{"id":24560,"date":"2015-10-05T22:50:28","date_gmt":"2015-10-05T20:50:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24560"},"modified":"2015-10-05T22:50:28","modified_gmt":"2015-10-05T20:50:28","slug":"festivalul-george-enescu-mari-orchestre-mari-interpreti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/festivalul-george-enescu-mari-orchestre-mari-interpreti\/","title":{"rendered":"Festivalul George Enescu. Mari orchestre, mari interpre\u0163i"},"content":{"rendered":"

Baroc, romantic, contemporan…<\/strong>
\n…\u00een noapte, gra\u0163ie a trei ansambluri reputate, The King\u2019s Consort (orchestr\u0103, cor dirijate de Robert King), Il pomo d\u2019oro (dirijor stabil: Riccardo Minasi, care pentru Bucure\u015fti a cedat bagheta t\u00e2n\u0103rului Maxim Emelyanychev) \u015fi Orchestra and Choir of the Age of Enlightenment (dirijor: Laurence Cummings).
\nCu p\u00e2n\u0103 \u00een 20 de instrumenti\u015fti, respectiv cori\u015fti, The King\u2019s Consort s-a apropiat pe parcursul a dou\u0103 concerte de Mendelssohn-Bartholdy (Oratoriul Paulus) \u015fi, sub denumirea generic\u0103 \u201eOde c\u0103tre Sf\u00e2nta Cecilia\u201c, de Purcell, Britten \u015fi H\u00e4ndel. Este un ansamblu pentru care puritatea de sunet \u015fi cultura stilistic\u0103 guverneaz\u0103, fie c\u0103 este vorba despre orchestr\u0103 sau cor. Cel pu\u0163in pentru ansamblul de voci, pilduitoare a fost interpretarea \u201ea cappella\u201c a \u201eImnului c\u0103tre Sf\u00e2nta Cecilia\u201c, compus de Benjamin Britten \u00een 1942. Soli\u015ftii celor dou\u0103 seri au fost soprana Carolyn Sampson (cu c\u00e2nt cultivat), altista Hilary Summers (numai \u00een Oratoriul \u201ePaulus\u201c), tenorul James Gilchrist \u015fi, pentru \u201eOdele c\u0103tre Sf\u00e2nta Cecilia\u201c, contratenorul Robin Blaze (foarte buni). Basul David Wilson-Johnson a p\u0103rut cu glas u\u015for uzat.
\nA prezenta \u00een formul\u0103 concertant\u0103 opera Catone in Utica de Leonardo Vinci este o \u00eencercare temerar\u0103. \u00cendeosebi datorit\u0103 lungimii, aproape patru ore de muzic\u0103 dup\u0103 efectuarea de c\u0103tre dirijor a unei reduceri de 45 de minute. \u00cenceput la ora 22,30, concertul s-a terminat la 2,15. Pentru ca audien\u0163a s\u0103 nu… adoarm\u0103 \u00een scaune (a spus-o chiar Minasi) \u015fi s\u0103 nu se \u00eempu\u0163ineze, lucru care s-a \u015fi petrecut (au r\u0103mas 200 \u015fi ceva de spectatori), ar fi meritat ca organizatorii s\u0103 recurg\u0103 la programarea la ceas de sear\u0103, nu de noapte sau m\u0103car s\u0103-l prezinte \u00een form\u0103 de produc\u0163ie scenic\u0103 ori semi-scenic\u0103. Percep\u0163ia ar fi fost alta. \u015ei totu\u015fi, aceia care au r\u0103mas la Ateneul Rom\u00e2n p\u00e2n\u0103 la ultimul acord n-au avut ce regreta, au plecat entuziasma\u0163i \u015fi \u00eembog\u0103\u0163i\u0163i spiritual.
