Scriitor, istoric \u015fi critic literar, gali\u0163ianul Evaristo Correa Calder\u00f3n (1899-1986) a studiat Literele \u015fi Filozofia la Madrid, dar \u015fi-a luat licen\u0163a la Santiago de Compostela, la Am\u00e9rico Castro. A fost trimis ca lector de spaniol\u0103 la Toulouse (1927-1928), ceea ce i-a prilejuit cuno\u015ftin\u0163a cu suprareali\u015ftii Marcel Bataillon, A. Breton, L. Aragon. A fost un apropiat al \u201egeneraci\u00f3n del 27\u201c, \u00eentre\u0163in\u00e2nd rela\u0163ii de prietenie cu F. Garc\u00eda Lorca, R. Alberti, L. Bu\u00f1uel. A publicat Intuici\u00f3n del romanticismo (1934) \u015fi a dedicat mul\u0163i ani de munc\u0103 lui Baltasar Graci\u00e1n, edit\u00e2ndu-i operele complete \u015fi public\u00e2nd monografia Baltasar Graci\u00e1n. Su vida y su obra (1970).
\n\u00cen 1930 a fost trimis ca profesor de literatur\u0103 spaniol\u0103 la Universitatea din Bucure\u015fti. \u00cen biografia lui, nelipsit\u0103 de umbre \u015fi de momente tragice, anul petrecut la Bucure\u015fti a fost, cu siguran\u0163\u0103, unul dintre episoadele cele mai luminoase, a c\u0103rui amintire l-a \u00eenso\u0163it de-a lungul vie\u0163ii. C\u0103ci care lector nu-\u015fi aminte\u015fte cu pl\u0103cere despre anii petrecu\u0163i la o universitate str\u0103in\u0103, unde a avut posibilitatea de a r\u0103sp\u00e2ndi cultura \u0163\u0103rii sale? Afl\u0103m despre acest episod al vie\u0163ii lui Correa la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, \u00eentr-o comunicare \u015ftiin\u0163ific\u0103 din 1964 intitulat\u0103 Hacia un corpus paremiologico judeo-espa\u00f1ol de los Balcanes, \u0163inut\u0103 la primul simposion de studii sefarde, \u015fi dintr-un articol din 1981, cu titlul Recuerdo de Espa\u00f1a (1). Articolul a fost scris din perspectiva sefarzilor bucure\u015fteni, dar putea fi la fel de bine scris din perspectiva autorului, caz \u00een care putea fi intitluat Recuerdo de Bucure\u015fti. Cele dou\u0103 texte sunt foarte asem\u0103n\u0103toare, ele descriu acela\u015fi episod bucure\u015ftean \u00een aproape aceia\u015fi termeni. Comentariile ce urmeaz\u0103 se bazeaz\u0103 pe textul din 1981.
\nEvaristo Correa Calder\u00f3n m\u0103rturise\u015fte c\u0103 \u00een timpul sejurului din capitala Rom\u00e2niei a fost uimit de dou\u0103 lucruri. Primul: a descoperit o \u0163ar\u0103 \u201etan poco conocido entonces por los espa\u00f1oles, a pesar de haber sido espa\u00f1ol el emperador Trajano el que lo hab\u00eda latinizado\u201c \u015fi totodat\u0103 a constatat marea asem\u0103nare a limbii rom\u00e2ne (\u201euna lengua romance de tal inter\u00e9s\u201c) \u2013 singura neolatin\u0103 pe care n-o cuno\u015ftea \u2013, cu cele romanice occidentale \u015fi cu gali\u0163iana lui matern\u0103. S\u0103 nu mai vorbim despre \u201ela pronta amistad que nos dispens\u00f3 un ilustre y apasionado hispanista rumano, el Profesor Nicolai Iorga\u201c. Cu alte cuvinte, ceea ce a g\u0103sit \u00een Bucure\u015fti \u2013 scrie el \u2013 \u201enos identificaron pronta y enteramente con Ruman\u00eda y su lengua\u201c.
