{"id":24544,"date":"2015-10-05T22:32:52","date_gmt":"2015-10-05T20:32:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24544"},"modified":"2015-10-05T22:32:52","modified_gmt":"2015-10-05T20:32:52","slug":"un-eveniment-editorial-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-eveniment-editorial-2\/","title":{"rendered":"Un eveniment editorial"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Mircea Martin,<em> Radicalitate \u015fi nuan\u0163\u0103<\/em>, Tracus Arte, Bucure\u015fti, 2015, 578 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Ca un adev\u0103rat eveniment trebuie \u00eent\u00e2mpinat\u0103 apari\u0163ia c\u0103r\u0163ii lui Mircea Martin, Radicalitate \u015fi nuan\u0163\u0103. De la ultimul volum de autor, Singura critic\u0103, s-au scurs trei decenii. Perioada absen\u0163ei editoriale, neverosimil\u0103 chiar \u015fi pentru o carier\u0103 de poet care-\u015fi tachineaz\u0103 publicul, n-a reprezentat, \u00eens\u0103, un gol \u00een cariera profesorului bucure\u015ftean \u015fi nici un refuz de a comunica. Prin activitatea sa divers\u0103 \u015fi generalist\u0103, de conduc\u0103tor de edituri \u015fi de publica\u0163ii culturale, dar \u015fi de magistru al Genera\u0163iei \u201990 (\u015fi, par\u0163ial, chiar a celei care a urmat), Mircea Martin s-a dovedit un excelent creator de institu\u0163ii, prezent \u00eentotdeauna acolo unde dezbaterile publice amenin\u0163au s\u0103 capete o b\u0103taie mai lung\u0103. Din aceast\u0103 pricin\u0103, admiratorii criticului nu i-au sim\u0163it niciodat\u0103 absen\u0163a.<br \/>\nE adev\u0103rat, \u00eens\u0103, c\u0103 proiectele criticului, anun\u0163ate c\u00e2teodat\u0103 deschis, ar fi fost de interes major. Au r\u0103mas \u00een a\u015fteptare continuarea radiografiei \u201ecomplexelor\u201c literaturii rom\u00e2ne sau o monografie de idei a perioadei postbelice, anun\u0163ate de excelentele interven\u0163ii din 22 \u015fi din Rom\u00e2nia literar\u0103 (unde Martin propune conceptul de \u201eestetism socialist\u201c) \u015fi, probabil, alte proiecte la fel de incitante. Nu din neglijen\u0163\u0103 sau din lips\u0103 de seriozitate n-a reu\u015fit profesorul s\u0103 a\u015feze ultima c\u0103r\u0103mid\u0103 pe \u015fantierele deschise de at\u00e2\u0163ia ani, ci dintr-un exces de scrupule \u015fi dintr-o exigen\u0163\u0103 autoflagelant\u0103. Am mai scris-o \u015fi alt\u0103dat\u0103: \u00een cazul acestui critic \u00eemp\u0103timit de \u201eesen\u0163ial\u201c, nevoia de a exprima tot nu dep\u0103\u015fe\u015fte spaima de a nu exprima totul.<br \/>\nPresat, poate \u015fi de absolut necesarele \u201einjonc\u0163iuni amicale\u201c, Mircea Martin renun\u0163\u0103, m\u0103car temporar, la obsesia \u201edefinitivului\u201c \u015fi ofer\u0103 publicului un volum de efemeride critice din ultimele trei decenii, care cuprinde: cronici literare, texte care au fost la origine referate doctorale sau articole omagiale\/comemorative. Vorba vine \u201eefemeride\u201c, c\u0103ci critica lui Mircea Martin n-are, pe niciun palier al ei, vreo rela\u0163ie cu circumstan\u0163ialul. Mereu fidel fa\u0163\u0103 de \u201etemele\u201c sale (\u00een\u0163elese ca adev\u0103rate obsesii), criticul n-a luat pozi\u0163ie public\u0103 dec\u00e2t atunci c\u00e2nd o presiune interioar\u0103 s-a lovit \u00een mod fericit de o urgen\u0163\u0103 exterioar\u0103. De aceea, caracterul fragmentar al volumului n-ar trebui s\u0103 \u00een\u015fele: chiar textele \u201ecele mai circumstan\u0163iale\u201c, dac\u0103 pot s\u0103 m\u0103 exprim astfel, con\u0163in \u00een relief dileme \u015fi interoga\u0163ii acute.