\nO distribu\u0163ie de excep\u0163ie, o distribu\u0163ie stelar\u0103 a cuprins patru contratenori de \u00eenalt\u0103 clas\u0103. Altistul Franco Fagioli (Cesare) a impresionat printr-un c\u00e2nt extrem nuan\u0163at, m\u00e2ng\u00e2ietor, \u00een care frazarea a fost condus\u0103 m\u0103iestrit. Emisia vocal\u0103 este u\u015for ingolat\u0103 \u015fi, cumul\u00e2nd toate darurile sale, l-am asemuit \u00een plan masculin cu celebra Cecilia Bartoli, inclusiv \u00een dimensiunea vocii, nu foarte mare. Arta lui Fagioli este \u00eens\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, la fel ca \u015fi a altistului Max Emanuel Cen\u00e8i\u00e6 (Arbace). Muzical \u015fi expresiv a fost sopranistul Vince Yi (Emilia), cu un registru supraacut remarcabil, dar f\u0103r\u0103 armonice bogate \u00een glas. \u00cen rolul Marzia, un alt sopranist excelent, Ray Chenez.
\n\u201eCast\u201c-ul a fost completat de tenorul Juan Sancho (Catone), cu c\u00e2nt admirabil, prin care a prefigurat stilul belcantist (agilit\u0103\u0163i performante) \u015fi chiar romantic (accente pline de d\u0103ruire, c\u00e2teodat\u0103 dramatice, \u00een construc\u0163ia frazei muzicale), precum \u015fi de tenorul Martin Mitterrutzner (Fulvio), cu glas radiind de lirism.
\nDe la pupitru, Maxim Emelyanychev a transmis energie \u015fi acordare perfect\u0103 cu stilistica baroc\u0103, admirabil servit\u0103 de soli\u015fti, des\u0103v\u00e2r\u015find una dintre serile de excep\u0163ie ale festivalului.
\nForma\u0163ii celebre, Orchestra and Choir of the Age of Enlightenment au oferit nop\u0163i H\u00e4ndel (Concerti Grossi, Concerte pentru org\u0103, o Trio Sonat\u0103) \u015fi Mendelssohn \u2013 Bartholdy (Oratoriul Saul), cu Cummings la clavecin \u015fi org\u0103, ambele ansambluri comunic\u00e2nd o cuceritoare bucurie de a face muzic\u0103, prin stil, acurate\u0163e, elegan\u0163\u0103, fine\u0163e.
\nDresda, Christian Thielemann \u015fi Anja Harteros<\/strong>
\nCapela de Stat din capitala Saxoniei a venit la Bucure\u015fti cu dou\u0103 programe dirijate de Christian Thielemann, poate cel mai reputat \u015fef de orchestr\u0103 al Germaniei de azi. Surprinz\u0103tor, \u00eens\u0103, f\u0103r\u0103 explica\u0163ii, artistul s-a deta\u015fat de interpretarea Simfoniei de camer\u0103 pentru 12 instrumente soliste, op. 33, \u00een Mi major, ultima lucrare enescian\u0103, ced\u00e2nd bagheta necunoscutului Johannes Wulff-Woesten, superficial \u015fi neimplicat.
\nPuterile lui Thielemann, definite prin for\u0163a de sorginte cvasi-teutonic\u0103 \u015fi expresivitatea analitic\u0103, cu consecin\u0163e \u00een sonorit\u0103\u0163i cople\u015fitoare \u015fi peisagistic\u0103 elegiac\u0103 s-au demonstrat cu prisosin\u0163\u0103 \u00een marile opusuri Simfonia nr. 6 \u00een La Major de Bruckner, respectiv Simfonia Alpilor, op. 64 de Richard Strauss. \u00cen Concertul nr. 3 pentru pian \u015fi orchestr\u0103 \u00een Do minor, op. 37 de Beethoven, dirijorul cu gestic\u0103 sobr\u0103, cartezian\u0103 \u015fi decupaje t\u0103ioase ale spa\u0163iului l-a acompaniat pe Yefim Bronfman, un artist impregnat de clasicism, prin care s-a \u00eendreptat spre o lectur\u0103 de volatilitate mozartian\u0103.
\nOaspete de onoare \u00een cea de-a doua sear\u0103 a fost marea sopran\u0103 Anja Harteros, pentru t\u0103lm\u0103cirea a cinci lieduri de Richard Strauss, ciclul Ultimelor patru lieduri c\u0103rora le-a ad\u0103ugat Malven (Nalbe), practic cel din urm\u0103 opus al compozitorului. \u00cen acest fel, ni s-au \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat crea\u0163iile din finalul vie\u0163ii lui Strauss. Versiunea orchestral\u0103 a apar\u0163inut lui Wolfgang Rihm, o comand\u0103 a Festivalului de Pa\u015fti de la Salzburg \u015fi a Capelei Saxone de Stat din Dresda.
