Toat\u0103 lumea este convins\u0103 c\u0103 \u015ftie s\u0103 citeasc\u0103 perfect. Poate pricepe, adic\u0103, o carte, poate descoperi inten\u0163ia autorului. Deci, fiecare dintre noi crede c\u0103 este (cel pu\u0163in) un cititor bun (foarte bun, luminat, fericit, preafericit, perfect). Dac\u0103 n-am crede ferm asta, de ce-am mai citi? Dac\u0103 n-am spera
\ns\u0103 accedem \u00een cele din urm\u0103, pe calea abduc\u0163iei (\u015fi a intui\u0163iei), la sensul ultim, cople\u015fitor al Divinei comedii, ne-am opri din citit \u015fi, poate, am renun\u0163a la acest obicei din ce \u00een ce mai bizar (pentru ceilal\u0163i).<\/p>\n
Ajuns aici, \u00eemi amintesc subit c\u0103 Roland Barthes a avut modestia (\u015fi \u00eendr\u0103zneala) s\u0103 afirme (\u00eentr-un interviu) f\u0103r\u0103 ironie c\u0103 este un cititor c\u00e2t se poate de r\u0103u (\u201eun mauvais lecteur\u201c, spune), m\u0103car dintr-un punct de vedere cantitativ.
\nDar dac\u0103 privim astfel lucrurile \u015fi-l consider\u0103m bun \u015fi eficient numai pe individul care str\u0103bate zilnic o carte de cinci sute de pagini, atunci nimeni nu poate fi un cititor propriu-zis, cu excep\u0163ia lui Harold Bloom \u015fi a celor care prefer\u0103, dintr-un dispre\u0163 v\u0103dit fa\u0163\u0103 de literatur\u0103 (nu este cazul lui Bloom), s\u0103 aplice \u201espeed reading\u201c oric\u0103rei c\u0103r\u0163i, indiferent de subiect. Cititul presupune (e obligatoriu!) \u015fi momente de reflec\u0163ie (este sau ar trebui s\u0103 consiste dintr-o reflec\u0163ie r\u0103bd\u0103toare), iar g\u00e2nditul ia timp.
\nAltfel spus, identificarea sensului unei c\u0103r\u0163i nu reprezint\u0103 niciodat\u0103 un fapt mistic, este o str\u0103danie \u00eendelungat\u0103, continu\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit \u00een aceast\u0103 via\u0163\u0103. Eu mai g\u00e2ndesc \u015fi acum la unele afirma\u0163ii din romanul lui Hermann Hesse, Narcis \u015fi Gur\u0103-de-Aur \u015fi m\u0103 \u00eentreb (f\u0103r\u0103 a g\u0103si un r\u0103spuns conving\u0103tor) dac\u0103 via\u0163a activ\u0103 a lui Goldmund pre\u0163uie\u015fte mai mult dec\u00e2t o via\u0163\u0103 de contempla\u0163ie \u015fi ascez\u0103, precum aceea a lui Narcis. Nu \u00eendr\u0103znesc s\u0103 propun un r\u0103spuns.
\nA\u015fadar, nu aprob \u00eentru totul umilin\u0163a lui Barthes \u015fi nu cred c\u0103 proceda gre\u015fit, c\u00e2nd citea \u00eencet \u015fi meditativ, ar fi procedat r\u0103u doar dac\u0103 s-ar fi rezumat la o list\u0103 de c\u00e2\u0163iva autori clasici, cum fac re-cititorii \u00eenver\u015funa\u0163i, oamenii de care se temea p\u00e2n\u0103 \u015fi Thoma de Aquino (\u201etimeo hominem unius libri\u201c), chiar dac\u0103 sensul frazei latine\u015fti, pentru Thoma, era diferit de acela atribuit acum de mine. Dar asta nu are importan\u0163\u0103 m\u0103car \u00een contextul de fa\u0163\u0103, c\u00e2nd c\u0103ut\u0103m f\u0103r\u0103 succes defini\u0163ia cititorului bun \/ r\u0103u \/ perfid.
