{"id":24542,"date":"2015-10-05T22:30:42","date_gmt":"2015-10-05T20:30:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24542"},"modified":"2015-10-05T22:30:42","modified_gmt":"2015-10-05T20:30:42","slug":"la-nesfarsit-intre-doua-instante","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/la-nesfarsit-intre-doua-instante\/","title":{"rendered":"La nesf\u00e2r\u015fit \u00eentre dou\u0103 instan\u0163e"},"content":{"rendered":"<p><strong>\u201e\u00cen prim\u0103 instan\u0163\u0103 <\/strong><br \/>\n<strong>\u015fi cel mai adesea\u201c<\/strong><br \/>\nNu e greu de sesizat un reflex care a devenit deja comun. Cred c\u0103 e propriu timpului pe care-l tr\u0103im acum, un timp ce exalt\u0103 u\u015for datele g\u00e2ndirii tehnice \u015fi economice. Exalt\u0103, de fapt, voin\u0163a de calcul \u015fi posesiune, de preluare a orice \u00een st\u0103p\u00e2nire. Simplu vorbind, un asemenea reflex const\u0103 \u00een a distinge \u201ecele cu sens\u201c \u015fi \u201ecele f\u0103r\u0103 sens\u201c dup\u0103 criterii ce apar \u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103 sigure \u015fi utile. De exemplu, dup\u0103 o logic\u0103 ce opereaz\u0103 cel mai adesea bivalent (\u201esau alb, sau negru\u201c). Sau dup\u0103 unele reguli ale ac\u0163iunii eficiente, productive. Eventual dup\u0103 criteriile sim\u0163ului comun (sensus vulgaris), ca \u015fi cum ar fi \u00eentotdeauna de \u00eencredere. \u00cen consecin\u0163\u0103, sens ar avea ceea ce urmeaz\u0103 o logic\u0103 simpl\u0103, u\u015for verificabil\u0103, ceea ce se supune unui calcul neutru, tehnic, ceea ce r\u0103spunde unor obi\u015fnuin\u0163e comune. \u00cen rest, s-ar \u00eentinde zona \u00eentunecat\u0103 \u015fi primejdioas\u0103 a celor lipsite de sens.<br \/>\nTotul se petrece exact ca pentru acei cartografi de alt\u0103dat\u0103 care, ne\u015ftiind ce se afl\u0103 dincolo de locurile deja c\u0103lcate cu piciorul, scriau pe hart\u0103 pur \u015fi simplu: hic sunt leones, \u00een aceste \u0163inuturi tr\u0103iesc fiare cumplite. C\u0103l\u0103torii trebuiau serios avertiza\u0163i, ca nu cumva o dorin\u0163\u0103 nes\u0103buit\u0103 s\u0103-i \u00eemping\u0103 tot mai departe, dincolo de locurile cunoscute.<br \/>\nCredin\u0163a c\u0103 \u00een via\u0163a noastr\u0103 conteaz\u0103 doar cele de prim\u0103 instan\u0163\u0103, acceptabile \u00een mod obi\u015fnuit, las\u0103 \u00een afara jocului multe experien\u0163e \u015fi forme de expresie. Las\u0103 deoparte, de pild\u0103, modul de expresie prin excelen\u0163\u0103 liber, precum cel poetic. Ignor\u0103 jocul de idei \u015fi darul nara\u0163iunii, nevoia de confesiune. La fel \u015fi rostirea laconic\u0103, senten\u0163ioas\u0103. Deopotriv\u0103 imaginea simbolic\u0103 \u015fi viziunea metafizic\u0103. Consider\u0103 inutile \u2013 sau chiar maladive \u2013 con\u015ftiin\u0163a vinei \u015fi sentimentul p\u0103catului. Sau bucuria simpl\u0103 a jocului, estetica pur\u0103 a unui gest, orientarea exotic\u0103 a privirii, ingenuitatea unui dialog, \u201ec\u0103derea pe g\u00e2nduri\u201c \u015fi retragerea solitar\u0103, actul de contemplare \u015fi visarea cu ochii deschi\u015fi. Astfel de experien\u0163e vor fi socotite fie suspecte, fie gratuite, vane (1). Din punctul de vedere al g\u00e2ndirii comune sunt lipsite de sens: nu apar nici sigure \u015fi nici eficiente. La o asemenea trist\u0103 decizie duce reflexul amintit mai sus \u015fi credin\u0163a veche care-l sus\u0163ine.