Un optimist incurabil: \u201eEu sunt optimist \u015fi, \u00eenc\u0103! mai sper…\u201c, spune el \u00eensu\u015fi dup\u0103 ce \u00een\u015fir\u0103 numai \u201egroz\u0103vii\u201c, o sumedenie de scene \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri deprimante spre a ilustra starea, dup\u0103 el jalnic\u0103, a vechii leg\u0103turi dintre carte \u015fi destinatarul s\u0103u tradi\u0163ional, co-autorul ei, cititorul, \u201efratele\u201c \u015fi seam\u0103nul scriitorului din Antichitate \u015fi p\u00e2n\u0103 alalt\u0103ieri! Un astfel de optimist incurabil \u015fi paradoxal pare s\u0103 fie dinamicul Florentin Popescu, poet \u015fi jurnalist, anchetator iubitor \u015fi pasionat al \u201eseniorilor\u201c literaturii rom\u00e2ne, autor de pre\u0163ioase c\u0103r\u0163i-document despre Vasile Voiculescu \u015fi Nicolae Labi\u015f; \u00een fine, un \u201eactivist\u201c cultural plin de pasiune \u015fi patos puse \u00een serviciul institu\u0163iei literaturii r\u0103mase de c\u0103ru\u0163\u0103 \u00een capitalismul nostru specific na\u0163ional. A trecut pe la mai multe redac\u0163ii culturale, a pus ori repus pe picioare reviste gata s\u0103 moar\u0103, are, hot\u0103r\u00e2t lucru, un mare talent \u015fi o frumoas\u0103 ambi\u0163ie de a str\u00e2nge \u00een jurul lui o m\u00e2n\u0103 sau alta de oameni \u015fi, \u00een toiul dezbin\u0103rilor de tot felul la care asist\u0103m azi, \u00eei adun\u0103 credincios ideii c\u0103 literatura, cultura nu mor cum cred bocitoarele, ci \u00eenving vicisitudinile din capitalism, cum le-au biruit \u015fi pe cele din comunism, c\u00e2nd marii optimi\u015fti ai vremii nutreau nesmintit convingerea potrivit c\u0103reia cu c\u00e2t era mai r\u0103u, cu at\u00e2t va s\u0103 fie mai bine. Ultima isprav\u0103 \u2013 s\u0103 sper\u0103m c\u0103 nu \u015fi cea din urm\u0103 \u2013 a acestui optimist nevindecabil se nume\u015fte Bucure\u015ftiul literar \u015fi artistic: revist\u0103 cu apari\u0163ie lunar\u0103 fondat\u0103 \u00eempreun\u0103 cu poetul Coman \u015eova la 1 octombrie 2011. Se fac astfel patru ani \u00een care au ap\u0103rut 48 de numere \u00een 20 de pagini fiecare: o performan\u0163\u0103 \u00een peisajul actual \u00een care apar \u015fi dispar fulger\u0103tor fel de fel de efemeride, comete zv\u00e2cnind ca s\u0103 moar\u0103 \u00eentr-o secund\u0103 ori stele f\u0103r\u0103 nume. \u00cen chip programatic revista etaleaz\u0103 o pre\u0163uire f\u0103r\u0103 margini a \u201emarginalilor\u201c, a \u201eb\u0103tr\u00e2nilor\u201c \u015fi, cum li se mai zice azi a \u201eexpira\u0163ilor\u201c: prea mul\u0163i ca s\u0103 fie cu to\u0163ii din r\u00e2ndul celor ce \u201enu le mai spun nimic\u201c cititorilor actuali. Dar mai avem \u201ecititori actuali\u201c? \u00centr-un editorial din num\u0103rul 46 al publica\u0163iei (iulie 2015), optimistul Florentin Popescu depl\u00e2nge imaginea proast\u0103 pe care o are azi \u201eomul care scrie\u201c. Un fost coleg de \u015fcoal\u0103 \u00eel atac\u0103: \u201eVoi, \u0103\u015ftia care scrie\u0163i, se vede treaba c\u0103 n-ave\u0163i ceva mai bun de f\u0103cut! Voi nu vede\u0163i c\u0103 lumea nu mai cite\u015fte?! Sau dac\u0103 cite\u015fte, cite\u015fte pe calculator sau, cel mult, titrajul filmelor de la televizor. Normal, anormal \u2013 cum vrei s\u0103 zici, da\u2019 \u0103sta e adev\u0103rul\u201c. Fostul coleg, pesemne om de afaceri, are probabil dreptate: cei mai mul\u0163i \u201ecititori\u201c sunt chiar scriitorii, autorii de c\u0103r\u0163i care se citesc \u2013 c\u00e2nd se citesc! \u2013 ei \u00eentre ei. Lumea cite\u015fte pe calculator! Fie \u015fi a\u015fa, doar s\u0103 vad\u0103 (\u00een\u0163eleag\u0103) bine ceea ce cite\u015fte. Nu cite\u015fte bine \u015fi, c\u0103zut pe g\u00e2nduri, optimistul nostru se \u00eentreab\u0103 retoric: \u201eOare a ajuns societatea rom\u00e2neasc\u0103 \u00een a\u015fa hal \u00eenc\u00e2t s\u0103 dispre\u0163uiasc\u0103 literatura?