Lectura din perspectiv\u0103 literar\u0103 a Genezei este \u00eencurajat\u0103, \u00een ultima traducere a Septuagintei(1), de dispunerea continu\u0103 a textului, pe o singur\u0103 coloan\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 eviden\u0163ierea versetelor. Povestea curge astfel mai u\u015for \u015fi suntem mai pu\u0163in \u00eenclina\u0163i s\u0103 ne oprim, pios sau meditativ, la fiecare cuv\u00e2nt. Dup\u0103 cum spune Andrei Ple\u015fu, \u00een \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte\u201c, traduc\u0103torii \u2013 to\u0163i laici – au avut \u201eo preocupare constant\u0103 pentru exactitate \u015fi modernitate.\u201c Aceasta este \u201eprima traducere propriu-zis\u0103 a Septuagintei, dup\u0103 aceea realizat\u0103 la 1688 de truditorii Bibliei lui \u015eerban\u201c (p.6). \u00centr-adev\u0103r, modernitatea ei sare \u00een ochi \u015fi este un alt factor favorizant pentru a putea citi Geneza ca pe o poveste \u015fi, \u00een fapt, ca pe un roman.
\nRomanul, ca gen literar, s-a consacrat \u00een epoca modern\u0103 ca efect al unei evolu\u0163ii sociale ireversibile c\u0103tre privatizarea vie\u0163ii (dup\u0103 desprinderea de comandamentele religioase). Apari\u0163ia individului privat este responsabil\u0103 de crearea genului modern al romanului. Am putea spune, de aceea, c\u0103 a considera Geneza roman este un anacronism. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, Dumnezeu \u015fi nu individul privat, colectivitatea \u015fi nu membrii s\u0103i joac\u0103, \u00een aceast\u0103 carte, rolurile principale. La fel de adev\u0103rat este \u00eens\u0103 c\u0103 Geneza instituie un tip de experien\u0163\u0103 religioas\u0103 \u015fi istoric\u0103 f\u0103r\u0103 de care modernitatea occidental\u0103 ar fi de neconceput. \u00cen centrul ei se afl\u0103, desigur, Avraam, p\u0103rintele credin\u0163ei \u015fi, totodat\u0103, al temporalit\u0103\u0163ii lineare, cu cele trei ecstaze ale sale: trecut, prezent \u015fi viitor. Odat\u0103 cu Geneza (formula este cum nu se poate mai \u015focant\u0103), ie\u015fim din mit \u015fi intr\u0103m \u00een istorie. Aceast\u0103 istorie este \u00eens\u0103, de la bun \u00eenceput, o nara\u0163iune, o construc\u0163ie retoric\u0103 sub form\u0103 de poveste. Ea implic\u0103, totodat\u0103, ie\u015firea din lumea arhaic\u0103, a timpului circular, \u015fi asumarea unor alegeri individuale referitoare la ac\u0163iuni viitoare. La solicitarea lui Dumnezeu, Avraam \u00ee\u015fi p\u0103r\u0103se\u015fte comunitatea, se alieneaz\u0103 \u015fi apoi se individualizeaz\u0103 pentru a \u00eendeplini misiunea de a da na\u015ftere unui popor. Iat\u0103 un veritabil personaj! Urma\u015fii s\u0103i, mai bine integra\u0163i \u00een istorie \u015fi, din acest motiv, mai complec\u015fi, sunt personaje cu at\u00e2t mai mult.
