C\u00e2teva scurte enun\u0163uri ale subiectelor unor filme: 1. Drama unei pretinse c\u00e2nt\u0103re\u0163e de oper\u0103 care a tr\u0103it \u015fi a murit cu iluzia c\u0103 poate seduce lumea. 2. Povestea unei familii \u00een aparen\u0163\u0103 normale, dar care a terorizat societatea argentinian\u0103. 3.Ultima zi a unui mare lider politic. 4. Copiii abuza\u0163i de preo\u0163ii catolici. 5. Destinul unui transsexual. 6. Un alt destin, al unui gangster.7. Muzeul Luvru \u00een timpul Ocupa\u0163iei. \u00cen\u015firuirea ar putea continua. Ce se ascunde \u00een spatele acestor filme, din start at\u00e2t de diferite? Eviden\u0163a punctului de pornire. Toate sunt inspirate de cazuri reale, petrecute \u00eentr-un timp sau altul. Nu \u015ftiu cum de s-a \u00eent\u00e2mplat a\u015fa, dar anul acesta Mostra del cinema a str\u00e2ns \u00een diferitele ei sec\u0163iuni, cu prec\u0103dere \u00een cea a competi\u0163iei oficiale, autori care nu au a\u015fteptat inspira\u0163ia din ceruri. Au g\u0103sit-o \u00een arhive, \u00een cronicile faptelor diverse, au fost fascina\u0163i sau indigna\u0163i. Poate c\u0103 la mijloc este doar \u00eent\u00e2mplarea, poate c\u0103 numai ea a f\u0103cut ca \u00een aceast\u0103 edi\u0163ie realitatea cu identificare exact\u0103 s\u0103 fie mai tare dec\u00e2t fic\u0163iunea. Coinciden\u0163\u0103-coinciden\u0163\u0103, dar \u00een fa\u0163a unei asemenea aglomer\u0103ri mai c\u0103 a\u015f aduce \u00een discu\u0163ie, fie \u015fi numai \u00een treac\u0103t, umilirea fic\u0163iunii de c\u0103tre realitate. Unele cazuri aveau un asemenea poten\u0163ial de seduc\u0163ie \u00eenc\u00e2t ne-am \u015fi \u00eentrebat cum de nu au fost exploatate p\u00e2n\u0103 acum. Voi \u00eencepe cu dou\u0103 dintre ele. Au mers m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een ultimele zile, la bursa predic\u0163iilor, pentru c\u0103 actorii principali erau marii favori\u0163i ai premiilor de interpretare, Cupa Volpi. De\u015fi a fost prezentat la \u00eenceputul festivalului, \u00een a patra zi, The Danish Girl al lui Tom Hooper (Discursul regelui) nu a mai ie\u015fit de pe buzele criticilor p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Apar\u0163ine acelor nu multe filme despre care se poate spune c\u0103, la sf\u00e2r\u015fitul lor, parc\u0103 ne ia cineva min\u0163ile. Suntem con\u015ftien\u0163i de anihilarea m\u0103car a unui cap\u0103t de judecat\u0103 lucid\u0103, dar nu a\u015f spune c\u0103 ne d\u0103 t\u00e2rcoale ru\u015finea. Puteam jura \u00een privin\u0163a numelui marelui c\u00e2\u015ftig\u0103tor, interpretul Eddie Redmayne. Nu m\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 mul\u0163i \u00ee\u015fi amintesc fiin\u0163a chircit\u0103 dintr-un scaun de paralitic, dar care ne d\u0103dea curaj c\u00e2t zece b\u0103rba\u0163i s\u0103n\u0103to\u015fi la un loc, nimeni altul dec\u00e2t savantul genial Stephen Hawking din Teoria \u00eentregului, rol pentru care actorul englez a c\u00e2\u015ftigat anul acesta Oscarul. Cople\u015fitor, acum, sub \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea\/ \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103rile primului transsexual din Europa care s-a supus unei interven\u0163ii chirurgicale. N\u0103scut \u00een 1882 ca Einar Wegener, pictor de peisaje, devine peste opt ani Lili Elbe. \u015etiu ce \u00eenseamn\u0103 aplauzele la Lido, altfel modulate \u00een compara\u0163ie cu