\u201c \u015fi vede \u201ehalul\u201c \u00een volumele (c\u0103r\u0163ile!) de literatur\u0103 care, c\u00e2nd nu sunt aruncate \u00een ghenele de gunoi din cartierele m\u0103rgina\u015fe, ajung s\u0103 se v\u00e2nd\u0103 pe nimic la col\u0163uri de strad\u0103, la gurile de metrou sau \u00een Pia\u0163a Rahova, \u201ela tonet\u0103\u201c, cu 1 leu bucata, \u00een r\u00e2nd cu m\u0103rarul, leu\u015fteanul \u015fi p\u0103trunjelul (acestea mai scumpe fiindc\u0103 sunt naturale). Se \u015fterge la ochi: ceea ce \u201evede\u201c i se pare incredibil! Constat, \u00een primul r\u00e2nd, un anumit dispre\u0163, o anume desconsiderare a precupe\u0163ului \u015fi a cump\u0103r\u0103torului din Pia\u0163a Rahova sau de la \u201egura metroului\u201c: de ce n-ar merita acest cump\u0103r\u0103tor stima \u015fi respectul nostru, la fel ca \u015fi acela care \u201ecump\u0103r\u0103\u201c c\u0103r\u0163i ambalate \u00een celofan de la libr\u0103rie sau de la T\u00e2rgul de carte ca s\u0103 fie v\u0103zut \u015fi apoi s\u0103 le fac\u0103 uitate?! \u00cen\u0163eleg c\u0103 la Pia\u0163a Rahova sau la Obor s-ar vinde al\u0103turi de legume proaspete \u015fi bune, carte proast\u0103, veche sau \u00eenvechit\u0103 sub pre\u0163ul c\u0103p\u0103\u0163\u00e2nii de sfecl\u0103 de pe tonet\u0103: \u015fi ce-i cu asta? Pofta vine m\u00e2nc\u00e2nd: \u015fi prea \u201eveche\u201c ori \u201eproast\u0103\u201c s\u0103 fie, m\u0103car s\u0103 o citeasc\u0103 \u015fi, dac\u0103 cititorul se las\u0103 prostit n-are dec\u00e2t, e dreptul (prostia!) lui. Dar nu cred c\u0103 e o regul\u0103: cum spuneam, pofta vine m\u00e2nc\u00e2nd. Las\u0103-l pe \u201eprost\u201c s\u0103 citeasc\u0103 \u015fi m\u0103car unii dintre ace\u015fti cump\u0103r\u0103tori se pot trezi \u015fi nu se vor mai l\u0103sa \u201eprosti\u0163i\u201c. Dac\u0103 nu \u2013 nu! \u2013 avem mare nevoie, vorba celebrului pre\u015fedinte-juc\u0103tor (de barbut): avem nevoie \u015fi de \u201etinichigii\u201c (meserie onorabil\u0103, dar pe cale de dispari\u0163ie), dar \u015fi de \u201et\u00e2mpi\u0163i\u201c, cum spunea acela\u015fi personaj inimitabil. \u00cen fine, cartea \u201ela tarab\u0103\u201c nu indic\u0103 o dec\u0103dere \u015fi nu \u201edegradeaz\u0103\u201c literatura. Nici nu-i \u201ejigne\u015fte\u201c pe autori. A dovedit-o \u00een chip senza\u0163ional un mare \u201e\u00eentreprinz\u0103tor\u201c cu profil de poet genial (scriu cuv\u00e2ntul, \u201egenial\u201c, cu fric\u0103 de criticii cusurgii \u015fi c\u00e2rcota\u015fi): \u00een anii trecu\u0163i, poetul Mircea Dinescu a ie\u015fit cu desaga de c\u0103r\u0163i pe um\u0103r \u00een Pia\u0163\u0103 \u015fi, din c\u00e2te am \u00een\u0163eles, Oborul s-a ar\u0103tat interesat \u015fi generos, i-a cump\u0103rat cartea, nu \u015ftiu cu ce pre\u0163. Cu siguran\u0163\u0103, \u00een \u201epre\u0163\u201c a intrat \u015fi popularitatea marelui nostru poet. Cu o voca\u0163ie pitit\u0103, \u0163inut\u0103 sub lac\u0103t \u00een comunism, Poetul devenise \u00een capitalism negustor iscusit \u015fi, totodat\u0103, norocos agent de