{"id":24610,"date":"2015-10-08T21:30:29","date_gmt":"2015-10-08T19:30:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24610"},"modified":"2015-10-08T21:30:29","modified_gmt":"2015-10-08T19:30:29","slug":"amintire-si-aventura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/amintire-si-aventura\/","title":{"rendered":"Amintire \u015fi aventur\u0103"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Doris Lessing, <em>Carnetul auriu<\/em>, traducere \u015fi note de Cristiana Vi\u015fan \u015fi Ciprian \u015eiulea, Ia\u015fi, Editura Polirom, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Rodica Grigore<\/p>\n<p>Doris Lessing, n\u0103scut\u0103 \u00een 1919, \u00een Kermanshah, Persia (Iranul de azi), a debutat \u00een anul 1950 cu romanul de mare success C\u00e2nt\u0103 iarba, av\u00e2nd ca punct de plecare realit\u0103\u0163ile dure ale vie\u0163ii din Africa, pe care le cuno\u015ftea din proprie experien\u0163\u0103, familia sa mut\u00e2ndu-se, din 1925, \u00een Rhodesia (actualul Zimbabwe).<\/p>\n<p>Cartea a fost urmat\u0103 de numeroase volume de proz\u0103 \u2013 romane \u015fi povestiri \u2013 multe dintre ele \u00eencununate cu prestigioase premii literare. \u00centre acestea, merit\u0103 amintite mai cu seam\u0103 Carnetul auriu (1962), O cobor\u00e2re \u00een Infern (1971), inedit exemplu de tratare a celebrei teme a c\u0103l\u0103toriei lui Ulise, Povestiri africane (1973), precum \u015fi vasta construc\u0163ie romanesc\u0103 intitulat\u0103 Canopos din Argos. Arhive (1979 \u2013 1882).<br \/>\n<strong>Memorie, memorii<\/strong><br \/>\nApropiindu-se, cel pu\u0163in \u00een anumite laturi ale crea\u0163iei sale, de proza lui Nadine Gordimer, al\u0103turi de care a \u015fi fost discutat\u0103 \u00een diverse studii critice, Doris Lessing, laureat\u0103 a Premiului Nobel pentru Literatur\u0103 \u00een anul 2007, demonstreaz\u0103, \u00eens\u0103, fapt observat ceva mai rar, o afinitate spiritual\u0103 profund\u0103 cu Virginia Woolf, mai ales \u00een ceea ce prive\u015fte ne\u00eencrederea, dublat\u0103, totu\u015fi, de o incredibil\u0103 fascina\u0163ie \u00een fa\u0163a mecanismelor at\u00e2t de subtile ale memoriei. De aici, permanenta \u00eencercare a am\u00e2ndurora de a construi, prin opera lor, un nou sens al eului, ce se dezvolt\u0103 din fuziunea fic\u0163iunii cu faptul real brut, determin\u00e2nd, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, \u015fi deschiderea c\u0103tre o nou\u0103 dimensiune a adev\u0103rului. Tocmai de aceea, mai cu seam\u0103 \u00een cazul lui Doris Lessing, textele considerate de regul\u0103 autobiografice pot \u2013 \u015fi trebuie \u2013 recitite cu aten\u0163ie, tocmai cu scopul \u00een\u0163elegerii adecvate a sensului adev\u0103rului personal ce tinde mereu s\u0103 lege inseparabil trecutul de adev\u0103rul mai mult sau mai pu\u0163in palpabil al prezentului.<br \/>\nVom constata, astfel, modul \u00een care preia Lessing o serie de preocup\u0103ri ale Virginiei Woolf, \u00eentre acestea mai ales nevoia irepresibil\u0103 de a scrie texte autobiografice, precum \u015fi obsesia pentru actul scrisului \u015fi implica\u0163iile sale. Nu o dat\u0103 s-a spus c\u0103, \u00een fond, chiar numele protagonistei din romanul Carnetul auriu, Anna Wulf, ar reprezenta o leg\u0103tur\u0103 semantic\u0103 \u015fi psihologic\u0103 cu creatoarea Doamnei Dalloway. Dup\u0103 cum se poate lesne remarca, Doris Lessing alege s\u0103 parafrazeze unele dintre aser\u0163iunile celebre ale Virginiei Woolf, sau, dac\u0103 nu, m\u0103car s\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015feze modul aparte \u00een care marea sa precursoare vedea lucrurile. Astfel, \u00een at\u00e2t de autobiografica sa scriere, A Sketch of the Past, Woolf \u00ee\u015fi descrie memoriile ideale afirm\u00e2nd: \u201eCeea ce scriu azi, nu voi mai putea scrie \u015fi dup\u0103 un an\u201c. Asem\u0103n\u0103tor, Lessing afirm\u0103, \u00een Under My Skin: \u201e\u00cencerc s\u0103 scriu aici c\u00e2t mai onest posibil. Dar dac-a\u015f \u00eencerca s\u0103 fac acela\u015fi lucru, la optzeci de ani, s\u0103 spunem, este evident c\u0103 totul ar fi diferit\u201c.