\nAl doilea motiv de uimire a fost surpriza c\u0103 \u00een aula destinat\u0103 cursurilor lui a ap\u0103rut, de la \u00eenceput, un num\u0103r de \u201ealumnos jud\u00edos\u201c, cu nume hispanice, care doreau s\u0103 cunoasc\u0103 spaniola contemporan\u0103, s\u0103 aib\u0103 informa\u0163ii despre Spania de atunci \u015fi s\u0103 aprofundeze \u201enuestra cultura\u201c. Erau reprezentan\u0163i ai comunit\u0103\u0163ii sefarde din Bucure\u015fti, apreciat\u0103 de interlocutori autoriza\u0163i la 10.000 de suflete, care p\u0103stra Spania \u00een amintire, vorbea acas\u0103 limba ei \u015fi era \u00eensetat\u0103 de cultura \u015fi literatura spaniol\u0103. Despre limba lor Correa Calder\u00f3n scrie c\u0103, pierz\u00e2nd contactul cu castiliana literar\u0103, \u00eencep\u00e2nd din anul 1492, izolarea ei fa\u0163\u0103 de spaniol\u0103 a transformat-o \u201een una curiosa reliquia filol\u00f3gica, en una muestra fosilizada del espa\u00f1ol del siglo XV, en un veh\u00edculo de expresi\u00f3n esencialmente popular, reducido, casi de modo exclusivo al \u00e1mbito familiar, conservador a todo trance de todo lo tradicional y peculiar de su antigua patria\u201c.
\nCorrea Calder\u00f3n m\u0103rturise\u015fte c\u0103, \u00eenainte de a fi sosit \u00een Rom\u00e2nia, dispunea doar de informa\u0163ii foarte sumare despre sefarzi, cum avea orice filolog trecut prin universitate: \u015ftia c\u0103 tr\u0103iau \u00een comunit\u0103\u0163i \u00een Istanbul, Salonic, Adrianopole, Smirna sau \u00een Bosnia, dar comunitatea sefard\u0103 din Rom\u00e2nia abia dac\u0103 era men\u0163ionat\u0103 printre acestea.
\n\u00cent\u00e2lnirile lui zilnice \u201econ los alumnos sefard\u00edes\u201c, care \u00eel a\u015fteptau la intrare \u00een aul\u0103 sau \u00eel \u00eenso\u0163eau dup\u0103 cursuri, s-au dezvoltat \u00eentr-o rela\u0163ie de prietenie sincer\u0103; unii, nemaifiind chiar tineri, ci persoane cu specializ\u0103ri profesionale \u015fi studii universitare, l-au introdus \u00een familiile lor. Odat\u0103 i-au cerut s\u0103 \u0163in\u0103 o conferin\u0163\u0103 \u00een cadrul comunit\u0103\u0163ii, la care au participat cu to\u0163ii, \u00eempreun\u0103 cu familiile lor. Le-a vorbit despre expansiunea limbii spaniole \u00een lume \u015fi despre importan\u0163a Spaniei \u00een Europa, despre arta \u015fi literatura ei. Au fost bucuro\u015fi s\u0103 asculte pe cineva vorbindu-le \u00een \u201eespa\u00f1ol de Espa\u00f1a\u201c, pe care unii o auzeau pentru prima oar\u0103, dar au \u00een\u0163eles-o perfect. I s-a spus, dup\u0103 conferin\u0163\u0103, c\u0103 niciodat\u0103 sinagoga n-a avut o astfel de concuren\u0163\u0103, cu at\u00e2\u0163ia ascult\u0103tori interesa\u0163i. \u201eLo que me supuso repetir con cierta frecuencia mi contacto con aquellas gentes sumamente interesadas por las cosas hisp\u00e1nicas\u201c.