Cannes-ul, mai \u00eentotdeauna prudent, rar dezl\u0103n\u0163uit, pentru c\u0103 tonul \u00eel dau cump\u0103ta\u0163ii ziari\u015fti francezi, prin for\u0163a lucrurilor cei mai numero\u015fi din sal\u0103. Cu alte amintiri sonore m\u0103 \u00eentorc de la Vene\u0163ia. \u00cenc\u0103 mai am \u00een urechi dezl\u0103n\u0163uirile de anul trecut, la intrarea \u00een sala conferin\u0163ei de pres\u0103 a lui Al Pacino. Acum, la apari\u0163ia lui Eddie Redmayne, au fost de-a dreptul chiote, de bucurie \u015fi imens\u0103 admira\u0163ie. Cineva a \u0163inut s\u0103-i spun\u0103 de la bun \u00eenceput s\u0103-\u015fi preg\u0103teasc\u0103 un col\u0163, acas\u0103, pentru Cupa Volpi care, nu \u00eencape nicio \u00eendoial\u0103, \u00eei va reveni. Nu a fost a\u015fa, dar, despre palmares \u2013 \u00eentr-un num\u0103r viitor. Sub\u0163ire, fragil, aproape str\u0103veziu, cu o privire luminos mirat\u0103, \u00eembr\u0103cat ca un elev, c\u0103ma\u015f\u0103 alb\u0103 \u015fi pulov\u0103r mov, fostul coleg de la Eaton al prin\u0163ului William mi s-a p\u0103rut nespus de timid, \u00een fa\u0163a unei s\u0103li \u00een care abia s-a mai g\u0103sit c\u00e2te un loc \u00een picioare, pe margini. Bea tot timpul ap\u0103, \u00een timp ce \u00eencercam \u2013 sunt sigur\u0103 c\u0103 \u015fi al\u0163ii f\u0103ceau asta \u2013 s\u0103 ghicesc \u00een gesturile sale ceva din personajul de care tocmai ne desp\u0103r\u0163iser\u0103m. Poate ochii, cum spuneam, cu acea lumin\u0103 a uimirii, nu ne las\u0103 s\u0103 ne rupem de drama celui care \u201e\u015fi-a schimbat corpul \u00een numele libert\u0103\u0163ii\u201c, care \u201ea avut curajul alegerii\u201c, \u00eentr-o societate a anilor \u201830, nepreg\u0103tit\u0103 s\u0103 accepte diferen\u0163a. Spectaculozitatea vie\u0163ii tinerilor so\u0163i Wegener (nevasta \u2013 pictori\u0163a Gerda Wegener), \u00eendr\u0103gosti\u0163i \u015fi pu\u015fi pe joac\u0103, frumuse\u0163ea interioarelor cu al lor \u201ecalm, lux \u015fi voluptate\u201c par a nu avea vreo fisur\u0103 prin care s\u0103 se strecoare drama. Doar o pl\u0103cere stranie, \u00eenso\u0163it\u0103 de o team\u0103 difuz\u0103, pune st\u0103p\u00e2nire \u00eencetul cu \u00eencetul pe Einar. Privirea \u00eei \u00eent\u00e2rzie, vinovat fascinat\u0103, pe obiecte ale lenjeriei feminine, m\u00e2ng\u00e2ie m\u0103t\u0103surile, se ascunde \u00een moliciunea lor. \u00cen ochii so\u0163iei sale totul pare o joac\u0103, spiritul ludic este incon\u015ftient alimentat, se distreaz\u0103 \u00eencuraj\u00e2ndu-l, ba chiar iese cu el \u00een lume deghizat \u00een… veri\u015foar\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103 chinul celui de l\u00e2ng\u0103 ea: \u201eDumnezeu mi-a dat un corp gre\u015fit\u201c. C\u00e2nd va descoperi adev\u0103rul, filmul devine \u015fi povestea unei mari iubiri complice. Asist\u0103m nu la drama construirii unei alte identit\u0103\u0163i, ci a aducerii la suprafa\u0163\u0103 a celei adev\u0103rate. Cu ajutorul, cu sacrificiul femeii care \u00ee\u015fi pierde b\u0103rbatul, dar nu vrea s\u0103 renun\u0163e la omul at\u00e2t de apropiat (excelent\u0103 t\u00e2n\u0103ra actri\u0163\u0103 Alicia Vikander). Cu durerea smulgerii dintr-o condi\u0163ie str\u0103in\u0103 a b\u0103rbatului irepresibil chemat de feminitatea din el. Este coarda pe care uria\u015ful talent al lui Eddie Redmayne face minuni. Via\u0163a devine o lupt\u0103 chinuitoare