\nAtmosfera creat\u0103 de sopran\u0103 a fost fermec\u0103toare, a cuprins auditoriul \u00eentr-o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 vraj\u0103, pornind de la ging\u0103\u015fia c\u00e2ntului vocalizat \u015fi poetica nostalgic\u0103 din Fr\u00fchling (Prim\u0103vara), trec\u00e2nd prin pianissimele minibijuteriei care este September, p\u00e2n\u0103 la rafinamentele din Beim Schlafengehen (La culcare), Im Abendrot (\u00cen amurg) \u015fi Malven. A\u015f fi ascultat-o la nesf\u00e2r\u015fit pe Anja Harteros.
\nDin nou, Yuja Wang, <\/strong>
\n\u201eMiss Festival\u201c<\/strong>
\nCu to\u0163ii am f\u0103cut cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu frumoasa pianist\u0103 la edi\u0163ia 2013 a Festivalului Enescu. Acum a propus, \u00een compania San Francisco Symphony Orchestra (dirijor: Michael Tilson Thomas), dificilissimul Concert nr. 2 pentru pian \u015fi orchestr\u0103 \u00een Sol major, Sz. 95, BB. 101 de Bart\u00f3k. Posesoare a unei tehnici fabuloase, \u015fi-a expus \u2013 prin efort continuu \u00een prima mi\u015fcare (\u201eAllegro\u201c) \u2013 capabilit\u0103\u0163ile virtuozistice \u00een confruntarea cu al\u0103murile \u015fi percu\u0163ia, instrumente ce pun la grea \u00eencercare sonorit\u0103\u0163ile pianului. Yuja nu debordeaz\u0103 de for\u0163\u0103, dar a izb\u00e2ndit. Partea a doua (\u201eAdagio \u2013 Presto \u2013 Adagio\u201c), cu \u201ecordari\u201c ie\u015fi\u0163i din comun, a ar\u0103tat \u015fi cea de-a doua fa\u0163\u0103 a pianistei, de colorist\u0103 introspectiv\u0103. \u00cen scurta secven\u0163\u0103 ultim\u0103 (\u201eAllegro molto \u2013 Pi\u00f9 allegro\u201c), energiile au fost cele care s-au degajat din m\u00e2inile Yujei Wang.
\nMichael Tilson Thomas este un \u015fef de orchestr\u0103 nespectaculos, cu gestic\u0103 lini\u015ftit\u0103, molcom\u0103, f\u0103r\u0103 efuziuni, dar precis \u00een conducere. Din cele dou\u0103 programe, care au mai cuprins prima simfonie mahlerian\u0103, Absolute Jest de John Adams (cu concursul Cvartetului St. Lawrence), Voix de la nature de Enescu (minunat\u0103 t\u0103lm\u0103cire \u00een termeni impresioni\u015fti), m-a\u015f opri la Simfonia nr. 3 \u00een Mi bemol major, op 55 \u2013 Eroica de Beethoven, oferit\u0103 \u00eentr-o versiune clasic\u0103, elegant\u0103 \u015fi delicat\u0103 (p\u0103r\u0163ile I \u2013 \u201eAllegro con brio\u201c \u015fi IV \u201eFinale. Allegro molto\u201c), ap\u0103s\u0103toare (\u201eMarcia funebre\u201c), cu tempi echilibra\u0163i, \u201ea\u015feza\u0163i\u201c, care au preg\u0103tit de minune, contrastant, ultimele pagini, grandioase.
\nAnne-Sophie Mutter <\/strong>
\n\u015fi virtuozii s\u0103i<\/strong>
\nA fost o prim\u0103 apari\u0163ie la Bucure\u015fti a faimoasei violoniste, \u00eenso\u0163it\u0103 de propriul ansamblu. Programul, compozit, a debutat cu Penderecki \u015fi Nono, dup\u0103 care s-a cantonat \u00een Bach \u015fi Vivaldi, marile momente ale dup\u0103-amiezii. Pentru celebrul Concert BWV 1043 pentru dou\u0103 viori al maestrului n\u0103scut la Eisenach Anne-Sophie Mutter a avut compania a trei foarte buni violoni\u015fti din ansamblu, pentru fiecare din cele trei p\u0103r\u0163i ale opusului. P\u0103cat c\u0103 flutura\u015ful de sal\u0103 nu le-a notat numele. A surprins prima parte, \u201eVivace\u201c, \u00eentruc\u00e2t s-a c\u00e2ntat \u00eentr-un \u201eVivacissimo\u201c n\u0103ucitor, s-a revenit \u00een \u201eLargo ma non tanto\u201c la tempi mai apropia\u0163i de tradi\u0163ie, pentru ca ultima mi\u015fcare \u201eAllegro\u201c s\u0103 reflecteze o dinamic\u0103 de total angajament.