\nRela\u0163ia lui cu ascult\u0103torii era ca un drum \u00een dublu sens: alumnii erau dornici s\u0103 aud\u0103 vorbindu-se de Spania contemporan\u0103, iar el era recunosc\u0103tor pentru simpatia care i se ar\u0103ta \u201een aquel breve oasis espa\u00f1ol\u201c, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103 de Spania, care vorbea \u00eentr-o castilian\u0103 antic\u0103, arhaizant\u0103, suav\u0103, uneori ca \u00een sec. al XV-lea \u00een cartierele evreie\u015fti ale vechilor ora\u015fe din peninsul\u0103. Invitat \u00een c\u0103minele lor, lui Correa i se p\u0103rea c\u0103 s-a scufundat \u00een trecut, c\u0103 avea \u00een fa\u0163\u0103 familii spaniole din alte vremuri, cu obiceiurile, ospitalitatea, polite\u0163ea, virtu\u0163ile lor, asem\u0103n\u0103tor unei vechi case de spanioli; dulcea\u0163a de l\u0103m\u00e2ie sau de portocal\u0103 oferit\u0103 oaspetelui de doamna casei, amintea de vreun ora\u015f andaluz, iar \u201epan de Espa\u00f1a\u201c te ducea cu g\u00e2ndul la vreo cas\u0103 din Toledo, \u201eciudad tan \u00edntimamente ligada a la tradici\u00f3n social y cultural judeo-espa\u00f1ola\u201c. \u015ei totu\u015fi, el se g\u0103sea \u00een plin Bucure\u015fti, \u00een 1930 sau 1931, \u00eentre evrei spanioli, risipi\u0163i \u00een tot ora\u015ful, printre rom\u00e2ni, deloc segrega\u0163i. De evreii a\u015fchenazi erau izola\u0163i prin sinagogi \u015fi cimitire proprii, iar c\u0103s\u0103toriile \u00eentre cele dou\u0103 ramuri ebraice erau rare. Dup\u0103 Correa, cele dou\u0103 ramuri de evrei pot fi caracterizate astfel din punctul de vedere al \u00eenzestr\u0103rii lor psihice: a\u015fchenazii sunt mai reali\u015fti, aplica\u0163i spre \u015ftiin\u0163e \u015fi cercetare; sefarzii sunt mai ideali\u015fti \u015fi nostalgici, mai \u00eenzestra\u0163i pentru litere; ei posed\u0103 \u015fi cultiv\u0103 o bogat\u0103 \u015fi variat\u0103 literatur\u0103 popular\u0103, cu roman\u0163e mo\u015ftenite din Spania, cu proverbe biblice \u015fi hispanice, cu pove\u015fti contaminate de imagina\u0163ie oriental\u0103.
\nE interesant s\u0103 men\u0163ionez c\u0103 afirma\u0163iile lui Correa cu privire la bog\u0103\u0163ia literaturii populare a sefarzilor difer\u0103 cu totul de cele scrise de t\u00e2n\u0103ra englezoaic\u0103 Cynthia M. Crews, care cerceta, exact \u00een acela\u015fi an, 1930, limba sefarzilor din Bucure\u015fti \u015fi sus\u0163inea c\u0103 sefarzii no\u015ftri, fiind cam to\u0163i poliglo\u0163i, nu mai prea vorbeau ladino \u015fi nu aveau folclor. Zicea c\u0103 de\u015fi \u015fi-a \u00eentrebat interlocutorii dac\u0103 pot recita roman\u0163e sau dac\u0103 pot spune pove\u015fti, ea n-a reu\u015fit s\u0103 culeag\u0103 nimic (2). Cred c\u0103 totalul ei insucces \u00een acest domeniu trebuie s\u0103 fie pus pe seama lipsei ei de experien\u0163\u0103: avea doar 24 de ani \u015fi cred c\u0103 efectua prima ei cercetare de teren. Sefarzii n-au primit-o ca pe profesorul spaniol, care, pe l\u00e2ng\u0103 nostalgiile pe care le trezea \u00een sufletele lor, avea \u015fi avantajul unei catedre universitare. Correa \u015fi Crews sunt dou\u0103 cazuri deosebit de semnificative pentru munca de teren a folcloristului: unuia i se deschid toate por\u0163ile sufletului \u015fi e \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat cu c\u0103ldur\u0103, pe c\u00e2nd cel\u0103lalt, fie c\u0103 n-a avut norocul s\u0103 intre \u00een contact cu adev\u0103ra\u0163ii posesorii de folclor, fie e primit cu r\u0103ceal\u0103 \u015fi se \u00eentoarce de pe teren cu traista goal\u0103. Spaniolul venit din Spania arunc\u0103 ceva din lumina lui asupra literaturii orale din mediul sefard bucure\u015ftean, unde t\u00e2n\u0103ra englezoaic\u0103 sus\u0163ine c\u0103 n-a v\u0103zut nicio raz\u0103 de lumin\u0103. P\u0103cat c\u0103 Evaristo Correa n-a cules sau n-a sugerat unuia dintre studen\u0163ii lui s\u0103 culeag\u0103 folclorul pe care, se vede, l-a cunoscut. \u00cen orice caz, prin informa\u0163iile pe care le furnizeaz\u0103, el demonteaz\u0103 opinia destul de r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 la nivelul cercet\u0103rii, c\u0103 sefarzii din Rom\u00e2nia n-ar mai fi avut folclor dup\u0103 anul 1900.
