{"id":24510,"date":"2015-10-05T21:57:52","date_gmt":"2015-10-05T19:57:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24510"},"modified":"2015-10-05T21:57:52","modified_gmt":"2015-10-05T19:57:52","slug":"festivalul-enescu-din-nou-in-top","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/festivalul-enescu-din-nou-in-top\/","title":{"rendered":"Festivalul Enescu, din nou \u00een top"},"content":{"rendered":"

\u015ei actuala edi\u0163ie a renumitului eveniment bucure\u015ftean, na\u0163ional \u015fi interna\u0163ional dedicat marelui George Enescu, de\u015fi mai scurt\u0103 cu \u015fase zile fa\u0163\u0103 de anterioara din 2013, a fost bogat\u0103 \u015fi dens\u0103. S-au men\u0163inut punctele de atrac\u0163ie \u2013 marile orchestre, concertele camerale, recitalurile sau seratele dedicate literaturii baroce, manifest\u0103rile adiacente. A fost ultima \u00eent\u00e2lnire cu lumea festivalului a lui Ioan Holender, director artistic din 2005. Pentru anul 2017, singurul lucru cert la ora actual\u0103 este directoratul onorific, pe care l-a acceptat marele dirijor Zubin Mehta.<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cen deschidere, valid\u00e2nd valoarea cresc\u00e2nd\u0103, primele succese interna\u0163ionale \u015fi prefigur\u00e2nd perspectivele, a fost invitat\u0103 Orchestra Rom\u00e2n\u0103 de Tineret, bagheta fiind oferit\u0103 exuberantului Kristjan J\u00e4rvi. A fost un bun demers, ce a dat un serios imbold valoro\u015filor instrumenti\u015fti, nucleu pentru impulsionarea tuturor forma\u0163iilor orchestrale de la noi. Rapsodia nr. 1 \u00een La major, op. 11 de George Enescu, pagina inaugural\u0103 a festivalului, a primit din partea dirijorului o versiune personal\u0103. Este greu de a cere unui \u015fef str\u0103in s\u0103 se apropie p\u00e2n\u0103 la identificare de spiritualitatea rom\u00e2neasc\u0103 degajat\u0103 de cunoscuta lucrare, mai ales c\u00e2nd exist\u0103 un reper de neegalat precum interpretarea lui Sergiu Celibidache la pupitrul Filarmonicii \u201eGeorge Enescu\u201c. Cu titlu general, notez c\u0103 politica organizatorilor de a solicita oaspe\u0163ilor prezentarea c\u00e2t mai extins\u0103 a opusurilor marelui compozitor este de l\u0103udat \u015fi demn\u0103 de a continua f\u0103r\u0103 rezerve, nu numai \u00een scopul de a avea viziuni c\u00e2t mai diverse, ci \u015fi \u00een acela ca baghetele de circula\u0163ie \u00een lumea european\u0103 \u015fi mondial\u0103 a marii muzici, orchestrele str\u0103ine celebre s\u0103 recomande crea\u0163iile enesciene prin viitoarele lor programe.
\n\u00cen Concertul pentru vioar\u0103 \u015fi orchestr\u0103 \u00een Re minor, op. 47 de Sibelius, Sarah Chang \u015fi-a expus calit\u0103\u0163ile virtuoze, de multe ori discret \u015fi \u00een duel cu sonorit\u0103\u0163ile orchestrale. Popularul opus Carmina Burana de Carl Orff a beneficiat de aportul Corului Filarmonicii George Enescu, remarcabil preg\u0103tit de Iosif Ion Prunner \u015fi al celor trei soli\u015fti, soprana stratosferic\u0103 Jennifer O\u2019Loughlin (totu\u015fi cu un \u201eDulcissime\u201c supra-acut greu inteligibil), renumitul contratenor Max Emanuel Cen\u00e8i\u00e6 (luxos distribuit pentru o ultra-scurt\u0103 interven\u0163ie), modestul bariton Daniel Schmutzhard. O component\u0103 solistic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 ar fi fost cel pu\u0163in mai ieftin\u0103.
\nMagia Madrigalului<\/strong>
\nProgramarea \u00een prima noapte de festival a concertului Corului Na\u0163ional de Camer\u0103 \u201eMadrigal \u2013 Marin Constantin\u201c a avut valoare de simbol. Era firesc ca, \u00een plan cameral, celebra forma\u0163ie care de peste cinci decenii reprezint\u0103 una dintre m\u0103rcile culturale ale Rom\u00e2niei, s\u0103 deschid\u0103 cele 22 de zile. Un onorant semn de normalitate.