pentru am\u00e2ndoi, o lupt\u0103 \u00een voaluri, bl\u0103nuri, dantele vor spune vocile critice cu orice pre\u0163. Nu au lipsit nici unele comentarii cu trimiteri la am\u0103nuntele cazului real \u2013 so\u0163ia nu chiar at\u00e2t de credincioas\u0103, calvarul interven\u0163iilor chirurgicale \u00een urma c\u0103rora Lili Elbe a murit. Suntem, totu\u015fi la cinema, nu la o reconstituire \u015fi, probabil, ultima amintire a eroinei\/ eroului (\u201eAm visat-o pe mama, eram feti\u0163\u0103, m\u0103 striga Lili\u201c) conteaz\u0103 mai mult, dac\u0103 vrem s\u0103 admitem c\u0103 exist\u0103 un mister al fiin\u0163ei umane. Actorul m\u0103rturisea c\u0103 a avut \u00een fa\u0163\u0103 cel mai bun scenariu oferit vreodat\u0103, (Lucinda Coxon): \u201ea fost o mare \u015fans\u0103 propunerea unei transform\u0103ri iconice, dar rolul nu a \u00eensemnat, la \u00eenceput, o plimbare de pl\u0103cere. C\u0103utarea limbajului corpului s-a dovedit a fi fundamental\u0103, pentru c\u0103 exista pericolul devierii \u00een caricatur\u0103. Eram complet ignorant \u00een materie, de aceea am mers \u00een diferite comunit\u0103\u0163i de transsexuali. Am \u00eent\u00e2lnit oameni extrem de genero\u015fi \u015fi curajo\u015fi, care lupt\u0103 pentru propria lor via\u0163\u0103\u201c. Chiar dac\u0103 premiul Cupa Volpi nu i-a fost destinat, cred c\u0103 este imposibil ca acest rol s\u0103 nu-l propulseze pe Redmayne direct \u00een cursa viitoarelor Oscaruri.
\nSpre deosebire de Einar Wegener, care nu se sim\u0163ea bine \u201edans sa peau\u201c, afona Florence Foster Jenkins, bog\u0103ta\u015fa american\u0103 de prin anii \u201840, se pl\u0103cea de minune \u00een rolul de mare c\u00e2nt\u0103rea\u0163\u0103 de oper\u0103, chiar dac\u0103 \u015fi pentru un necunosc\u0103tor \u00een ale muzicii era limpede c\u0103 falseaz\u0103 de la un cap\u0103t la altul. Neobi\u015fnuita poveste a celei mai proaste c\u00e2nt\u0103re\u0163e lirice a tuturor timpurilor l-a inspirat pe regizorul francez Xavier Giannoli, care a transpus-o \u00een Parisul anilor \u201820, mult mai ofertan\u0163i \u00een materie de decoruri fastuoase \u015fi ambian\u0163\u0103, botez\u00e2nd-o pe Florence cu numele de Marguerite, \u00een filmul cu acela\u015fi nume. Aristocrata doamn\u0103 Dumont are o singur\u0103 obsesie: s\u0103 fie luat\u0103 \u00een seam\u0103 drept c\u00e2nt\u0103rea\u0163\u0103 de oper\u0103, iluzie \u00eentre\u0163inut\u0103 cu o crud\u0103 ipocrizie de cei din jur, de \u00eenalta societate, de pres\u0103, gata s\u0103 o ova\u0163ioneze ori de c\u00e2te ori, \u00een spectacolele de binefacere (dar nu numai), masacreaz\u0103 marile arii. Filmul \u00eencepe, de altfel, ex abrupto, cu o arie de Haendel luat\u0103 razna, ceea ce nu a \u00eempiedicat aplauzele distinsei societ\u0103\u0163i. Lumea este, de fapt, \u00eengrozit\u0103, copiii se ascund sub mese, \u00een timp ce armata servitorilor \u00ee\u015fi face datoria entuziasmului ca exerci\u0163iu cotidian. \u00centregul personal este dresat \u00een a \u00eentre\u0163ine candoarea femeii tenace, l\u0103sate s\u0103 fie subiectul \u015fi obiectul deriziunii p\u00e2n\u0103 la moarte. Unul dintre asisten\u0163ii ei lanseaz\u0103 chiar o memorabil\u0103 fraz\u0103 justificativ\u0103: \u201eDoamn\u0103, profesorul meu indian de dans avea obiceiul s\u0103 spun\u0103 c\u0103 perfec\u0163iunea nu \u00eenseamn\u0103 s\u0103 faci ceva grandios \u015fi