{"id":24569,"date":"2015-10-05T22:57:21","date_gmt":"2015-10-05T20:57:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24569"},"modified":"2015-10-05T22:57:21","modified_gmt":"2015-10-05T20:57:21","slug":"un-roman-flaubertian","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-roman-flaubertian\/","title":{"rendered":"Un roman flaubertian"},"content":{"rendered":"

Constantin Stoiciu, Via\u0163a e o plimbare cu p\u0103l\u0103ria pe cap<\/em>, Editura Alfa, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Noul volum cu acest titlu insolit al reputatului nostru coleg de literatur\u0103 \u015fi de colaborare permanent\u0103 cu revista Cultura, Constantin Stoiciu, ne trimite spre experien\u0163ele suprareali\u015ftilor. Despre unul dintre romanele sale anterioare, O natur\u0103 fericit\u0103, am scris pe larg \u00een volumul C\u0103r\u0163ile prietenilor mei. La sf\u00e2r\u015fitul acelei cronici promiteam s\u0103 m\u0103 ocup \u015fi de romanul s\u0103u R\u0103fuiala, dar din motive de s\u0103n\u0103tate n-am mai reu\u015fit s-o fac. Am acum posibilitatea s\u0103 citesc \u015fi s\u0103 recomand aceast\u0103 lectur\u0103 deosebit\u0103, nu doar celor care cunosc \u015fi pre\u0163uiesc opera lui vast\u0103, de prozator, de cineast, de publicist \u015fi editor, din Rom\u00e2nia \u015fi din Canada, \u0163ar\u0103 \u00een care Constantin Stoiciu \u015fi distinsa lui so\u0163ie (foarte talentat\u0103) s-au exilat \u00een 1981.
\nTrebuie s\u0103 observ, de la bun \u00eenceput, c\u0103 \u015fi \u00een noua sa carte \u00eent\u00e2lnim acela\u015fi autor \u00een mare verv\u0103, cu stilul s\u0103u care trece mereu de la substan\u0163a epic\u0103 \u015fi tipologia personajelor la trimiteri \u015fi dezv\u0103luiri care seam\u0103n\u0103 cu radiografiile extraordinare pe care le-a f\u0103cut, de ani de zile, societ\u0103\u0163ii de ieri, dar mai ales celei de azi, \u00een eseistica \u015fi pamfletele sale. De unde avem, ca literatur\u0103, o atmosfer\u0103 de roman flaubertian \u00eemp\u00e2nzit de minu\u0163iozit\u0103\u0163i balzaciene, care sunt \u00eempinse p\u00e2n\u0103 la ironia mu\u015fc\u0103toare \u015fi fanteziile lui A. Jarry. Autori francezi, dintr-o literatur\u0103 a c\u0103rei limb\u0103 o folose\u015fte, uneori, Constantin Stoiciu \u00een romanele \u015fi publicistica sa, \u00een\u0163esate de neologisme fran\u0163uze\u015fti \u00eembinate cu graiul nostru neao\u015f, cotidian. Iar de aici, stilul acesta colorat, vivace, foarte \u00eembietor la lectur\u0103.
\nAceast\u0103 nou\u0103 carte a fost inclus\u0103 de editur\u0103 \u00een colec\u0163ia \u201eStrada fic\u0163iunii\u201c \u015fi \u00een \u201eLista lui Alex. \u015etef\u0103nescu\u201c, reputatul critic care o \u015fi prefa\u0163eaz\u0103 cu Farmecul istorisirii. Reproduc acest \u00eenceput: \u201eConstantin Stoiciu nu are nevoie de o prezentare. De\u015fi s-a expatriat \u015fi s-a stabilit \u00een Canada \u00een 1982, la 42 de ani, numele s\u0103u nu a fost uitat. \u00cel cunosc iubitorii cinematografului rom\u00e2nesc (ca scenarist al unor filme care s-au bucurat de succes: Dimine\u0163ile unui b\u0103iat cuminte, 1967 (premiat la Festivalul de la Cannes), Decolarea, 1971, Vilegiatura, 1973, Filip cel bun \u015fi multe altele. \u00cel cunosc iubitorii literaturii rom\u00e2ne (ca autor al volumelor Diminea\u0163a, 1966, Pe\u015ftele de font\u0103, 1968, Trufie, 1974, Pasarela, 1979 etc.). Chiar \u015fi c\u0103r\u0163ile scrise \u00een francez\u0103 \u015fi publicate la Montr\u00e9al (Le Roman du retour, 1992, De l\u2019Insouciance, 1993, Fragments frivoles d\u2019\u00e9ternit\u00e9, 1998 \u015f.a.) au fost \u2013 multe dintre ele \u2013 traduse \u00een rom\u00e2n\u0103 \u015fi citite \u015fi \u00een Rom\u00e2nia.
