{"id":24558,"date":"2015-10-05T22:48:40","date_gmt":"2015-10-05T20:48:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24558"},"modified":"2015-10-05T22:48:40","modified_gmt":"2015-10-05T20:48:40","slug":"portretul-scriitorului-la-vreme-de-toamna","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/portretul-scriitorului-la-vreme-de-toamna\/","title":{"rendered":"Portretul scriitorului la vreme de toamn\u0103"},"content":{"rendered":"

\nLeul albastru,<\/em> Editura Academiei Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 2015<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Ap\u0103rut \u00een condi\u0163ii de lux la Editura Academiei Rom\u00e2ne, impozantul volum omagial Leul albastru,
\nprilejuit de aniversarea lui Dumitru Radu Popescu, este o carte de care oricine va scrie biografia autorului V\u00e2n\u0103torii regale \u015fi a operei sale nu va putea face abstrac\u0163ie. 45 de prozatori, poe\u0163i, dramaturgi, critici \u015fi istorici literari, teatrologi, jurnali\u015fti \u015fi oameni de \u015ftiin\u0163\u0103 din mai multe genera\u0163ii concur\u0103 la realizarea unui portret al scriitorului, revelat din diverse unghiuri.<\/p>\n

Dou\u0103 sunt aspectele ce mi se pare c\u0103 trebuie subliniate \u00eenainte de toate. Unul prive\u015fte faptul c\u0103 textele din acest volum nu sunt, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de obicei \u00een astfel de ocazii, ni\u015fte panegirice. Al doilea, poate cel mai important, e c\u0103 avem \u00een fa\u0163\u0103 \u015fi \u00een bibliotec\u0103 o admirabil\u0103 carte de literatur\u0103, un roman al unei forma\u0163ii \u015fi al unei deveniri cu o multitudine de voci, ilustr\u00e2nd o diversitate de genuri: de la memorialistic\u0103 la proz\u0103, de la poezie \u015fi eseu p\u00e2n\u0103 la publicistic\u0103 de cea mai bun\u0103 calitate. Inspirat\u0103 a fost ideea celor ce au alc\u0103tuit volumul de a plasa \u00een mijlocul opului nuvela Leul albastru, reprezentativ\u0103 \u015fi faimoas\u0103 nu doar prin valoarea ei, ci \u015fi prin dramatica poveste ce a iscat-o la apari\u0163ie, mai \u00eent\u00e2i \u00een revista Luceaf\u0103rul (1965), apoi \u00een volum (1981), c\u00e2nd a fost \u0163inta unor atacuri \u015fi contest\u0103ri de pe pozi\u0163ii dogmatice.
\nMulte dintre comentariile critice din acest volum au fost scrise \u015fi publicate \u00een diverse momente ale evolu\u0163iei lui D.R. Popescu de-a lungul a peste 60 de ani de la debutul s\u0103u, ca prozator, \u00een revista Steaua. Ele apar\u0163in unor autori ca Vladimir Streinu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Lucian Raicu, Nicolae Balot\u0103 (\u201ePrintre prozatorii rom\u00e2ni contemporani, cel care a demonstrat p\u00e2n\u0103 acum o mai acut\u0103 sensibilitate a tragicului este D.R. Popescu\u201c), I. Negoi\u0163escu (\u201eIncontestabil Duios Anastasia trecea e o capodoper\u0103 a prozei rom\u00e2ne\u015fti\u201c), apoi, Ion Simu\u0163, Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, f\u0103r\u0103 a-mi propune s\u0103 epuizez lista. Interesante sunt opiniile unor prozatori de prim plan, precum Augustin Buzura, Nicolae Breban, George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103, \u015etefan B\u0103nulescu, Eugen Uricaru, Radu Cosa\u015fu, pentru a da doar c\u00e2teva nume. Iat\u0103 cum \u00eel caracterizeaz\u0103 pe D.R.P. prozatorul de mare putere Nicolae Breban: \u201eOdat\u0103 cu romanul F, mai ales, dar \u015fi cu