frumos. Important este s\u0103 faci ceva cu grandoare \u015fi frumuse\u0163e\u201c. Cum ar veni, visul poate fi tr\u0103it \u015fi pe dos \u015fi chiar acest trist adev\u0103r \u00eentre\u0163ine emo\u0163ia. Nu po\u0163i r\u0103m\u00e2ne de piatr\u0103 \u00een fa\u0163a unei asemenea concentr\u0103ri de voin\u0163\u0103, energie \u015fi v\u0103zduhism. La urma urmei, Marguerite Dumont are non\u015falan\u0163a unei femei care a \u00eenfruntat \u00een felul ei epoca, v\u0103z\u00e2nd \u00een muzic\u0103 o cale de eliberare din constr\u00e2ngerile vie\u0163ii burgheze. \u00cei strig\u0103 b\u0103rbatului care nu va \u00een\u0163elege dec\u00e2t t\u00e2rziu determinarea ei maniacal\u0103: \u201eMuzica este tot ce mi-ai l\u0103sat. F\u0103r\u0103 ea, \u00eennebunesc\u201c. Iar atunci c\u00e2nd va pricepe, va fi al\u0103turi de ea p\u00e2n\u0103 la moarte. \u00cen interpretarea unei minunate actri\u0163e, Catherine Frot, inocenta c\u00e2nt\u0103rea\u0163\u0103, cu imensa ei bun\u0103-credin\u0163\u0103, nu are nimic comic, fals\u0103rile ei nu st\u00e2rnesc r\u00e2sul, ci un soi de comp\u0103timire combinat\u0103 cu o u\u015foar\u0103 spaim\u0103 \u00een scenele din urm\u0103. At\u00e2ta chin, chiar tr\u0103it ca o desprindere de ur\u00e2\u0163enia din jur, nu putea sf\u00e2r\u015fi bine. Dup\u0103 lec\u0163ii peste lec\u0163ii cu profesori care sincer binevoitori, care interesa\u0163i, Marguerite Dumont, cu paroxisticul ei perfec\u0163ionism aplicat unei voci neascult\u0103toare, \u00ee\u015fi va da duhul pe scen\u0103, \u00een \u00eencercarea disperat\u0103 de a porunci corzilor vocale imposibile note \u00eenalte. Dac\u0103 ar fi s\u0103 decupez o singur\u0103 scen\u0103 din acest film, ea ar fi cea \u00een care Marguerite nu c\u00e2nt\u0103, ci ascult\u0103, singur\u0103 fiind, Casta diva, \u00een interpretarea dumnezeiasc\u0103 a unei mari soprane. Atunci, pentru o clip\u0103, am fost una cu actri\u0163a Catherine Frot. Mi s-a p\u0103rut c\u0103 ascult visul ascuns \u00een fiecare dintre noi.<\/p>\n
P.S. Meryl Streep \u015fi Hugh Grant filmeaz\u0103, \u00een momentul de fa\u0163\u0103, o alt\u0103 versiune a istoriei c\u00e2nt\u0103re\u0163ei Florence Foster Jenkins.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2teva scurte enun\u0163uri ale subiectelor unor filme: 1. Drama unei pretinse c\u00e2nt\u0103re\u0163e de oper\u0103 care a tr\u0103it \u015fi a murit cu iluzia c\u0103 poate seduce lumea. 2. Povestea unei familii \u00een aparen\u0163\u0103 normale, dar care a terorizat societatea argentinian\u0103. 3.Ultima zi a unui mare lider politic. 4. Copiii abuza\u0163i de preo\u0163ii catolici. 5. Destinul unui… Cite\u0219te mai mult »Pove\u015fti pentru umilirea fic\u0163iunii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[],"class_list":["post-24620","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media"],"views":1149,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24620","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24620"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24620\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24621,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24620\/revisions\/24621"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24620"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24620"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24620"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}