cu domnul Bychkov. U\u015for vibrant, glasul n-a fost expresiv dec\u00e2t \u00een Du conflict en douleur, iar Changeons propos s-a pierdut printre instrumente.<br \/>\nRoyal Liverpool Symphony Orchestra \u015fi dirijorul s\u0103u Vasily Petrenko au \u00eenc\u00e2ntat publicul mai \u00eent\u00e2i cu un program Respighi (poemul simfonic F\u00e2nt\u00e2nile Romei, \u00eentr-o lectur\u0103 plin\u0103 de jocuri de culori, lumini \u015fi umbre), Glazunov (Concertul pentru vioar\u0103 \u015fi orchestr\u0103 \u00een La minor, op. 82, \u00een care Alexandru Tomescu \u015fi-a expus tehnica admirabil\u0103 \u015fi sunetul delicat), Rahmaninov (Simfonia nr. 1 \u00een Do minor, op. 13, edificiu statuar \u00een care maleabila \u015fi inspirata baghet\u0103 a construit arce sonore de larg\u0103 respira\u0163ie, decupaje t\u0103ioase precum lama ghilotinei, bazate pe formidabilul compartiment de al\u0103muri, dar \u015fi secven\u0163e de dulce melancolie). \u00cen cea de-a doua sear\u0103, instrumenti\u015ftii din Liverpool \u015fi \u015feful lor, cel cu m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 de mare expresivitate, au oferit opusuri de Rahmaninov (Concertul nr. 3 pentru pian \u015fi orchestr\u0103 \u00een Re minor, op. 30, solist Simon Trpceski) \u015fi Enescu (Simfonia nr. 3 \u00een Do major, op. 21, cu concursul Corului Filarmonicii bucure\u015ftene).<br \/>\n<strong>Simfonice la Ateneul Rom\u00e2n<\/strong><br \/>\nMonte Carlo Philharmonic a evoluat sub dou\u0103 conduceri, Gianluigi Gelmetti, respectiv Cristian Mandeal. Primul dirijor l-a avut ca solist pe David Garrett \u00een Balada pentru vioar\u0103 \u015fi orchestr\u0103 de George Enescu (\u00eentr-o bun\u0103 \u00een\u0163elegere a melosului, redat cu emotivitate, stilat), precum \u015fi \u00een Concertul pentru vioar\u0103 \u015fi orchestr\u0103 \u00een Sol minor, op. 26 de Max Bruch, o etalare de virtu\u0163i romantice vis\u0103toare, pigmentate cu accente robuste. Pasionalul s-a f\u0103cut permanent sim\u0163it \u00een arcu\u015ful lui Garrett. Orchestra monegasc\u0103 a sus\u0163inut cu aceea\u015fi vigoare \u015fi paginile raveliene, Alborada del gracioso, Pavan\u0103 pentru o infant\u0103 defunct\u0103, Bolero.<br \/>\nSub bagheta lui Cristian Mandeal, Hungarian Sketches Sz 97, BB 101 de Bart\u00f3k \u015fi \u00eendeosebi Suita nr, 3 \u00een Re major op. 27 \u2013 S\u0103teasca de Enescu au primit inflexiunile specifice na\u0163ionale, bine reflectate de sim\u0163irea dirijorului. C\u00e2ntecul p\u0103m\u00e2ntului de Gustav Mahler i-a avut ca soli\u015fti pe reputata mezzosopran\u0103 Ruxandra Donose \u015fi pe tenorul Vincent Wolfsteiner. Suita de imagini picturale a g\u0103sit \u00een Ruxandra Donose o poet\u0103 a sunetului \u015fi cuv\u00e2ntului, cu trimiteri \u00een esen\u0163e. Vocal, a frazat frumos rezonant, cu impecabil legato. Tenorul nu s-a ridicat la nivelul parteneriatului artistic propus de mezzosopran\u0103, mai ales din cauza unui destul de serios grad de uzur\u0103 a glasului.<br \/>\nO \u00eent\u00e2lnire cu Orchestra \u201eMozarteum\u201c din Salzburg nu se poate desf\u0103\u015fura dec\u00e2t sub semnul excelen\u0163ei. Umbra patronului lor \u00eei urm\u0103re\u015fte \u015fi \u00eei guverneaz\u0103 nu numai \u00een literatura maestrului. Uvertura operei Don Giovanni a avut tragicul \u00een debut, dup\u0103 care verva \u015fi filigranul viorilor au \u00eemplinit specificul de \u201edramma giocoso\u201c.<br \/>\n\u00cen Concertul nr. 23 pentru pian \u015fi orchestr\u0103 \u00een La major K 288, Dan Grigore a adus prinosul s\u0103u spiritului mozartian, prin cultur\u0103 profund\u0103, p\u0103trundere \u00een ad\u00e2ncimile expresive \u015fi pianistic\u0103 exemplar\u0103.