\nAu urmat Cele patru anotimpuri vivaldiene, cu Anne-Sophie Mutter protagonist\u0103, ca solist \u015fi dirijor. O multitudine de st\u0103ri au fermecat auditoriul: lumin\u0103, bucurie, uimitoare virtuozitate, melancolie (\u201ePrim\u0103vara\u201c), energie devastatoare (\u201eVara\u201c), joc al contrastelor, fraz\u0103ri aidoma unor arii belcantiste, ca un \u201ecanto spianato\u201c de glas, din nou impetuozitate debordant\u0103 (\u201eToamna\u201c, \u201eIarna\u201c). Cimentate \u00een spirit, Anotimpurile Annei-Sophie Mutter vor r\u0103m\u00e2ne acolo pe vecie.
\nMuzicieni din Bremen, <\/strong>
\nBerlin \u015fi Dijon<\/strong>
\nDeutsche Kammerphilharmonie Bremen s-a aflat la Ateneul Rom\u00e2n \u00een dou\u0103 concerte de dup\u0103-amiaz\u0103, sub bagheta lui Trevor Pinnock, artist renumit \u00eendeosebi prin implic\u0103rile sale anterioare \u00een teritoriul baroc sau clasic timpuriu. De data aceasta a ales programe Schubert-Chopin-Haydn-Mozart, poate \u015fi datorit\u0103 prezen\u0163ei \u00een fa\u0163a clapelor a unui alt reputat artist, Maria Jo\u00e3o Pires. Instrumenti\u015ftii germani \u015fi-au onorat cartea de vizit\u0103, demonstr\u00e2nd \u00een Mozart (Uvertura operei Clemen\u0163a lui Titus \u015fi Simfonia nr 41 K 551 \u00een Do major \u2013 Jupiter) o aplica\u0163ie deosebit\u0103 \u015fi pentru abord\u0103ri delicate, \u015fi pentru efluvii viguroase, redate contrastant. Pinnock a condus cu rar\u0103 minu\u0163iozitate, cu verv\u0103 \u015fi a \u015ftiut s\u0103 elimine, pentru tot restul presta\u0163iilor, atacurile neunitare din debutul Uverturii D 590 \u00een Re major \u2013 \u00cen stil italian de Schubert.
\nRomantic\u0103 \u00eenn\u0103scut\u0103, Maria Jo\u00e3o Pires a prezentat un Concert chopinian \u201enr. 2, op. 21 \u00een fa minor\u201c de manual, cu expuneri \u00eenaripate \u015fi v\u00e2rtejuri ame\u0163itoare de game \u00een caden\u0163a din final. Cu pianistic\u0103 aeristit\u0103, tu\u015feu incredibil \u015fi broderii de filigran, pianista a oferit un discurs melodic de mare cursivitate \u00een Concertul nr. 27 K 595 \u00een Si bemol major de Mozart.
\nDe la Berlin a sosit Konzerthausorchester, care a \u00eencredin\u0163at bagheta lui Horia Andreescu pentru Brahms \u015fi Dvo\u00f8ak, cu concursul lui Rudolf Buchbinder \u00een Concertul nr. 1 \u00een Re minor, op. 15 al compozitorului german. Pianistul a tratat lucrarea \u00een spirit academic, cu aplecare prioritar\u0103 asupra tradi\u0163iei, \u00een care gravitatea primei mi\u015fc\u0103ri (\u201eMaestoso\u201c), melancolia cele de-a doua (\u201eAdagio\u201c) \u015fi energetica ultimei (\u201eRondo: Allegro non troppo\u201c) au fost cheile de bolt\u0103. Cel pu\u0163in \u00een \u201eRondo\u201c impulsurile venite din partea dirijorului s-au ar\u0103tat benefice. \u00cen Simfonia nr. 9 \u00een Mi minor, op. 75 \u2013 Din lumea nou\u0103, m\u0103iestria lui Horia Andreescu a fost relevant\u0103 \u00een cl\u0103direa edificiului sonor, \u00een sublinierea specificului variat al lucr\u0103rii, ce comport\u0103 elemente de melos ceh \u015fi nord-american.