\nFoarte cunoscut\u0103 este \u00een \u0163ara de origine a scriitorului \u015fi activitatea sa de editor (datorit\u0103, probabil, \u015fi litigiului pe care l-a avut cu Gabriel Liiceanu, pe tema numelui Editurii Humanitas, editura lui Constantin Stoiciu cu acela\u015fi nume, din Canada, fiind mult mai veche).
\nIat\u0103 c\u0103 acum Constantin Stoiciu ne-a propus o nou\u0103 carte, pl\u0103cut ritmat\u0103, plin\u0103 de via\u0163\u0103 \u015fi de vis, marcat\u0103 de experien\u0163a sa de cineast. Este o pl\u0103cere s\u0103 cite\u015fti aceast\u0103 carte. Po\u0163i chiar s\u0103-\u0163i \u00eenchipui, c\u00e2nd o deschizi, c\u0103 te a\u015fezi \u00eentr-un fotoliu \u015fi te ui\u0163i la un film\u201c.
\nCa \u015fi \u00een romanul O natur\u0103 fericit\u0103, autorul a \u0163inut s\u0103 publice un \u201eProlog\u201c. Dar, \u00eenainte de a poposi la el, Constantin Stoiciu \u0163ine s\u0103 ne m\u0103rturiseasc\u0103 \u00een prealabil: \u201eAutorul n-a purtat dec\u00e2t de dou\u0103 ori \u00een via\u0163\u0103 p\u0103l\u0103rii. \u00cen adolescen\u0163\u0103, probabil pentru a impresiona vreo coleg\u0103 de liceu, c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \u00een plin\u0103 iarn\u0103, p\u00e2n\u0103 i-au degerat urechile. Mai de cur\u00e2nd, s-a \u00eent\u00e2mplat ca autorul s\u0103 primeasc\u0103 \u00een cadou o p\u0103l\u0103rie neagr\u0103, cu borurile c\u0103zute, dintr-un material moale. Era tot iarn\u0103 \u015fi, cum nu reu\u015fea s-o poarte f\u0103r\u0103 s\u0103 par\u0103 nici sup\u0103rat pe lume \u015fi nici prea bine dispus, autorul a renun\u0163at la ea \u015fi a \u00eenceput s\u0103 scrie povestea lui Timotei \u015fi a vie\u0163ii care e o plimbare cu p\u0103l\u0103ria pe cap\u201c.
\nDup\u0103 un asemenea \u00eenscris, oarecum amuzant, autorul trece la alt registru, mai grav, cu un accent polemic, chiar vituperant, aleg\u00e2nd acest citat din Dino Buzzati: \u201e… \u00cen consecin\u0163\u0103, voi to\u0163i cei care a\u0163i vrut s\u0103 schimba\u0163i lumea \u015fi n-a\u0163i \u00een\u0163eles chiar nimic duce\u0163i-v\u0103 \u00een… mamelor voastre, \u015fi sunt politicos\u201c. Ca apoi autorul rom\u00e2n s\u0103 noteze: \u201eDedicat \u00eenc\u0103 celor \u00eenc\u0103 nedumeri\u0163i\u201c.