<br \/>\n\u00cen finalul programului, Simfonia nr. 7 \u00een La major, op. 92 de Beethoven. O adev\u0103rat\u0103 Apoteoz\u0103 a dansului, cu o prim\u0103 parte vulcanic\u0103, urmat\u0103 de un Mar\u015f funebru de\u015firant. Mi\u015fcarea a treia a fost cuprins\u0103 de v\u00e2rtejuri ame\u0163itoare, \u00een preg\u0103tirea ultimei, pentru care dirijorul Thomas Dausgaard a ales un tempo Prestississimo. Thomas Dausgaard, un \u015fef de orchestr\u0103 cu gestualitate atipic\u0103 \u015fi ciudat\u0103 plastic\u0103 a corpului, eficient la pupitrul unui minunat ansamblu.<br \/>\nOnoarea de a \u00eenchide festivalul&#8230;<br \/>\n&#8230; a revenit Orchestrei Regale Concertgebouw din Amsterdam. \u00cen cele dou\u0103 seri a fost dirijat\u0103 de Andris Nelsons. Solist\u0103 \u00een Concertul pentru vioar\u0103 \u015fi orchestr\u0103 nr. 1, Sz 36, BB 48a de Bart\u00f3k a fost Janine Jansen care a expus un \u201efir de sunet\u201c eterat \u00een prima parte, pentru ca \u00een continuare s\u0103 aduc\u0103 sonorit\u0103\u0163i energice \u015fi mai apoi unduiri delicate, altern\u00e2nd cu pasaje virtuozistice topite \u00een lirism seduc\u0103tor.<br \/>\nSimfonia nr. 7 \u00een Do major, op.60 \u2013 Leningrad de \u015eostakovici a constituit prima demonstra\u0163ie de for\u0163\u0103 a orchestrei, a dirijorului. Pachetele de instrumente au fost de o compactare exemplar\u0103, dar au l\u0103sat liber\u0103 expunerea unor remarcabile individualit\u0103\u0163i \u00een solo-uri. Andris Nelsons este un spectacol. De multe ori recurge la gesturi sugestive, deseneaz\u0103, modeleaz\u0103 cu m\u00e2na dreapt\u0103 care transfer\u0103 bagheta celei st\u00e2ngi. Toat\u0103 fiin\u0163a \u00eei pulseaz\u0103. Nelsons induce nuan\u0163e, sensuri, expresii, inspir\u0103. A\u015fa au ap\u0103rut crescendo-urile formidabile c\u0103tre culmina\u0163iile cople\u015fitoare, atacurile precise ale sufl\u0103torilor, elegan\u0163a \u015fi expresivitatea viorilor, cantilenele violelor, totul convergent c\u0103tre monumentalul final.<br \/>\n\u00cen Simfonia nr. 2 \u00een Re major, op. 73 de Brahms, viorile ca o visare, violoncelele ca o plutire (prima parte) au contribuit la leag\u0103nul romantic pe care l-a des\u0103v\u00e2r\u015fit mi\u015fcarea secund\u0103. Calmul \u201edimine\u0163ilor lini\u015ftite\u201c (partea a treia) a prefigurat turbulen\u0163a \u015fi contrastele din final. Nesincroniz\u0103ri? Nici chiar&#8230; Olimpul nu este ferit de ele.<br \/>\nMai apoi&#8230; Ce poate fi mai frumos dec\u00e2t compartimentul minune al \u201ecordarilor\u201c atac\u00e2nd Rapsodia nr. 2 \u00een Re major, op. 11 de Enescu \u015fi deschiz\u00e2nd o transcriere intens meditativ\u0103, cu culmina\u0163ii maiestuoase?<br \/>\nCa ultim\u0103 pagin\u0103, Suita nr. 2 \u2013 Daphnis \u015fi Chlo\u00e9 de Ravel a sedus prin imagini translucide \u015fi dezvolt\u0103ri ample. Art\u0103 de \u015fevalet.<br \/>\n<strong>\u015ei au mai fost&#8230;<\/strong><br \/>\n&#8230;Scottish Ensemble cu Patricia Kopstchinskaja \u015fi Peter Ruzicka la pupitrul Filarmonicii bucure\u015ftene, Elisabeth Leonskaja \u00een recital \u015fi concert cu Sankt Petersburg Philharmonic Orchestra (dirijor Temirkanov), New European Strings Chamber Orchestra (dirijor \u015fi solist Sitkovetsky), Orchestre de Chambre de Paris (dirijor Sir Roger Norrington, soliste Deborah \u015fi Sarah Nem\u0163anu), Orchestra Na\u0163ional\u0103 de Camer\u0103 a Republicii Moldova (dirijor Cristian Florea), Orchestra de Camer\u0103 Bucure\u015fti \u201eIon Voicu\u201c (dirijor M\u0103d\u0103lin Voicu), Corul de Camer\u0103 \u201ePreludiu\u201c (dirijor Voicu En\u0103chescu), Basel Chamber Orchestra (dirijor Heinz Holliger, solist Andr\u00e1s Schiff), Ansamblurile Profil, Musica Nova, Hyperion, Voces, Archaeus, Aoede String Quartet, Gaudeamus, Ad libitum, Michelangelo, Trio Contraste, recitalurile Bianca \u015fi Remus Manoleanu, Piotr Anderszewski, Christian Zacharias. Un regal!<br \/>\n\u00cen Capital\u0103, manifest\u0103rile adiacente au fost multe \u015fi diversificate: Pia\u0163a Festivalului, Simpozionul Interna\u0163ional de Muzicologie, excelentul Ziar al Festivalului, lans\u0103ri de c\u0103r\u0163i, Programul Bucure\u015fti Creativ, Bulevardul Artelor, \u00eent\u00e2lniri cu interpre\u0163i, conferin\u0163e de pres\u0103 etc. Opera Comic\u0103 pentru Copii a prezentat Baronul M\u00fcnchausen de Dan Dediu.