{"id":24575,"date":"2015-10-05T23:01:21","date_gmt":"2015-10-05T21:01:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24575"},"modified":"2015-10-05T23:01:21","modified_gmt":"2015-10-05T21:01:21","slug":"homo-satur-si-lehamitea-de-viata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/homo-satur-si-lehamitea-de-viata\/","title":{"rendered":"Homo satur \u015fi lehamitea  de via\u0163\u0103"},"content":{"rendered":"<p>O t\u00e2n\u00e3r\u00e3 \u00een v\u00e2rst\u00e3 de 24 de ani din Belgia, care sufer\u00e3 de depresie, a ob\u0163inut dreptul de a fi eutanasiat\u00e3 \u00een aceast\u00e3 var\u00e3. T\u00e2n\u00e3ra nu sufer\u00e3 de vreo boal\u00e3 \u00een stadiu terminal, fiind perfect s\u00e3n\u00e3toas\u00e3 din punct de vedere fizic. Belgianca a cerut \u015fi a primit dreptul de a \u00eei fi administrat\u00e3 o injec\u0163ie letal\u00e3 dup\u00e3 ce \u015fi-a petrecut adolescen\u0163a \u015fi tinere\u0163ea suferind de g\u00e2nduri suicidale, scrie Newsweek.<br \/>\n(sursa- hotnews)<\/p>\n<p>\u201eLehamitea de via\u0163\u0103\u201c devine, \u00een Belgia, un motiv legal de a cere \u015fi de a primi euthanasia. Singurul principiu care st\u0103 la baza unei vie\u0163i demne este, conform filosofiei oficiale actuale a statului european absen\u0163a durerii (trupe\u015fti) \u015fi a suferin\u0163ei (psihice). Pe m\u0103sur\u0103 ce religia \u015fi metafizica dispar din orizontul omului european \u015fi american, se impune, tiranic, filosofia hedonist-utilitarist\u0103. Dup\u0103 decenii \u00eentregi de de\u015f\u0103n\u0163at\u0103 promovare a g\u00e2ndirii \u201epozitive\u201c, a \u201edreptului\u201c \u015fi \u201edatoriei\u201c de a fi fericit, era firesc s\u0103 vin\u0103 \u00een cele din urm\u0103 r\u00e2ndul proclam\u0103rii \u201edreptului de a muri\u201c demn \u015fi pl\u0103cut, nedureros \u015fi \u201efrumos\u201c.<br \/>\n\u00cen fa\u0163a elanului omului de dominare a lumii \u015fi a vie\u0163ii nu au rezistat multe lucruri. Natura \u015fi-a cedat r\u00e2nd pe r\u00e2nd frontierele, l\u0103s\u00e2ndu-l s\u0103 cread\u0103 c\u0103 este st\u0103p\u00e2nul ei absolut, c\u0103 nu este dec\u00e2t o ma\u015fin\u0103 pe care fiin\u0163a de dou\u0103 ori \u00een\u0163eleapt\u0103 o poate conduce \u00eencotro dore\u015fte. \u201eMa\u015fin\u0103ria\u201c naturii \u00ee\u015fi mai arat\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd mu\u015fchii, (re)ac\u0163ion\u00e2nd ca o fiin\u0163\u0103 vie, imprevizibil\u0103, liber\u0103, dezorient\u00e2ndu-i teribil pe noi cei care uitaser\u0103m de\u00a0 \u201efor\u0163a ei vital\u0103\u201c, n\u0103valnic\u0103, independent\u0103 de om. Natura nu este ceasul de la m\u00e2na atotst\u0103p\u00e2nitoare a omului, ne-o spune, c\u00e2t se poate de r\u0103spicat \u2013 c\u00e2te un cutremur, c\u00e2te o furtun\u0103, c\u00e2te o tornad\u0103, c\u00e2te un uragan. \u00cen acele momente sim\u0163im c\u0103 o teribil\u0103 fiin\u0163\u0103, mult timp adormit\u0103, diferit\u0103 p\u00e2n\u0103 la groaz\u0103 de noi, o fiin\u0163\u0103 creat\u0103 dintr-o alt\u0103 materie, dintr-un alt lut dec\u00e2t cel din care a fost f\u0103cut omul, se ridic\u0103 \u00een dou\u0103 picioare \u015fi, cu o for\u0163\u0103 monstruoas\u0103, bestial\u0103, se scutur\u0103 de coaja sub\u0163ire \u00een care am \u00eencercat s\u0103 o prindem \u015fi s\u0103 o \u00eembr\u0103c\u0103m, rup\u00e2nd \u00eentr-o clipit\u0103 hamurile, p\u00e2rghiile \u015fi fr\u00e2nghiile, fr\u00e2iele \u015fi z\u0103balele prin care am \u00eencercat s\u0103 o strunim \u015fi ne azv\u00e2rle de pe spinarea ei \u00een haosul nera\u0163iunii \u015fi al neputin\u0163ei.<br \/>\n\u00cen c\u00e2teva minute natura \u00ee\u015fi reimpune (dez-)ordinea asupra \u201efactorului antropic\u201c \u2013 care, tot at\u00e2t de spontan, \u00ee\u015fi pierde reflexele \u201ecalculatoare\u201c \u015fi programatoare: \u00een loc s\u0103 prevad\u0103 \u015fi s\u0103 prognozeze \u2013 \u00eencepe s\u0103 tremure, \u00een loc s\u0103 cunoasc\u0103 \u015fi s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 \u2013 s\u0103 se roage \u015fi s\u0103 implore, \u00een loc s\u0103 discute \u015fi s\u0103 dezbat\u0103 \u2013 s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u015fi s\u0103 zbiere. Suntem \u00eens\u0103 prea ferici\u0163i s\u0103 uit\u0103m lec\u0163iile naturii \u015fi, imediat ce convulsiile scoar\u0163ei terestre s-au potolit, imediat ce valurile gigantice s-au retas sau uraganele au \u00eencetat, ne reapuc\u0103m s\u0103-i punem c\u0103p\u0103strul, leg\u0103n\u00e2ndu-ne cu iluzia c\u0103 noi \u00een\u015fine am readus-o la ordinele noastre, c\u0103 i-am impus din nou st\u0103p\u00e2nirea min\u0163ii noastre.