\n
\u201eAtunci c\u00e2nd rahatul se va plati \u00een aur, curul proletarilor n-o sa mai fie al lor\u201c (Henry Miller)<\/strong><\/p>\n \u00cen ziua de 2 aprilie 2010, pe unul dintre site-urile bursiere frantuzesti de referinta \u2013 Boursorama \u2013 aparea urmatoarea informatie, pe care o citez integral: Avem, asadar, datele: ele sunt brute, clare, fara echivoc. Gratie fondurilor publice puse la dispozitia lor \u00een cursul anului 2009 \u2013 fie cu o dob\u00e2nda foarte mica, fie cu dob\u00e2nda nula \u2013 pentru salvarea economiei mondiale de la dezastru, cei mai importanti dintre gerantii si proprietarii de hedge funds au realizat \u2013 \u00eentr-o perioada de criza care \u00eenca nu s-a terminat \u2013 beneficii fara precedent! Au profitat pur si simplu de avantajele si de serviciile oferite de banul public. Cu complicitatea explicita, recunoscuta public, a oamenilor politici de la conducerea marilor puteri occidentale (oare de ce avantaje se vor fi bucur\u00e2nd dumnealor astazi?), acesti potenti financiari s-au comportat ca niste hoti la drumul mare, ca niste pirati decisi sa puna gheara pe orice ar putea deveni o valoare rentabila. Sigur, sunt niste domni care nu-si ucid victimele cu m\u00e2na lor: le condamna doar la somaj si la fericirea de a cadea \u00een c\u00e2rca societatii (care, \u00eenca o data, trebuie sa-si puna fondurile la dispozitie); sau, mai dur dec\u00e2t at\u00e2t, asa cum se procedeaza \u00een Statele Unite, le alunga la periferia societatii, \u00een cocioabele ghetourilor si \u00een mizeria SDF-urilor sSDF \u2013 abreviere a sintagmei \u201esans domicile fixe\u201c, denumind oameni ai strazii, cetateni fara domiciliu, n. trad.t (cf. Mike Davis, \u201eCity of Quartz\u201c). …Astfel Venetia \u2013 prima societate capitalista a lumii, \u00een sensul propriu al termenului, de vreme ce banul era deja \u00eenteles ca produs al finantelor si al comertului (cum arata un testament din 980, prin care un patrician \u00eesi sfatuia consoarta: \u201elascia il denaro lavorare\u201c) \u2013 confruntata cu incapacitatea cruciatilor de a-si plati transportul spre Tara Sf\u00e2nta \u00een timpul celei de-a patra cruciade (1204), i-a constr\u00e2ns pe acestia sa-si plateasca datoriile prin jefuirea Constantinopolului, capitala celui mai vechi imperiu crestin, care lupta cu fiecare ceas \u00eempotriva \u00eenaintarii turcilor musulmani. Aveam \u00eenca de pe atunci, asadar, o proba a cinismului perfect, propriu capitalismului, pentru care, \u00een afara profitului, nimic nu conteaza cu adevarat \u2013 nici macar, \u00een acele vremuri tulburi de Ev Mediu, credinta comuna \u00een dubla natura a lui Christos. Se pare ca nimic nu s-a schimbat, \u00een esenta, de la Caderea Constantinopolului; furtisagul a ramas baza acumularii de capital \u2013 lucru valabil si \u00een cazul capitalismului de stat (1), numai ca, \u00eentre timp, sistemul s-a extins la nivel planetar si nimeni nu i se mai poate sustrage \u2013 nici \u00een gaura de sarpe nu te mai poti pune la adapost\u2026 Ceea ce mi se pare \u00eensa cu at\u00e2t mai insuportabil este comportamentul unora dintre acesti miliardari spoliatori care, nesatisfacuti de extorcarea plus-valorii prin orice mijloc (ce sa-i faci, asta e menirea lor!), \u00eesi permit mai mult: sa dea lectii de democratie, de civilitate, ba chiar de morala sociala. Dintre predicatorii de simulacre, sa-i aducem omagiul cuvenit dlui Soros. Acest tycoon al speculatiilor dezastruoase si-a facut din morala o obisnuinta. Mare filantrop