<br \/>\nFaptul ca atare trimite la un mod anume de a privi lucrurile \u015fi, cu aceasta, la un mod de a fi. \u0162ine \u00een fond de ceea ce se petrece \u201e\u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103 \u015fi cel mai adesea\u201c. Aceast\u0103 expresie, consacrat\u0103 \u00een scrierile lui Heidegger, se refer\u0103 la modul nostru obi\u015fnuit de a fi. \u201e\u00cen prim\u0103 instan\u0163\u0103 \u015fi cel mai adesea omul e pierdut \u00een lumea sa\u201c (Fiin\u0163\u0103 \u015fi timp, 2003, p. 295). A fi \u00een lume \u00eenseamn\u0103 acum a te afla mai ales \u00een preajma lucrurilor, cufundat \u00een lumea preocup\u0103rilor de tot felul. \u00cen\u0163elegerea se petrece sub domnia impersonalului \u201ese\u201c, omul vorbind cum se vorbe\u015fte, g\u00e2ndind cum se g\u00e2nde\u015fte \u015fi f\u0103c\u00e2nd ceva a\u015fa cum se face. P\u00e2n\u0103 \u015fi revolta fa\u0163\u0103 de a\u015fa ceva decurge a\u015fa cum se obi\u015fnuie\u015fte. \u201eNe bucur\u0103m a\u015fa cum se bucur\u0103 \u00eendeob\u015fte; citim, privim \u015fi judec\u0103m literatura \u015fi arta a\u015fa cum se prive\u015fte \u015fi se judec\u0103; \u00eens\u0103 deopotriv\u0103 ne desprindem de \u00abmarea mas\u0103\u00bb \u015fi ne retragem a\u015fa cum se retrage \u00eendeob\u015fte; ne \u00abindign\u0103m\u00bb de tot ceea ce \u00eendeob\u015fte se consider\u0103 demn de indignare\u201c (p. 174). Acest \u201ese\u201c a cobor\u00e2t ad\u00e2nc \u00een noi, ca \u015fi ceea ce numim \u00een grab\u0103 \u201elume\u201c. Ne re\u0163ine \u00een ceea ce este comun, mediu, neutru \u015fi deja prescrie \u201eceea ce putem \u015fi avem voie s\u0103 \u00eendr\u0103znim\u201c. Excep\u0163ia ajunge bine supravegheat\u0103 din\u0103untru. \u201eOrice tinde s\u0103 capete \u00eent\u00e2ietate este tacit reprimat. Tot ce aminte\u015fte de origini e \u00eentr-o clip\u0103 nivelat pe motivul c\u0103 e de mult cunoscut. Tot ce a fot dob\u00e2ndit prin lupt\u0103 ajunge la \u00eendem\u00e2na oricui. Orice tain\u0103 \u00ee\u015fi pierde puterea\u201c (174-175). \u00cen consecin\u0163\u0103, cum vom distinge acum sensul de nonsens? Exact a\u015fa cum se obi\u015fnuie\u015fte, a\u015fa cum se face de obicei, ca \u015fi c\u00e2nd, \u00een ceea ce ne prive\u015fte, totul ar fi de la sine \u00een\u0163eles.<br \/>\nNe d\u0103m seama u\u015for de acest lucru mai ales \u00een fa\u0163a unor atitudini sumbre, c\u00e2nd omul se vede condamnat iremediabil la e\u015fec. Se va pl\u00e2nge atunci de absen\u0163a sensului, de lipsa unui rost al vie\u0163ii. \u00cens\u0103, fapt curios, el ar vrea s\u0103 vad\u0103 ca atare sensul unor fapte, s\u0103-l vad\u0103 \u00een fa\u0163a ochilor s\u0103i, asemeni unui lucru pe care po\u0163i pune m\u00e2na, po\u0163i s\u0103-l m\u0103sori \u015fi s\u0103-l de\u0163ii nemijlocit. La fel \u015fi cu sensul vie\u0163ii sale, \u00eel vrea neap\u0103rat sub ochi, \u00een m\u00e2inile sale, bine calculat \u015fi st\u0103p\u00e2nit, spre a-l poseda asemeni unui bun oric\u00e2nd la \u00eendem\u00e2n\u0103. Nu e de mirare c\u0103 \u015fi \u00eentreb\u0103rile pe care \u015fi le pune \u0163in de aceast\u0103 specie curent\u0103 a sensului: ce am de c\u00e2\u015ftigat f\u0103c\u00e2nd acest lucru? cu ce m-am ales din aceasta? ce \u00eemi aduce mie a\u015fa ceva? Cum nu afl\u0103 un r\u0103spuns la asemenea \u00eentreb\u0103ri, se va lamenta singur \u00een continuare, va vorbi dezam\u0103git \u015fi nervos despre nonsensul vie\u0163ii sale.