Toat\u0103 lumea \u015ftie c\u0103 dreptul la proprietate este \u201esf\u00e2nt\u201c. Oricare cet\u0103\u0163ean \u015ftie c\u0103 acest drept este garantat de Constitu\u0163ie, dar nu fiecare dintre noi a \u015fi citit prevederea \u00een cauz\u0103. Ea se reg\u0103se\u015fte \u00een
\nal doilea alineat al articolului 44 \u015fi sun\u0103 a\u015fa: \u201eProprietatea privat\u0103 este garantat\u0103 \u015fi ocrotit\u0103 \u00een mod egal de lege, indiferent de titular\u201c.<\/p>\n
Pu\u0163ini sunt cei care se str\u0103duiesc s\u0103 citeasc\u0103 \u015fi celelalte norme ale aceluia\u015fi articol, \u00een care este vorba nu doar despre dreptul de proprietate al Statului (care este \u015fi el, destul de strict reglementat), ci \u015fi despre unele condi\u0163ion\u0103ri ale dreptului de proprietate privat\u0103. Mai exact, nu este totuna s\u0103 fii proprietar peste un imobil cu proprietatea asupra unui stilou. Cu alte cuvinte, atunci c\u00e2nd proprietatea asupra unui bun este suficient de important\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 afecteze traiul unei comunit\u0103\u0163i \u00eentregi, dreptul la proprietatea privat\u0103 este \u00eengr\u0103dit: r\u0103m\u00e2i proprietar, dar nu po\u0163i s\u0103 faci chiar ce vrei cu proprietatea ta. Nu po\u0163i, de exemplu, s\u0103 dai foc casei pe care o de\u0163ii, doar pentru c\u0103 te-ai sup\u0103rat pe via\u0163\u0103 sau pentru c\u0103 te g\u00e2nde\u015fti s\u0103 construie\u015fti altceva pe locul viitoarei ruine. Drepturile comunit\u0103\u0163ii prevaleaz\u0103 \u00een acest caz, iar un incendiu poate pune \u00een pericol \u015fi propriet\u0103\u0163ile altora, ca s\u0103 nu mai vorbim de faptul c\u0103 creeaz\u0103 cheltuieli pentru autoritatea public\u0103.
\nCe nu scrie Constitu\u0163ia, dar este reglementat prin alte legi, este c\u0103, \u00een anumite cazuri, \u015fi dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile este \u00eengr\u0103dit. M\u0103 refer, evident, la proprietatea asupra bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural. Pentru ca un obiect s\u0103 fie clasat \u00een patrimoniul cultural na\u0163ional, el trebuie s\u0103 fie important pentru \u00eentreaga na\u0163iune rom\u00e2n\u0103 (desigur, definit\u0103 \u00een sens civic, nu \u00een sens etnic) sau chiar pentru \u00eentreaga omenire (\u00een acest din urm\u0103 caz, bunul \u00een cauz\u0103 fiind clasat \u00een categoria Tezaur). Nu ai dreptul s\u0103 iei cu tine \u00een morm\u00e2nt o oper\u0103 de art\u0103 clasat\u0103, oric\u00e2t de drag \u0163i-ar fi acel obiect, \u015fi oric\u00e2t de mult \u0163i-ai dori s\u0103 te \u00eenso\u0163easc\u0103 \u015fi pe lumea cealalt\u0103. Nu \u015ftiu dac\u0103 exist\u0103 o lume de apoi pentru suflete, dar pentru obiecte, cu siguran\u0163\u0103, nu exist\u0103. Iar obiectele trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, atunci c\u00e2nd sunt at\u00e2t de pre\u0163ioase \u00eenc\u00e2t legitimeaz\u0103 identitar o \u00eentreag\u0103 na\u0163iune, genera\u0163iilor urm\u0103toare. A\u015fadar, nu este sigur c\u0103 po\u0163i s\u0103 faci chiar ce vrei, nici m\u0103car cu un stilou; dac\u0103 este un stilou care a apar\u0163inut unei personalit\u0103\u0163i sau care a fost utilizat pentru a fi semnat un act important pentru Rom\u00e2nia, ei bine, chiar \u015fi acel stilou trebuie protejat \u015fi poate fi clasat \u00een patrimoniul cultural na\u0163ional, deci, nu poate fi distrus la bun\u0103 voia proprietarului s\u0103u de drept.
\nAtunci c\u00e2nd vorbim despre muzee, lucrurile devin \u015fi mai complicate. \u00cen marea majoritate a cazurilor, \u00een Rom\u00e2nia, bunurile muzeale se afl\u0103 \u00een proprietatea statului sau a autorit\u0103\u0163ilor locale. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu aceasta, articolul 136, la alineatul al patrulea spune: \u201eBunurile proprietate public\u0103 sunt inalienabile? (u\u015for agramat\u0103 prevederea, dar trecem peste asta). Cu alte cuvinte, un administrator al acestor bunuri, a\u015fa cum este un director de muzeu (pardon, un manager, cum se spune acum), nu poate \u00eenstr\u0103ina bunurile \u00een cauz\u0103, dup\u0103 propria-i voin\u0163\u0103.