\nHarold Bloom (el \u00eensu\u015fi un lector literar al Bibliei) spune c\u0103 tr\u0103s\u0103tura cea mai evident\u0103 a unui geniu este stranietatea. Geneza este, prin excelen\u0163\u0103, o carte stranie. \u00cen \u00eentregul corpus al Bibliei, poate doar Faptele apostolilor o egaleaz\u0103 \u00een \u201enebunie\u201c. Desigur, participarea aproape cotidian\u0103 a lui Dumnezeu la via\u0163a oamenilor, altfel spus introducerea unui factor supranatural \u00een desf\u0103\u015furarea ac\u0163iunii creeaz\u0103 un efect de stranietate. Acela\u015fi tip de efect \u00eel are \u015fi interven\u0163ia Diavolului, \u00een Faust sau \u00een Maestrul \u015fi Margareta. Din punct de vedere literar, Woland \u015fi Dumnezeu sunt egali. Geneza este \u00eens\u0103 stranie \u015fi prin extraordinara for\u0163\u0103 a scriiturii, care nu poate s\u0103 vin\u0103 de altundeva dec\u00e2t din for\u0163a tradi\u0163iei. Ca \u015fi \u00een cazul altor opere antice, participarea tradi\u0163iei este evident\u0103 \u015fi chiar cople\u015fitoare. Ea confer\u0103 acel aer impersonal \u015fi implacabil unui narator atoate\u015ftiutor. Aceast\u0103 abordare a nara\u0163iunii este chiar de natur\u0103 s\u0103 creeze probleme teologice. Naratorul (Yahvistul) are de-a face, \u00een cadrul povestirii, cu un personaj el \u00eensu\u015fi atoate\u015ftiutor \u015fi atotputernic: Dumnezeu. \u00cei cunoa\u015fte \u00een am\u0103nunt inten\u0163iile \u015fi ac\u0163iunile, situ\u00e2ndu-se, la nivel narativ, deasupra sa. Explica\u0163ia teologic\u0103, potrivit c\u0103reia naratorul este tot Dumnezeu, vine s\u0103 rezolve aceast\u0103 problem\u0103. Teoria literar\u0103 este, \u00een acest caz, capabil\u0103 s\u0103 ofere argumente ontologice. O carte despre un personaj atotputernic nu poate fi spus\u0103 dec\u00e2t de un narator atotputernic. Prin urmare, naratorul \u015fi personajul sunt unul \u015fi acela\u015fi. \u00cen cazul lui Dumnezeu, \u015fi sf\u00e2nta treime literar\u0103, format\u0103 din autor, narator \u015fi personaj, este unic\u0103 \u00een fiin\u0163\u0103. Aceast\u0103 identitate nu poate fi niciodat\u0103 atins\u0103 de un narator uman, fapt care ridic\u0103 probleme legate de referen\u0163ialitatea discursului biblic. Orice discurs este inevitabil proiectiv, cu excep\u0163ia discursului divin, a Cuv\u00e2ntului. Fire\u015fte, de aici putem trage concluzia c\u0103 discursul Bibliei este mai mult dec\u00e2t un discurs. Pentru cititorul necredincios, problema r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103 nerezolvat\u0103, ba chiar b\u0103nuiala c\u0103 for\u0163a tradi\u0163iei, exprimat\u0103 prin text, se impune p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u00een fa\u0163a personajului Dumnezeu, este confirmat\u0103 de ruptura \u00eentre autor \u015fi narator, realizat\u0103 prin chiar faptul discursului. Existen\u0163a sa, ca discurs, atest\u0103 absen\u0163a divin\u0103 \u015fi realitatea c\u0103derii \u00een p\u0103cat. Scriem pove\u015fti sau romane pentru c\u0103 suntem neferici\u0163i, pentru c\u0103 ne-am \u00eendep\u0103rtat de esen\u0163ial, iar Dumnezeu a devenit un simplu personaj al pove\u015ftii noastre. Chiar Geneza nu este altceva dec\u00e2t relatarea \u00eendep\u0103rt\u0103rii omului de Dumnezeu. Fixarea ei \u00een discurs, de c\u0103tre tradi\u0163ie, s-a petrecut deja t\u00e2rziu, c\u00e2nd discursul nu mai avea puterea Cuv\u00e2ntului.