\nEu fiind dumirit \u00eenc\u0103 de mult\u0103 vreme, am trecut mai departe la lectura \u00eentregii c\u0103r\u0163i, ale c\u0103rei structuri \u015fi desf\u0103\u015furare ni le prezint\u0103 autorul \u00een Prologul din care citez: \u201eL-am v\u0103zut pentru prima oar\u0103 pe Timotei \u00eentr-una din aceste g\u0103ri p\u0103r\u0103site spre sf\u00e2r\u015fitul prim\u0103verii. Era \u00eembr\u0103cat a\u015fa cum \u00eel \u015ftiam, costum cu vest\u0103 \u015fi cravat\u0103, pantofi de var\u0103 \u015fi p\u0103l\u0103rie de paie de care nu s-a mai desp\u0103r\u0163it p\u00e2n\u0103 \u00een toamn\u0103. L-am v\u0103zut apoi de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd treceam spre Constan\u0163a sau Bucure\u015fti la fel \u00eembr\u0103cat, de c\u00e2teva ori, c\u00e2nd ploua, ad\u0103postit sub o umbrel\u0103 alb\u0103. Am locuit c\u00e2ndva, \u00een alt\u0103 via\u0163\u0103, \u00een acela\u015fi bloc cu el, \u00een Titan, avea o garsonier\u0103 la etajul patru \u015fi era func\u0163ionar sau profesor pe undeva. Nu ne-am cunoscut prea bine, ne \u00eencruci\u015fam uneori, ne salutam, schimbam c\u00e2teva vorbe. \u00cel g\u0103seam pu\u0163in ciudat \u015fi trist, dar nu puteam spune pe atunci de ce. Se flec\u0103rea la bara unde se b\u0103teau covoarele \u015fi \u00een pia\u0163a improvizat\u0103 \u00een marginea gr\u0103dinii cu nuci c\u0103 nu e \u00eensurat cu o frumuse\u0163e bucure\u015ftean\u0103 care i se ag\u0103\u0163a de bra\u0163 de \u00eendat\u0103 ce ie\u015feau din bloc; nu \u00een\u0163elegea s\u0103-l \u00eempart\u0103 cu amatoarele de aventuri, numeroase, \u00een cartierul abia construit. \u00centr-o zi frumuse\u0163ea a disp\u0103rut \u015fi n-a mai fost v\u0103zut\u0103 niciodat\u0103. Dup\u0103 c\u00e2tva timp a disp\u0103rut \u015fi Timotei, dar numai c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. C\u00e2nd s-a \u00eentors, era ca \u015fi cum abia s-ar fi trezit din somn \u015fi mi s-a p\u0103rut \u015fi mai trist ca alt\u0103dat\u0103. La bara de b\u0103tut covoare \u015fi \u00een pia\u0163\u0103 a fost \u00eencurcat dup\u0103 aceea cu o blond\u0103 de la parter cu z\u00e2mbet alunecos \u015fi s\u00e2ni genero\u015fi, o ducea uneori diminea\u0163a \u00een ora\u015f cu Trabantul; b\u0103rbatul, care f\u0103cuse filme, \u00eei fugise \u00een Germania \u015fi o l\u0103sase cu un b\u0103ie\u0163el\u201c.
\nTot de aici afl\u0103m c\u0103, \u00een alt\u0103 c\u0103l\u0103torie cu trenul, dup\u0103 zece ani de exil, autorul \u00eent\u00e2lne\u015fte un ciudat personaj, pe care ni-l prezint\u0103 semnificativ pentru tot restul povestirii:
\n\u201eLa \u00eenceputul toamnei, pentru ultima oar\u0103 \u00een drum spre Bucure\u015fti, am c\u0103l\u0103torit \u00een acela\u015fi compartiment cu un avocat sau un comis voiajor. S-ar fi putut s\u0103 nu fie avocat \u015fi nici comis voiajor, avea ceva milit\u0103ros \u00een felul cum st\u0103tea costumul negru f\u0103r\u0103 nici o cut\u0103 pe el, \u00een expresia sfid\u0103toare a obrazului \u015fi \u00een felul de a vorbi, sec, ca \u015fi cum fiecare cuv\u00e2nt rostit ar fi avut ceva definitiv. C\u00e2nd trenul a trecut prin gara p\u0103r\u0103sit\u0103 \u015fi silueta lui Timotei \u00eencremenit la ad\u0103postul umbrelei albe \u00een mijlocul peronului m-a frapat din nou, avocatul sau comis voiajorul, a\u015fezat pe bancheta din fa\u0163a mea, la fereastr\u0103, a \u00eentors \u015fi el capul s\u0103-l priveasc\u0103. Atunci am sim\u0163it c\u0103 picioarele \u00eei tremurau.
\n\u2013 M\u0103 \u00een\u015fel, a zis dup\u0103 ce trenul s-a \u00eendep\u0103rtat, sau tipul de-adineaori, cu umbrela, v-a intrigat?
\n\u2013 L-am cunoscut c\u00e2ndva, am r\u0103spuns.
\n\u2013 \u00cemi datoreaz\u0103 libertatea, a continuat pe tonul lui sec. Mi s-a povestit despre nebunia asta a lui de a privi trenurile care trec, dar n-am crezut. Acum m-am convins. R\u00e2se la fel de sec, scurt, cazon. M\u0103 \u00eentreb dac\u0103 doi-trei ani de \u00eenchisoare nu l-ar fi r\u0103corit la cap. Libertatea e un bun pre\u0163ios, cred c\u0103 sunte\u0163i de acord…
\n\u2013 Bine\u00een\u0163eles, dar dac\u0103 nu v\u0103 cer prea mult, cu ce s-a f\u0103cut vinovat?
