{"id":24566,"date":"2015-10-05T22:55:59","date_gmt":"2015-10-05T20:55:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24566"},"modified":"2015-10-05T22:55:59","modified_gmt":"2015-10-05T20:55:59","slug":"sarbatoarea-cinematografiei-nipone","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sarbatoarea-cinematografiei-nipone\/","title":{"rendered":"S\u00e3rb\u00e3toarea cinematografiei nipone"},"content":{"rendered":"

\u00cen fiecare an, din 2005 \u00eencoace, Ambasada Japoniei \u015fi Japan Foundation organizeaz\u00e3, \u00een colaborare cu Arhiva Na\u0163ional\u00e3 de Filme, Festivalul Filmului Japonez \u00een s\u00e3lile Cinematecii Rom\u00e2ne din Bucure\u015fti. Anul acesta, evenimentul cinematografic a avut loc \u00een perioada 17-22 septembrie, la Cinemateca Eforie (Sala Jean Georgescu), \u015fi a propus publicului o selec\u0163ie remarcabil\u00e3 de \u015fase produc\u0163ii nipone inedite la noi, dar lansate \u00een \u201e\u0162ara Soarelui R\u00e3sare\u201d \u00eentre 2011-2013, toate \u00een c\u00f3pii noi (pelicule 35 mm).<\/p>\n

Singurul regizor prezent cu dou\u00e3 titluri \u00een programul de anul acesta a fost Yasuo Furuhata, un veteran al cinematografiei japoneze, a c\u00e3rui filmografie, \u00eenceput\u00e3 \u00een 1966, num\u00e3r\u00e3 vreo 35 de produc\u0163ii apar\u0163in\u00e2nd unor genuri diverse. \u00cen Sala Eforie au fost proiectate chiar cele mai recente crea\u0163ii ale sale, Dragul meu (Anata e, 2012) \u015fi Un b\u00e3iat pe nume H (Shonen H, 2013).
\nPrimul film a fost selec\u0163ionat \u00een cadrul unor festivaluri interna\u0163ionale importante (Montr\u00e9al, Shanghai etc.) \u015fi distins cu premiul Hochi Film, al popularului cotidian sportiv Hochi Shimbun, pentru Cel mai bun actor. Premiantul, interpretul principal Ken Takakura, s-a stins anul trecut, \u00eens\u00e3 a l\u00e3sat \u00een urm\u00e3 o galerie impresionant\u00e3 de roluri. Printre altele, el a jucat \u00een filme de Sydney Pollack sau Ridley Scott, fiind actorul care a c\u00e2\u015ftigat cele mai multe premii ale Academiei Japoneze (patru).
\n\u00cen Dragul meu, Takakura \u00eel interpreteaz\u00e3 pe Eiji Kurashima, un v\u00e2rstnic instructor tehnic care lucreaz\u00e3 \u00eentr-o \u00eenchisoare din Prefectura Toyama. So\u0163ia sa, c\u00e2nt\u00e3rea\u0163a Yoko, a murit recent de cancer, dar Eiji revine repede \u00een \u00eenchisoare, \u00eencerc\u00e2nd s\u00e3-\u015fi aline suferin\u0163a prin munc\u00e3. Totu\u015fi, atunci c\u00e2nd reprezentan\u0163ii unei asocia\u0163ii specializate \u00een \u00eendeplinirea ultimelor dorin\u0163e \u00eei aduc o scrisoare postum\u00e3 de la so\u0163ia sa, protagonistul decide s\u00e3 renun\u0163e la slujb\u00e3 \u015fi s\u00e3 str\u00e3bat\u00e3 Japonia, la volanul dubei sale transformate \u00een atelier de t\u00e2mpl\u00e3rie, c\u00e3tre or\u00e3\u015felul natal al lui Yoko, din Prefectura Nagasaki, pentru a r\u00e3sp\u00e2ndi cenu\u015fa fostei partenere de via\u0163\u00e3 \u00een apele m\u00e3rii, a\u015fa cum i-o ceruse ea. A\u015fadar, un road movie dramatic (cel mai \u00eemplinit film din program, dup\u00e3 conceptul regizoral), \u00een care prezentul ac\u0163iunii este spart de flashback-uri cu cei doi so\u0163i (unul dintre acestea revine \u00een final, dar diferen\u0163iat cromatic, marc\u00e2nd astfel schimbarea raport\u00e3rii la trecut a lui Eiji) \u015fi drumul eroului se intersecteaz\u00e3 de mai multe ori cu cele ale unor personaje complexe, fiecare cu pove\u015ftile \u015fi tainele sale (printre acestea, un fost profesor de literatur\u00e3 japonez\u00e3, v\u00e3duv la r\u00e2ndul s\u00e3u, c\u00e3ruia structura narativ\u00e3 \u00eei rezerv\u00e3 una dintre marile surprize \u2013 un rol \u00een care \u00eel recunoa\u015ftem pe celebrul \u201eBeat Takeshi\u201d, alias Kitano).