\nEntuziasmat de cele v\u0103zute \u015fi tr\u0103ite \u00een Bucure\u015fti, Correa a decis s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 (\u00een dou\u0103 r\u00e2nduri) la Constantinopol, unde \u015fi-a \u00eembog\u0103\u0163it cuno\u015ftin\u0163ele despre sefarzi. \u015ei acolo \u2013 scrie el \u2013 \u201eIbamos de asombro en asombro\u201c. A fost uimit \u015fi acolo, trec\u00e2nd pe str\u0103zi cu pr\u0103v\u0103lii luxoase, cu firme de avoca\u0163i, medici etc. cu nume spaniole, ca \u00een oricare ora\u015f din peninsul\u0103, iar \u00een Fanar i s-a p\u0103rut c\u0103 se afl\u0103 \u00een vreun or\u0103\u015fel andaluz, \u00een \u00dabeda, Osuna sau Lucena, cu frumoase fete brunete, cu ochi negri mari \u015fi p\u0103r negru, care treceau \u00een grupuri c\u00e2nt\u00e2nd vechi c\u00e2ntece spaniole. \u00cen fanarul din Istanbul a v\u0103zut, spre mirarea lui, armeni \u015fi turci, care \u00eenv\u0103\u0163aser\u0103 idiomul arhaic al sefarzilor.
\nPe de alt\u0103 parte, la intrarea \u00een sinagog\u0103 auzea \u201ecantos rituales de sus ceremonias religiosas, que nos hac\u00edan pensar que asist\u00edamos a una curiosa sesi\u00f3n de cante jondo, semejanza que, seg\u00fan tenemos entendido, ya estudi\u00f3 alg\u00fan erudito en la materia\u201c. Probabil c\u0103 Evaristo Correa avea \u00een vedere, f\u0103r\u0103 s\u0103-i fi amintit numele, pe J. Cauly, care avea s\u0103 publice lucrarea Culegere de melodii religioase tradi\u0163ionale, studiu introductiv de Napolen B. Ari\u00e9. (Bucure\u015fti 1936). La pagina 10 a lucr\u0103rii e men\u0163ionat generosul concurs oferit de Constantin Br\u0103iloiu. Citez dup\u0103 Ghizela Suli\u0163eanu, Situation de la musique populaire et de la liturgie synagogale chez les juifs sepharades de Bucarest. \u00cen: The Sephard\u00ed and Oriental Jewish Heritage. Studies. Edited by Isaachar Ben-Ami. Jerusalem 1982, p. 421-422: \u201eNous devons notre r\u00e9ussite tout d\u2019abord \u00e0 l\u2019amabilit\u00e9 de l\u2019\u00e9rudit professeur d\u2019histoire de la musique et du folklore, M. Constantin Br\u0103iloiu… Il a mis \u00e0 notre disposition un appareil sp\u00e9cial d\u2019enregistrement ainsi qu\u2019un nombre de cylindres phonographiques… En outre, il a r\u00e9\u00e9cout\u00e9 avec attention tous les enregistrements des m\u00e9lodies recueillies. Je remercie de tot mon coeur le Professeur Constantin Br\u0103iloiu de son pr\u00e9cieux concours, et je l\u2019assure de la vive reconnaissance de tous mes correligionnaires\u201c.