\n\u00cen Introducere, Marguerite Harl remarc\u0103 faptul c\u0103 Antichitatea citea Geneza ca pe o carte unitar\u0103. \u201eIdeea cum c\u0103 ar fi vorba de str\u00e2ngerea laolalt\u0103 a unor fragmente diferite, cu dublete \u015fi suturi artificiale, e str\u0103in\u0103 lecturilor vechi ale c\u0103r\u0163ilor biblice, cel pu\u0163in \u00een m\u0103sura cuno\u015ftin\u0163elor noastre.\u201c (p. 39) Aceste \u201edublete \u015fi suturi\u201c exist\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, ceea ce totu\u015fi nu afecteaz\u0103 imaginea de ansamblu a c\u0103r\u0163ii \u015fi posibilitatea interpret\u0103rii ei ca pe o oper\u0103 unitar\u0103. Geneza nu are o construc\u0163ie dialectic\u0103, a\u015fa cum au romanele moderne, unul din motive fiind c\u0103 se situeaz\u0103 foarte aproape de complexitatea vie\u0163ii. De altfel, inten\u0163ia prim\u0103 a autorului nu a fost aceea de a construi o poveste pl\u0103cut\u0103, ci una edificatoare. Tehnicile narative sunt adaptate acestui scop. Efectul este, cu toate acestea, de-a dreptul impresionant. Dup\u0103 genealogii lungi \u015fi plictisitoare, dup\u0103 \u00een\u015firuiri de nume f\u0103r\u0103 via\u0163\u0103, de anonimi al c\u0103ror singur rost pe lume a fost acela de-a fi dus neamul mai departe (\u015fi pe care cartea \u00eel consemneaz\u0103 pentru c\u0103 \u00eel consider\u0103, \u015fi pe el, important), urmeaz\u0103 explozia fascinant\u0103 a unor destine, cum sunt acelea ale lui Avraam, Iacob sau Iosif. Geneza prezint\u0103 formarea unui popor, dar prin intermediul unor indivizi exemplari. Cu c\u00e2t sunt mai bine integra\u0163i \u00een istorie, cu at\u00e2t complexitatea lor psihologic\u0103 cre\u015fte. Nara\u0163iunea este una de tip progresiv. De la miticul Noe, de la schematicul Avraam \u015fi p\u00e2n\u0103 la telenovelicul Iosif, asist\u0103m la o cre\u015ftere \u00een complexitate a personajelor. Romanele moderne pornesc de la un moment ales arbitrar, de la un punct contingent al istoriei; Geneza porne\u015fte cu \u00eenceputul. \u00centr-un anumit sens, ea este o poveste care nu se termin\u0103 dec\u00e2t odat\u0103 cu sf\u00e2r\u015fitul lumii. Totu\u015fi, de la povestea lui Iacob ne afl\u0103m deja \u00een plin\u0103 istorie, putem izola din nara\u0163iunea ca atare o mul\u0163ime de alte pove\u015fti, putem construi, plec\u00e2nd de la ele, tot at\u00e2tea romane palpitante. Scris\u0103 pentru cult, Geneza este o carte pe care o cite\u015fti cu pl\u0103cere p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Lectura din perspectiv\u0103 literar\u0103 a Genezei este \u00eencurajat\u0103, \u00een ultima traducere a Septuagintei(1), de dispunerea continu\u0103 a textului, pe o singur\u0103 coloan\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 eviden\u0163ierea versetelor. Povestea curge astfel mai u\u015for \u015fi suntem mai pu\u0163in \u00eenclina\u0163i s\u0103 ne oprim, pios sau meditativ, la fiecare cuv\u00e2nt. Dup\u0103 cum spune Andrei Ple\u015fu, \u00een \u201eCuv\u00e2nt \u00eenainte\u201c, traduc\u0103torii \u2013… Cite\u0219te mai mult »Facerea lumii ca roman<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24556","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1355,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24556","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24556"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24556\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24557,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24556\/revisions\/24557"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24556"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24556"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24556"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}