\nMi-am adus aminte de toate aceste lucruri recent, c\u00e2nd patronul unei societ\u0103\u0163i comerciale m-a \u00eentrebat, senin, dac\u0103 nu poate s\u0103 cumpere o fotografie din muzeu. Omul, de bun\u0103 credin\u0163\u0103, altfel, nu dorea s\u0103 cumpere o imagine a fotografiei, ci, pur \u015fi simplu, cli\u015feul (pe sticl\u0103, de altfel) aflat \u00een proprietatea muzeului. Desigur, inten\u0163ia omului nu era aceea de a achizi\u0163iona o fotografie pentru a-\u015fi \u00eentemeia o colec\u0163ie; el era interesat, \u00een fapt, s\u0103 ob\u0163in\u0103 \u2013 prin intermediul propriet\u0103\u0163ii asupra obiectului \u2013 dreptul de a multiplica imaginea \u00een cauz\u0103 dup\u0103 bunul plac. I-am explicat c\u0103, din punct de vedere juridic, nu exist\u0103 nici o diferen\u0163\u0103 \u00eentre a-i vinde un cli\u015feu pe sticl\u0103 din colec\u0163ia muzeului \u015fi a-i vinde \u00eentregul muzeu, cu teren, cl\u0103dire, colec\u0163ii \u015fi cu toate obiectele de inventar afl\u0103toare pe teritoriul institu\u0163iei. Nu sunt convins c\u0103 a \u00een\u0163eles, pentru c\u0103 a insistat. Ar fi fost de acord s\u0103 ne lase nou\u0103 cli\u015feul \u015fi se mul\u0163umea doar dac\u0103 \u00eei cedam dreptul de a utiliza imaginea, \u00een mod exclusiv. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie legisla\u0163ia \u00een vigoare, patronul ar fi dorit s\u0103 uzeze de prevederile articolului 86 din Legea nr. 8\/1996 privind dreptul de autor \u015fi drepturile conexe, care spune c\u0103 \u201e\u00censtr\u0103inarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dac\u0103 prin contract nu s-a prev\u0103zut altfel\u201c. \u00censtr\u0103inarea negativului nu este posibil\u0103, pentru c\u0103, a\u015fa cum am explicat, acesta se afl\u0103 \u00een proprietatea statului (\u00een cazul de fa\u0163\u0103, bunul fiind administrat de Muzeul Na\u0163ional al \u0162\u0103ranului Rom\u00e2n). \u00cen ceea ce prive\u015fte posibilitatea de a ceda dreptul de utilizare a imaginii, aici intervin dou\u0103 chestiuni. \u00cen primul r\u00e2nd, fiecare imagine, fiecare fotografie, este purt\u0103toare a unui drept de autor. Acest lucru \u00eenseamn\u0103 c\u0103 dreptul autorului asupra operei sale (pentru c\u0103 \u015fi o imagine fotografiat\u0103 este o oper\u0103, \u00een sensul legii) prevaleaz\u0103 chiar \u015fi asupra dreptului proprietarului negativului. A\u015fadar, at\u00e2ta vreme c\u00e2t o oper\u0103 se afl\u0103 sub protec\u0163ia dreptului de autor, nici m\u0103car proprietarul negativului nu poate dispune, dup\u0103 cum dore\u015fte, de opera \u00een cauz\u0103. Pentru utilizarea imaginii, proprietarul (\u00een cazul nostru, muzeul), este \u0163inut s\u0103 cear\u0103 permisiunea autorului; aceasta poate fi acordat\u0103 o dat\u0103, pentru o perioad\u0103 mai lung\u0103 sau pentru anumite tipuri de utilizare (expunere, publicare, reproducere) sau, \u00een cazuri extreme, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd imaginea este folosit\u0103, \u00een orice mod. Este de re\u0163inut c\u0103 dreptul autorului asupra utiliz\u0103rii operei sale se \u00eentinde nu doar pe perioada vie\u0163ii autorului, ci \u015fi dup\u0103 moartea sa, c\u00e2nd, timp de 70 de ani, este administrat de mo\u015ftenitorii legali ai autorului, care devin, astfel, titulari ai dreptului de autor. Orice \u00eenc\u0103lcare a acestui drept poate duce la mari necazuri pentru muzeu, care poate fi adus \u00een fa\u0163a instan\u0163ei de judecat\u0103. A\u015fadar, pe perioada celor 70 de ani de la decesul fotografului, muzeul nu are nici un drept s\u0103 cesioneze dreptul de utilizare a imaginii, f\u0103r\u0103 s\u0103 cear\u0103, anterior, \u00eencuviin\u0163area titularului dreptului de autor.