\nSub genericul Ars Nova \u015fi Rena\u015ftere, ansamblul bucure\u015ftean a oferit \u2013 sub conducerea Annei Ungureanu \u2013 un program de muzic\u0103 sacr\u0103 \u015fi profan\u0103, o plimbare prin Europa imnurilor \u015fi madrigalelor, baladelor italiene, flamande, engleze, germane, spaniole, a \u201echanson\u201c-urilor franceze, prilej pentru a-\u015fi expune paleta m\u0103iastr\u0103 a interpret\u0103rilor care i-au adus renumele. Dirijoarea, experimentat\u0103 mezzosopran\u0103 madrigalist\u0103, l-a inspirat, l-a modelat, i-a pl\u0103m\u0103dit sensuri \u015fi expresii, \u00eentr-o reu\u015fit\u0103 deplin\u0103 care a sedus publicul. \u00cenalta altitudine artistic\u0103 a concertului a validat calit\u0103\u0163ile prin care corul \u015fi-a construit faima.
\nUnduirile vocilor din Ecco la primavera (Francesco Landini) \u00eenso\u0163ite de Ansamblul Codex, care a c\u00e2ntat pe instrumente de epoc\u0103, murmurul \u015fi \u00eempletirile polifonice ale glasurilor feminine \u00een De tout suis si confort\u00e9e (Guillaume de Machaut), elegan\u0163a c\u00e2ntului corului mixt din Francion vint l\u2019autre jour (Pierre Bonnet) au impresionat ca ap\u0103rute direct din bra\u0163ele plutitoare \u015fi sugestive ale Annei Ungureanu. Dar \u015fi Languir me fais (Claudin de Sermisy), \u201echanson\u201c ca un \u201elamento\u201c, duios \u015fi moale, la care expresivitatea s-a forjat din culori \u015fi nuan\u0163e sau Rest, sweet nymphs de Francis Pilkington, delicat c\u00e2ntec de leag\u0103n.
\nVocaliz\u0103rile din Sanctus-ul apar\u0163in\u0103tor Missei a quattro voci de William Byrd au frizat perfec\u0163iunea, ca \u015fi \u2013 \u00een alt plan \u015fi ritm mai alert \u2013 perlatura c\u00e2ntului silabic din Now is the month of Maying de Thomas Morley.
\nEvocator a fost c\u00e2ntecul de desp\u0103r\u0163ire Innsbruck, ich muss dich lassen de Heinrich Isaac, dup\u0103 cum vocile de cor mixt s-au \u00eembinat plenar \u00een Cantate Domino de Hans Leo Hassler. Pie Jesu de Cristobal de Morales a fost o demonstra\u0163ie a vocalizelor de spirit \u00een\u0103l\u0163\u0103tor, demne de amplific\u0103ri de catedral\u0103, context \u00een care concertul ar trebui repetat. Invocarea Divinit\u0103\u0163ii a continuat prin profund\u0103 sacralitate \u00een
\nO, Magnum Mysterium (Tomas Luis de Victoria), dup\u0103 care, contrastant, fireasca elegan\u0163\u0103 \u2013 ca de leb\u0103d\u0103 \u2013 a guvernat c\u00e2ntul din Il bianco e dolce cigno (Jacques Arcadelt).
\nCa o subtil\u0103, fin\u0103 \u015fi delicat\u0103 declara\u0163ie de dragoste a fost \u201eBon jour mon coeur\u201c de Orlando di Lasso, iar broderiile sonore \u00eencheiate cu expunere elegant\u0103 au dominat I vaghi fiori de Palestrina. Deschis\u0103 cu o interven\u0163ie tenoral\u0103 (a\u015f fi dorit s\u0103 reg\u0103sesc numele artistului \u00een flutura\u015ful de sal\u0103) Gloria din Missa Brevis de acela\u015fi Palestrina, Scaldava il sole de Luca Marenzio, Io tacer\u00f2 de Gesualdo da Venosa au pus \u015fi ele \u00een valoare linia vocal\u0103 impecabil\u0103, c\u00e2ntul catifelat, crescendo-urile \u015fi decrescendo-urile, iar Quel augellin che canta de Monteverdi, virtuozitatea agilit\u0103\u0163ilor sopranelor.
\nO dat\u0103 \u00een plus, concertul a devoalat secretele madrigali\u015ftilor ce au purtat, poart\u0103 \u015fi vor purta \u00een veci numele marelui Marin Constantin: selec\u0163ia atent\u0103 a vocilor ce asigur\u0103 omogenitatea sonor\u0103, cultura de stil, tipul emisiei, perfec\u0163iunea atacurilor, a intona\u0163iei, articul\u0103rii, \u00eenchiderilor de fraze muzicale. Peste acestea se adaug\u0103 structurarea expresiv\u0103 a desenelor melodice. Pentru tot, meritul dirijoarei este de relevat.