<br \/>\nC\u0103 Mircea Martin n-are nicio rela\u0163ie cu ocazionalul (chiar c\u00e2nd pare s\u0103-i acorde partea lui), rezult\u0103: \u00een primul r\u00e2nd, din epurarea cvasi-total\u0103 a \u201epersonajelor\u201c \u015fi a \u201eanecdotelor\u201c din sfera scriiturii sale. Chiar aplicate \u015fi pasagere, nota\u0163iile autorului r\u0103m\u00e2n ce-au fost \u00eentotdeauna: manifest\u0103rile unei critici de idei \u2013 \u015fi e ciudat s\u0103 consta\u0163i c\u0103 altitudinea tonului \u015fi pasiunea problematiz\u0103rii abstracte sunt la fel de prezente \u00een cronici ca \u00een sintezele teoretice din volume. \u00cen al doilea r\u00e2nd, simpla inventariere a autorilor \u015fi\/sau a temelor prezente \u00een volum denot\u0103, dac\u0103 nu un program, m\u0103car o cert\u0103 predispozi\u0163ie pentru problematici esen\u0163iale din critica rom\u00e2neasc\u0103 a ultimelor decenii. Articolele de direc\u0163ie, grupate la capitolul \u201eExplor\u0103ri\u201c, evalueaz\u0103, toate, sensul ac\u0163iunilor unui critic pe ecranul unei \u00eentregi culturi: a\u015fa sunt probate, de pild\u0103, actualitatea lui G. C\u0103linescu \u00eentr-o epoc\u0103 tot mai mefient\u0103 fa\u0163\u0103 de ecua\u0163ia na\u0163ional\u0103 a culturilor, sau modelul forma\u0163iei \u201eintegraliste\u201c a lui Tudor Vianu \u00eentr-o perioad\u0103 a specializ\u0103rilor \u015fi a fragment\u0103rilor. Lui Nicolae Manolescu i se compune un portret de ansamblu excelent, \u00een care dimensiunea constructiv\u0103, recunoscut\u0103 colegial (\u201elongevitatea sa \u00een calitate de recenzent este unic\u0103 pe plan local, na\u0163ional, dar \u015fi \u00een perspectiv\u0103 european\u0103, na\u0163ional\u0103\u201c), e corectat\u0103 de cea discutabil\u0103 \u2013 expus\u0103 cu delicate\u0163e, dar f\u0103r\u0103 eufemiz\u0103ri. \u201eCon\u015ftiin\u0163a puterii\u201c pe care o exercit\u0103 \u00een cronici, tendin\u0163a de a minimaliza opera colegilor sau lipsa autoironiei \u201ela un autor deseori ironic cu al\u0163ii\u201c sunt doar c\u00e2teva dintre reversurile manolescianismului.<br \/>\nDe re\u0163inut sunt \u015fi interven\u0163iile punctuale cu privire la c\u0103r\u0163i de critic\u0103. Calit\u0103\u0163ile discursului lui Mircea Martin, care l-au consacrat \u00eenainte de 1990, sunt prezente \u015fi aici: \u00een primul r\u00e2nd, o critic\u0103 prin excelen\u0163\u0103 constructiv\u0103, gata s\u0103 aprecieze \u2013 ba chiar s\u0103 reconstituie din interior \u2013 problematica asumat\u0103 de autori \u015fi s\u0103 recunoasc\u0103 pionieratele \u00een materie de \u201etem\u0103\u201c sau \u201eproiect\u201c. Nu \u015ftiu cum se face, dar criticul care \u015fi-a f\u0103cut din absen\u0163\u0103 un brand e prezent totdeauna acolo unde se na\u015fte un concept sau o perspectiv\u0103 nou\u0103 (fie, provocat, \u00een comisii de doctorat, fie \u201eautoprovocat\u201c, de urgen\u0163ele interioare de care vorbeam mai sus). Astfel \u00eenc\u00e2t comentariile despre \u201epoetica reflect\u0103rii\u201c a lui Cristian Moraru, despre \u201epoezia tranzitiv\u0103\u201c recondi\u0163ionat\u0103 de Gheorghe Cr\u0103ciun, despre postmodernismul militant al lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu, abord\u0103rile noi asupra realismului socialist ale Sandei Cordo\u015f sau tema exilului a\u015fa cum o vede Nicoleta S\u0103lcudeanu \u2013 pentru a numi doar c\u00e2teva dintre sta\u0163iile de reflec\u0163ie ale criticului \u2013 compun, involuntar, o mic\u0103 hart\u0103 a teoriilor \u015fi a conceptelor criticii rom\u00e2ne\u015fti postrevolu\u0163ionare.