\nConvie\u0163uirea observat\u0103 de Correa \u00een comunit\u0103\u0163ile din Bucure\u015fti \u015fi Istanbul cu b\u0103\u015ftina\u015fii i-a prilejuit o mai bun\u0103 cunoa\u015ftere a limbii \u015fi literaturii populare. El ar fi vrut s\u0103 se dedice cercet\u0103rii roman\u0163elor sau basmelor sefarde, dar acestea i s-au p\u0103rut un domeniu excesiv de complex \u015fi \u00eencepuser\u0103 a fi cercetate de savan\u0163i renumi\u0163i, motiv pentru care a decis s\u0103 se ocupe de \u201eun sector m\u00e1s limitado\u201c, \u015fi anume, de proverbe. Acestea i-au p\u0103rut de la \u00eenceput \u201euna materia m\u00e1s virginal y menos estudiada, acaso por un af\u00e1n personal\u00edsimo que nos acucia en todos nuestros estudios e investigaciones: el deseo de iniciar nuestros trabajos por caminos in\u00e9ditos y poco transitados\u201c. E adev\u0103rat c\u0103 decizia lui se datora \u00een mare parte \u015fi faptului c\u0103 a avut \u015fansa \u015fi curiozitatea de a culege proverbe de la sefarzii, tineri sau v\u00e2rstnici, cu care a stat de vorb\u0103, \u015fi care introduceau \u00een conversa\u0163ie \u201eel refr\u00e1n sabroso y expresivo\u201c, asemeni lui Sancho. C\u00e2nd cineva rostea un proverb, Correa scotea imediat caie\u0163elul \u015fi cerea s\u0103-l repete, pentru a-l scrie c\u00e2t mai exact, inclusiv din punct de vedere fonetic, iar apoi nota numele, v\u00e2rsta, profesia \u015fi locul unde tr\u0103ia informatorul. Pu\u0163ini dintre culeg\u0103torii de proverbe au procedat astfel.
\nRezultatul a fost o colec\u0163ie de aproape 800 de proverbe, pe care le-a comparat cu cele din colec\u0163ii publicate \u015fi a constatat c\u0103 multe erau diferite de acelea sau m\u0103car erau notate mai fidel. Dup\u0103 ce le-a a\u015fezat \u00een ordine alfabetic\u0103, a cercetat originea lor: unele s-au dovedit de provenien\u0163\u0103 biblic\u0103 sau hispanic\u0103, iar altele rezultau din convie\u0163uirea str\u00e2ns\u0103 a sefarzilor cu etniile din patriile lor adoptive. De c\u00e2te ori a fost posibil, le-a comparat cu versiunile arhaice din Biblia de Ferrara, tradus\u0103 \u00een 1553, de evrei expulza\u0163i din Spania, \u015fi cu cele din traducerea lui Casiodoro de Reina, revizuit\u0103 de Cipriano de Valera, tot din sec. al XVI-lea, adic\u0103 dintr-o perioad\u0103 c\u00e2t mai apropiat\u0103 de forma pe care probabil c\u0103 o utilizau evreii spanioli \u00eenainte de \u201ela triste fecha de la expulsi\u00f3n\u201c. Pe de alt\u0103 parte a c\u0103utat acele proverbe \u00een opere anterioare expulz\u0103rii, adic\u0103 din secolele XIV \u015fi XV, la Juan Ruiz, la Marqu\u00e9s de Santillana, la culeg\u0103torul anonim din Segovia \u015fi \u00een celebra La Celestina.