<br \/>\n<strong>\u00cen a doua instan\u0163\u0103 \u015fi arareori<\/strong><br \/>\nS\u0103 admitem ceea ce spune Eugeniu Co\u015feriu la un moment dat, c\u0103, dintr-un anumit punct de vedere, limbajul poetic este limbajul absolut. Acesta vine cu o libertate maxim\u0103 \u00een privin\u0163a puterii de semnificare (Omul \u015fi limbajul s\u0103u, 2009, p. 161). Poezia, de pild\u0103, deschide lumi alternative, insolite, ceea ce nu se poate spune despre limbaj \u00een genere. \u00cen acest sens, \u201eOdiseea nu se refer\u0103 la o realitate, ci este o realitate\u201c (p. 277). La polul opus, dar privind ca \u00een oglind\u0103, afli limbajul cotidian, de uz comun \u015fi supus uzurii zilnice. Desigur, realizeaz\u0103 \u015fi acesta destule func\u0163ii, \u00eens\u0103 un gen de \u201eplenitudine impur\u0103\u201c, uzual\u0103. Jocurile de limbaj trec u\u015for \u00een simpla lor banalitate. \u00centre cele dou\u0103 limite \u2013 vorbirea obi\u015fnuit\u0103 \u015fi poezia ca atare \u2013 se situeaz\u0103 alte limbaje, precum cel tehnic, cel filosofic sau cel mitic. Cu fiecare dintre ele limbajul \u00ee\u015fi modific\u0103 propria inten\u0163ionalitate, ofer\u0103 (non)sensului alt spa\u0163iu de joc \u015fi o alt\u0103 libertate.<br \/>\nE \u00eembucur\u0103tor s\u0103 afli c\u0103 nonsensul poate fi reg\u0103sit nu doar \u00een accep\u0163iunea sa vulgar\u0103. \u015ei c\u0103 poate fi \u00een\u0163eles nu doar ca o situa\u0163ie negativ\u0103, suspect\u0103. De pild\u0103, expresia \u201ecerc p\u0103trat\u201c ar desemna, pentru unii interpre\u0163i, un obiect imposibil, ca \u015fi \u201emateria f\u0103r\u0103 \u00eentindere\u201c sau \u201emuntele f\u0103r\u0103 vale\u201c (Gilles Deleuze). De aceast\u0103 dat\u0103 nonsensul indic\u0103 altceva dec\u00e2t lipsa de sens. Exist\u0103 nonsensuri formulate sub inten\u0163ii precise, teoretice. Un exemplu cunoscut e oferit de Noam Chomsky: \u201eideile verzi incolore dorm furios\u201c. Un altul, mai \u00eendr\u0103zne\u0163, ne ofer\u0103 Umberto Eco: \u201earm\u0103sarul beh\u0103ia cu disperare ca un tr\u00e2ntor\u201c. Face imediat observa\u0163ia c\u0103 aceast\u0103 spus\u0103 ar putea fi \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103 \u00een utilizarea ei metaforic\u0103, chiar dac\u0103 de obicei va fi respins\u0103 ca excesiv\u0103.<br \/>\nUnele experimente literare au mers mult mai departe \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103. De pild\u0103, \u00een versurile lui Goethe: \u201eGri, drag\u0103 prietene, e orice teorie, \/ \u015ei verde arborele auriu al vie\u0163ii\u201c (Faust, I, vers. 2038-2039). \u00centr-un astfel de caz, nonsensul anun\u0163\u0103 o stare de spirit nou\u0103, insesizabil\u0103 \u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103. Caut\u0103 s\u0103 numeasc\u0103 ceva greu de numit \u015fi \u00een fa\u0163a c\u0103ruia, uneori, nu po\u0163i dec\u00e2t s\u0103 te minunezi. Deschide astfel c\u0103tre ceea ce este inefabil ca atare. Bun\u0103oar\u0103, versul straniu din Eli, Eli&#8230;: \u201eNoapte de veci pentru cel r\u0103stignit \u00een el \u00eensu\u015fi\u201c (Mihai Ursachi). Sau c\u00e2ntul pur al aceluia\u015fi: \u201eLaz\u0103re, Laz\u0103re, \/ scoal\u0103-te, Laz\u0103re, \/ s-auzi ce mai pas\u0103re \/ \u00een lanul de maz\u0103re\u201c (Ce mai pas\u0103re). Rostirea poetului, ivit\u0103 ca dintr-o alt\u0103 lume, las\u0103 \u00een urm\u0103 