\nAnsamblul parizian \u201eLes Dissonances\u201c c\u00e2nt\u0103 f\u0103r\u0103 dirijor. Este o ambi\u0163ie a fondatorului s\u0103u (2004), violonistul David Grimal, care conduce nu numai muzicieni din Hexagon, ci \u015fi din \u00eentreaga Europ\u0103. Este o op\u0163iune, desigur, proprie, cu rezultate diferite. Din cele dou\u0103 programe, m-a\u015f opri asupra celui dint\u00e2i, \u00een care t\u0103lm\u0103cirea opusului enescian Caprice roumain pentru vioar\u0103 \u015fi orchestr\u0103 (orchestra\u0163ie de Cornel \u0162\u0103ranu dup\u0103 schi\u0163ele compozitorului) a fost remarcabil\u0103 prin \u00een\u0163elegerea specificului. Solist a fost \u00eensu\u015fi David Grimal, remarcat \u00eendeosebi prin accentele \u015fi virtuozistica din prima parte (\u201eBen moderato\u201c), dar \u015fi din ultra dificila mi\u015fcare ultim\u0103 (\u201eAllegro molto vicace\u201c). Orchestra\u0163ia savant\u0103 a primit din partea instrumenti\u015ftilor o lectur\u0103 plin\u0103 de culoare \u00een \u201eTempo di hora\u201c \u015fi o tent\u0103 doinit\u0103, ca un c\u00e2ntec de jale, \u00een sec\u0163iunea ter\u0163\u0103, \u201eLento\u201c.
\nPicturalul descriptiv a fost bine prezentat \u00een La Mer, I. 109 de Debussy, dar paleta de nuan\u0163e indispensabil\u0103 unui opus impresionist ar fi fost, cred, \u015fi mai divers\u0103, dac\u0103 ar fi fost coordonat\u0103 de pe podium, direct, de un \u015fef de orchestr\u0103. \u00cen privin\u0163a ultimei piese a dup\u0103-amiezii, Simfonia nr. 5 \u00een Do minor, op. 67 de Beethoven, concep\u0163ia a fost surprinz\u0103toare prin tempii de o alerte\u0163e maxim\u0103 care au afectat inteligibilitatea temelor de larg\u0103 cantabilitate ale viorilor (partea a doua, \u201eAndante con moto\u201c), ale violoncelelor \u015fi contraba\u015filor (partea a treia, \u201eScherzo \u2013 Allegro\u201c) \u015fi a \u00eentregii p\u0103r\u0163i ultime \u201ePresto\u201c, devenit\u0103 cel pu\u0163in \u201ePrestissimo\u201c. David Grimal a fost concertmaestru. S\u0103 recurgi la tempi toscaninieni nu este la \u00eendem\u00e2na oric\u0103rei orchestre.
\nElektra, concert cople\u015fitor <\/strong>
\nla Sala Palatului<\/strong>
\nS-a \u00eent\u00e2mplat la apari\u0163ia bucure\u015ftean\u0103 a Orchestrei Operei de Stat Bavareze din M\u00fcnchen, sub bagheta lui Sebastian Weigle \u015fi cu concursul unei forma\u0163ii a Corului Academic Radio Bucure\u015fti, instruit de Dan Mihai Goia. S-a c\u00e2ntat Elektra de Richard Strauss, capodoper\u0103 a literaturii de gen, tragedie liric\u0103 de uria\u015f dramatism, prim\u0103 colaborare a compozitorului cu libretistul Hugo von Hoffmanstahl, a c\u0103rui surs\u0103 teatral\u0103 a servit drept baz\u0103, pornind de la Sofocle.
