P\u00e2n\u0103 la finele lui octombrie vor ap\u0103rea \u201epeste 400 de romane fran\u0163uze\u015fti\u201d (dup\u0103 Le Figaro). 589 de noi romane fran\u0163uze\u015fti \u015fi str\u0103ine este suma vehiculat\u0103 de Pierre Assouline, editorialistul de la Le Magazine
\nlitt\u00e9raire, num\u0103rul din septembrie a.c.. Dac\u0103 cifra e un motiv de euforie sau de scepticism (\u00een raport cu recolta francez\u0103 a anilor trecu\u0163i sau cu pia\u0163a editorial\u0103 mondial\u0103) e un lucru de mai mic\u0103 importan\u0163\u0103; mai important\u0103 pare traiectoria genului roman ca atare, ce anume converge spre el ast\u0103zi, ce se las\u0103 atras spre aceast\u0103 etichet\u0103 \u00een condi\u0163iile \u00een care e g\u00e2ndit\u0103 \u015fi se face literatura \u00een Fran\u0163a \u015fi aiurea. Iar politica \u015fi practica romanului \u2013 a celui francez, cel pu\u0163in \u2013 par s\u0103 fi suferit metamorfoze substan\u0163iale. F\u0103r\u0103 s\u0103 am preten\u0163ia unui verdict foarte documentat, mi se pare totu\u015fi c\u0103 romanul fran\u0163uzesc actual se distan\u0163eaz\u0103 tot mai mult de re\u0163eta (s\u0103-i zicem) clasic\u0103 a fic\u0163iunii \u2013 \u00een care existen\u0163a literar\u0103 a personajelor prevaleaz\u0103 asupra surselor ei reale \u015fi chiar le transcende, conform unei logici imanente a textului \u2013 prefer\u00e2nd s\u0103-\u015fi extrag\u0103 pretextele din sfera deja-\u00eent\u00e2mplatului, deja-tr\u0103itului \u015fi a personajelor deja construite de istorie. A\u015fa s-ar explica faptul c\u0103 poate cea mai potent\u0103 \u00een sensul fic\u0163iunii pure pare, \u00een acest peisaj, traducerea din suedez\u0103 a romanului Millennium 4 \u2013 Ce qui ne me tue pas de David Lagerkrantz (un fost reporter suedez care a luat asupr\u0103-\u015fi controversata ini\u0163iativ\u0103 de a duce mai departe saga lui Stieg Larsson), carte de care s-a legat, cu sau f\u0103r\u0103 strategii de marketing, \u015fi o oarecare doz\u0103 de scandal. \u00cen schimb, c\u00e2nd comite un polar, romancierul francez contemporan alearg\u0103 \u00een jurul mor\u0163ii lui Roland Barthes \u015fi a cabalei semioticii \u2013 vezi romanul lui Laurent Binet. Majoritatea scrierilor fran\u0163uze\u015fti intitulate azi romane parc\u0103 nu se mai pot desf\u0103\u015fura f\u0103r\u0103 protagoni\u015fti anexa\u0163i automat la dubluri cu existen\u0163\u0103 real\u0103. Prolifereaz\u0103 eroii (antieroii sau non-eroii) cu autenticitate demografic\u0103 indubitabil\u0103 (nu zic civil\u0103, ca s\u0103 nu fac o nedreptate a\u015fa-numi\u0163ilor sans papiers), furniza\u0163i de economia, sociologia \u015fi de geopolitica zilei; se face, altfel spus, literatur\u0103 cu persoane\/ personalit\u0103\u0163i, nu cu personaje. Sau se face literatur\u0103 \u00een care protagoni\u015ftii sunt nu mai sunt oamenii, ci conceptele \u2013 terorismul, dictatura, Islamul, Holocaustul \u015fi chiar semiologia sau structuralismul \u2013 caz \u00een care omul ilustreaz\u0103 mai cur\u00e2nd categoria de victim\u0103 a conceptului, dec\u00e2t pe aceea de subiect \u00een sine. (Calitatea esen\u0163ial\u0103 a persoanelor din proza francez\u0103 contemporan\u0103 pare, oricum, aceea de victim\u0103; tipurile critice sau ofensive au ie\u015fit oarecum din mod\u0103.) Se scrie \u015fi se traduce din \u015fi pe subiectul mo\u015ftenirii arabe a Fran\u0163ei (vezi algerianul Boualem Sansal, cu 2084, ed. Gallimard), se face \u00een continuare capital de imagine din halourile negative al Holocaustului (La Carte des Mendelssohn, ed. Sabine Wespieser) \u015fi, mai nou, al terorismului islamist; sau din investigarea literar\u0103 a psihologiilor unor dictatori livra\u0163i de istoria real\u0103 \u2013 Saddam Hussein \u015fi Muammar Gaddafi \u2013 mai mult simple studii de caz, f\u0103r\u0103 alonja simbolic-universal\u0103 \u015fi inova\u0163ia estetic\u0103 din romanul sud-american. Romanul geopolitic sau polar-ul semiologic \u2013 iat\u0103 noile specii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
P\u00e2n\u0103 la finele lui octombrie vor ap\u0103rea \u201epeste 400 de romane fran\u0163uze\u015fti\u201d (dup\u0103 Le Figaro). 589 de noi romane fran\u0163uze\u015fti \u015fi str\u0103ine este suma vehiculat\u0103 de Pierre Assouline, editorialistul de la Le Magazine litt\u00e9raire, num\u0103rul din septembrie a.c.. Dac\u0103 cifra e un motiv de euforie sau de scepticism (\u00een raport cu recolta francez\u0103 a anilor… Cite\u0219te mai mult »Romanul toamnei editoriale franceze<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24550","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1299,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24550","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24550"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24550\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24551,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24550\/revisions\/24551"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24550"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24550"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24550"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}