{"id":24562,"date":"2015-10-05T22:54:05","date_gmt":"2015-10-05T20:54:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24562"},"modified":"2015-10-05T22:54:05","modified_gmt":"2015-10-05T20:54:05","slug":"prinderea-leilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/prinderea-leilor\/","title":{"rendered":"Prinderea Leilor"},"content":{"rendered":"

Cu ani \u00een urm\u00e3, c\u00e2nd am ajuns pentru prima oar\u00e3 la Mostra del cinema, tot drumul de la hotel la Palatul festivalului, Bulevardul Santa Maria Elisabeta, principala arter\u00e3 a Vene\u0163iei, Lido, era str\u00e3juit\u00e3 de statuile unor lei uria\u015fi, urca\u0163i pe un piedestal: c\u00f3pii, stilizate, desigur, ale Leului \u00eenaripat al Sf\u00e2ntului Marcu, r\u00e3mas simbol al Cet\u00e3\u0163ii dogilor.
\nFestivalul l-a preluat ca trofeu. \u00cemi pl\u00e3cea s\u00e3-i ating \u015fi, chiar dac\u00e3 sunau a gol, construi\u0163i fiind din nu \u015ftiu ce carton metalizat, ca s\u00e3 aduc\u00e3 a bronz (\u201emateria din care sunt f\u00e3cute \u015fi visele noastre\u201c?), m\u00e3 bucuram s\u00e3 trec pe l\u00e2ng\u00e3 ei de c\u00e2teva ori, de diminea\u0163\u00e3 p\u00e2n\u00e3 seara. La sf\u00e2r\u015fitul festivalului, a doua zi, c\u00e2nd m\u00e3 preg\u00e3team de plecare, priveam cu triste\u0163e de la fereastra mea cum Leii erau str\u00e2n\u015fi \u015fi urca\u0163i \u00een camioane. C\u00e2t erau ei de falnici, p\u00e3reau ni\u015fte c\u00e2ini prin\u015fi de hingheri. Un semn al efemerit\u00e3\u0163ii bucuriilor, al lustrului repede trec\u00e3tor. \u00cemi amintesc cu nostalgie aceste imagini pentru c\u00e3 de vreo patru ani Leii nu mai stau de straj\u00e3 pe bulevardul de la Lido. Au fost \u00eenghesui\u0163i prin gr\u00e3dina festivalului, pe sc\u00e3ri. Coinciden\u0163\u00e3 sau nu (mai degrab\u00e3 nu), asta se \u00eent\u00e2mpl\u00e3 de c\u00e2nd, sistematic, \u00een prima zi, cu c\u00e2teva ore \u00eenaintea deschiderii oficiale, amintita arter\u00e3 este ocupat\u00e3 de manifestan\u0163i. Revin \u015fi \u00een zilele urm\u00e3toare, dar mai pu\u0163in numero\u015fi. Poate cineva s-a temut ca nu cumva s\u00e3-i treac\u00e3 unuia prin cap s\u00e3 se r\u00e3zbune pe Lei. Nu \u015ftiu, zic \u015fi eu. Cert este c\u00e3 protestele diferitelor categorii de lucr\u00e3tori comunali au loc \u00een dup\u00e3-amiaza \u015fi \u00een seara inaugural\u00e3, \u00een speran\u0163a c\u00e3 vor fi auzi\u0163i mai bine de autorit\u00e3\u0163i, reprezentate \u00een acest an la cel mai \u00eenalt nivel, \u00eencep\u00e2nd cu pre\u015fedintele Republicii, Sergio Mattarella. Dac\u00e3 ad\u00e3ug\u00e3m acestora tensiunea evenimentelor interna\u0163ionale care fr\u00e3m\u00e2nt\u00e3, mai intens dec\u00e2t oric\u00e2nd, Europa, confruntarea cu valurile de migran\u0163i, fenomen pe care Italia, prin pozi\u0163ia ei geografic\u00e3, \u00eel cunoa\u015fte mai dureros \u015fi mai de mult\u00e3 vreme dec\u00e2t al\u0163ii (a avut r\u00e3gazul s\u00e3 fac\u00e3 \u015fi filme pe aceast\u00e3 tem\u00e3), vom avea imaginea unui timp \u00een care politica, socialul concureaz\u00e3 mai mult dec\u00e2t oric\u00e2nd spectacolul, fie el \u015fi cel al unui mare festival cum este cel de la Vene\u0163ia. Nu-mi amintesc ca prima pagin\u00e3 a marilor cotidiane italiene, La Repubblica, Corierre