\nAl doilea film al lui Furuhata, un coming-of-age movie bazat pe romanul autobiografic al lui Kappa Seno (jucat pe ecran de t\u00e2n\u00e3rul actor Tatsuki Yoshioka, recompensat \u015fi el cu un premiu Hochi Film), are povestea plasat\u00e3 \u00een perioada celui de-Al Doilea R\u00e3zboi Mondial. \u00cen acei ani, foarte grei at\u00e2t pentru familia (cre\u015ftin\u00e3, a\u015fadar minoritar\u00e3 din punct de vedere confesional) a lui Hajime Seno (b\u00e3iatul poreclit H), c\u00e2t \u015fi pentru \u00eentregul popor japonez, junele protagonist, fiu al unui croitor \u015fi al unei casnice (personaje interpretate de Yutaka Mizutani \u015fi Ran Ito, actori c\u00e3s\u00e3tori\u0163i \u00een via\u0163a real\u00e3), prime\u015fte mai multe lec\u0163ii importante despre leg\u00e3turile de s\u00e2nge \u015fi de prietenie, despre echitate, ierarhie \u015fi iertare. Un b\u00e3iat pe nume H este o tragicomedie biografic\u00e3 f\u00e3r\u00e3 tentative de a transcende grani\u0163ele genului, dar izbute\u015fte s\u00e3 emo\u0163ioneze \u015fi uneori s\u00e3 impresioneze, ca \u00een secven\u0163a bombard\u00e3rii ora\u015fului Kobe de c\u00e3tre avioanele americane, \u00een 1945.
\nAnul acesta, Festivalul Filmului Japonez s-a deschis cu o comedie dramatic\u00e3, adaptat\u00e3 dup\u00e3 o proz\u00e3 de Hiro Arikawa, ce a \u00eenc\u00e2ntat publicul prezent la proiec\u0163ie. Serviciul de ospitalitate al Prefecturii (Kencho omotenashi ka, 2013), al doilea lungmetraj \u00een regia lui Yoshishigie Miyake, \u00eei are \u00een centru pe angaja\u0163ii unui nou-\u00eenfiin\u0163at departament al autorit\u00e3\u0163ii locale din Prefectura Kochi, care se str\u00e3duiesc s\u00e3 promoveze turismul zonal cu un buget insuficient, dar \u015fi pe administratorii unei pensiuni (tat\u00e3l, care \u00eencercase \u015fi el, la vremea sa, s\u00e3 revolu\u0163ioneze turismul din Kochi, prin importul de ur\u015fi panda din alte regiuni, dar se trezise eliminat subit, \u015fi fiica sa bun\u00e3 la suflet, dar \u015fi iute la m\u00e2nie) sau pe un scriitor enigmatic. Printre destul de multe momente savuroase, se \u00eenfirip\u00e3 \u015fi dou\u00e3 idile, iar ingeniozitatea solu\u0163iilor g\u00e3site de personaje pentru a pune \u00een valoare frumuse\u0163ile naturale ale zonei \u00eei las\u00e3 pe spectatori cu amintiri pl\u00e3cute legate de aceast\u00e3 pelicul\u00e3, \u00een pofida finalului lungit la maximum.
\nInspirat de fapte autentice este \u015fi Fructele miraculoase (Kiseki no ringo, 2013), filmul prolificului regizor Yoshihiro Nakamura, adaptat dup\u00e3 o carte de Takuji Ishikawa, care a \u00eenchis Festivalul Filmului Japonez de anul acesta. Akinori Kimura (Sadao Abe) \u015fi so\u0163ia sa, Mieko (Miho Kanno), sunt doi fermieri din Hirosaki (Prefectura Aomori), care s-au dedicat cultiv\u00e3rii unor fructe s\u00e3n\u00e3toase, f\u00e3r\u00e3 a recurge la produse chimice. Cei doi au dep\u00e3\u015fit cu tenacitate toate obstacolele, timp de un deceniu, pentru a ob\u0163ine o cultur\u00e3 de gustoase mere organice, iar perseveren\u0163a lor le-a ameliorat treptat statutul social. O alt\u00e3 comedie dramatic\u00e3 seduc\u00e3toare, despre puterea de a visa \u015fi de a nu renun\u0163a la vise.
