Marian Nazat a publicat, cu pu\u0163in timp \u00een urm\u0103, Jurnalul banalit\u0103\u0163ii, care este, nicio surpriz\u0103, chiar ce spune c\u0103 este, un jurnal. Anul 2014, de la \u00eenceput \u015fi p\u00e2n\u0103 spre sf\u00e2r\u015fit, \u00een aparen\u0163\u0103. Sau via\u0163a lui, sau via\u0163a mea, sau vie\u0163ile noastre, de la \u00eenceput \u015fi p\u00e2n\u0103 spre sf\u00e2r\u015fit, pentru c\u0103, odat\u0103 \u00eencepute, vie\u0163ile noastre trebuie s\u0103 fie preg\u0103tite pentru a se termina, pare a spune avocatul. Marian Nazat e avocat \u015fi a fost, mult\u0103 vreme, procuror. Cartea, excep\u0163ional scris\u0103, nu e \u00eens\u0103 niciun rechizitoriu \u015fi nici nu ap\u0103r\u0103 felul \u00een care se desf\u0103\u015foar\u0103 aceste vie\u0163i.
\nJurnalul banalit\u0103\u0163ii, dincolo de ironia titlului, nu acuz\u0103 ce tr\u0103im, nu iart\u0103 varianta \u00een care am ales s\u0103 ne irosim via\u0163a, nici nu explic\u0103 \u00een ce fel ne-am putea salva. Jurnalul lui e doar un strig\u0103t, pentru c\u0103 fiecare pagin\u0103 doare. Rom\u00e2niei nu-i e bine \u015fi Marian Nazat nu-\u015fi poate pune via\u0163a mai presus dec\u00e2t a celorlal\u0163i. Via\u0163a lui nu e nici ca o prad\u0103 a mor\u0163ii, ca la Preda, nici ca o corid\u0103, ca la Paler. Via\u0163a lui e dat\u0103 demult acestei \u0163\u0103ri, a lui \u015fi a noastr\u0103, \u015fi jurnalul le spune pe toate din aceast\u0103 perspectiv\u0103. Lucrurile trec greu pe l\u00e2ng\u0103 el, toate par s\u0103 i se aga\u0163e de suflet \u015fi s\u0103 nu mai ias\u0103 de acolo.
\nUnele nu se desprind niciodat\u0103. Agonia mamei, spitalul, camera \u00een care se stinge, copilul care a r\u0103mas \u00een el s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 zilele \u015fi apoi clipele, din ce \u00een ce mai pu\u0163ine, ale acestei desp\u0103r\u0163iri pentru totdeauna, toate acestea r\u0103m\u00e2n. R\u0103m\u00e2n \u00een carte, r\u0103m\u00e2n \u00een sufletul nelini\u015ftit al autorului, dar r\u0103m\u00e2n \u015fi-n noi. Dup\u0103 ce cartea se termin\u0103, lungul \u015fir al acestor suferin\u0163e ne oblig\u0103 s\u0103 ne \u00eentoarcem \u00eenapoi la poveste.
\nMarian Nazat \u00ee\u015fi refuz\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi calitatea de martor. Nimic nu trece pe l\u00e2ng\u0103 el, toate trec prin, sf\u00e2\u015fietor, implacabil \u015fi consecin\u0163ele se intuiesc u\u015for. \u00cen ciuda at\u00e2tor \u201ebanalit\u0103\u0163i\u201d, Marian Nazat tr\u0103ie\u015fte o via\u0163\u0103 de excep\u0163ii, nu de excep\u0163ie. Doar pentru el Rom\u00e2nia \u00eencearc\u0103 s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103 \u015fi el ar vrea s-o ajute, dar, banal, nu-i a\u015fa, acum e un timp al descompunerii, al desp\u0103r\u0163irii de tot \u015fi de toate, iar \u00eentoarcerea e imposibil\u0103, nimic nu mai e cum a fost.
\nZilele trec, iar Marian Nazat consemneaz\u0103 istoria acestor pr\u0103bu\u015firi. Nu face clarific\u0103ri, nu \u015ftim niciodat\u0103 dac\u0103 suntem \u00een februarie, \u00een aprilie sau \u00een mai. Reperele sunt rare \u015fi greu de descifrat. Toate zilele par a fi identice, de\u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103rile vie\u0163ii sunt, evident, at\u00e2t de diferite. Asta pentru c\u0103 durerea e unitar\u0103 \u015fi incandescent\u0103. Chiar \u015fi atunci c\u00e2nd \u00eei e bine, \u00een tribunele unui meci de fotbal la Lisabona, sau pe malul m\u0103rii, Marian Nazat e cu g\u00e2ndul la neferici\u0163ii de acas\u0103, de la Islaz, de la Bucure\u015fti, de oriunde. Timpul pe care \u00eel are nu se mai tr\u0103ie\u015fte, doar se m\u0103rturise\u015fte, cu o sinceritate \u015fi un curaj \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare. Tocmai pentru c\u0103 zilele ne sunt a\u015fa cum sunt.
\n\u00cel cunosc pe Marian Nazat \u015fi c\u00e2teodat\u0103 am \u015fi eu curaj s\u0103-i spun \u201efrate de basm\u201d, cum mai scrie el pe c\u00e2te-un sms. Ce faci, frate de basm? Nu te g\u00e2nde\u015fti c\u0103 m\u00e2ine e o zi care merit\u0103 tr\u0103it\u0103? Cronicarul bun, deseori fulminant al acestor vremuri rele, zice c\u0103 da. Dar nu \u00een orice condi\u0163ii. Nu \u00een genunchi. Nu f\u0103r\u0103 amintiri. Nu f\u0103r\u0103 mam\u0103. Nu f\u0103r\u0103 \u0163ar\u0103.
\nAltfel, \u00eei place fotbalul \u015fi se pricepe bine la asta. Uneori, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi dea seama, r\u00e2de de mine, c\u0103 \u0163in cu pl\u0103pumarii din Madrid. Tocmai el, care \u0163ine cu pl\u0103pumarii din toat\u0103 aceast\u0103 lume.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Marian Nazat a publicat, cu pu\u0163in timp \u00een urm\u0103, Jurnalul banalit\u0103\u0163ii, care este, nicio surpriz\u0103, chiar ce spune c\u0103 este, un jurnal. Anul 2014, de la \u00eenceput \u015fi p\u00e2n\u0103 spre sf\u00e2r\u015fit, \u00een aparen\u0163\u0103. Sau via\u0163a lui, sau via\u0163a mea, sau vie\u0163ile noastre, de la \u00eenceput \u015fi p\u00e2n\u0103 spre sf\u00e2r\u015fit, pentru c\u0103, odat\u0103 \u00eencepute, vie\u0163ile noastre… Cite\u0219te mai mult »O carte aprins\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[14919,14918],"class_list":["post-24606","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jurnalul-banalitatii","tag-marian-nazat"],"views":968,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24606","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24606"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24606\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24607,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24606\/revisions\/24607"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24606"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24606"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24606"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}