{"id":246,"date":"2009-12-09T16:18:52","date_gmt":"2009-12-09T14:18:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=246"},"modified":"2009-12-09T16:21:25","modified_gmt":"2009-12-09T14:21:25","slug":"drumul-avea-memorie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/drumul-avea-memorie\/","title":{"rendered":"Drumul avea memorie"},"content":{"rendered":"
\n

sau
\nCartea de la Jucu Nobil<\/em>\u00a0<\/h3>\n<\/blockquote>\n

E dificil a scrie despre un poet \u201enascut iar nu facut din cuvinte\u201c, un poet care \u201ese inchide in sine ca pasarea in ou, ca zeul in lucruri, ca lucrurile in cuvinte\u201c, un poet \u201emijlocitor intre zei si cuvinte\u201c, adapostindu-si sufletul in \u201eumbrele plopilor\u201c, preocupat, whitmanian,\u00a0 \u201ea dezbate soarta firului de iarba\u201c,\u00a0 introduc\u00e2nd in poeme, cu o rara finete, referinte literare, schimb\u00e2nd \u201eeurile\u201c \u201eprecum caii de posta\u201c, un poet pentru care \u201eamintirea unui lucru e mai importanta dec\u00e2t lucrul in sine\u201c, si a carui imaginatie este \u201einexpugnabila\u201c. Traind intr-un \u201eest-etic\u201c in care te poti trezi publicat \u201ein ziarul salubritatii locale\u201c,\u00a0 poetul prefera \u201etacerile dinlauntrul cuv\u00e2ntului\u201c, \u201etacerile dintre cuvinte\u201c, descoperind \u201ed\u00e2ra copilariei\u201c lasata de \u201esanii cu talpici din oase de fluturi\u201c, de ceata de \u201ef\u00e2rtati\u201c\u00a0 la colindat, caci \u201estrain de copilarie\u201c el nu este niciodata.\u00a0 Poetul este o \u201einocentissima\u201c faptura care isi permite sa exclame: \u201evisez deci exist\u201c, totul devine sursa de mirare, totul capata proportii neasteptate, izvor\u00e2nd din fervoarea sa naturala.\u00a0 aatul copilariei e vast aidoma lumii, Jucu e \u201enobil\u201c,\u00a0 misterios, departe de trista urbanitate, deschiz\u00e2nd o poarta spre un timp fara de inceput si fara de sf\u00e2rsit, d\u00e2nd existentei sansa de a deveni \u201eo amintire din viitor\u201c, caci \u201elumea e un text\/\u00a0 scris cu caractere umbroase\/ in dialectul numelor\/ pe urme\u201c.
\nPoetul e un descoperitor al Jucului \u201enobil\u201c, unde totul e primordial sau de prim-ordin, totul e miraculos, curcubeele apar \u201epeste morminte\u201c, \u201efuiorul vesteste nunta in cer\u201c,\u00a0 litera mistica, A, are forma de acoperis, fiind un\u00a0 adapost al iubirii, Ana-bunica este \u201eechilibrul intre floare si timp\/ intre viata si moarte\u201c, iar Ana-iubita e \u201eacoperisul in forma de \/ al acelui cuv\u00e2nt\u201c. \u201eCaci mai presus dec\u00e2t toate-i iubirea\u201c.