altele, D.R. Popescu a devenit, indubitabil, unul dintre mae\u015ftrii prozei rom\u00e2ne postbelice, artist des\u0103v\u00e2r\u015fit, profund original, al unei coloraturi expresioniste \u00een epica ampl\u0103, cu portrete \u015fi personaje ce m\u0103tur\u0103 \u015fi \u00eensufle\u0163esc \u00eentreg arealul contemporan, sud-american, mai ales, cu o ram\u0103 multiplicat\u0103 \u00een zeci de variante, capabile de a exprima nesiguran\u0163a \u015fi simbolistica cl\u0103tin\u0103toare, \u00eenalt expresiv\u0103, a psihologiei \u015fi psihologiilor contemporane\u201c. George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 scrie, la r\u00e2ndul s\u0103u, un admirabil eseu epic animat de figura piticului Rinaldo, dar av\u00e2ndu-l ca personaj central pe \u00eensu\u015fi creatorul acestuia. Pe scurt, lumea \u00een dou\u0103 pagini \u015fi \u00eenceputul sf\u00e2r\u015fitul unei pove\u015fti adev\u0103rate: \u201eAsculta\u0163i: D.R.P. este o ma\u015fin\u0103 gigantic\u0103 de scris, de unde a ie\u015fit o oper\u0103 important\u0103, \u00een care, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, capodopera se arat\u0103 cum aripioara cu din\u0163i t\u0103io\u015fi de pe spinarea rechinului, c\u00e2nd fiara taie apa cu \u00eenfrico\u015f\u0103toare lini\u015fte \u015fi f\u0103r\u0103 nici o grab\u0103. A\u0163i auzit ce trebuie s\u0103 auzi\u0163i: The rest is silence!\u201c. Eugen Uricaru schi\u0163eaz\u0103 un profil moral al scriitorului ajuns \u00een toamna vie\u0163ii: \u201eMare iubitor de Shakespeare, a \u015ftiut de la \u00eenceput c\u00e2t de singur este, la fel de singur \u015fi c\u00e2nd \u00een jurul s\u0103u zumz\u0103iau tot felul de aspiran\u0163i \u015fi c\u00e2nd sufletele mici cu orgolii mari i-au \u00eentors spatele, uneori demonstrativ, confund\u00e2nd, din pricina orgoliului lor, fotoliul puterii cu puterea talentului. \u015etiind, parc\u0103, totul dinainte, n-a clipit a uimire niciodat\u0103 \u015fi nici nu va clipi \u00een fa\u0163a monstruozit\u0103\u0163ii umane. Va privi mereu cu o sf\u00e2nt\u0103 curiozitate, a\u015f spune copil\u0103reasc\u0103, la tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een jurul s\u0103u, pentru c\u0103 vrea s\u0103 \u015ftie tot ca s\u0103 poat\u0103 s\u0103 scrie despre tot. Uria\u015ful s\u0103u talent l-a \u00eenconjurat cu o lume frem\u0103t\u0103toare, \u00eens\u0103 el \u015ftie c\u0103 nu e dec\u00e2t o h\u0103rm\u0103laie, f\u0103r\u0103 regul\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 norm\u0103. E rostul s\u0103u s\u0103 le afle \u015fi s\u0103 le d\u0103ruiasc\u0103 regula \u015fi norma \u2013 \u00een scris\u201c. Marin Sorescu, \u201econvocat\u201c \u015fi el la symposionul sui generis din acest volum omagial, \u00ee\u015fi \u00eencepea un comentariu din volumul U\u015for cu pianul pe sc\u0103ri (1985), cum nu se poate mai sorescian: \u201ePoet al prozei, D.R. Popescu creeaz\u0103 cu u\u015furin\u0163\u0103 simboluri. Buc\u0103\u0163ile, uneori realiste, se scoal\u0103 deodat\u0103 \u00een simbol, cu noaptea-n cap, ca sicriul generalului mongol \u00abac\u0163ionat\u00bb de baloane\u201c. \u015ei \u00eencheia astfel: \u201eD.R.P. st\u0103 pe catalige, ca un personaj al lui, exact \u00een unghiul mort format din traiectoriile posibilului \u015fi imposibilului \u015fi vorbe\u015fte la telefon cu inspira\u0163ia. Aceasta url\u0103 \u00eentruna: \u00abContempl\u0103 via\u0163a!\u00bb, \u00abAlo! Contempl\u0103 via\u0163a!\u00bb\u201c.
