{"id":2458,"date":"2010-04-29T12:34:51","date_gmt":"2010-04-29T10:34:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2458"},"modified":"2010-04-29T12:35:12","modified_gmt":"2010-04-29T10:35:12","slug":"viitorul-la-trecut","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viitorul-la-trecut\/","title":{"rendered":"Viitorul la trecut"},"content":{"rendered":"

Coruptia si libertatea: intre imposibila evadare si irepetabila istorie<\/strong><\/p>\n

Secolul al XX-lea apare tot mai mult ca o rana pe trupul istoriei umanitatii. O intrupare a Raului, o victorie a Raului, posibila atunci c\u00e2nd oamenii buni nu fac nimic. Acesta a triumfat, timp de o suta de ani, folosindu-se de un viclesug: i-a convins pe oameni ca Raul nu exista. Iata de ce secolul XX trece drept o mare paranteza, secolul XXI fiind obligat sa reia lucrurile de acolo de unde le-a lasat secolul XIX. Cu o singura mostenire certa: demolarea credintei in progresul uman. <\/strong>
\nHistoria \u2013 magister vitae<\/strong>
\nDaca p\u00e2na atunci elitele erau convinse de cursul ascendent al Istoriei, astazi aceasta lege e tot mai putin convingatoare, pentru simplul motiv ca Istoria in sine nu se deruleaza dupa niste legi si pentru ca nu exista, pur si simplu, o Lege a Istoriei.
\nAsadar, nici legea progresului in istorie nu mai este valabila, desi e greu sa evadam din aceasta modalitate de interpretare a trecutului. Ne trezim ca nu putem sa nu particularizam trecutul intr-o maniera ascendenta: antichitate, ev mediu, modernitate. Iar contemporaneitatea ce ar fi trebuit sa se concretizeze intr-o apoteoza a umanitatii si a umanismului se transforma in secolul extremelor. Secolul XVIII este cunoscut indeobste sub numele de Secolul luminilor. Daca asa stau lucrurile, poate ca peste un veac vom vorbi despre secolul XX ca despre secolul tenebrelor (Tzvetan Todorov).
\nComunismul sau
\nsubjugarea libertatii<\/strong>
\nO astfel de tenebra a trecutului a fost comunismul, utopie ce se dorea o incununare a Paradisului terestru, un soi de \u201esf\u00e2rsit al istoriei\u201c (in formularea lui Francis Fukuyama). Comunismul a fost o superputere, bazata pe violenta, moarte, degradare, subjugare, umilire. Dar o superputere care prezinta o particularitate rara in istorie \u2013 ne asigura Francois Furet \u2013 aceea de a nu fi lasat mostenire si o civilizatie.
\nDar oare asa sa fie? Comunismul nu a reusit sa lase nimic in urma? Tind sa cred ca Furet are dreptate: comunismul a lasat doar o mostenire in siajul sau istoric, nicidecum nu a intrupat o civilizatie. Altfel spus, a creat si a perfectionat o societate a viciilor, nu a valorilor reale, o lume corupta si coruptibila, nu o societate libera.
\nGeneza coruptiei la rom\u00e2ni<\/strong>
\nCentr\u00e2nd discutia pe fenomenul coruptiei rom\u00e2nesti, trebuie sa fac int\u00e2i c\u00e2teva lamuriri preliminare, oarecum etimologice. Pur lingvistic, termenii libertate si coruptie nu se afla in raport de antinomie. Dar sunt antinomici prin registrele conceptuale pe care le desemneaza. Lipsa libertatii inseamna suprematia terorii. Extrapol\u00e2nd, democratia inseamna domnia libertatii, in timp ce totalitarismul este destinul de sub zodia terorii. Pe scurt, binomul coruptie-libertate poate fi mai facil inteles prin implicarea in argumentatie a pandantului individ-colectivitate. Pentru ca totalitarismul i-a oferit individului simulacrul de libertate, oblig\u00e2ndu-l sa se identifice cu o comunitate amorfa, in timp ce democratia ii ofera libertatea pentru a se putea exprima ca entitate unica.