\nDin acela\u015fi punct de vedere (\u015fi numai din acest punct de vedere), numitul Ambroise-Paul-Toussaint-Jules Val\u00e9ry (n-am \u0163inut minte niciodat\u0103 toate prenumele acestui \u00een\u0163elept) a fost un cititor \u015fi mai r\u0103u, \u015fi mai abil. Nu numai c\u0103 evita s\u0103-i citeasc\u0103 pe ceilal\u0163i contemporani, dar se m\u00e2ndrea cu asta. Era, din c\u00e2te observ, mai \u00eendr\u0103zne\u0163 dec#t Roland Barthes.
\nPe l\u00e2ng\u0103 o cuv\u00e2ntare despre Anatole France (\u00een care nu spune nimic despre Anatole France), a r\u0103mas de pomin\u0103 articolul din La Nouvelle Revue fran\u00e7aise (ianuarie 1923) despre Proust. Dup\u0103 ce face c\u00e2teva observa\u0163ii acute despre universul proustian,Val\u00e9ry afirm\u0103 c\u0103 nu prea l-a citit pe Proust, pentru motivul temeinic c\u0103 \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut recomand\u0103 pur \u015fi simplu o lectur\u0103 pe s\u0103rite \u015fi, \u00een unele cazuri, nu recomand\u0103 nici m\u0103car acest minim efort.
\nMarcel devine scriitor, dar nu vrea s\u0103 fie citit.
\n\u015ei eseistul adaug\u0103 senin c\u0103 numai acest\u0103 lectur\u0103 \u00eei face dreptate lui Proust, prozator care \u00een sinea lui, pretinde Val\u00e9ry, \u00ee\u015fi dorea nespus s\u0103 nu fie citit, ceea ce este c\u00e2t se poate de fals, nu este nevoie s\u0103 insist. Noi, care nu prea ne-am omor\u00e2t cu Proust \u00een tinere\u0163e (\u015fi nici mai t\u00e2rziu), \u00eel vom aproba, poate, imediat \u015fi cu satisfac\u0163ie pe Monsieur Teste-Val\u00e9ry. Nici noi nu citim toate c\u0103r\u0163ile \u00een \u00eentregime, s\u0103rim unele pasaje \u015fi \u00eendeosebi descrierile (prefer\u0103m dialogul) sau, dac\u0103 suntem foarte curio\u015fi cu privire la sf\u00e2r\u015fitul ac\u0163iunii, s\u0103rim direct la final \u015fi uit\u0103m restul, \u00eentruc\u00e2t am descoperit enigma \u015fi am aflat cine l-a ucis pe Roger Ackroyd.
\nC\u00e2t despre Val\u00e9ry, \u00eenclin s\u0103 cred c\u0103 era un cititor mai degrab\u0103 capricios \u015fi lipsit cu totul de inhibi\u0163iile omului de r\u00e2nd. C\u00e2nd nu ne place o carte, Trei tigri tri\u015fti, de exemplu, sau Copil\u0103ria lui Iisus, nu avem curajul s\u0103 recunoa\u015ftem acest am\u0103nunt esen\u0163ial \u015fi credem ingenuu c\u0103 este numai \u015fi numai din vina noastr\u0103. Nu ne-am ridicat la \u00een\u0103l\u0163imea viziunii scriitorilor. N-am sesizat m\u0103re\u0163ia ei. Am fost orbi. \u00cen schimb, Ambroise-Paul-Toussaint-Jules Val\u00e9ry proclam\u0103 adev\u0103rul (\u015fi numai adev\u0103rul), mai \u015fi glume\u015fte, ce-i drept (se adresa, de altfel, unor snobi, voia s\u0103-i sfideze), acolo unde umanitatea \u00een \u00eentregul ei armonios minte, fiindc\u0103 a\u015fa a \u00eenv\u0103\u0163at \u00eenc\u0103 de la \u015fcoal\u0103: este gre\u015fit s\u0103 m\u0103rturise\u015fti c\u0103 nu-\u0163i place o carte, ori c\u0103 n-ai dus-o p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, ai un defect ru\u015finos…
\nNu voi spune, Doamne fere\u015fte, c\u0103 Proust nu trebuie citit de la primul \u015fi p\u00e2n\u0103 la ultimul r\u00e2nd, nu dai dovad\u0103 de \u00een\u0163elepciune dac\u0103 urmezi exemplul lui Val\u00e9ry, naratorul lui Proust nu \u00eendeamn\u0103 pe nimeni s\u0103 str\u0103bat\u0103 \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut pe s\u0103rite (sau deloc), asta este o inven\u0163ie de cititor arbitrar \u015fi, \u00een bun\u0103 parte, neserios. Un cititor priceput (ca oricare dintre noi, altminteri) va \u015fti s-o scoat\u0103 la cap\u0103t cu romanul lui Proust, chiar dac\u0103 va \u00eent\u00e2lni adesea \u015fi sec\u0163iuni care nu-i plac sau \u00eei plac mai pu\u0163in. Totul este s\u0103 ai t\u0103ria \u015fi s\u0103 str\u0103ba\u0163i f\u0103r\u0103 a cr\u00e2cni \u015fi astfel de momente. Lectura nu este o pl\u0103cere perpetu\u0103, ca s\u0103 ajungi la pl\u0103cere trebuie, uneori, s\u0103 pl\u0103te\u015fti.