\nDar s\u0103 ne \u00eentoarcem la critici. \u00cen Scriitori rom\u00e2ni de azi, vol. IV, 1989, Eugen Simion conchide, pe baza analizei \u00eentregii crea\u0163ii epice a lui Dumitru Radu Popescu de p\u00e2n\u0103 la finele acelei epoci: \u201eRomanele din ciclul F formeaz\u0103 o \u00eentins\u0103 \u015fi substan\u0163ial\u0103 parabol\u0103, cu punctele de v\u00e2rf \u00een F \u015fi V\u00e2n\u0103toarea regal\u0103. Ea impune \u00een proza noastr\u0103 un stil, o viziune epic\u0103 (\u00een care toate valorile \u015fi toate categoriile se amestec\u0103), un mod de a nara \u015fi un spa\u0163iu imaginar inconfundabil\u201c. Nicolae Manolescu figureaz\u0103 cu c\u00e2teva fragmente din cronici \u015fi eseuri ap\u0103rute \u00een timp, la care se adaug\u0103 unul scris, cu o expresie din jargonul jurnalistic, la cald. Aleg s\u0103 citez din cel pe care autorii volumului omagial \u00eel reproduc din Arca lui Noe, vol. II, 1982: \u201eUltimele romane din ciclul F sufer\u0103 de stereotipia situa\u0163iilor \u015fi personajelor. C\u0103z\u00e2nd fie \u00een pur\u0103 atrocitate, nu numai f\u0103r\u0103 substrat etic, dar \u015fi f\u0103r\u0103 substrat estetic, fie \u00een sofistica pur\u0103 a c\u0103ut\u0103rii adev\u0103rului, \u00een delirul interpretativ abstract \u015fi relativist, f\u0103r\u0103 vreun contact cu via\u0163a. Acolo unde acest lucru nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 (\u00een F, \u00een V\u00e2n\u0103toarea regal\u0103 \u015fi \u00een Cei trei din dreptul \u0162ebei), D.R. Popescu este creatorul uneia dintre cele mai stranii, originale \u015fi violente viziuni epice din \u00eentreaga noastr\u0103 literatur\u0103\u201c. \u00cen opinia lui Eugen Negrici \u2013 \u201eDumitru Radu Popescu se num\u0103r\u0103 printre acei c\u00e2\u0163iva prozatori postbelici care, dep\u0103\u015find grani\u0163ele realismului tradi\u0163ional, au \u00eempins foarte departe nivelul transfigur\u0103rii materiei, dincolo de ce izbutiser\u0103, \u00een acest sens, predecesorii lor postbelici\u201c. Dup\u0103 o analiz\u0103 succint\u0103 a unor romane \u015fi referiri la alte proze ale lui D.R. P., Eugen Negrici trage o concluzie care, f\u0103r\u0103 cu totul nou\u0103, este definitorie: \u201eFolosindu-se de un num\u0103r uimitor de tehnici narative \u00eenv\u0103luitor-dezv\u0103luitoare, acest virtuoz al formei a izbutit performan\u0163a de a impune, precum romancierii sud-americani, \u00een proza noastr\u0103 \u2013 un teritoriu spiritual, o lume av\u00e2nd la centru o memorie colectiv\u0103 magmatic\u0103\u201c. Paul Cernat prive\u015fte lucrurile pe un fundal mai larg, cel al istoriei literare postdecembriste: \u201e… acest scriitor de v\u00e2rf pare s\u0103 fi ie\u015fit din zodia nefast\u0103 a revizionismelor est-etice, iar opera sa e, din nou, \u00eenconjurat\u0103 de pre\u0163uirea cvasi-unanim\u0103 a confra\u0163ilor. M\u0103 bucur s\u0103 constat c\u0103 \u00eencepe s\u0103 i se fac\u0103 dreptate. E \u015fi acesta un semn c\u0103, inclusiv \u00een vremuri \u00abrelativiste\u00bb de confuzie \u015fi debusolare axiologic\u0103, valoarea autentic\u0103 rezist\u0103, impune \u015fi se impune\u201c. Un substan\u0163ial eseu critic este cel al lui Mihai Iov\u0103nel. E vorba de postfa\u0163a la edi\u0163ia din 2004 a romanului F. Dup\u0103 ce observ\u0103 c\u0103 \u201efic\u0163iunea poate formula \u00eentreb\u0103ri pe care eventuala banalitate a vie\u0163ii din realitatea zilnic\u0103 nu ajunge niciodat\u0103 s\u0103 le formuleze, s\u0103 ne pun\u0103 \u00een situa\u0163ia de a le sim\u0163i ca importante, ca reale. Literatura se ocup\u0103 cu inven\u0163iile, dar acestea sunt adesea mai reale dec\u00e2t ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een jur (profunzimea dostoievskian\u0103 nu se g\u0103se\u015fte \u00een stare liber\u0103 \u00een natur\u0103…)\u201c, criticul constat\u0103 c\u0103 \u201eF inventeaz\u0103 o profunzime pe care nu o vom g\u0103si dec\u00e2t acolo. O profunzime persistent\u0103, ca lucrurile care exist\u0103 cu adev\u0103rat. Desigur, la un moment dat, cartea va fi \u00eenchis\u0103 sau chiar uitat\u0103. Dar, vorba lui C\u0103linescu, va r\u0103m\u00e2ne un ecou\u201c. Propozi\u0163ii memorabile, dintre cele ce \u00eemi \u00eent\u0103resc impresia c\u0103 volumul Leul albastru, paradoxal, este omagial \u00een m\u0103sura \u00een care nu e deloc festiv. E meritul celor ce l-au conceput \u015fi alc\u0103tuit. Ei ne-au oferit o carte de referin\u0163\u0103, o carte de sociologie literar\u0103, care poate interesa nu numai pe biografii \u015fi exege\u0163ii lui D.R. Popescu, ci \u015fi pe cei preocupa\u0163i de literatura rom\u00e2n\u0103 \u00een general \u015fi de tumultuoasa via\u0163\u0103 literar\u0103 din epocile postbelice.