\nDar sa detaliem. In mod normal individul, prin libertatea de care se bucura, reuseste sa dob\u00e2ndeasca o stima de sine, un statut pozitiv. E o stare ce poarta numele de demnitate, ce se dob\u00e2ndeste prin munca, prin apartenenta la un grup identitar ale carui valori le impartasesti. Comunismul a golit de sens munca (\u201eei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim!\u201c), ce a fost transformata intr-o subjugare a individului de catre sistem, umilirea fiind desav\u00e2rsita de restrictionarea sau discriminarea in accesul la resurse. Ca sa nu mai vorbim despre munca-pedeapsa, referindu-ne aici la destinele zdrobite in lagarele de munca. Daca unii se erijau in lideri si puteau asadar sa se bucure de o oarecare abundenta, ceilalti t\u00e2njeau dupa strictul necesar. Un sistem in care binele celor putini isi tragea seva din raul celor multi. Ce-i mai ram\u00e2nea omului de facut? Alternativa era una singura: apelul la coruptie, adica renuntarea la principii, abdicarea de la valorile care il cladisera in calitatea sa de cetatean. Un soi de pact cu diavolul, in care mai greu era doar primul pas. Urmatorii urmau sa se transforme in reflexe conditionate sau chiar sa se transmita atavic.
\nCoruptia are si cauze juridice: intr-un sistem al arbitrariului in care drepturile si libertatea cetateanului erau doar simple notiuni asternute pe h\u00e2rtie, omul a incercat sa se fereasca de acest hazard prin insusirea unor notiuni ca \u201emita\u201c, \u201eatentie\u201c, apelul la sistemul PCR (pile, cunostinte si relatii).
\nIn plan profesional fenomenul coruptiei era o forma a incompetentei, a pregatirii precare ce, intr-un sistem bazat pe eficienta, ar fi dus intr-o singura directie: falimentul. \u201eInterventia\u201c, \u201enepotismul\u201c deveneau astfel sanse sigure de reusita in cariera.
\nCriza morala a societatii comuniste facea ca oamenii sa traiasca sentimentul de sf\u00e2rsit continuu. Intr-un astfel de sistem falimentar, care nu iti mai oferea nici un orizont clar, in care si drepturile de a spera sau de a visa erau parca interzise (sau poate deveneau o dovada de indecenta, in acest univers al suferintei generalizate!), accentul cadea pe imediat. Individul era transformat dintr-o fiinta a aspiratiilor si a idealurilor, intr-o fiinta a atavismului, care se descurca in hatisurile lantului trofic prin renuntarea la demnitate, la etica \u2013 devenind o persoana corupta.
\nTotalitarismul rosu a distrus \u2013 at\u00e2t c\u00e2t era ea cimentata \u2013 viziunea asupra statului care asigura cadrul relatiilor dintre cetateni. Autoritatea statului a disparut, las\u00e2nd liber c\u00e2mpul confruntarilor dintre fortele brute, iar coruptia a devenit calauza prin desisurile tranzitiei. De ce s-a ajuns aici? Pentru ca sistemul comunist nu a reusit sa armonizeze vointa individuala si vointa generala sub umbrela ideii de justitie. Aceasta este piatra unghiulara ce da legitimitate statului de drept, deoarece se traduce prin bunastarea cetatenilor si prin reglementarea raporturilor dintre ei.
\nVa deveni comunismul o alta tara?<\/strong>
\nInterogatia pare mai degraba una retorica. Da, exista tentatia de a schimba marile hiatusuri ale trecutului in neant. Deschid aici problema istoriei ca memorie colectiva. Numai ca, daca memoria este un act voluntar si de multe ori selectiv, uitarea este un reflex involuntar. Iata de ce a vedea istoria ca un joc intre amintire si uitare nu este o maniera productiva de abordare.
\nMai important este sa transformam istoria intr-un soi de instanta juridica suprema pentru spiritul uman: sa condamnam ce a fost rau, sa reevaluam momentele sensibile, sa invatam din faptele unor semeni de-ai nostri.