publicitate: nu v\u0103d nimic degradant ori de dispre\u0163uit \u00een acest \u201ecomportament de pia\u0163\u0103\u201c \u00een care realitatea \u2013 resim\u0163it\u0103 ca un val uria\u015f pr\u0103v\u0103lit pe nea\u015fteptate peste bie\u0163ii p\u0103m\u00e2nteni lua\u0163i mereu pe nepreg\u0103tite \u2013 \u00eei \u00eempinge pe \u201eproduc\u0103torii\u201c de c\u0103r\u0163i s\u0103-\u015fi caute debu\u015feul unde v\u0103d cu ochii. Unii nu ochesc bine, sunt ghinioni\u015fti prin voca\u0163ie. Al\u0163ii… \u00cen privin\u0163a \u201ecititorilor\u201c, cu a\u015ftept\u0103rile \u015fi gusturile lor \u2013 ce s\u0103 spunem? Vom spune doar c\u0103 dup\u0103 dispari\u0163ia dictaturii \u015fi a \u201ecomenzii sociale\u201c p\u0103zite c\u00e2t s-a putut de cenzorii partidului nostru comunist, s-a dat liber de tot \u201ecomenzii sociale\u201c a cititorilor: scriitorii au devenit mai sensibili ca oric\u00e2nd la poruncile acestei dictaturi insidioase ori pe fa\u0163\u0103 a M\u0103riei Sale, Publicului cititor, a c\u0103rui libertate nu mai poate fi de nimic stingherit\u0103, dec\u00e2t de cenzura bunului plac \u015fi, mai ales, a \u201eportofelului\u201c. C\u0103r\u0163ile aruncate la ghena din cartierele m\u0103rgina\u015fe (de la Baudelaire la Nichita St\u0103nescu!) sunt simptomul acestei \u201eschimb\u0103ri de paradigm\u0103\u201c \u00een statutul public, social \u015fi profesional al scriitorului rom\u00e2n: un scriitor care, vedem, \u00eencepe din ce \u00een ce mai mult s\u0103 semene cu cititorul s\u0103u actual de aievea, cu pofta acestuia de succes, de reu\u015fit\u0103 \u00een via\u0163\u0103 \u015fi \u00een afaceri, de petreceri \u015fi chefuri de care n-a avut parte. Scriitorul care nu \u201er\u0103spunde\u201c acestei comenzi, mai constr\u00e2ng\u0103toare dec\u00e2t comanda social\u0103 de tip partinic, r\u0103m\u00e2ne nu at\u00e2t \u201edispre\u0163uit\u201c cum constat\u0103 optimistul de mai \u00eenainte, ci necitit: r\u0103m\u00e2ne s\u0103 moar\u0103 o vreme sub deplina indiferen\u0163\u0103, mai rea dec\u00e2t dispre\u0163ul, a cititorului actual. Cei mai mul\u0163i rezolv\u0103 acest \u201edivor\u0163\u201c dintre cele dou\u0103 p\u0103r\u0163i ale scrisului \u015fi c\u0103r\u0163ii pref\u0103c\u00e2nd-\u015fi scrisul: ei dau Cezarului ce este al Cezarului \u015fi v\u00e2nd o marf\u0103 \u201evandabil\u0103\u201c doar \u00een ochii cititorilor care o a\u015fteapt\u0103, din ce \u00een ce mai mul\u0163i. Cu ajutorul neprecupe\u0163it al unor editori orbi\u0163i de profit, c\u00e2\u0163iva dintre cei mai buni scriitori de azi \u015fi-au supus c\u0103r\u0163ile dictaturii gustului public \u015fi, pe termen scurt \u2013 c\u00e2t de scurt?! \u2013, au c\u00e2\u015ftigat, ei \u015fi prea bunii lor editori sup\u0103ra\u0163i \u00een ultima vreme \u015fi pe taxa de timbru. Supu\u015fi a\u015fadar acestei duble dictaturi \u201eliber consim\u0163ite\u201c, scriitorii nu prea mai au de ales: se predau cititorilor, pref\u0103c\u00e2ndu-se dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea lor. Dintre noii \u201ecititori de pia\u0163\u0103\u201c, \u00eei pre\u0163uim mai mult pe \u201eoborenii\u201c lui Mircea Dinescu dec\u00e2t pe cei de la libr\u0103rie sau de la T\u00e2rgul de Carte: mi se par mai one\u015fti, nepref\u0103cu\u0163i \u015fi mai nesupu\u015fi valului publicitar dedicat excesiv dac\u0103 nu exclusiv \u201esuccesului de cas\u0103\u201c \u015fi manipulat \u00een special de c\u00e2teva edituri cu por\u0163ile \u00eenchise.