al \u201eOpen Society\u201c, mare aparator al democratiei moderne, luptator neobosit pentru toleranta multiculturala, metisi si nomazi, mare distribuitor de fonduri, gratie unei fundatii care-i poarta numele si care, la drept vorbind, a reprezentat interfata interventiilor americane (\u00een special ale USAID, de c\u00e2teva ori ale CIA si a altor oficine) \u00een politicile de \u00eenvatam\u00e2nt, de cercetare si \u00een alte actiuni politice disimulate sub eticheta de ONG, dl. Soros asadar, dupa cum arata datele citate \u00een deschidere, nu este, la urma urmei, dec\u00e2t unul dintre cei mai agili pradatori capitalisti, datorita giganticului sau fond speculativ construit \u00een doar c\u00e2tiva ani. Fiindca \u2013 trebuie repetat fara \u00eencetare, macar pentru a-i zg\u00e2lt\u00e2i pe naivi (canaliile o stiu deja, dar se fac ca ploua!) \u2013 doar \u00een practica ni se descopera adevaratele intentii. Constatata zi de zi si dupa cum o arata cifrele, singura si autentica intentie care-l m\u00e2na \u00een lupta pe dl. Soros e banalul si trivialul miros al banului, pofta de c\u00e2stig, avaritia fara baiere \u2013 pe scurt, \u00eentregul complex psihosocial si socio-economic generat de nucleul pr\u00e3d\u00e3tor si devastator al capitalismului. Sigur, de \u00eendata ce vine vorba de fonduri speculative, stim ca scopul acestor mecanisme financiare nu este altul \u2013 oricare ar fi costurile sociale ale operatiunilor lor bursiere \u2013 dec\u00e2t re\u00eentoarcerea grabnica la investitiile rapide si, gratie acestora, la ceea ce e mai important: profitul. Iar ce e prea mult e prea mult. S-a observat de ceva vreme ca actiunea devastatoare a capitalismului financiar (care nu produce nimic si spoliaza orice bun \u00eei trece prin m\u00e2na) sta la originea barbariei sociale ca mod normal de functionare a socius-ului (3). Sigur, e adevarat ca bogatia fara limite seamana cu puterea fara limite, ca ea \u201e\u00eel orbeste pe acela pe care Zeus vrea sa-l piarda\u201c…\u00a0 Sa fim atunci si noi siguri: nici dl. Soros nu-si va mai putea deosebi la un moment dat discursul sau \u201edemocratic\u201c, apelul catre o \u201eSocietate deschisa\u201c \u2013 si \u00eempotriva autoritarismului neocomunist sau al emergentei fascisto-nationaliste postcomuniste \u2013 de impostura. Caci ce altceva mai autoritar antidemocratic, mai barbar \u2013 dec\u00e2t sustinerea legilor care apara nu legitimitatea simplei proprietati private si a spatiilor vietii cotidiene (apartamente, automobile etc.), ci actul de jefuire pe scara larga a bogatiilor produse de majoritatea oamenilor traitori pe aceasta planeta? Dupa at\u00e2tea secole de lupta pentru demnitatea fiintei umane, asta sa fie bunastarea promisa de buna guvernare?<\/p>\n Cum de totusi reusesc sa prolifereze insi ca acesta si altii asemenea lui? Se pare ca marea masa a populatiei ori doarme ori se lasa cuprinsa de griji ne\u00eensemnate, nemaiajung\u00e2nd sa sesizeze posibilul camuflat \u00een imposibil, dincolo de cotidianul sinistru; se vinde \u201epentru un pumn de dolari\u201c si se \u00eendoapa cu distractii imbecile, cu un sport-spectacol corupt si generator de sume imense, sau, last but not least, cu t\u00e2mpeniile infame (nici macar erotice) ale unui Michael Jackson sau ale unei Lady Gaga \u2013 ultima imagine a unei umanitati plastifiate, \u00eentinsa unui tineret lobotomizat de fetisismul marfii. Iata, daca mai era nevoie, dovada faptului ca puterea economica si politica a reusit sa provoace degradarea completa a individului, cu acceptul deplin al maselor consimtitoare. Dar, c\u00e2nd te g\u00e2ndesti ca substantivul propriu Gaga e identic substantivului comun care defineste starea de fapt a acestor oameni \u2013 denaturarea avansata -, parca-L auzi\u00a0 pe Dumnezeu \u2013 definitiv abstras \u00een spatiile siderale ale infinitului cosmic \u2013 nemaioprindu-se din r\u00e2s \u00een fata creaturii sale!