<br \/>\nCa \u00eentotdeauna, nu numai exerci\u0163iul admirativ, ci \u015fi obiec\u0163iile lui Mircea Martin sunt extrem de pregnante, dup\u0103 o logic\u0103 pe care criticul \u00eensu\u015fi o expliciteaz\u0103 \u00een eseul care \u00eencheie volumul. Al\u0103turi de \u201eteme\u201c precum \u201esingura critic\u0103\u201c sau \u201edic\u0163iunea ideilor\u201c, \u201eradicalitatea \u015fi nuan\u0163a\u201c sunt dou\u0103 atitudini care au iradiat \u00eentotdeauna secret discursul lui Mircea Martin. Departe de a fi opuse, a\u015fa cum s-ar crede la o privire superficial\u0103, cele dou\u0103 cadre de reflec\u0163ie \u2013 de nu chiar de asumare existen\u0163ial\u0103 \u2013 pot fi reg\u0103site, \u00een textele criticului, \u00eentr-o complementaritate pu\u0163in obi\u015fnuit\u0103: c\u0103ci rar exist\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, poate \u00een \u00eentreaga noastr\u0103 istorie literar\u0103, critici predispu\u015fi spre nuan\u0163\u0103, dar care s\u0103 nu-\u015fi piard\u0103 \u00een acela\u015fi timp siguran\u0163a opiniei. Aplecarea c\u0103tre unul dintre ace\u015fti poli na\u015fte, cel mai adesea, exclusivit\u0103\u0163i. Ibr\u0103ileanu, Perspessicius, Vianu, Raicu, dintre criticii nuan\u0163ei, \u00ee\u015fi pierd, odat\u0103 cu ea, claritatea \u015fi fermitatea. \u00cen schimb, de la Maiorescu \u015fi Lovinescu p\u00e2n\u0103 la Marino sau Manolescu, radicalitatea opiniei sacrific\u0103 \u00een mod evident reflexivitatea. \u201eSunt convins c\u0103 po\u0163i fi \u015fi ferm \u015fi limpede f\u0103r\u0103 a fi neap\u0103rat polemic, adic\u0103 f\u0103r\u0103 a \u00eendrepta \u00eempotriva cuiva respectiva claritate de opinie\u201c e una dintre profesiunile de credin\u0163\u0103 ale criticului, care nu scap\u0103 niciodat\u0103 din vedere aceast\u0103 balan\u0163\u0103 subtil\u0103.<br \/>\nDintre exerci\u0163iile de fermitate \u00een interiorul problematiz\u0103rilor, probabil c\u0103 cele mai spectaculoase exemple pe care le ofer\u0103 volumul sunt eseurile dedicate \u015ecolii de la P\u0103ltini\u015f. Spun \u201eeseuri\u201c, \u00eentruc\u00e2t ele dep\u0103\u015fesc spa\u0163iul de reflec\u0163ie al unor simple cronici, amenin\u0163\u00e2nd s\u0103 devin\u0103 \u2013 iat\u0103! \u2013 p\u0103r\u0163i ale unui proiect mai mare, pe care sper\u0103m c\u0103 profesorul \u00eel va ad\u0103uga pe lunga list\u0103 de a\u015fteptare. \u00cen interiorul aceluia\u015fi discurs al nuan\u0163elor, f\u0103r\u0103 a deveni vreodat\u0103 f\u0103\u0163i\u015f polemic sau acuzator, Mircea Martin realizeaz\u0103 o excelent\u0103 radiografie a g\u00e2ndirii \u201ep\u0103ltini\u015fene\u201c, insist\u00e2nd asupra strategiilor sale de legitimare \u00een c\u00e2mpul cultural rom\u00e2nesc. Contradic\u0163ia cea mai evident\u0103 a p\u0103ltini\u015fenilor, observat\u0103 \u015fi de al\u0163i comentatori, dar niciodat\u0103 discutat\u0103 \u00een toate consecin\u0163ele ei, const\u0103 \u00een raportul dintre pledoaria anti-literatur\u0103 \u015fi apelul la un discurs pur literar. Departe de a propune o filozofie care s\u0103 justifice dispre\u0163ul generalizat pentru scriitori, Jurnalul de la P\u0103ltini\u015f exceleaz\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, prin stil. Specific \u015ecolii lui Noica, crede criticul, e \u201eun mesaj larg accesibil, pe de o parte \u015fi, pe de alt\u0103 parte, capacitatea de a-l transmite. Altfel spus, \u00abo filosofie pe \u00een\u0163elesul tuturor\u00bb \u015fi talent literar. Ce ar fi fost Jurnalul de la P\u0103ltini\u015f f\u0103r\u0103 arta literar\u0103 a autorului s\u0103u, ce ar fi fost Liiceanu \u00eensu\u015fi f\u0103r\u0103 acest Jurnal r\u0103m\u00e2ne s\u0103 ne \u00eenchipuim\u201c. Excelent exprimate sunt \u015fi obiec\u0163iile fa\u0163\u0103 de modelul etic propus de Andrei Ple\u015fu \u00een Minima moralia, un model etic care, a\u015f ad\u0103uga eu, vine \u00een prelungirea amoralismului postulat de nietzscheanism \u015fi de filozofia ira\u0163ional\u0103 a interbelicilor