\n\u2013 \u00cemi cere\u0163i prea mult. Tot ce v\u0103 pot spune e c\u0103 \u00een cariera mea cazul lui a contat. \u00cen fine, ca s\u0103 v\u0103 face\u0163i totu\u015fi o idee, v\u0103 aminti\u0163i poate de o fost\u0103 vedet\u0103 de televiziune, o \u015ftirist\u0103 cum se zice cu un barbarism, \u015fi de scandalul din urm\u0103 cu doi ani…
\n\u2013 \u00cemi amintesc, da, vag. (Citisem ceva \u00een ziare, pe Internet.) Dar ce-a c\u0103utat el \u00een povestea asta?
\n\u2013 Via\u0163a e par\u015fiv\u0103, cred c\u0103 sunte\u0163i de acord. (Am \u00eenclinat capul, nu puteam s\u0103 nu fiu de acord.) Chiar \u015fi cei mai obi\u015fnui\u0163i, mai ne\u00eensemna\u0163i, mai simpli oameni sunt pu\u015fi c\u00e2teodat\u0103 \u00een situa\u0163ii, ca s\u0103 zic a\u015fa, cunoa\u015fte\u0163i cuv\u00e2ntul, inextricabile. Frica, prostia, la\u015fitatea, stupoarea, nebunia \u00eei pierd… \u00cen cazul \u00een spe\u0163\u0103, mi-a fost destul de greu s\u0103-l salvez. \u00cen fine, am avut mult\u0103 simpatie pentru el, chiar \u015fi un fel de prietenie…
\nA t\u0103cut \u015fi am t\u0103cut \u015fi eu. Ciudatul, tristul, anonimul, obi\u015fnuitul, ne\u00eensemnatul Timotei din anii tinere\u0163ii \u00een care locuiser\u0103m \u00een acela\u015fi bloc de prefabricate din Titan amestecat \u00eentr-un scandal erotico-politic \u015fi e\u015fuat \u00eentr-o gar\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103 unde trenurile nu opreau niciodat\u0103, curios destin! Dar f\u0103r\u0103 hazardul c\u0103l\u0103toriei cu trenul \u00een acela\u015fi compartiment cu un avocat sau un comis voiajor, am\u00e2ndoi exper\u0163i \u00een mistificarea realit\u0103\u0163ii, nu mi-a\u015f mai fi amintit niciodat\u0103 de el \u015fi nici n-a\u015f fi \u0163inut s\u0103 aflu ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een acel sf\u00e2r\u015fit de var\u0103\u201c.
\nDeci, acest straniu roman istoric, realist, dar u\u015for suprarealist cu at\u00e2t mai original \u015fi mai conving\u0103tor \u00een semnifica\u0163iile sale filosofice \u015fi morale, g\u00e2lg\u00e2ie de via\u0163\u0103 adev\u0103rat\u0103 \u015fi, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u00ee\u015fi imprumut\u0103 aripi de zbor fantastice. Este un roman \u00een care pe bun\u0103 dreptate spunea Alex. \u015etef\u0103nescu \u201ebog\u0103\u0163ia, invidia, meschin\u0103ria, politicul, iluziile, dragostea, moartea se conjug\u0103 pentru a alc\u0103tui o imagine autentic\u0103 \u015fi sesizant\u0103 a realit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti\u201c.
\nM-a\u015f bucura dac\u0103 \u015fi al\u0163i critici \u015fi istorici literari s-ar ocupa de aceast\u0103 carte \u015fi de acest autor, pe c\u00e2t de \u00eenzestrat, pe at\u00e2t de incomod pentru societatea actual\u0103 \u015fi chiar pentru lumea noastr\u0103 literar\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Constantin Stoiciu, Via\u0163a e o plimbare cu p\u0103l\u0103ria pe cap, Editura Alfa, 2014 Noul volum cu acest titlu insolit al reputatului nostru coleg de literatur\u0103 \u015fi de colaborare permanent\u0103 cu revista Cultura, Constantin Stoiciu, ne trimite spre experien\u0163ele suprareali\u015ftilor. Despre unul dintre romanele sale anterioare, O natur\u0103 fericit\u0103, am scris pe larg \u00een volumul C\u0103r\u0163ile… Cite\u0219te mai mult »Un roman flaubertian<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24569","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1329,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24569","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24569"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24569\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24570,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24569\/revisions\/24570"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24569"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24569"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24569"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}