\nMegalografia, azi
\nM\u0103 \u00eentorc la cititorii \u2013 prezumtivi! \u2013 ai Bucure\u015ftiului literar \u015fi artistic, prevenindu-i mai \u00eent\u00e2i s\u0103 ia sub beneficiu de inventar \u015fi chiar s\u0103 pun\u0103 un \u201ebemol\u201c consistent entuziasmului din c\u00e2teva articole sau interviuri care practic\u0103 din gros stilul \u00eenalt \u015fi g\u0103unos \u015fi nesuferita parad\u0103 encomiastic\u0103: \u00een fa\u0163\u0103 cu asemenea contribu\u0163ii, cititorii de ob\u015fte cu o r\u0103m\u0103\u015fi\u0163\u0103 de bun-sim\u0163\u00a0 se vor sim\u0163i cel pu\u0163in incomoda\u0163i de c\u00e2te un Gulliver \u00eentr-o \u0163ar\u0103 a piticilor! Numai c\u0103 eroul lui Swift nu era un l\u0103ud\u0103ros \u015fi avea mare grij\u0103 s\u0103 nu ne sperie prea tare \u015fi s\u0103 ne striveasc\u0103 pe noi, piticii. Citind, bun\u0103oar\u0103, un encomion \u00een toat\u0103 legea debord\u00e2nd de entuziasm superlativ cum de mult nu am citit, m\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 autorul respectiv, subiectul \u015fi destinatarul encomionului, va primi f\u0103r\u0103 m\u0103car un rictus, o crispare laudele nem\u0103surate (de\u015f\u0103n\u0163ate, era s\u0103 spun) ce i se aduc una dup\u0103 alta.<\/p>\n
E drept c\u0103 destinatarul respectiv, debutant din anul 1989, a publicat de atunci \u015fi p\u00e2n\u0103 azi, \u00een acest sfert de secol, peste cincizeci de c\u0103r\u0163i, cum spune autorul encomionului, el \u00eensu\u015fi foarte productiv. La o socoteal\u0103 simpl\u0103 ies cel pu\u0163in dou\u0103 c\u0103r\u0163i \u015fi \u00eenc\u0103 ceva pe an: e o performan\u0163\u0103 real\u0103, dac\u0103 nu chiar un record absolut demn de aten\u0163ia cititorilor. A \u015fi fost luat \u00een seam\u0103 de un mare num\u0103r de comentatori, ceea ce-l convinge pe autorul encomionului cu pricina s\u0103 decid\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 clipeasc\u0103: \u00een ochii lui, scriitorul respectiv \u201eeste, la ora actual\u0103 (septembrie 2015 \u2013 n.n.) o personalitate pentru care cu greu s-ar putea g\u0103si o etichet\u0103 sau un termen de compara\u0163ie printre contemporanii no\u015ftri m\u00e2nuitori ai condeiului sau ai clapelor computerului. Reprezent\u00e2nd, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, un noroc pentru literatura noastr\u0103 de azi, populat\u0103 de pu\u0163ine spirite \u015fi talente autentice \u015fi mai mult de o \u00eentreag\u0103 