della Sera, Stampa, s\u00e3 fie dedicat\u00e3 \u00een zilele festivalului exclusiv actualit\u00e3\u0163ii politice, f\u00e3r\u00e3 urm\u00e3 de fotografii ale starurilor descinse la Lido, a\u015fa cum am v\u00e3zut \u00een acest an. Doar Johnny Depp s-a strecurat cu o poz\u00e3-timbru \u00eentr-un col\u0163. Nici prezentarea din seara festiv\u00e3, de obicei conven\u0163ional-sentimental\u00e3 \u015fi, \u00een orice caz, neangajat\u00e3, a maestrei de ceremonii (italienii \u00eei spun, cu tandre\u0163e, \u201emadrina\u201c,\u201ena\u015fa\u201c), Elisa Sednaoui, nu putea ignora realitatea momentului: \u201e\u00cen fiecare zi suntem asalta\u0163i de imagini ale violen\u0163ei, ale intoleran\u0163ei \u015fi ne\u00een\u0163elegerii, m\u00e3rturii ale suferin\u0163ei \u015fi ale unor greut\u00e3\u0163i ce par insurmontabile \u015fi care provoac\u00e3 at\u00e2ta frustrare. Suntem aici pentru a aplauda arti\u015ftii \u015fi operele lor, pentru a ne emo\u0163iona, a ne inspira \u015fi a ne distra, dar \u015fi pentru a \u00eenv\u00e3\u0163a s\u00e3 facem o lume mai bun\u00e3\u201c. Dup\u00e3 cum cuvintele directorului Mostrei, Alberto Barbera, nu au ocolit semnifica\u0163iile muta\u0163iilor de pe harta filmului: \u201eMai mult dec\u00e2t oric\u00e2nd\u201c \u2013 spunea el \u2013 \u201ecinematograful se prezint\u00e3 ca o geografie cu grani\u0163e variabile \u015fi cu articul\u00e3ri interne supuse unor continue schimb\u00e3ri. Dac\u00e3 vrem s\u00e3 ne g\u00e2ndim la o form\u00e3, aceasta ar fi aceea a unui arhipelag, compus din insule plutitoare, unele cu tendin\u0163a de a se uni pentru scurt timp, pentru a se \u00eendep\u00e3rta, apoi, unele de altele\u201c.
\nEste cazul s\u00e3 notez c\u00e3 aceast\u00e3 a 72-a edi\u0163ie a fost ultima din primul mandat, de dup\u00e3 rechemare, al lui Barbera. Fostul critic de film a mai ocupat odat\u00e3 scaunul directorial al manifest\u00e3rii de pe lagun\u00e3, \u00eentre 1998-2002, nou\u00e3 ani mai t\u00e2rziu fiind solicitat din nou, de data aceasta s\u00e3-l \u00eenlocuiasc\u00e3 pe Marco M\u00fcller. Spre deosebire de Cannes, unde directorii, delega\u0163ii generali par s\u00e3 fie numi\u0163i pe via\u0163\u00e3, Vene\u0163ia func\u0163ioneaz\u00e3 cu contracte de c\u00e2te patru ani, doar cel al pre\u015fedintelui \u00eentregii Bienale (Paolo Baratta) fiind pe termen lung. Contestat de c\u00e3tre unii pentru gusturile sale uneori derutante, Barbera r\u00e3m\u00e2ne, cred, cel care a \u00eencercat, asemenea lui Gilles Jacob, omul providen\u0163ial al Cannes-ului, s\u00e3 dea Mostrei o structur\u00e3 mai bine definit\u00e3, f\u00e3r\u00e3 s\u00e3 aib\u00e3 \u00eens\u00e3 la dispozi\u0163ie timpul acestuia \u015fi poate nici diploma\u0163ia \u015fi carisma unui personaj intrat, de acum, \u00een mitologia cinematografic\u00e3. Directorul ajuns la final de mandat (dar, se pare, cu perspectiva prelungirii) a redus num\u00e3rul filmelor selec\u0163ionate \u00een diferite sec\u0163iuni, argument\u00e2nd c\u00e3 un festival nu trebuie s\u00e3 aib\u00e3 gradul de expunere al unui t\u00e2rg. \u00cen parantez\u00e3, fie spus, observa\u0163ia ar putea fi valabil\u00e3 \u015fi pentru festivalurile noastre de frunte, care au tendin\u0163a s\u00e3 aglomereze titluri, s\u00e3 creasc\u00e3 precum aluatul bine fr\u00e3m\u00e2ntat.