\nSpre a afla dac\u0103 proverbele respective au fost utilizate \u00een epoci posterioare expulz\u0103rii a cercetat Don Quijote, precum \u015fi colec\u0163iile lui Hern\u00e1n N\u00fa\u00f1ez \u015fi Gonzalo Correas, iar pentru a constata dac\u0103 ele au supravie\u0163uit \u00een vremea sa, a apelat la marea serie publicat\u0103 de Rodr\u00edguez Mar\u00edn, care a adunat \u201eel m\u00e1s importante caudal de refranes espa\u00f1oles\u201c. Ajuns aici cu cercet\u0103rile lui paremiologice, Correa s-a g\u00e2ndit s\u0103 realizeze o lucrare mai ambi\u0163ioas\u0103 dec\u00e2t publicarea propriei colec\u0163ii \u015fi anume, s\u0103 elaboreze un corpus paremiologic iudeo-spaniol din Balcani, care s\u0103 pun\u0103 la contribu\u0163ie toate colec\u0163iile de proverbe cunoscute \u015fi editate \u00eenainte de lucrarea proprie, adic\u0103 aproape 20 de colec\u0163ii, printre care cele ale lui Kayserling, Foulch\u00e9-Delbosc, de Hoyos, Galimir etc. etc. Cu toate c\u0103 lucrarea n-a v\u0103zut lumina tiparului, ea trebuie s\u0103 fi fost \u00eencheiat\u0103, deoarece \u00een 1981 o indica \u201een v\u00edas de publicaci\u00f3n\u201c. Din cele dou\u0103 mostre pe care le ofer\u0103 \u00een articol, ne putem forma o imagine destul de clar\u0103 despre felul \u00een care a fost g\u00e2ndit\u0103.
\nCele dou\u0103 mostre sunt: 1. \u201eAciuntate a los savios y ser\u00e1s unu d\u2019eyius\u201c (cu variante ca: Andan con los sabios se asabentar\u00e1 sau: El que anda con los sabios, sabio ser\u00e1 \u2013 tradus aproximativ: Cel care umbl\u0103 cu \u00een\u0163elep\u0163ii, \u00een\u0163elept devine); 2. \u201eA muncias palavras yerros no faltan\u201c (dintre ale c\u0103rui variante cit\u0103m: El que mucho habla, muchi yerra sau: En las muchas palabras, no falta pecado \u2013 \u00een traducere: Cine vorbe\u015fte mult, mult gre\u015fe\u015fte); fiec\u0103rui proverb sau variant\u0103 \u00eei sunt indicate izvoarele: Biblia de Ferrara, Cipriano de Valera, Gonzalo Correas, Rodr\u00edguez Mar\u00edn, Yehuda, Saporta, Molho, de Satillana, Foulch\u00e9-Delbosc, Luria, Galimir, Arcipreste de Hita \u015fi al\u0163ii.
\nCorrea a \u00eenceput \u015fi cercetarea a ceea ce el denume\u015fte \u201elas evidentes correlaciones del refranero rumano y sefard\u00ed\u201c, ceea ce nu f\u0103cuser\u0103 autorii care au studiat ladino \u00eenaintea lui. Foarte fecund\u0103 a fost cercetarea proverbelor de origine biblic\u0103 \u015fi hispanic\u0103 din colec\u0163ia lui, cu multe variante de expresie sau de forme gramaticale. Dac\u0103 ar fi ajuns s\u0103 publice acest \u201everdadero Corpus de refranero sefard\u00ed del Sudeste europeo\u201c, ar fi dat cu siguran\u0163\u0103 o lucrare \u201ede excepcional inter\u00e9s filol\u00f3gico\u201c, ale c\u0103rei dimensiuni ar fi putut cre\u015fte prin noi \u015fi noi materiale colec\u0163ionate.
\nProbabil c\u0103 l-au \u00eempiedicat obliga\u0163iile didactice pe care \u015fi le-a asumat \u00een Las Palmas, Valladolid ori Salamanca, \u00eentruc\u00e2t l-au \u00eendep\u0103rtat de bibliotecile \u00een care ar fi putut continua s\u0103 lucreze la corpus, dar \u015fi-a propus s\u0103 reconstituie aceast\u0103 lucrare, \u201eporque segu\u00eda siendo para nosotros un tema apasionante\u201c \u015fi pentru c\u0103, printr-o \u00eent\u00e2mplare fericit\u0103, au fost p\u0103strate \u201elos materiales iniciales\u201c, ceea ce ne d\u0103 speran\u0163a c\u0103 acestea vor fi publicate \u00eentr-o zi.