<br \/>\nPentru Doris Lessing, ca \u015fi pentru Virginia Woolf, memoria este \u201ea careless and lazy organ\u201c. Rezultatul acestei atitudini va fi, \u00een primul r\u00e2nd, dob\u00e2ndirea unei con\u015ftiin\u0163e extrem de acute a selectivit\u0103\u0163ii memoriei, dar deopotriv\u0103 a necesit\u0103\u0163ii re-construirii eului exact din ceea ce r\u0103m\u00e2ne valabil \u00een urma acestui proces de selec\u0163ie. Dificultatea principal\u0103 este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, aceea de a alege esen\u0163ialul \u2013 viabil estetic, deopotriv\u0103 \u2013 dintre nenum\u0103rate \u015fi doar aparent la fel de veridice adev\u0103ruri care compun memoria. De aceea, dac\u0103 sunt scoase din context, o serie de sentimente, a\u015fa cum sunt ele exprimate de personajele din opera lui Doris Lessing pot fi atribuite celor ale Virginiei Woolf, la fel cum, tot at\u00e2t de bine, atitudini publice ale celor dou\u0103 scriitoare pot fi confundate de un cititor insuficient de atent la nuan\u0163e. Cu toate acestea, mai mult chiar dec\u00e2t Virginia Woolf, Lessing spune r\u0103spicat c\u0103 memoria e \u00een\u015fel\u0103toare, fluid\u0103 \u015fi capabil\u0103 s\u0103 devin\u0103 o component\u0103 oarecum indezirabil\u0103 a con\u015ftiin\u0163ei umane, un element nu \u00eendeajuns de simplu de manevrat \u015fi ale c\u0103rui manifest\u0103ri depind de rela\u0163ia dintre orice moment din prezent \u015fi un trecut care nu poate fi niciodat\u0103 pe deplin dep\u0103\u015fit \u015fi nici l\u0103sat \u00een urm\u0103 complet.<br \/>\nLa fel ca \u00een cazul protagonistei din The Diaries of Jane Sommers, cea care nici nu mai \u00eencearc\u0103 s\u0103 despart\u0103 faptul brut de fic\u0163iune \u00een pove\u015ftile pe care le aude de la Maudie, at\u00e2t Virginia Woolf, c\u00e2t \u015fi Doris Lessing ajung s\u0103 se bazeze pe amintirile personale \u015fi s\u0103 dea crezare mai degrab\u0103 istorisirilor \u015fi pove\u015ftilor de tot felul dec\u00e2t s\u0103 le resping\u0103 pe temeiul c\u0103 nu ar fi adev\u0103rate sau cel pu\u0163in veridice. Pozi\u0163ia aceasta este evident\u0103 mai ales atunci c\u00e2nd Lessing \u00ee\u015fi va caracteriza, dup\u0103 ani de zile de la apari\u0163ie, romanul Martha Quest (1952), spun\u00e2nd: \u201eAm f\u0103cut, acolo, o oper\u0103 de romancier, iar nu de cronicar. Cartea s-a dorit a fi adev\u0103rat\u0103 \u00een atmosfer\u0103, nu \u00een detaliile istorice\u201c. De altfel, autoarea va avea aceea\u015fi pozi\u0163ie \u015fi fa\u0163\u0103 de scrierile sale autobiografice, mai ales fa\u0163\u0103 de Under My Skin, leg\u00e2ndu-le, definitiv, de spa\u0163iul fic\u0163iunii. Adic\u0103, nimic altceva \u2013 de\u015fi, spus, poate, cu alte cuvinte \u015fi nuan\u0163at \u2013 dec\u00e2t cunoscuta teorie a Lindei Hutcheon cu privire la metafic\u0163iunea istoriografic\u0103, definit\u0103 ca \u201eo nara\u0163iune prezentat\u0103 drept un alt discurs prin care putem construi propriile noastre versiuni ale realit\u0103\u0163ii exterioare\u201c.<br \/>\n<strong>Scriitura feminin\u0103<\/strong><br \/>\n\u00cen ceea ce prive\u015fte construc\u0163ia personajelor, Doris Lessing este expert\u0103 \u00een prezentarea unor probleme care marcheaz\u0103 existen\u0163a protagonistelor sale, cel mai adesea fiind vorba despre probleme considerate \u201eneconforme\u201c cu scriitura feminin\u0103, fie c\u0103 e vorba despre implica\u0163ii sexuale sau politice. Scriitoarea le \u00eenregistreaz\u0103 pe toate f\u0103r\u0103 cru\u0163are, exemplul cel mai clar fiind cel al Marthei din Martha Quest, f\u0103r\u0103 a \u00eencerca, \u00eens\u0103, s\u0103 le g\u0103seasc\u0103 vreo rezolvare facil\u0103 sau de natur\u0103 a aduce o solu\u0163ie de fericire temporar\u0103. De