mi\u015fun\u0103 de amatori, altfel foarte vocali \u015fi tenaci asaltatori ai revistelor \u015fi editurilor, acest domn se v\u0103de\u015fte a fi, de departe, un personaj charismatic, c\u0103ruia mul\u0163i \u00eei caut\u0103 compania \u015fi jinduiesc prietenia lui… Omul, de forma\u0163ie \u201eenciclopedic\u0103\u201c are o biografie \u015fi \u201eo oper\u0103 care nu-\u015fi afl\u0103 pereche probabil \u00een ultimii cincizeci de ani de literatur\u0103 rom\u00e2neasc\u0103\u201c! Poate c\u0103 gre\u015fesc ar\u0103t\u00e2ndu-m\u0103 total opac la at\u00e2ta entuziasm \u015fi la un val uria\u015f de mare admira\u0163ie, un chef lingvistic cu pocale encomiastice impresionante \u00eenchinate \u00een onoarea mult l\u0103udatului autor: m\u0103 simt prea mic spre a nu fi strivit citind expresiile acestei neprecupe\u0163ite admira\u0163ii. Prev\u0103d totu\u015fi, ca efect secundar o r\u0103scoal\u0103, dac\u0103 nu chiar o cruciad\u0103 a \u201emi\u015funei de amatori\u201c trimi\u015fi la plimbare \u00een r\u00e2ndurile de mai sus. Respectivul articol, sincer \u00een inten\u0163iile lui, nu-i \u00eens\u0103 dec\u00e2t expresia abandonului total \u00een bra\u0163ele unei admira\u0163ii strivitoare, de care nu \u015ftiu dac\u0103 vreun scriitor rom\u00e2n s-a mai bucurat \u00een ultimele decenii. \u015ei, dac\u0103 e s\u0103 vorbim serios, nicio admira\u0163ie nu e bun\u0103 dac\u0103 e strivitoare: ea doar probeaz\u0103 \u015fi semnaleaz\u0103 simptomul mai vechi al viziunii \u201egullivere\u015fti\u201c \u015fi un cult pernicios al \u201eincomparabilului\u201c pe care destui litera\u0163i rom\u00e2ni de azi \u015fi de ieri \u00eel nutresc. Titu Maiorescu, mi se pare, descoperea \u00een cultura, literatura, publicistica, dar \u015fi \u00een politica vremii lui o boal\u0103 foarte r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een r\u00e2ndul elitei \u015fi nu numai al ei: aceast\u0103 boal\u0103, contagioas\u0103, se numea \u201emegalografie\u201c \u015fi, ca orice boal\u0103 nobil\u0103, s-a \u00eentins cu repeziciune molipsindu-i pe mul\u0163i \u015fi continu\u00e2nd s\u0103-i molipseasc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre. Cauza \u201ebolii\u201c? E la mijloc un complex de superioritate care beatific\u0103 o trist\u0103 infirmitate: cu c\u00e2t mai \u201eincomparabili\u201c, mai unici, cu at\u00e2t mai arogan\u0163i \u015fi \u00eenchi\u015fi \u00een noi \u00een\u015fine, netulbura\u0163i de nicio \u00eendoial\u0103.