\nO sear\u0103 a emo\u0163iilor profunde, a imers\u0103rii totale \u00een fluxul muzicii, a tulbur\u0103rii de spirit, a rezon\u0103rii interioare f\u0103r\u0103 limite.
\nA fost meritul minunatului ansamblu de instrumenti\u015fti, a dirijorului, a echipei solistice admirabil alese. For\u0163e de elit\u0103 au concurat la o \u00eemplinire total\u0103, la conturarea unei t\u0103lm\u0103ciri de neuitat \u00een condi\u0163iile dificile de lips\u0103 a transpunerii scenice, chiar dac\u0103 este vorba de un unic act.
\nDimensionarea grandioas\u0103 a melosului straussian, redarea \u00een am\u0103nun\u0163ime a st\u0103rilor emo\u0163ionale s-au aflat la \u00eendem\u00e2na orchestran\u0163ilor, care au c\u00e2ntat cu bog\u0103\u0163ie de sunet, cu forj\u0103ri expresive rafinate, cu echilibru \u00eentre partide, cu unitate de g\u00e2ndire. Este un stil pe care \u00eel simt \u015fi \u00eel st\u0103p\u00e2nesc la perfec\u0163iune. Tensiunea a fost extrem\u0103 moment de moment, \u00eencep\u00e2nd de la acordurile t\u0103ioase cu care se deschide lucrarea, r\u0103u prevestitoare \u015fi care se reiau ciclic mai \u00eent\u00e2i prin invoca\u0163iile Elektrei \u201eAgamemnon, Agamemnon!\u201c, p\u00e2n\u0103 la repetitivitatea lor obsedant\u0103 din finalul zguduitor, \u00eenfrico\u015f\u0103tor, plin de avertismente. Al\u0103murile au sec\u0163ionat spa\u0163iul acustic. Sonurile de sorginte cvasi-wagnerian\u0103 au fost eviden\u0163iate \u015fi ele tematic, laitmotivic. Dramatismul unor scene precum intrarea Klytemnestrei sau al celor de mare confruntare a cotropit sufletul.
\nF\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, preg\u0103tirea \u00een compania lui Sebastian Weigle s-a ar\u0103tat solid\u0103 \u015fi benefic\u0103 pentru construc\u0163ie, pentru respectarea dramaturgiei impregnate de subtilit\u0103\u0163i a opusului. \u015ei chiar dac\u0103 dirijorul nu s-a exteriorizat spectacular dec\u00e2t \u00een pu\u0163ine secven\u0163e, gestica sa r\u0103m\u00e2n\u00e2nd sobr\u0103 \u015fi riguroas\u0103, iar privirea concentrat\u0103 \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 asupra partiturii, eficien\u0163a, coeren\u0163a au fost maxime \u015fi rezultatul de mare valoare.
\nDac\u0103 prima scen\u0103, a servitoarelor interpretate de Okka von der Damerau, Angela Brower, Heike Gr\u00f6tzinger, Eri Nakamura, Iris Hupke, Helena Zubanovich, a surprins pu\u0163in prin calit\u0103\u0163ile vocale diverse \u015fi prin lipsa de volum sonor \u2013 s\u0103 fi fost oare un dezechilibru de reglare electronic\u0103 a acusticii \u00een rela\u0163ionarea cu orchestra din marea Sal\u0103 a Palatului? \u2013, concertul a continuat cu expozeul Elenei Pankratova (Elektra), o sopran\u0103 f\u0103r\u0103 masivitate vocal\u0103 deosebit\u0103, dar cu glas frumos, proasp\u0103t, omogen, cu atacuri incisive de for\u0163\u0103 \u015fi acute impresionante, a c\u0103ror siguran\u0163\u0103 a crescut pe parcursul serii, c\u0103tre a doua scen\u0103 cu Chrysothemis, \u00eent\u00e2lnirea cu Oreste \u015fi final.
\nPrin soprana Anne Schwanewilms (Chrysothemis) am reg\u0103sit o Elsa wagnerian\u0103, cu voce calitativ\u0103, frazare fluent\u0103, implicare dramatic\u0103 sporit\u0103 c\u0103tre paginile de sf\u00e2r\u015fit ale operei, \u00een care \u015fi notele \u00eenalte (nu mai mult de Si natural) au dominat mai mult. Pentru Schwanewilms, confruntarea cu orchestra a fost dezavantajoas\u0103 la final, pun\u00e2ndu-mi din nou problema reglajului acustic.