reprezent\u0103rile vie\u0163ii obi\u015fnuite. La fel \u00eens\u0103 \u015fi nara\u0163iunea, de pild\u0103 la Borges. A\u015fa cum \u015ftim, unii filosofi \u015fi teologi \u00een\u0163eleg bine acest joc secund al rostirii. Ar fi inutil s\u0103 invoc aici numele celor care au l\u0103sat \u00een urm\u0103 forma vulgar\u0103 a antinomiei pentru o semnifica\u0163ie elevat\u0103 a acesteia. S\u0103 ne amintim doar ce spune Wittgenstein la un moment dat cu privire la propriile enun\u0163uri, ce caut\u0103 s\u0103 limpezeasc\u0103 \u00eense\u015fi limitele limbajului. \u201ePropozi\u0163iile mele clarific\u0103 prin faptul c\u0103 acela care m\u0103 \u00een\u0163elege le recunoa\u015fte, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, drept nonsensuri, dac\u0103 prin ele \u2013 sprijinindu-se pe ele \u2013 s-a ridicat deasupra lor. (El trebuie, pentru a spune a\u015fa, s\u0103 arunce scara dup\u0103 ce s-a urcat pe ea.)\u201c (Tractatus, \u00a7 6.54). Poate oric\u00e2nd surprinde prin ceea ce enun\u0163\u0103 aici. Doar c\u0103, a\u015fa cum spune, propozi\u0163iile sale pot fi recunoscute ca nonsensuri de acela care, slujindu-se de ele, a trecut dincolo de ceea ce nemijlocit afirm\u0103. Aceluia, \u00eei vor face v\u0103zute limitele lor \u015fi deopotriv\u0103 libertatea pe care singure o presupun.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<blockquote><p>(1) Ideea de gratuitate a unor experien\u0163e a suportat deja<br \/>\n\u00eent\u00e2lnirea dur\u00e3, violent\u00e3, cu noul mod de a g\u00e2ndi. Gratuit nu mai \u00eenseamn\u00e3 acum ceva \u00een rela\u0163ie cu gra\u0163ia unei prezen\u0163e personale, cu d\u00e3ruirea pur\u00e3 de sine, ci \u00eenseamn\u00e3 acum doar ceva ineficace, ineficient, inutil, nefolositor, zadarnic, lipsit de sens. Orice dic\u0163ionar indic\u00e3 aceast\u00e3 nou\u00e3 semnifica\u0163ie a cuv\u00e2ntului. \u00centre cele dou\u00e3 semnifica\u0163ii se interpune, de la un timp, una proprie solitudinii eroice, subiectivit\u00e3\u0163ii excesive \u015fi exaltate \u00een propria ei libertate, a\u015fa cum afl\u00e3m \u00een Les caves du Vatican de Andr\u00e9 Gide.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201e\u00cen prim\u0103 instan\u0163\u0103 \u015fi cel mai adesea\u201c Nu e greu de sesizat un reflex care a devenit deja comun. Cred c\u0103 e propriu timpului pe care-l tr\u0103im acum, un timp ce exalt\u0103 u\u015for datele g\u00e2ndirii tehnice \u015fi economice. Exalt\u0103, de fapt, voin\u0163a de calcul \u015fi posesiune, de preluare a orice \u00een st\u0103p\u00e2nire. Simplu vorbind, un&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/la-nesfarsit-intre-doua-instante\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">La nesf\u00e2r\u015fit \u00eentre dou\u0103 instan\u0163e<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-24542","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":1023,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24542","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24542"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24542\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24543,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24542\/revisions\/24543"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24542"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24542"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24542"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}