\nMostenirea comunista se poate rezuma astfel: coruptia reprezinta un reflex interior si interiorizat al cetateanului, un mod de a fi. Totodata coruptia inseamna o societate a imposturii si nu una a meritocratiei. Comunismul se dorea un sistem de renovare a conditiei umane, de creare a unui om nou. Noua societate trebuia sa fie una in care interesele comunitatii urmau sa prevaleze asupra celor individuale. Ceea ce putem vedea dupa caderea comunismului este evident: domnia nelimitata a interesului personal, fiecare caut\u00e2nd sa obtina maximul de avantaje. In urma sa comunismul a lasat oameni supusi doar imperativelor egoismului. Coruptia in sine este tot o forma de egoism: dorinta de a obtine prin orice mijloace, doar pentru tine, a anumitor avantaje. Societatea corupta este o societate in care solidaritatile umane s-au dizolvat. \u201eSocietatile post-comuniste sunt, in esenta, societati imorale, construite pe eclipsa totala a unui trecut al ororii\u201c, scria Andrei Marga.
\nEvadarea din trecut pare imposibila, in contextul butadei lui Adam Michnik: \u201eCel mai teribil lucru in comunism este ceea ce vine dupa el!\u201c. Pentru ca sistemul comunist nu a corupt numai mediul politic sau natura sau economia. A corupt si sufletele oamenilor. Poate ca noi, t\u00e2nara generatie, mai avem mult de platit pentru ratacirile parintilor nostri. Desi unii dintre parintii nostri inca mai t\u00e2njesc dupa rutina linistitoare a comunismului. Lectia cred ca am invatat-o: comunismul nu aduce m\u00e2ntuirea. In schimb, libertatea ne permite sa traim.<\/p>\n

Quo vadis? (sau cum sa explici
\ntinerilor raportul dintre libertate si coruptie intr-o societate democratica)<\/strong><\/p>\n

Coruptia nu este un fenomen nou, este la fel de vechi ca si civilizatia umana. Numai ca perceptia asupra ei se schimba in functie de regimul politic sub care traim. Venalitatea este ceva firesc intr-un regim feudal sau oligarhic, unde abuzurile celor mari, exploatarea celor slabi sunt acceptate mai mult sau mai putin constient. Dar intr-un regim democratic ce propovaduieste principiul egalitatii de sanse si, deci, suprimarea drepturilor din nastere acest lucru devine inadmisibil.
\nCeea ce trebuie sa intelegem insa \u2013 mai presus de toate \u2013 este ca o societate in care coruptia va fi minimalizata p\u00e2na la extinctie este un proces de lunga durata, in care interiorizarea cinstei, a demnitatii si a corectitudinii poate dura generatii. Occidentul s-a dezvoltat printr-o evolutie lenta a spiritului civic, prin maturizarea unei morale de sorginte crestina care facea din cinste imperativul major a vietii in societate. Or, regimul comunist din Rom\u00e2nia a fost un comunism-paria (conform lui Vladimir Tismaneanu) ai carui lideri, toti niste fiinte grobiene, fanatice, vindicative, frustrate, si-au depasit conditia marginala, mizera prin promovarea unor practici corupte.
\nExacerbarea fenomenului coruptiei dupa 1989 nu este dec\u00e2t o consecinta fireasca a unui proces de dezumanizare si dezagregare sociala. Comunismul se declara un campion al luptei impotriva coruptiei. Desi a incercat sa stopeze acest fenomen prin teroare, involuntar nu a facut dec\u00e2t sa perfectioneze mecanismele sale.
\nReinventarea notiunii de cetatenie, a celei de stat si reierarhizarea valorilor sunt actiuni necesare, stringente pentru ca t\u00e2nara generatie sa lase in urma c\u00e2t mai repede aceasta faza de decadenta morala. Pentru ca o societate fara repere morale poate deveni un spatiu al ratarii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Coruptia si libertatea: intre imposibila evadare si irepetabila istorie Secolul al XX-lea apare tot mai mult ca o rana pe trupul istoriei umanitatii. O intrupare a Raului, o victorie a Raului, posibila atunci c\u00e2nd oamenii buni nu fac nimic. Acesta a triumfat, timp de o suta de ani, folosindu-se de un viclesug: i-a convins pe… Cite\u0219te mai mult »Viitorul la trecut<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[1999,800,1997,1998],"class_list":["post-2458","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-andrei-marga","tag-comunismul","tag-geneza-coruptiei-la-romani","tag-subjugarea-libertatii"],"views":2229,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2458","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2458"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2458\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2458"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2458"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2458"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}