\n\u00cen acest an, din 3.193 de filme vizionate, au fost selec\u0163ionate 55: 21 \u00een competi\u0163ia oficial\u00e3, 16 \u00een afara concursului, 18 \u00een sec\u0163iunea paralel\u00e3 Orizzonti. 16 cinea\u015fti au venit pentru prima oar\u00e3 la Vene\u0163ia, chiar dac\u00e3 sunt nume cunoscute, precum Atom Egoyan, Pablo Trapero, Charlie Kauffman, trei sunt debutan\u0163i (Pierro Messina, Duke Johnson, Luca Guadagnino), al\u0163i doi sunt deja de\u0163in\u00e3tori ai unui Leu de Aur (Sokurov, Tsai-Ming Liang), doi \u2013 ai unui Oscar (Tom Hooper, Charlie Kauffman). Inspira\u0163ia lui Barbera nu a dat gre\u015f: Trapero \u015fi Kauffman aveau s\u00e3 fie premia\u0163i, iar cinematograful latino-american vedeta Mostrei, anun\u0163at\u00e3 ca atare de c\u00e3tre selec\u0163ioner \u00een ajun: \u201eCred c\u00e3 rolul de locomotiv\u00e3 avut timp de un deceniu de cinematograful din Extremul Orient \u00eel are acum cel din America de Sud, din Brazilia \u00een Argentina, din Mexic \u00een Venezuela, aceasta din urm\u00e3 pentru prima oar\u00e3 la Vene\u0163ia\u201c. Pentru prima oar\u00e3 \u015fi, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, av\u00e2nd ca emisar un debutant, pe Lorenzo Vigas, care a plecat cu Leul de aur pentru Desde Alla (De departe). Voi reveni. Deocamdat\u00e3, s\u00e3 mai amintim c\u00e3, mult\u00e3 vreme, Vene\u0163ia nu a fost mare iubitoare de staruri, \u00een concep\u0163ia unora prezen\u0163a vedetelor contrazic\u00e2nd oarecum condi\u0163ia de manifestare elitist\u00e3. Acela\u015fi Barbera, care a l\u00e3rgit accesul publicului printr-un sistem greu de imaginat la Cannes, a \u00een\u0163eles c\u00e3 niciun festival nu se poate lipsi ast\u00e3zi de marile staruri ale momentului, mai ales c\u00e3 stelele sunt tot mai c\u00e3z\u00e3toare \u00een zilele noastre, spunea el. Au c\u00e3lcat la Lido Ralph Fiennes, Jake Gyllenhaal, Emily Watson, Keira Knightley, Johnny Depp, Juliette Binoche, Fabrice Luchini, Diane Kruger, Kristen Stewart, Tilda Swinton, precum \u015fi de\u0163in\u00e3torul Oscarului din acest an, uluitorul Eddie Redmayne.
\nVoci ale c\u00e2rcotelii se vor g\u00e3si, spuneam, mereu, \u015fi poate ele chiar indic\u00e3 un anumit dinamism al \u0163inerii sub observa\u0163ie a alegerilor organizatorilor. Bun\u00e3oar\u00e3, pelicula din seara inaugural\u00e3, Everest, a regizorului islandez Baltasar Korm\u00e1kur, nu a fost pe placul presei. \u015ei, din c\u00e2te ne-am dat seama, nici al spectatorilor de lux din seara galei. Pe c\u00e2t de mult au fost aplaudate op\u0163iunile din ultimii doi ani ale lui Barbera, \u015fi anume Gravity, \u00een 2013, iar anul trecut Birdman, ulterior am\u00e2ndou\u00e3 candidate cu succes la Oscar, pe at\u00e2t de rece a fost reac\u0163ia de acum. Probabil c\u00e3 aura Oscarului a \u00eent\u00e3rit compara\u0163ia \u00een dezavantajul filmului semnat de Korm\u00e1kur. Polemica anticipativ\u00e3 declan\u015fat\u00e3 de celebrul alpinist Reinhold Meissner, care, cu pu\u0163in timp \u00eenaintea \u00eenceperii festivalului, s-a aruncat asupra filmului, f\u00e3r\u00e3 s\u00e3-l fi v\u00e3zut, a contribuit la o primire defavorabil\u00e3. Nu \u015ftim de ce, dar sportivul, primul care a escaladat cele mai \u00eenalte 14 v\u00e2rfuri din lume f\u00e3r\u00e3 butelia de oxigen, s-a apucat s\u00e3-\u015fi declare ne\u00eencrederea: \u201eNu poate fi dec\u00e2t un tipic produs hollywoodian, cu Everestul drept decor, o carte po\u015ftal\u00e3, pentru c\u00e3 realitatea nu poate fi povestit\u00e3. Ca dovad\u00e3 \u2013 a fost turnat pe o p\u00e2rtie de schi, nimeni nu a urcat la 2500 de metri\u201c. Dup\u00e3 ce a v\u00e3zut filmul, alpinistul c\u00e2rcota\u015f \u015fi-a mai \u00eendulcit opiniile. A vorbit chiar cu produc\u00e3torii c\u00e3rora le-a m\u00e3rturisit cum c\u00e3 s-a