aici, permanenta ne\u00eemplinire de care par atinse personajele sale, parc\u0103 dependente de problemele care le macin\u0103 existen\u0163a \u015fi care, astfel, reu\u015fesc s\u0103 le \u015fi caracterizeze. \u00cen plus, Lessing d\u0103 desea impresia c\u0103 nici m\u0103car ea nu poate s\u0103-\u015fi \u00een\u0163eleag\u0103 pe deplin eroinele, singurul lucru care-i r\u0103m\u00e2ne de f\u0103cut fiind simpla \u2013 sau, mai bine zis, complexa \u2013 \u00eenregistrare a faptelor acestora \u015fi a \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor care le marcheaz\u0103 via\u0163a. De pild\u0103, nemul\u0163umirile Marthei sunt rareori prezentate ca ra\u0163ionale sau explicabile din perspectiva logicii \u015fi a rela\u0163iei cauz\u0103-efect. Doris Lessing insist\u0103 c\u0103, \u00een definitiv, acestea nu reprezint\u0103 altceva dec\u00e2t sentimente autonome, \u00een absen\u0163a c\u0103rora nici un personaj al prozei sale nu poate exista. Tocmai de aceea, \u00eentreaga construc\u0163ie narativ\u0103 se va desf\u0103\u015fura, \u00een cazul romanului din 1952, \u00een jurul Marthei \u015fi al evolu\u0163iei sale de-a lungul c\u00e2torva decenii. Iar Africa, spa\u0163iul unde ac\u0163iunea este plasat\u0103, este o expresie clar\u0103 a eroinei \u00eens\u0103\u015fi, fiind un \u0163inut al permanentei ne\u00eempliniri \u015fi ne\u00een\u0163elegeri din partea celorla\u0163i, cu nimic din pitorescul ce domina proza de gen a unui Hemingway.<br \/>\nDar caracteristica ce-o individualizeaz\u0103 foarte profund pe Doris Lessing \u00een peisajul literaturii universale este permanenta nostalgie care-i str\u0103bate textele, \u00eentr-un mod chiar mai evident dec\u00e2t \u00een cazul Virginiei Woolf, c\u0103ci autoarea Carnetului auriu d\u0103 impresia c\u0103 s-ar afla mereu \u00een c\u0103utarea acelor aspecte care niciodat\u0103 nu vor mai putea fi rec\u00e2\u015ftigate pe deplin. Ceea ce determin\u0103 imensa triste\u0163e la vedere ravagiilor timpului, care prime\u015fte o expresie de o nea\u015fteptat\u0103 acuitate mai ales \u00een African Laughter: Four Visits to Zimbabwe (1993). Descoperind c\u00e2t de mult s-au schimbat locurile at\u00e2t de iubite ale copil\u0103riei sale, Lessing afirm\u0103 \u00een fiecare pagin\u0103, convingerea nestr\u0103mutat\u0103 c\u0103, de fapt, adev\u0103rul \u00eensu\u015fi se schimb\u0103 mereu, iar scriitorul \u00eencearc\u0103 \u2013 trebuie s\u0103 \u00eencerce \u2013 s\u0103 prind\u0103 doar momentele relevante ale adev\u0103rurilor legate de un anumit spa\u0163iu sau de un timp bine definit. \u00cen Valurile (1931), Virginia Woolf nu f\u0103cea, \u00een ultim\u0103 analiz\u0103, un lucru prea diferit, prefigur\u00e2nd, prin comportamentul personajelor sale, at\u00e2t de dedicate scrisului, ac\u0163iunea preferat\u0103 a Annei Wulf din Carnetul auriu, \u015fi anume aceea \u201ede a inventa pove\u015fti, c\u00e2t mai multe pove\u015fti\u201c.<br \/>\n<strong>Mereu, literatura&#8230;<\/strong><br \/>\nDincolo de frecventele asocieri ale prozei lui Lessing cu mi\u015fcarea feminist\u0103, autoarea \u00eens\u0103\u015fi a insistat \u00een repetate r\u00e2nduri c\u0103 opera sa nu-\u015fi propune s\u0103 aib\u0103 vreun rol partizan \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in s\u0103 fac\u0103 activitate de propagand\u0103. Astfel c\u0103 romanul Carnetul auriu poate fi privit drept \u00eencercarea de a realiza o c\u00e2t mai exact\u0103 relatare a vie\u0163ii unor femei dorindu-\u015fi s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t experien\u0163ele presupuse, anterior, a apar\u0163ine exclusiv b\u0103rba\u0163ilor, dar sf\u00e2r\u015find prin a nu fi prea \u00eenc\u00e2ntate la cap\u0103tul acestui traseu, care se dovede\u015fte, \u00een fond, suficient de plin de ne\u00eempliniri. Asta determin\u0103 \u015fi obsesia mor\u0163ii, precum \u015fi frecventa pr\u0103bu\u015fire \u2013 psihic\u0103 \u015fi emo\u0163ional\u0103 \u2013 de care vor fi afectate majoritatea eroinelor din proza sa. Apoi, Doris Lessing pare a teoretiza frecvent dificultatea \u00een\u0163elegerii \u015fi a comunic\u0103rii \u00eentre oameni, evident, una dintre temele majore ale prozei contemporane. Scriitoarea \u00eens\u0103\u015fi se implic\u0103 \u00een acest joc, suger\u00e2nd c\u0103 nici ea nu \u015ftie mai mult dec\u00e2t cititorul, demonstr\u00e2nd, parc\u0103, la tot pasul, e\u015fecul de a \u00een\u0163elege p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t ceea ce se petrece \u00een lumea exterioar\u0103 dar, deopotriv\u0103, ceea ce se petrece \u00een sufletul personajelor.<br \/>\nCititorul va avea, astfel, de-a face \u015fi cu o nou\u0103 \u00eentruchipare, actualizat\u0103, a experien\u0163ei Doamnei Dalloway, acest fapt demonstr\u00e2nd, la nivelul construc\u0163iei personajului, c\u0103 asemenea Virginei Woolf, Doris Lessing a reu\u015fit marea performan\u0163\u0103 de a dezvolta fiecare episod al c\u0103r\u0163ii \u00eentr-un mod care pe drept cuv\u00e2nt poate fi numit \u201emulti-personal\u201c, bazat pe descoperirea de noi \u015fi noi straturi ale timpului, precum \u015fi pe punctul de vedere mereu diferit sau pe aparenta continuitate a evenimentelor lumii exterioare. Cele dou\u0103 autoare, \u00eentruchip\u00e2nd epoci literare diferite, au reu\u015fit, fiecare \u00een felul s\u0103u, s\u0103 creeze texte (auto)reprezentative \u015fi aflate, cumva, \u00een permanent dialog, evit\u00e2nd cu curaj raportarea la un singur adev\u0103r considerat drept etalon al lumii operei. C\u0103ci singurul etalon al operelor literare de acest gen este mi\u015fcarea subtil\u0103 a mecanismelor memoriei, sub imperiul nostalgiei \u015fi, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, al subiectivit\u0103\u0163ii \u00een cel mai deplin \u00een\u0163eles al termenului. \u00cen plus, a\u015fa cum a scris Woolf, iar Doris Lessing nu a \u00eencetat niciodat\u0103 s\u0103 cread\u0103, trecutul e mereu \u00eembog\u0103\u0163it prin acest tip de pluralitate discursiv\u0103. Aser\u0163iunea e valabil\u0103 mai ales \u00een cazul personajelor feminine care populeaz\u0103 opera celor dou\u0103 scriitoare, deoarece, pentru ele, de la Doamna Dalloway la Anna Wulf sau Martha, trecutul devine, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, singurul adev\u0103r \u2013 unul profund personal \u2013 pe care \u00ee\u015fi pot \u00eentemeia povestea d\u0103t\u0103toare de sens, povestea esen\u0163ial\u0103, din punctul lor de vedere, pentru ca lumea \u00eens\u0103\u015fi s\u0103 continue s\u0103 existe.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Doris Lessing, Carnetul auriu, traducere \u015fi note de Cristiana Vi\u015fan \u015fi Ciprian \u015eiulea, Ia\u015fi, Editura Polirom, 2012. &nbsp; Rodica Grigore Doris Lessing, n\u0103scut\u0103 \u00een 1919, \u00een Kermanshah, Persia (Iranul de azi), a debutat \u00een anul 1950 cu romanul de mare success C\u00e2nt\u0103 iarba, av\u00e2nd ca punct de plecare realit\u0103\u0163ile dure ale vie\u0163ii din Africa, pe&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/amintire-si-aventura\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Amintire \u015fi aventur\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15127,6986],"class_list":["post-24610","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carnetul-auriu","tag-doris-lessing"],"views":926,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24610","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24610"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24610\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24611,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24610\/revisions\/24611"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24610"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24610"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24610"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}