\nDou\u00e3 filme s-au desprins de restul plutonului, datorit\u00e3 genurilor abordate de realizatorii lor. Primul este un thriller SF aflat undeva \u00eentre cyberpunk \u015fi policier, Platinum Data (Puratina deta, 2013), \u00een care regizorul Keishi Ohtomo, venit din televiziune, ecranizeaz\u00e3 eficient romanul omonim al prozatorului, specializat \u00een mystery, Keigo Higashino. \u00cen anul 2017, aproape orice criminal poate fi identificat rapid datorit\u00e3 ADN-ului s\u00e3u. \u00cens\u00e3, sub pretextul p\u00e3str\u00e3rii ordinii, se urm\u00e3re\u015fte de fapt \u0163inerea sub control a popula\u0163iei prin intermediul testelor genetice, \u00een timp ce reprezentan\u0163ii claselor privilegiate sunt ap\u00e3ra\u0163i de eventuale acuza\u0163ii. \u00cen acest univers, un detectiv experimentat este \u00eens\u00e3rcinat s\u00e3 investigheze o dubl\u00e3 crim\u00e3, iar principalul suspect, un reputat cercet\u00e3tor \u00een domeniul ADN-ului uman, se dovede\u015fte a avea o personalitate dubl\u00e3. Un film captivant, \u00een care secven\u0163ele spectaculoase \u015fi tensionate de ac\u0163iune fac cas\u00e3 bun\u00e3 cu momentele lirice, av\u00e2nd \u015fi implica\u0163ii filosofice.
\n\u00cen fine, Prietenii: Naki de pe Insula Mon\u015ftrilor (Friends: Mononokeshima no Naki, 2011) este un anime fermec\u00e3tor, regizat de Takashi Yamakazi \u015fi Ryuichi Yagi. Adapt\u00e2nd liber o carte pentru copii a lui Hirosuke Hamada, anima\u0163ia CGI vorbe\u015fte despre du\u015fm\u00e3nia dintre oameni \u015fi mon\u015ftri (dintre care unii, precum Naki \u015fi camaradul s\u00e3u Gunjo, se refugiaser\u00e3 pe insula amintit\u00e3 tocmai pentru a sc\u00e3pa de oamenii care le incendiaser\u00e3 satul \u015fi le uciseser\u00e3 familiile), dar \u015fi \u2013 dup\u00e3 cum sugereaz\u00e3 titlul \u2013 despre prietenia at\u00e2t dintre cei afla\u0163i \u00een aceea\u015fi tab\u00e3r\u00e3 (mon\u015ftrii men\u0163iona\u0163i), c\u00e2t \u015fi dintre cei din tabere beligerante (\u00een acest caz, c\u00e3pc\u00e3unul ro\u015fu Naki \u015fi b\u00e3ie\u0163elul Kotake, abandonat pe insul\u00e3 de c\u00e3tre fratele s\u00e3u mai mare). Samuraii, ap\u00e3r\u00e3tori prin tradi\u0163ie ai s\u00e3tenilor teroriza\u0163i de mon\u015ftri, au o apari\u0163ie amuzant\u00e3, dar o dispari\u0163ie \u015fi mai \u015fi. Pe scurt, Prietenii… e un anime agreabil nu doar pentru copii, un at\u00fa \u00een plus al s\u00e3rb\u00e3torii cinematografiei nipone de la Sala Eforie.<\/p>\n

\"film\"<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen fiecare an, din 2005 \u00eencoace, Ambasada Japoniei \u015fi Japan Foundation organizeaz\u00e3, \u00een colaborare cu Arhiva Na\u0163ional\u00e3 de Filme, Festivalul Filmului Japonez \u00een s\u00e3lile Cinematecii Rom\u00e2ne din Bucure\u015fti. Anul acesta, evenimentul cinematografic a avut loc \u00een perioada 17-22 septembrie, la Cinemateca Eforie (Sala Jean Georgescu), \u015fi a propus publicului o selec\u0163ie remarcabil\u00e3 de \u015fase produc\u0163ii… Cite\u0219te mai mult »S\u00e3rb\u00e3toarea cinematografiei nipone<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11316],"tags":[],"class_list":["post-24566","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media"],"views":1211,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24566","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24566"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24566\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24568,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24566\/revisions\/24568"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24566"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24566"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24566"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}