convins de reconstituirea, fie ea \u015fi par\u0163ial\u00e3, a unei tragedii. Poate, sus\u0163ine el, ar fi trebuit s\u00e3 r\u00e3zbat\u00e3 mai clar ideea c\u00e3 alpinismul nu este totuna cu turismul. Oricum, s-a convins c\u00e3 Everest nu este o fantezie hollywoodian\u00e3 \u00een marginea unei tragedii reale, expedi\u0163ia din 1996, c\u00e2nd o furtun\u00e3 de z\u00e3pad\u00e3 i-a surprins pe membrii celor dou\u00e3 echipe care \u015fi-au propus s\u00e3 escaladeze acoperi\u015ful lumii, f\u00e3c\u00e2nd opt victime. Unii dintre supravie\u0163uitori s-au aflat \u00een sal\u00e3. Emo\u0163iile lor conteaz\u00e3, poate, mai mult dec\u00e2t opiniile de spectatori. Mie una, de\u015fi nu m\u00e3 dau \u00een v\u00e2nt dup\u00e3 filmele \u00een 3D, Everest nu m-a l\u00e3sat de ghea\u0163\u00e3, tocmai pentru c\u00e3
\nputeam s\u00e3 ating cu m\u00e2na z\u00e3pada de pe culmi visate \u00een nop\u0163i glorioase sau de co\u015fmar. Oamenii aceia \u015ftiau la ce merg, \u015ftiau c\u00e3 \u00een confruntarea cu muntele cel mai adesea c\u00e2\u015ftig\u00e3 el, muntele. Li s-a spus, f\u00e3r\u00e3 menajamente, \u015fi \u00een orele de preg\u00e3tire, ce \u00eei a\u015fteapt\u00e3: edemul cerebral, pulmonar, \u201eve\u0163i sim\u0163i cum corpul vostru \u00eencepe s\u00e3 moar\u00e3\u201c. \u015ei mai \u015ftiau ceva, c\u00e2t de greu le va fi celor de acas\u00e3 s\u00e3 a\u015ftepte cu sufletul la gur\u00e3: \u201eMai du-te o dat\u00e3 pe munte \u015fi divor\u0163ez\u201c, amenin\u0163\u00e3 o nevast\u00e3, dar de asta se face haz de necaz. Amintitul sceptic alpinist s-a \u00een\u015felat \u015fi c\u00e2nd a r\u00e3sp\u00e2ndit un alt zvon, cum c\u00e3 filmul ar fi fost turnat \u00een \u00eentregime \u00een condi\u0163ii confortabile, pe o p\u00e2rtie de schi. Nu, echipa s-a deplasat \u00een Nepal \u015fi \u00een Alpii Dolomi\u0163i \u015fi, cu toat\u00e3 prezen\u0163a cascadorilor, actorii nu au avut deloc o via\u0163\u00e3 u\u015foar\u00e3. \u201eSim\u0163eam c\u00e3 am \u00eenghe\u0163at cu totul, \u00eemi venea s\u00e3 las dracului tot romantismul, nu doream dec\u00e2t s\u00e3 m\u00e3 \u00eentorc acas\u00e3\u201c, m\u00e3rturisea la conferin\u0163a de pres\u00e3 Jake Gyllenhaal (Brokeback Mountain), interpretul lui Scott Fischer, alpinistul care \u015fi-a g\u00e3sit moartea \u00een Nepal, corpul s\u00e3u r\u00e3m\u00e2n\u00e2nd \u00een mun\u0163i. C\u00e2nd vedem, gra\u0163ie ecranului, cum ghe\u0163urile l-au f\u00e3cut una cu peisajul, ne cutremur\u00e3m, fie \u015fi numai pentru o secund\u00e3, de eterna fragilitate a fiin\u0163ei umane.<\/p>\n

\"cinema\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cu ani \u00een urm\u00e3, c\u00e2nd am ajuns pentru prima oar\u00e3 la Mostra del cinema, tot drumul de la hotel la Palatul festivalului, Bulevardul Santa Maria Elisabeta, principala arter\u00e3 a Vene\u0163iei, Lido, era str\u00e3juit\u00e3 de statuile unor lei uria\u015fi, urca\u0163i pe un piedestal: c\u00f3pii, stilizate, desigur, ale Leului \u00eenaripat al Sf\u00e2ntului Marcu, r\u00e3mas simbol al Cet\u00e3\u0163ii… Cite\u0219te mai mult »Prinderea Leilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[],"class_list":["post-24562","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media"],"views":1144,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24562","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24562"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24562\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24565,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24562\/revisions\/24565"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24562"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24562"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24562"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}