\nJucu e un tar\u00e2m imprecis, scos la lumina din apele freatice ale memoriei, cu frontiere mobile, indefinite aidoma iluziei, \u201enemasurat\u201c, exist\u00e2nd fragil in \u201emarginea marginii\u201c, ca pe un tais de cutit, dar care permite poetului un grandios voiaj in timp, spre a se simti mai putin singur, vis\u00e2nd \u201ein ieslea racoroasa a caii lactee\u201c,\u00a0 las\u00e2ndu-se coplesit\u00a0 de \u201eiedera cuvintelor\u201c, ce creste asemenea\u00a0 \u201edelirului controlat\u201c al lui Rimbaud, arma secreta contra melancoliei. Invent\u00e2nd poetic aceasta nobila \u201etara\u201c transilvana, situata dincolo de \u201emarginea marginii\u201c, intr-un sat cu urme lacunare de suferinta, purt\u00e2nd pe trup \u201ecicatricea unui fost p\u00e2r\u00e2u\u201c, in care timpul are \u201ecearcan de sare\u201c, si unde \u201eunul se facu dintr-odata trei\u201c, reflect\u00e2ndu-se astfel in cer, poetul inainteaza increzator\u00a0 \u201eintr-un labirint de oglinzi\u201c, in fuga timpului regasindu-se in fiecare \u201eoglinda\u201c: bunica, unchiul, batr\u00e2nul,\u00a0 f\u00e2rtatii, aezii, simtindu-se mai putin singur, incercat de teama \u201eur\u00e2tului\u201c, acest spleen baudelairian care ne p\u00e2ndeste mereu.\u00a0 Poezia musteste de trairi, de experiente, care n-ar avea greutate daca n-ar fi supuse unei interogatii permanente, facuta cu incredere in puritatea lumii, cu convingerea ca \u201eingerul exista\/ asta e sigur\/ ne trebuie doar oleaca de noroc sa dam fata cu el\u201c.
\nPoetul se autodefineste cu umilinta, ingaduitor cu sine insusi si in acelasi timp autopersiflant: \u201einfinit-maruntule-dar-atent\/ scrib al meu drag\u201c, av\u00e2nd repulsie pentru poezia care incarca \u201ebascule de cuvinte cu autogrederul\u201c, fiind scribul care inventeaza un univers sonor si verbal unic, care nu seamana dec\u00e2t cu el insusi, intr-un gest de magnifica libertate poetica, cu indem\u00e2narea, forta si bucuria launtrica pe care o are copilul in jocurile sale sacre. Increderea in lumea copilariei este un act fondator ce reflecta imaginea vietii primordiale, hipermnezia devine sam\u00e2nta unei noi cosmogonii, poetul, inconsolabil, isi faureste un destin spre a gasi un loc in s\u00e2nul Creatiei.
\nLupta cu timpul, cu disperarea, nu creeaza elegii, ci imne, uneori rugi, pentru ca \u201enebun e acela ce intors cu fata la munte \/ nu rosteste macar o rugaciune\u201c,\u00a0 pentru ca invocatia sa se adreseaza divinului, luminii, umbrei, zilei, noptii, apei, mortii, iubitei, \u201eultimului om\u201c, prin cuvinte rare, dar indesate, ce taie respiratia. Fragila lumina a divinului se revela in accente panteiste \u2013 \u201ela inceput a fost muntele iar pe munte era insasi umbra lui Dumnezeu\u201c. Poetul descopera divinul in imediatetea sa: \u201eMai degraba il prinzi pe Dumnezeu de picior pe o poteca de munte\/ pe cararea ce duce de-a lungul r\u00e2ului\u201c, in \u201evidul luminos al tacerii\u201c, in \u201eprivirea launtrica\u201c, in iubirea-agap\u00e9: \u201eDumnezeul tau este Ana vei muri si vei renaste in imparatia ei\u201c.