<br \/>\nCataclismele \u015fi dezastrele ne pot ocoli sau, ab\u0103t\u00e2ndu-se asupra noastr\u0103, le putem sc\u0103pa. Exist\u0103 \u00eens\u0103 un mod \u00een care aceast\u0103 for\u0163\u0103 terifiant\u0103 a naturii o resim\u0163im fiecare \u00een \u00eentr-un mod intim, personal, privat \u015fi\u2026 fatal, insurmontabil, de neocolit, aflat\u0103 complet \u00een afara puterilor noastre. Este moartea, acest ultim mister, acest \u00eentuneric \u201esuprastr\u0103lucitor\u201c, aceast\u0103 bezn\u0103 \u00een care se retrage \u015fi \u00een contrast cu care explodeaz\u0103 lumina orbitoare a vie\u0163ii. Moartea z\u0103d\u0103rnice\u015fte eforturile noastre, \u00ee\u015fi r\u00e2de de puterile \u015fi averile noastre, \u00eel pune pe bog\u0103ta\u015f \u00een aceea\u015fi \u201eoal\u0103\u201c \u015fi \u201eulcea\u201c cu a ultimului r\u00e2nda\u015f, pe geniu pe aceea\u015fi treapt\u0103 cu idiotul, dezbr\u0103c\u00e2ndu-i pe am\u00e2ndoi nu doar de hainele lor lume\u015fti, ci \u015fi de carnea care le acoper\u0103 oasele \u2013 esen\u0163\u0103 ultim\u0103 \u015fi precar\u0103, praf \u015fi pulbere \u00een care se resorb toate deosebirile \u015fi toate diferen\u0163ele.<br \/>\nHomo satur, omul s\u0103tul, ultima verig\u0103 a evolu\u0163iei umane vrea \u00eens\u0103 s\u0103 supun\u0103 \u015fi moartea, ultimul element natural, ultimul glas, glasul din noi, al for\u0163ei teribile a naturii. Dar nu \u00een felul eroic, zeiesc \u2013 al unui Sisif sau al unui Prometeu \u2013 nu \u00eenfr\u00e2ng\u00e2nd-o, ci dorind-o, nu \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 o anuleze, ci transform\u00e2nd-o \u00een obiect al voin\u0163ei \u015fi dorin\u0163ei lui. Iluzia care-l face s\u0103 cread\u0103 c\u0103 se afl\u0103 deasupra mor\u0163ii este, ast\u0103zi, euthanasia, transformarea mor\u0163ii \u00eentr-un bun demn de a fi dorit \u015fi consumat la un moment dat. Mai exact \u00een momentul \u00een care \u201ete saturi de via\u0163\u0103\u201c \u015fi, pe cale de consecin\u0163\u0103, vrei s\u0103 \u00eencerci \u015fi altceva. Cum \u00een afara vie\u0163ii nu mai este dec\u00e2t moartea \u2013 de ce s\u0103 nu faci \u015fi aceast\u0103 experien\u0163\u0103, accept\u00e2nd chiar c\u0103 este ultim\u0103 \u015fi ireversibil\u0103 \u015fi poate tocmai de aceea cea mai cool, la propriu \u015fi la figurat. Tinerii care-\u015fi doresc s\u0103 moar\u0103 fiindc\u0103 s-au s\u0103turat de via\u0163\u0103 \u2013 cum este exemplul tinerei belgience \u2013 simbolizeaz\u0103 \u00een modul cel mai trist epoca \u201esa\u0163iet\u0103\u0163ii\u201c \u00een care tr\u0103im, epoca lui Homo satur, a omului care nu suport\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ceva necontrolat, \u00een afara voin\u0163ei \u015fi dorin\u0163ei sale. Homo satur \u00eenfr\u00e2nge moartea supun\u00e2nd-o voin\u0163ei, dorin\u0163ei \u015fi pl\u0103cerii lui \u2013 vr\u00e2nd-o, dorind-o \u015fi pl\u0103c\u00e2nd-o. \u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>O t\u00e2n\u00e3r\u00e3 \u00een v\u00e2rst\u00e3 de 24 de ani din Belgia, care sufer\u00e3 de depresie, a ob\u0163inut dreptul de a fi eutanasiat\u00e3 \u00een aceast\u00e3 var\u00e3. T\u00e2n\u00e3ra nu sufer\u00e3 de vreo boal\u00e3 \u00een stadiu terminal, fiind perfect s\u00e3n\u00e3toas\u00e3 din punct de vedere fizic. Belgianca a cerut \u015fi a primit dreptul de a \u00eei fi administrat\u00e3 o injec\u0163ie&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/homo-satur-si-lehamitea-de-viata\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Homo satur \u015fi lehamitea  de via\u0163\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-24575","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":1213,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24575","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24575"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24575\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24576,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24575\/revisions\/24576"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24575"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24575"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24575"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}