\nLa 71 de ani, Agnes Baltsa a fost o Klytemnestra de intens\u0103 for\u0163\u0103 dramatic\u0103. Registrul \u201ede piept\u201c, veche specialitate a marii mezzosoprane, i-a fost aici de mare utilitate, \u0163in\u00e2nd cont de \u0163es\u0103tura vocal\u0103 straussian\u0103 joas\u0103. Strig\u0103tele inumane, schimonoselile facies-ului, contorsiunile trupului au l\u0103sat o impresie feroce de demen\u0163\u0103.
\nCele trei eroine \u015fi-au demonstrat m\u0103iestria \u00een arta \u201eSprechgesang\u201c-ului, a declama\u0163iei.
\nCu glas de frumoas\u0103 timbralitate \u015fi impun\u0103tor-implacabil a c\u00e2ntat basul Ren\u00e9 Pape \u00een rolul de mai mic\u0103 \u00eentindere al lui Oreste.
\nPreg\u0103tirea stilistic\u0103 irepro\u015fabil\u0103 \u015fi adecvarea \u00een lectura partiturii, m\u0103 fac s\u0103 notez \u015fi celelalte voci, de reduse interven\u0163ii \u00een economia concertului: Ulrich Res (Aegisth), Christoph Stephinger (Tutorele lui Oreste \u015fi B\u0103tr\u00e2nul servitor), Marzia Marzo (Confidenta Klytemnestrei), Anna Rajah (\u00censo\u0163itoarea Klytemnestrei), Kevin Conners (Un t\u00e2n\u0103r servitor).
\nElektra \u00een festival, o citire de gigantic\u0103 anvergur\u0103 dramaturgic\u0103, adus\u0103 la paroxism!
\n\u00cen seara anterioar\u0103 Orchestra de Stat Bavarez\u0103 beneficiase de bagheta lui Constantinos Carydis \u015fi bucuria a venit prin programarea Poemului simfonic Isis de George Enescu, \u00een aranjamentul lui Pascal Bentoiu, dup\u0103 schi\u0163ele compozitorului. \u015ei-a dat concursul forma\u0163ia feminin\u0103 a Corului Academic Radio. O miniatur\u0103 cu sonorit\u0103\u0163i oedipiene (\u00een anul crea\u0163iei, 1923, Enescu terminase capodopera sa liric\u0103 \u015fi se afla \u00een plin proces de orchestrare a partiturii), cu vocalize transcendentale, inspirat redate de interpre\u0163i. Pianistul Pierre Laurent Aimard s-a angrenat \u00een Concertul nr. 5 \u00een Mi bemol major, op. 73 de Beethoven cu delicate\u0163e \u015fi for\u0163\u0103. At\u00e2ta doar c\u0103 procentul de mici erori a fost semnificativ, fiind compensat de lectura orchestral\u0103 bine integrat\u0103 \u00een spiritul Titanului de la Bonn. \u015ei interpretarea Simfoniei nr. 5 \u00een Re minor, op. 47 de \u015eostakovici a primit din partea instrumenti\u015ftilor, a dirijorului, o elocvent\u0103 t\u0103lm\u0103cire, plin\u0103 de puteri ecrasante, care au dep\u0103\u015fit punctualele derapaje ale corni\u015ftilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Baroc, romantic, contemporan… …\u00een noapte, gra\u0163ie a trei ansambluri reputate, The King\u2019s Consort (orchestr\u0103, cor dirijate de Robert King), Il pomo d\u2019oro (dirijor stabil: Riccardo Minasi, care pentru Bucure\u015fti a cedat bagheta t\u00e2n\u0103rului Maxim Emelyanychev) \u015fi Orchestra and Choir of the Age of Enlightenment (dirijor: Laurence Cummings). Cu p\u00e2n\u0103 \u00een 20 de instrumenti\u015fti, respectiv cori\u015fti,… Cite\u0219te mai mult »Festivalul George Enescu. Mari orchestre, mari interpre\u0163i<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11319],"tags":[],"class_list":["post-24560","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-sunetelor"],"views":1792,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24560","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24560"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24560\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24561,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24560\/revisions\/24561"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24560"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24560"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24560"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}