\n\u00a0Imaginea locurilor copilariei e dublata de ulterioarele sale pelerinaje, experiente, jocuri, masti, carti, eul bulversat, mereu altul, schimb\u00e2nd bucolicul cu citadinul, jocul ingenuu cu cel incarcat de livresc.\u00a0 In coerenta si dezordine, intr-un univers citadin derizoriu, intr-o trista urbanitate, departe de extazul panteist de la \u201eJucu nobil\u201c, poetul devine vigilent in cetatea in care, in caldura demoralizanta a bistrourilor mediocre, e interpelat insolent: \u201ema Petene\u201c. In oras\u00a0 se simte \u201eaburcat pe saua unei m\u00e2rtoage de stepa\u201c, memoria fiind un imperativ si o forma de cautare a redemptiunii, aidoma sentimentului de culpabilitate. Pe \u201estrazile urbei\u201c, poetul este \u201eun ins abstras ferecat in sine surd orb si mut\u201c si, ascult\u00e2nd \u201evaier de poeti livresti automarginalizati\u201c; \u201ecorabia prezentului arunca ancora in apele trecutului\u201c, plonj\u00e2nd in \u201evidul luminos al tacerii\u201c.\u00a0 \u201eIntr-un-t\u00e2rziu-dumiritul\u201c se bucura de un portret paradoxal, reproduc\u00e2nd un adevarat \u201einventar\u201c critic, semn al unicitatii poeziei sale surprinzatoare si contradictorii fiind un poet realist sau vizionar,\u00a0 prodigios sau prolix, livresc sau barbar, chirurg, arheolog, arhitect, exorcist, extremist sau pur si simplu spectator al unei lumi completamente lipsite de har, haruit sau doar\u00a0 duplicitar, mag cerebral sau numai decerebrat, tandru ironist sau hedonist bine temperat, sofisticat ins natural sau idilic rafinat, aventurier domestic, solar, teluric sau Ulise reincarnat.\u00a0 Pe c\u00e2nd, \u201ein aerul mintii\u201c, \u201eanonimul transilvan\u201c se multumeste sa fie \u201eom intreg\u201c, in secret el r\u00e2vneste la eul multiplu: \u201eeu sunt ceilalti\u201c. O idee nelinistitoare, izvor\u00e2nd din extraordinara forta a\u00a0 umanitatii originare peste care se asterne un voal de puritate, ce da noblete si gratie disperarii, poetul regasind limbajul sacru al rugaciunii, \u201elimba tacerii\u201c, interpel\u00e2nd astfel iubita: \u201eAcuma stii de ce tac Ana stii bine de ce tac\u201c.
\nPoetul atinge nemurirea zilnica sub ochii nostri mirati, lu\u00e2nd infatisari care concura cu faptura sa\u00a0 \u201einocentissima\u201c: \u201eprint levantin si cersetor\u201c, \u201enemuritorul\u00a0 uitat de Dumnezeu\u201c, \u201e neintrecut calator de profesie’\u201c, apar\u00e2nd in\u00a0 ipostazele devenirii: \u201et\u00e2ncul de odinioara\u201c, \u201einocentul adolescent\u201c, \u201ejunele cavaler netrebnic\u201c,\u00a0 \u201eintr-un-t\u00e2rziu-dumiritul\u201c, \u201ejunele Petean\u201c, inscriindu-se ca poet in \u201einima umanitatii\u201c.
\nIntorc\u00e2ndu-se in timp, isi creeaza\u00a0 un spatiu in care se afla \u201echez lui\u201c, invent\u00e2nd desenul si culorile vietii primordiale, cu orizonturi imprevizibile, largi, intr-o geografie poetica \u201enobila\u201c, descoperita cu o privire curata, poetul se afla in lumina aurorala a zilei dint\u00e2i a lumii.\u00a0 Limbajul poemelor sale are o prospetime uluitoare, o stranie efervescenta, o irizare de sensuri naucitoare, nobile, cu seva puternica, exigenta, cuv\u00e2ntul fiind\u00a0 contrafortul unei constructii gotice primare.
\nAidoma lui Esenin, \u201emalade de souvenirs d’autrefois\u201c, poetul \u201edebloca mecanismul amintirii\u201c\u00a0 spre a exprima coerenta si dezordinea lumii launtrice cu al sau unic debordement verbal, stiind ca \u201ein aerul mintii isi dau in petic p\u00e2na si sfintii\u201c\u00a0
\nParis,\u00a0 martie, 2007<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

sau Cartea de la Jucu Nobil\u00a0 E dificil a scrie despre un poet \u201enascut iar nu facut din cuvinte\u201c, un poet care \u201ese inchide in sine ca pasarea in ou, ca zeul in lucruri, ca lucrurile in cuvinte\u201c, un poet \u201emijlocitor intre zei si cuvinte\u201c, adapostindu-si sufletul in \u201eumbrele plopilor\u201c, preocupat, whitmanian,\u00a0 \u201ea dezbate soarta… Cite\u0219te mai mult »Drumul avea memorie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[129,130],"class_list":["post-246","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cartea-de-la-jucu-nobil","tag-mircea-petean"],"views":1967,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/246","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=246"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/246\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=246"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=246"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=246"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}