<\/p>\n Paris, aprilie 2010<\/p>\n \n Traducere din limba franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u201eAtunci c\u00e2nd rahatul se va plati \u00een aur, curul proletarilor n-o sa mai fie al lor\u201c (Henry Miller) \u00cen ziua de 2 aprilie 2010, pe unul dintre site-urile bursiere frantuzesti de referinta \u2013 Boursorama \u2013 aparea urmatoarea informatie, pe care o citez integral: \u201eGerantii fondurilor speculative (hedge funds) au atins sume record \u00een 2009, primii… Cite\u0219te mai mult »Obscenitatea etica a capitalismului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[562,1985,1987,1986,1988,1990,1991,1989],"class_list":["post-2452","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-bogati","tag-boursorama","tag-david-tepper","tag-fonduri-speculative","tag-george-soros","tag-james-simons","tag-renaissance-technologies","tag-soros-fund-management"],"views":2298,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2452","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2452"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2452\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2452"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2452"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2452"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u201eGerantii fondurilor speculative (hedge funds) au atins sume record \u00een 2009, primii cinci c\u00e2stig\u00e2nd fiecare peste un miliard de dolari, gratie redresarii pietelor financiare, conform clasamentului anual al publicatiei \u00abAR\u00bb s\u00abAbsolute Return+Alpha\u00bbt, preluat de \u00abNew York Times\u00bb. Liderul acestui clasament este americanul David Tepper, de la \u00abAppaloosa Management\u00bb, care a pariat pe redresarea bancilor si pe datoriile gigantului american al asigurarilor AIG, salvat de la faliment de statul american \u00een 2008. Acesta a \u00eencasat 4 miliarde de dolari \u00een 2009 \u2013 suma nemaiauzita p\u00e2na atunci \u00een domeniu. Financiarul american de origine maghiara George Soros (\u00abSoros Fund Management\u00bb) se afla pe pozitia a doua, cu 3,3 miliarde de dolari. El e urmat de James Simons (\u00abRenaissance Technologies\u00bb), cu 2,5 miliarde de dolari. Americanul John Paulson, (\u00abPaulson & Co.\u00bb), detinatorul de p\u00e2na atunci al recordului de remuneratie \u2013 cu 3,7 miliarde de dolari, \u00een 2007 \u2013 soseste abia pe locul al patrulea, cu 2,4 miliarde de dolari. Al cincilea este Steve Cohen, de la \u00abSAC Capital\u00bb, cu 1,4 miliarde de dolari. Acest clasament tine cont de valoarea implicarii lor financiare si de remuneratia primita \u2013 \u00een functie de cheltuielile de gestiune si de documentele comitetelor de performanta. \u00cen total, cei cel mai bine platiti 25 de directori de fonduri speculative din lume au \u00eencasat 25,33 de miliarde de dolari (18,6 miliarde de euro) \u2013 adica dublul a ceea ce c\u00e2stigau \u00een 2008, la apogeul crizei financiare. \u00cen 2007 \u2013 considerat an record \u2013 acesti cel mai bine remunerati 25 de geranti ai hedge funds c\u00e2stigau 22,3 miliarde de dolari.