\nMelancolizat de atmosfera acestei c\u0103r\u0163i ce con\u0163ine multe pagini de memorialistic\u0103, \u00eenchei cu o evocare. \u00centr-o toamn\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103 m-am aflat \u00een comuna b\u0103c\u0103uan\u0103 R\u0103chitoasa, la o \u00eent\u00e2lnire a unui grup de scriitori cu s\u0103tenii \u015fi intelectualii de acolo, din \u015firul celor programate \u00een cadrul Festivalului Bacovia. Agreabila \u00eent\u00e2lnire s-a terminat \u00een fapt de sear\u0103. O sear\u0103 \u00eenmiresmat\u0103 \u015fi senin\u0103, cu stelele ce p\u0103reau c\u0103 ating v\u00e2rfurile copacilor. Aveam bucuria s\u0103 m\u0103 plimb pe uli\u0163a mare a satului \u00eempreun\u0103 cu D.R.P., cu taciturnul D.R.P. Ca s\u0103 sparg t\u0103cerea, chiar dac\u0103, recunosc, ea era mai gr\u0103itoare dec\u00e2t vorbele, m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 zic \u015fi eu ceva. \u015ei am spus, mai mult pentru mine: Doamne, cum s\u0103 p\u0103r\u0103se\u015fti la un moment dat pentru totdeauna aceste frumuse\u0163i?! \u015ei g\u00e2ndul m-a dus \u00een acea clip\u0103 la Marin Preda, care m\u0103rturisea c\u0103 natura nu-l intereseaz\u0103, de vreme ce el va muri, iar ea va d\u0103inui p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul lumii. Am \u00een\u0163eles asta ca o revolt\u0103 a marelui scriitor fa\u0163\u0103 de efemeritatea fiin\u0163ei umane. \u015ei atunci, ie\u015find din t\u0103cerea sa, D.R.P. mi s-a adresat consolator: las\u0103, drag\u0103 Coroiu, c\u0103 \u00een urm\u0103torii 20-30 de ani se va descoperi sigur ceva care ne va prelungi via\u0163a… V\u0103 mai aminti\u0163i, iubite Domnule Dumitru Radu Popescu? Au trecut deceniile \u00een goan\u0103 \u015fi previziunea Dv. nu s-a adeverit. Nu s-a descoperit vreun secret al tinere\u0163ii f\u0103r\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u0163e \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in al vie\u0163ii f\u0103r\u0103 de moarte, ca \u00een basmele rom\u00e2ne\u015fti pe care le repovesti\u0163i at\u00e2t de tulbur\u0103tor \u015fi le t\u0103lm\u0103ci\u0163i sensurile filosofice mai bine dec\u00e2t mul\u0163i etnologi \u015fi exege\u0163i ai genului. Dar fiindc\u0103 a\u0163i prev\u0103zut-o Dv., pentru mine este ca \u015fi cum marea descoperire s-ar fi produs!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Leul albastru, Editura Academiei Rom\u00e2ne, Bucure\u015fti, 2015   Ap\u0103rut \u00een condi\u0163ii de lux la Editura Academiei Rom\u00e2ne, impozantul volum omagial Leul albastru, prilejuit de aniversarea lui Dumitru Radu Popescu, este o carte de care oricine va scrie biografia autorului V\u00e2n\u0103torii regale \u015fi a operei sale nu va putea face abstrac\u0163ie. 45 de prozatori, poe\u0163i, dramaturgi,… Cite\u0219te mai mult »Portretul scriitorului la vreme de toamn\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24558","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":838,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24558","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24558"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24558\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24559,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24558\/revisions\/24559"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24558"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24558"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24558"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}