\nCorpusul paremiologic al sefarzilor din sud-estul Europei n-a fost \u00eens\u0103 singurul proiect pe care i l-a scos \u00een fa\u0163\u0103 \u015federea la Bucure\u015fti a lui Correa Calder\u00f3n. \u00cen capitala Rom\u00e2niei tr\u0103ise, din 1877, Haim Bejarano, devenit mare rabin la Edirne (1908) \u015fi mare rabin al Turciei (1920). Era un mare poliglot (\u015ftia ebraica, sefarda, franceza, bulgara, rom\u00e2na, turca, italiana \u015fi castiliana), era prieten cu \u00c1ngel Pulido Fern\u00e1ndez \u015fi avea rela\u0163ii apropiate cu Ram\u00f3n Men\u00e9ndez Pidal, Miguel de Unamuno, Manuel Ortega \u015f.a.; a fost ales membru al Real Academia de la Lengua Espa\u00f1ola, \u015fi era un adept al rehispaniz\u0103rii sefarzilor. \u00cen cele peste trei decenii petrecute la Bucure\u015fti, ca profesor \u015fi director al liceului sefard, a alc\u0103tuit o mare colec\u0163ie de proverbe sefarde, compus\u0103 din 3.600 de texte. Bejarano a murit \u00een 1931, dar e foarte probabil c\u0103 gali\u0163ianul l-a cunoscut personal sau cel pu\u0163in pe mo\u015ftenitorii lui din Bucure\u015fti, \u00eentre care fiica acestuia, Rosa Segal. Colec\u0163ia de proverbe a lui Bejarano era, \u015fi, din p\u0103cate, continu\u0103 s\u0103 fie, inedit\u0103. Manuscrisul ei a fost oferit lui Correa Calder\u00f3n, care, vorbind despre ea, scrie: \u201ecuya edici\u00f3n hemos preparado nosotros y que acaso se publique alg\u00fan d\u00eda\u201c. Numai c\u0103, tocmai c\u00e2nd scria introducerea cu caracter gramatical la edi\u0163ia Bejarano, a avut nenorocul de a pierde lucrarea gata de tipar, \u00eempreun\u0103 cu toat\u0103 biblioteca personal\u0103, \u00een timpul turbulentelor evenimente ale r\u0103zboiului civil, \u00eenceput \u00een 1936.
\nEpisodul sefard din Bucure\u015fti i-a prilejuit a\u015fadar lui Evaristo Correa Calder\u00f3n satisfac\u0163ii intelectuale \u015fi \u015ftiin\u0163ifice, oferindu-i importante teme de cercetare \u015fi motive pentru un ata\u015fament de o via\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de Rom\u00e2nia \u015fi fa\u0163\u0103 de limba rom\u00e2n\u0103. Din p\u0103cate, niciuna dintre cele dou\u0103 lucr\u0103ri: corpusul paremiologic sefard din sud-estul Europei \u015fi edi\u0163ia manuscrisului Bejarano n-au v\u0103zut lumina tiparului, dar, la 35 de ani dup\u0103 sejurul bucure\u015ftean, a prezentat, la primul congres sefard (Madrid 1964), o comunicare, despre care un participant la congres \u2013 Jes\u00fas Cantera Ortiz \u2013 m\u0103rturise\u015fte c\u0103 \u201edespert\u00f3 un vivo inter\u00e9s entre los congresistas\u201c. Cantera Ortiz a preluat idealul lui Correa Calder\u00f3n, alc\u0103tuind un Refranero sefard\u00ed (Madrid 2004).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Scriitor, istoric \u015fi critic literar, gali\u0163ianul Evaristo Correa Calder\u00f3n (1899-1986) a studiat Literele \u015fi Filozofia la Madrid, dar \u015fi-a luat licen\u0163a la Santiago de Compostela, la Am\u00e9rico Castro. A fost trimis ca lector de spaniol\u0103 la Toulouse (1927-1928), ceea ce i-a prilejuit cuno\u015ftin\u0163a cu suprareali\u015ftii Marcel Bataillon, A. Breton, L. Aragon. A fost un apropiat… Cite\u0219te mai mult »Folclor spaniol \u00een Rom\u00e2nia. Evaristo Correa Calder\u00f3n: episodul sefard de la Bucure\u015fti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[],"class_list":["post-24513","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica"],"views":1251,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24513","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24513"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24513\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24514,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24513\/revisions\/24514"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24513"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24513"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24513"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}