rom\u00e2ni. Printr-un e\u015fafodaj argumentativ imposibil de reluat aici, Mircea Martin respinge o fundamentare etic\u0103 bazat\u0103 strict pe individualism \u015fi pe estetizarea vie\u0163ii cotidiene: \u201eM\u0103 deconcerteaz\u0103 \u00een teoria lui Andrei Ple\u015fu absen\u0163a limit\u0103rii, riscul ca tot ce este personal s\u0103 devin\u0103 \u2013 prin chiar ireductibilul s\u0103u, moral\u201c. Imposibil de p\u0103c\u0103lit de retorica spumoas\u0103 a autorului Minimei moralia, criticul o chestioneaz\u0103 \u00een aspectele ei cele mai vulnerabile. Faptul c\u0103 Ple\u015fu \u201enu condi\u0163ioneaz\u0103 \u0163inuta moral\u0103 de con\u015ftiin\u0163\u0103 sau de voin\u0163\u0103, ci de existen\u0163a sau inexisten\u0163a voca\u0163iei, mai exact, a talentului moral\u201c echivaleaz\u0103 cu a respinge, crede criticul, \u201emorala kantian\u0103 a datoriei\u201c. Or, prin transformarea eticului \u00eentr-un \u201eteritoriu al surprizei\u201c \u015fi prin respingerea rela\u0163iei cu con\u015ftiin\u0163a, datoria sau cu raportarea la ceilal\u0163i, din teoria etic\u0103 a lui Andrei Ple\u015fu nu mai r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t sclipiciul lingvistic. Lucru pe care acest critic al nuan\u0163elor nu-l profereaz\u0103 direct, dar pe care \u00eel implic\u0103 \u00een fiecare dintre obiec\u0163iile sale radicale.<br \/>\nLas cititorului pl\u0103cerea de a redescoperi \u201ela lucru\u201c una dintre cele mai limpezi min\u0163i ale criticii noastre postbelice, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t Radicalitate \u015fi nuan\u0163\u0103 ofer\u0103 \u015fi accesul la fibra sa patetic\u0103, u\u015for de ghicit \u00een spatele abstrac\u0163iilor din texte. \u00cenchei cu regretul c\u0103 n-am spus mai nimic despre interviurile profesorului (de re\u0163inut \u00een special unul foarte vioi, \u00een care t\u00e2n\u0103rul \u015fi deja lucidul Mircea Martin \u00eencearc\u0103 s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 impetuozit\u0103\u0163ilor gongorice ale lui Adrian P\u0103unescu pe post de intervievator) sau despre portretele dedicate lui Lauren\u0163iu Ulici, Mircea Zaciu, Gheorghe Cr\u0103ciun, Ioan Petru Culianu \u015fi al\u0163ii. Toate adaug\u0103 nuan\u0163e \u00een plus unei personalit\u0103\u0163i critice care nu se las\u0103 \u2013 nu s-a l\u0103sat niciodat\u0103 \u2013 u\u015for de descoperit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mircea Martin, Radicalitate \u015fi nuan\u0163\u0103, Tracus Arte, Bucure\u015fti, 2015, 578 p. Ca un adev\u0103rat eveniment trebuie \u00eent\u00e2mpinat\u0103 apari\u0163ia c\u0103r\u0163ii lui Mircea Martin, Radicalitate \u015fi nuan\u0163\u0103. De la ultimul volum de autor, Singura critic\u0103, s-au scurs trei decenii. Perioada absen\u0163ei editoriale, neverosimil\u0103 chiar \u015fi pentru o carier\u0103 de poet care-\u015fi tachineaz\u0103 publicul, n-a reprezentat, \u00eens\u0103, un&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-eveniment-editorial-2\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un eveniment editorial<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24544","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1195,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24544","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24544"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24544\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24545,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24544\/revisions\/24545"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24544"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24544"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24544"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}