\nDup\u0103 scurgerea perioadei de protec\u0163ie legal\u0103, opera intr\u0103 \u00een domeniul public. Imaginea poate fi, de acum \u00eencolo, utilizat\u0103 f\u0103r\u0103 a mai cere permisiunea altcuiva dec\u00e2t a proprietarului. S-ar putea spune c\u0103 muzeul ar putea s\u0103 fac\u0103 ce dore\u015fte cu fotografia, s\u0103 o reproduc\u0103 la infinit, de exemplu. A\u015fa este. Dar nu poate cesiona, f\u0103r\u0103 termen, dreptul de utilizare a acesteia, pentru c\u0103 \u015fi acest drept este tot un drept de proprietate public\u0103 asupra unui bun de\u0163inut de Stat sau de autoritatea local\u0103. A\u015fadar, solicitarea patronului amintit mai sus devine caduc\u0103.
\nExist\u0103 \u015fi cazul operelor orfane (nu este o figur\u0103 de stil; acesta este termenul legal): acele opere care au autor necunoscut sau f\u0103r\u0103 mo\u015ftenitori legali. \u00cen aceast\u0103 situa\u0163ie, muzeul proprietar poate intra mai repede (imediat dup\u0103 ce a intrat \u00een posesia negativului, de exemplu) \u00een drepturile sale depline, dar tot nu poate cesiona, nedefinit, dreptul de utilizare, pentru c\u0103 acest drept nu \u00eei apar\u0163ine muzeului, ci autorit\u0103\u0163ii publice.
\nNu \u00eencerc, aici, s\u0103 \u0163in o lec\u0163ie de drept, dar consider c\u0103 aceste probleme sunt de mare interes nu doar pentru cei care lucreaz\u0103 \u00een muzee, ci \u015fi pentru cei care \u00ee\u015fi imagineaz\u0103 c\u0103 un bun public poate fi, concomitent, tocmai pentru c\u0103 este public, al tuturor \u015fi al oricui.
\nRespect\u00e2nd legisla\u0163ia \u00een domeniul dreptului de autor (legisla\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 fiind \u00een deplin acord cu cea a Uniunii Europene), adeseori, muzeele se v\u0103d nevoite, atunci c\u00e2nd realizeaz\u0103 o expozi\u0163ie sau public\u0103 o lucrare, s\u0103 depun\u0103 un efort imens de timp, de bani, utiliz\u00e2nd intens pu\u0163inele sale resurse umane, pentru a ob\u0163ine toate drepturile de reproducere a imaginilor utilizate, fie c\u0103 acestea apar\u0163in unor proprietari \u015fi autori din Rom\u00e2nia, fie c\u0103 ei sunt din alte \u0163\u0103ri. Se \u00eentreab\u0103, poate, mul\u0163i dintre cei care nu lucreaz\u0103 \u00een muzee, de ce este necesar\u0103 o perioad\u0103 at\u00e2t de lung\u0103 de timp pentru a organiza o expozi\u0163ie (uneori, aceasta poate dura \u015fi trei sau chiar patru ani). Ei bine, unul dintre motive este legat de num\u0103rul mare de contracte pe care muzeul organizator trebuie s\u0103 le \u00eencheie cu alte muzee sau colec\u0163ionari de la care \u00eemprumut\u0103 bunuri culturale sau de la care trebuie s\u0103 ob\u0163in\u0103 dreptul de a reproduce imagini, \u00een expozi\u0163ii sau \u00een cataloage.
\nMuzeograful secolului XXI trebuie s\u0103 fie bun proprietar, bun administrator, creator valoros, imaginativ, cultivat, informat, s\u0103 cunoasc\u0103 legisla\u0163ie, limbi str\u0103ine, propriul patrimoniu \u015fi pe cel al altor muzee, trebuie s\u0103 fie… multe altele. Multe altele, despre care vom mai vorbi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Toat\u0103 lumea \u015ftie c\u0103 dreptul la proprietate este \u201esf\u00e2nt\u201c. Oricare cet\u0103\u0163ean \u015ftie c\u0103 acest drept este garantat de Constitu\u0163ie, dar nu fiecare dintre noi a \u015fi citit prevederea \u00een cauz\u0103. Ea se reg\u0103se\u015fte \u00een al doilea alineat al articolului 44 \u015fi sun\u0103 a\u015fa: \u201eProprietatea privat\u0103 este garantat\u0103 \u015fi ocrotit\u0103 \u00een mod egal de lege, indiferent… Cite\u0219te mai mult »O fotografie: ce mare lucru?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11237],"tags":[],"class_list":["post-24515","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate"],"views":1293,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24515","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24515"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24515\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24516,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24515\/revisions\/24516"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24515"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24515"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24515"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}