\n\u00cen 2009, fondurile speculative manipulau \u00eentre 1 200 si 1 300 de miliarde de dolari, la nivel mondial, fata de 2 000 de miliarde de dolari \u00eenainte de criza financiara din 2008.\u201c
\nDe asemenea, AFP informa de cur\u00e2nd ca \u201eGoldman Sachs\u201c a fost acuzata ca si-a \u00eenselat masiv clientii (frauda miz\u00e2nd pe comercializarea produselor financiare subprimes).<\/p>\n
\nDaca acesti briganzi, ocupati cu treburi zice-se legale (\u00eensa, \u00een mod evident, ilegitime \u00een termenii unei etici publice), se dovedesc a fi niste indivizi fara lege si fara Dumnezeu, gata sa condamne la saracie mii sau chiar zeci de mii de oameni, asta nu e c\u00e2tusi de putin o noutate: aceasta realitate ilustreaza \u00eensasi esenta capitalismului, dinamica sa intima, si a aparut \u00eenca din zorii acestei forme de gestionare a raporturilor de productie \u00eentre oameni, caracterizate dintotdeauna prin decalajul din ce \u00een ce mai profund \u00eentre detinatorul unui capital oarecare (bani, utilaje, materii prime, terenuri etc.) si cel care nu are alta proprietate dec\u00e2t forta sa de munca (fizica sau intelectuala), adica ceea ce i-a fost atribuit \u00een ordine naturala, prin faptul ca o femeie i-a dat viata.<\/p>\n
\nCu putina imaginatie si cum grano salis, situatia actuala a \u00eendatorarii orchestrata de FMI pentru tarile \u00een curs de dezvoltare sau, astazi, pentru cazul Greciei, ilustreaza acelasi spirit hotomanesc si de spoliere specific capitalismului. Sigur, Grecia a manifestat o oarecare lejeritate \u00een \u00eemprumuturile sale din timpul crizei, iar un pic mai multa disciplina economica nu i-ar strica pentru a se pune pe picioare. Situatia ei ar fi si mai putin sumbra daca mai-marii fondurilor speculative n-ar juca \u00eempotriva intereselor ei, astfel: cu c\u00e2t scade valoarea monedei euro, cu at\u00e2t statul elen trebuie sa se \u00eemprumute \u00een dolari \u2013 cu dob\u00e2nda ridicata, asadar, cu at\u00e2t mai mult cresc profiturile creditorilor sai. Care, iata, reusesc sa adune venituri colosale gratie plus-valorii realizate prin munca cetatenilor (confruntati cu o crestere drastica a rentabilitatii muncii, scadere a salariilor, delocalizare, somaj, cresterea impozitelor directe, indirecte si a diverselor taxe etc.).<\/p>\n
\nAcesti mari speculatori, acesti mari spoliatori ai salariatilor sunt discreti, vorbesc prea putin \u00een public, plac\u00e2ndu-le mai mult sa taca sau, precum teoreticienii monetari ai Scolii de la Chicago, cu Milton Friedman \u00een frunte, prefera sa-si asume rece, \u00een logica predestinarii reformate (sau oricare alta ar fi religia lor), faptul ca saracii sunt nefericiti numai si numai din vina lor, refuz\u00e2nd sa-si accepte soarta ce le-a fost data (ce scandal!), poftind (ce neobrazare!) sa faca consumatie ca bogatii si cer\u00e2nd unui Stat-Providenta \u2013 Welfare State \u2013 asistenta si subventii\u2026
\nNumai ca lucrurile nu sunt at\u00e2t de simple pe c\u00e2t le crede capul tare (si sec) al lui Milton Friedman sau al emulilor sai. Cea mai mare parte a saracilor sunt cum sunt pentru ca sistemul capitalist are nevoie \u00een primul r\u00e2nd de forta de munca prost platita, fiindca bogatiile incomensurabile se construiesc pe temelia unei saraciri masive. Banul acumulat de o minoritate trebuie adunat de undeva, el nu cade din cer ca mana peste evreii lui Moise. Si daca exista profit, trebuie c-a existat si plus-valoare \u2013 asa \u00eenc\u00e2t pentru un profit enorm e nevoie de o plus-valoare incomensurabila \u2013 si deci de o masa de muncitori extrem de prost platiti sau primind doar contravaloarea materiei prime \u2013 o remuneratie net inferioara pretului de v\u00e2nzare a obiectului gata fabricat sau a serviciilor prestate. Mai mult: atunci c\u00e2nd costurile de productie devin prea ridicate, se creste productivitatea fiecarui salariat, iar surplusul de angajati este trimis \u00een somaj \u2013 adica sortit mizeriei. Iata de ce asa-zisul echilibru realizat prin legea cererii si a ofertei de m\u00e2na de lucru este \u00eentotdeauna, \u00een realitate, un contract feroce \u00een defavoarea salariatilor.