\nUn cititor \u015fi mai precar, \u015fi mai capricios dec\u00e2t Val\u00e9ry, a fost, din c\u00e2te-mi amintesc, bunul Michel Eyquem de Montaigne. Avea dou\u0103 \u00eensu\u015firi foarte c\u0103utate printre savan\u0163ii de azi: mai \u00eent\u00e2i, \u00eei lipsea r\u0103bdarea s\u0103 citeasc\u0103 mai mult de un ceas, era un agitat, un hiperactiv, cum s-ar zice \u00een jargonul psihologilor, \u015fi, al doilea, uita foarte repede. \u00centr-un eseu, spune decis c\u0103 a parcurs cu mult\u0103 aten\u0163ie cutare tom, dar n-a re\u0163inut absolut nimic din paginile lui nemuritoare. Dac\u0103 ai citit o carte \u015fi, peste o vreme, nu-\u0163i mai aminte\u015fti mare lucru din ea, nici m\u0103car c\u0103 ai deschis-o \u00eentr-un moment de distrac\u0163ie (ori de incon\u015ftien\u0163\u0103), nu po\u0163i fi un cititor foarte bun, chiar dac\u0103 acea carte nu era una memorabil\u0103. Scopul lecturii, \u00een opinia multora, este s\u0103 ne l\u0103rgeasc\u0103 brusc (\u015fi definitiv) erudi\u0163ia \u015fi s\u0103 ne iu\u0163easc\u0103 mintea. Inteligen\u0163a lui Montaigne a fost \u00eentotdeauna mai iute \u015fi mai vie dec\u00eet memoria lui.
\nAm uitat s\u0103 spun, cititorul normal mai are un defect major, printre multe alte vicii: este \u00eentotdeauna ipocrit, adic\u0103 nu-l pre\u0163uie\u015fte pre c\u00e2t s-ar cuveni pe poet, poetul fiind, desigur, Charles Baudelaire. Citez din poemul Au lecteur: \u201eC\u2019est l\u2019Ennui…
\nTu le connais, lecteur, ce monstre d\u00e9licat,
\n\u2013 Hypocrite lecteur, \u2013 mon semblable, \u2013
\nmon fr\u00e8re!\u201c<\/p>\n
\u00cenchei aceast\u0103 not\u0103 printr-o m\u0103rturisire ginga\u015f\u0103: nici eu nu sunt un cititor foarte brav (ori mai breaz dec#t ceilal\u0163i). Dar asta nu poate constitui, pentru nimeni, o mare surpriz\u0103…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Toat\u0103 lumea este convins\u0103 c\u0103 \u015ftie s\u0103 citeasc\u0103 perfect. Poate pricepe, adic\u0103, o carte, poate descoperi inten\u0163ia autorului. Deci, fiecare dintre noi crede c\u0103 este (cel pu\u0163in) un cititor bun (foarte bun, luminat, fericit, preafericit, perfect). Dac\u0103 n-am crede ferm asta, de ce-am mai citi? Dac\u0103 n-am spera s\u0103 accedem \u00een cele din urm\u0103, pe… Cite\u0219te mai mult »Cititorul des\u0103v\u00e2r\u015fit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-24540","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":1068,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24540","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24540"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24540\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24541,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24540\/revisions\/24541"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24540"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24540"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24540"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}