\n\u00cen afara acompaniamentului primei piese din program, Ansamblul Codex a avut \u015fi dou\u0103 interven\u0163ii single, c\u00e2ntate pe instrumente moderne de coarde, c\u0103rora li s-a ad\u0103ugat tulnicul, fluierul, flautul, toba mic\u0103. Miniaturile de dansuri valahe din Europa de Est \u2013 melodii din Manuscrisul din Oponice, Codex Caioni \u015fi Codex Vietoris, ca \u015fi de dansuri vechi din Transilvania \u2013 melodii din Codex Caioni, Cantionale Catholicum \u015fi Cantus Catholici au completat atmosfera.
\nLa Ateneul Rom\u00e2n, \u00een compania bijutierilor Corului Na\u0163ional de Camer\u0103 \u201eMadrigal \u2013 Marin Constantin\u201c, a Annei Ungureanu, a Ansamblului Codex, noaptea de 30 august a \u00eenceput cu un vis de neuitat.
\nAnsambluri camerale <\/strong>
\nstr\u0103lucitoare<\/strong>
\nUn model de conlucrare pentru instrumenti\u015fti proveni\u0163i din diferite spa\u0163ii a oferit forma\u0163ia Tharice Virtuosi, condus\u0103 de Liviu Prunaru. \u00cen cu totul alt plan dimensional mi-a amintit de Orchestra Festivalului de la Bayreuth, care adun\u0103 pe perioada verii componen\u0163i din \u00eentreaga Germanie, dornici s\u0103 fac\u0103 muzic\u0103 \u00eempreun\u0103, pe Colina Sacr\u0103.
\nCu un program compozit, \u00eenf\u0103\u015fur\u0103tor peste epoci \u015fi stiluri, Tharice Virtuosi a impresionat, a\u015fadar, prin asamblarea exemplar\u0103, dar \u015fi prin valoarea soli\u015ftilor. Rememorez articul\u0103rile fluide ale violoni\u015ftilor Bogdan Zvori\u015fteanu, Vlad St\u0103nculeasa \u015fi Valentina Svyatlovskaya (Concertul pentru trei viori \u015fi orchestr\u0103 de coarde \u00een Fa major, F. 1, nr. 34 de Vivaldi), tonurile frumoase ale violistului Ettore Causa, al\u0103turi de Sophia Reuter \u00een Lament pentru dou\u0103 viole de Bridge, superba armonizare dintre Liviu Prunaru \u015fi Bogdan Zvori\u015fteanu, plin\u0103 de vals\u0103ri \u00eenaripate, \u00een Duetele lui \u015eostakovici, spiritul romantic expus de Oleg Kaskiv \u015fi Ettore Causa (\u201eAndante\u201c din Concertul pentru vioar\u0103, viol\u0103 \u015fi corzi \u00een Mi minor, op. 88 de Bruch), virtuozitatea din partea a treia a Sonatei pentru dou\u0103 violoncele \u00een Sol Major de Barri\u00e8re, cu Stanimir Todorov \u015fi Pablo de Baveran, expresia duioas\u0103 a viorilor lui Liviu Prunaru \u015fi Valentinei Svyatlovskaya, bine sus\u0163inut\u0103 de ansamblul de coarde \u00een Amiti\u00e9, op. 26 de Ysaye.
\nRevenit la Bucure\u015fti, Cvartetul Belcea \u015fi-a confirmat valoarea \u00een Beethoven (Cvartetul de coarde nr. 14, op. 131 \u00een Do diez minor, cu distil\u0103ri \u00eendreptate c\u0103tre profunde esen\u0163ializ\u0103ri) \u015fi Schubert (\u201eCvintetul pentru dou\u0103 viori, viol\u0103 \u015fi dou\u0103 violoncele, op. 163 D 956 \u00een Do major\u201c, invitat cellistul Valentin Erben).