<br \/>\n\u00cen \u0163ar\u0103, Festivalul Enescu a fost marcat la Timi\u015foara, Bra\u015fov, Ia\u015fi, Bac\u0103u, Sibiu, Ploie\u015fti.<br \/>\n<strong>Marginalii<\/strong><br \/>\nMarele Festival Interna\u0163ional \u201eGeorge Enescu\u201c s-a \u00eencheiat. A fost poate cel mai consistent din ultimii ani, cu prezen\u0163e de mare prestigiu, cu afi\u015fe atractive \u00een care partiturile enesciene au fost bine servite. Prin totul, marele compozitor a fost exemplar omagiat.<br \/>\nUrmeaz\u0103 edi\u0163ia 2017. Se anun\u0163\u0103 alte mari vedete. Cred \u00eens\u0103 c\u0103 abunden\u0163a manifest\u0103rilor concertistice \u015fi de recital ar trebui s\u0103 fie mai judicios cump\u0103nit\u0103, \u00een sensul reducerii densit\u0103\u0163ii zilnice. Ar \u00eensemna \u015fi o diminuare serioas\u0103 a costurilor.<br \/>\nAr fi de dorit \u015fi o mai larg\u0103 participare a Operei Na\u0163ionale Bucure\u015fti \u00een spectacole, \u0163in\u00e2nd cont c\u0103 ultimii ani au adus la sediu produc\u0163ii noi, valoroase. M\u0103 g\u00e2ndesc la Traviata, Rigoletto, Falstaff \u015fi la cele viitoare, comunicate pe diverse canale, Cos\u011b fan tutte, Manon Lescaut, Turandot. \u015ei un nou Oedipe, ceea ce nu e deloc r\u0103u. Ar include \u015fi refri\u015farea calitativ\u0103 a distribu\u0163iei. Prin grija experimentatei agen\u0163ii Artexim, mari c\u00e2nt\u0103re\u0163i ai lumii ar putea popula c\u00e2teva spectacole, ridic\u00e2nd cota festivalului.<br \/>\n\u015ei un corolar deloc pl\u0103cut. \u00cen ultima sear\u0103, un brum oribil venit din difuzoarele de mii de wa\u0163i ale S\u0103lii de&#8230; Congrese a Palatului a asurzit publicul pre\u0163 de c\u00e2teva secunde pe o evolu\u0163ie sublim\u0103 a corzilor orchestrei Concertgebouw, rup\u00e2nd vraja. Poate \u00eei va face pe guvernan\u0163i s\u0103 decid\u0103 \u00een sf\u00e2r\u015fit construirea unei noi s\u0103li de concerte, modern\u0103, cu acustic\u0103 natural\u0103, f\u0103r\u0103 amplificare electronic\u0103. Hot\u0103r\u00e2\u0163i-v\u0103, domnilor, pentru Dumnezeu, mai ales c\u0103 Bucure\u015ftiul candideaz\u0103 pentru demnitatea de Capital\u0103 Cultural\u0103 European\u0103 \u015fi Festivalul George Enescu va c\u00e2nt\u0103ri greu \u00een selec\u0163ie!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dup\u0103 perfec\u0163iunea baroc\u0103 din Catone in Utica de Leonardo Vinci \u015fi monumentala Elektra de Richard Strauss, a venit r\u00e2ndul operei Wozzeck de Alban Berg, ca prim\u0103 audi\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103. \u00cen concert, la Sala Palatului, cu concursul Corului \u015fi Orchestrei Filarmonicii \u201eGeorge Enescu\u201c, dirijor: Leo Hussain, dirijorul corului: Iosif Ion Prunner. Corul de copii a fost preg\u0103tit&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/festivalul-george-enescu-prezente-prestigioase-opere-in-concert-si-un-singur-titlu-in-spectacol\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Festivalul George Enescu. Prezen\u0163e prestigioase Opere \u00een concert  \u015fi un singur titlu \u00een spectacol<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11319],"tags":[],"class_list":["post-24627","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-sunetelor"],"views":1336,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24627","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24627"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24627\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24628,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24627\/revisions\/24628"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24627"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24627"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24627"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}