\nMai mult \u00eenca: \u00een momentul \u00een care, din ratiuni de supra\u00eencalzire productiva si speculativa, capitalismul intra \u00een criza, el devine din ce \u00een ce mai crud \u2013 patronat parc\u00e3 de un motto-parodie a remarcabilului titlu al lui Cormack McCarthy: No country for poor men. Salariatii decretati \u201e\u00een supranumar\u201c de sistemul capitalist devin pe zi ce trece niste oameni \u201e\u00een plus\u201c, buni de aruncat \u00een cosul de gunoi al capitalismului glorios. \u00cen fapt, realitatea plus-valorii arata astfel, dupa cum constata economistul Laurent Cordonnier: \u201e(…) munca salariata, minus minoritatea privilegiatilor (gestionari ai hedge funds, directori de banci si de companii de asigurare etc.), care-si \u00eempart dividendele capitalului fara sa fi riscat macar un ban, n-a \u00eembogatit niciodata pe nimeni… Ca sa te-mbogatesti, trebuie sa-i pui pe altii la munca.\u201c (2). Asertiunea putea fi formulata mult mai abrupt, pentru a demonta mai cu spor mitologia optimista marxist-leninista cu originea \u00een epoca Luminilor, care vedea \u00een munca o valoare pozitiva a fortei de actiune umane cu conditia ca or\u00e2nduirea politico-sociala s-o smulga din necesitatea si de sub imperiul diktatului reprezentat de plus-valoare. Realitatea \u00eensa, inclusiv cea a comunismului real, disparut astazi, a demonstrat ca munca de productie (chiar temperata de o moderare a productivitatii si de o mai importanta redistribuire sociala a plus-valorii) n-a dus niciodata spre un destin glorios, ci spre o teribila, si poate demoniaca, fatalitate.<\/p>\n
\nIata de ce dl. Soros poate sa ofere c\u00e2teva firimituri din enormele sale plus-valori speculative pentru fabricarea de noi politruci ai democratiei formale pretins reprezentative, pentru retribuirea unor scribalai si a unor h\u00e2rtogari care sa laude fara rusine virtutie capitalismului neoliberal si efectele sociale drastice ale terapiilor de soc, pentru finantarea ONG-urilor \u2013 oficine nutrite de simulacrele asa-zisei responsabilitati democratice. \u00cen doua vorbe, marele filantrop nu finanteaza dec\u00e2t o societate a simulacrelor postcomuniste. Similitudinea cu practica scolilor de cadre a partidului comunist este evidenta \u2013 faptul poate parea rizibil, dar \u00een realitate e insuportabil \u2013 caci marele filantrop \u00eencarca partitura, d\u00e2nd lectii de morala si avertiz\u00e2nd asupra relelor capitalismului salbatic din Europa ex-comunista.<\/p>\n