\nExemplarele \u201er\u0103t\u0103ciri\u201c ale marilor poe\u0163i
\nAm ajuns la \u201ecomplexul incomparabilului\u201c pornind de la un articol plin de bune inten\u0163ii al harnicului \u015fi valorosului publicist \u015fi scriitor Florentin Popescu. Cu siguran\u0163\u0103 i-am face o mare nedreptate dinamicului fondator al Bucure\u015ftiului literar \u015fi artistic dac\u0103 ne-am opri aici. Cu c\u00e2teva excep\u0163ii de acest soi, revista \u015fi fondatorul ei merit\u0103 pre\u0163uirea noastr\u0103 pentru adoptarea \u015fi sus\u0163inerea decent\u0103 a unui program cu destule \u201epuncte\u201c \u00een contra direc\u0163iei din unele straturi ale culturii rom\u00e2ne de azi. Revista practic\u0103, a\u015fa cum spuneam, cultul modelelor ignorate, respectul pentru marii \u201eexpira\u0163i\u201c, pre\u0163uirea \u201emarginalilor\u201c care nu-\u015fi merit\u0103 c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in porecla: scriitori de prim rang ai literaturii rom\u00e2ne de ieri \u015fi de azi din jum\u0103tatea de secol comunist \u015fi dintr-un alt sfert de secol postcomunist. C\u00e2teva frumoase exemple elocvente vin din ultimele numere ale revistei. A\u015f \u00eencepe cu splendida pagin\u0103 de poezii semnate de poetul Ion Horea, pun\u00e2nd sub ochii bunului cititor m\u0103car una dintre ele, o capodoper\u0103, un mic poem din care se aude vocea stins\u0103 ca un fo\u015fnet t\u00e2rziu a unui Fr. Villon tot mai \u00eendep\u0103rtat, o \u201evoce\u201c venit\u0103 \u015fi mai de departe, pe filiera de aur a elegiacilor latinit\u0103\u0163ii, de la Tibul la Catullus. Poemul e una din admirabilele R\u0103t\u0103ciri ale poetului Ion Horea, unul dintre pu\u0163inii poe\u0163i care nu \u015fi-a pierdut \u201evocea\u201c, dimpotriv\u0103, \u015fi-a \u00eemplinit-o \u00een ultimii ani \u00eentr-un \u015fir de capodopere lirice pe care acest mare \u201eexpirat\u201c \u015fi contemporan al nostru le d\u0103ruie\u015fte cititorului care mai are ochi de v\u0103zut \u015fi urechi de auzit, vai, tot mai rar: \u201eVai, tot mai rar, ca pic\u0103turi r\u0103mase\/ Pe-o lum\u00e2nare stins\u0103, \u00eencremeniri de g\u00e2nduri.\/ \u015ei tot mai des, \u00eentoarceri de neguri, dinspre toamn\u0103,\/ Pe garduri destr\u0103mate at\u00e2rn\u0103 ciucuri…\/ S\u0103 m\u0103 opresc la \u015fur\u0103? Dar, spune-mi, unde-i \u015fura\/ Cu poli\u0163a de scule \u015fi r\u00e2ndul de butoaie,\/ Cu c\u00e2inele cu tristul destin \u00een lan\u0163, uitatul,\/ Dar unde sunt, pe r\u00e2turi, ot\u0103vile-n arome\/ Suind \u00een asfin\u0163ire, pe firele de raze\/ Prin s\u0103lcii strecurate, urzind \u00eencet amurguri?\/ Cu mine-ncepe totul \u015fi eu sf\u00e2r\u015fesc \u00een toate!\u201c La fel de elocvent pentru tinere\u0163ea f\u0103r\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u0163e a acestor \u201eb\u0103tr\u00e2ni\u201c ai no\u015ftri este poemul antologic al venerabilului poet modernist Horia Zilieru, Portretul tat\u0103lui artistului la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, un mare poem ludic \u015fi \u201eavangardist\u201c, de o triste\u0163e \u015fi melancolie indimenticabile, de neaflat \u00een produc\u0163ia liric\u0103 pe stoc a postmodernismului v\u0103rsat pe calculator. Paginile de poezie ale revistei poart\u0103 supratitlul Poezie rom\u00e2neasc\u0103 la km 0 : s\u0103 fie o aluzie sau chiar un \u00eendemn de a pune la cale \u201eun nou \u00eenceput\u201c, pe care toate epocile \u015fi etapele culturii noastre \u201eneispr\u0103vite\u201c l-au cunoscut, practicat \u015fi repetat \u00eentruna, \u00een chip specific na\u0163ional, de-a lungul istoriei sale?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un optimist incurabil: \u201eEu sunt optimist \u015fi, \u00eenc\u0103! mai sper…\u201c, spune el \u00eensu\u015fi dup\u0103 ce \u00een\u015fir\u0103 numai \u201egroz\u0103vii\u201c, o sumedenie de scene \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri deprimante spre a ilustra starea, dup\u0103 el jalnic\u0103, a vechii leg\u0103turi dintre carte \u015fi destinatarul s\u0103u tradi\u0163ional, co-autorul ei, cititorul, \u201efratele\u201c \u015fi seam\u0103nul scriitorului din Antichitate \u015fi p\u00e2n\u0103 alalt\u0103ieri! Un astfel… Cite\u0219te mai mult »Scriitorii \u015fi M\u0103ria Sa, Publicul cititor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24526","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1050,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24526","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24526"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24526\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24527,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24526\/revisions\/24527"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24526"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24526"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24526"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}