\nBagheta vr\u0103jit\u0103 <\/strong>
\na lui Zubin Mehta<\/strong>
\nA fost oaspetele d\u0103ruit \u015fi drag al festivalului. Cel mai vechi dintre cei foarte mari. O afirm\u0103 chiar maestrul, care revine ciclic \u00een fa\u0163a melomanilor no\u015ftri. A impresionat de la prima apari\u0163ie, acum cinci decenii, c\u00e2nd era un necunoscut \u00een Bucure\u015fti, \u00een Rom\u00e2nia. \u00cen acei ani \u00een care informarea la noi despre valoroasele baghete emergente, \u015fi nu numai, era precar\u0103, iar mediatizarea practic inexistent\u0103. A fost descoperit \u201edin mers\u201c, cum s-ar spune, \u201elive\u201c. Din acea perioad\u0103, ilustrul dirijor \u00ee\u015fi aminte\u015fte de interpretarea unei partituri de Vieru la pupitrul Orchestrei Filarmonicii \u201eGeorge Enescu\u201c, personal \u00eemi amintesc de t\u0103lm\u0103cirea r\u0103scolitoare a Eroicii beethoveniene la Sala Radio. Dup\u0103 trecerea timpului, acum, c\u00e2nd maestrul se afl\u0103 la 79 de ani, v\u00e2rsta senectu\u0163ii \u00eemplinite, acela\u015fi fior str\u0103bate orchestrele ce-i stau \u00een fa\u0163\u0103, acela\u015fi fior electrizeaz\u0103 publicul. Zubin Mehta este un vr\u0103jitor. Totul provine din g\u00e2ndirea consistent\u0103, profund\u0103, cu care concepe interpretarea partiturilor, din transpunerea conform\u0103, din lucrul de am\u0103nunt cu instrumenti\u015ftii. Se simte. Iradiaz\u0103 spiritul. \u00cen ra\u0163ionalitatea lui Mehta exist\u0103 un filon filosofic, un conduct al for\u0103rii \u00een esen\u0163e \u015fi efectele sunt uimitoare. \u00centotdeauna a inclus \u00een program opusuri monumentale, dar nu s-a sfiit de lucr\u0103rile de referin\u0163\u0103 de mai mici dimensiuni. Gestica sa metronomic\u0103, f\u0103r\u0103 excese, clar\u0103, este de o rar\u0103 eficien\u0163\u0103. Celebrele zv\u00e2cniri ale bra\u0163elor au acum, poate, o mai mic\u0103 amplitudine, dar inflam\u0103rile \u015fi expansiunile cuprind spa\u0163iul de deasupra capetelor orchestran\u0163ilor cu aceea\u015fi anvergur\u0103. \u015ei rezultate.
\nA\u015fa a fost \u015fi \u00een cea de-a doua sear\u0103 a prezen\u0163ei sale la edi\u0163ia cu num\u0103rul XXII a festivalului, la pupitrul Israel Philharmonic Orchestra, \u00een care, spre bucuria noastr\u0103, a inclus Poemul simfonic Vox Maris, op. 31 de George Enescu. Lectura va r\u0103m\u00e2ne referen\u0163ial\u0103. A ales tempi mai mi\u015fca\u0163i, dar coloristica s-a dovedit minu\u0163ioas\u0103, ca o p\u00e2nz\u0103 impresionist\u0103. Penel de maestru. Plastica a fost f\u0103r\u0103 repro\u015f, stazele m\u0103rii s-au succedat fascinant, merg\u00e2nd c\u0103tre misterul care s-a reg\u0103sit abia \u00een final, ca o dezlegare. Vocalizele flotante ale partidei feminine a Corului Filarmonicii \u201eGeorge Enescu\u201c au servit de minune, ca de altfel presta\u0163ia \u00eentregii forma\u0163ii preg\u0103tit\u0103 de Iosif Ion Prunner.
\nInterven\u0163ia vocii de tenor (Marius Vlad Budoiu) a venit ca din str\u0103funduri, din ad\u00e2ncimi abisale. P\u0103cat c\u0103 flutura\u015ful de sal\u0103 nu a men\u0163ionat numele sopranei ce a proiectat sonor \u015fi incisiv strig\u0103tul de dezn\u0103dejde. Am aflat din public c\u0103 a fost vorba de Lavinia Mamot, component\u0103 a corului.
\nInvoc\u0103rile oedipiene s-au reg\u0103sit la tot pasul \u015fi g\u00e2ndul mi-a zburat c\u0103tre o ipotetic\u0103 viitoare apropiere a maestrului de opera capital\u0103 enescian\u0103, Oedipe. De ce nu? Presiunea raportului \u00eentre Om \u015fi Destin \u00eel poate tulbura \u015fi conduce c\u0103tre deschiderea partiturii.
\nArhitect al marilor efluvii sonore, Zubin Mehta a adus Simfoniei a IX-a \u00een Re major de Gustav Mahler at\u00e2t dimensionarea grandioas\u0103, c\u00e2t \u015fi juxtapunerea temelor at\u00e2t de variate \u015fi surprinz\u0103toare. Cu m\u00e2n\u0103 de maestru, le-a identificat, le-a corelat, le-a expus cuceritor. Fr\u0103m\u00e2ntarea continu\u0103 din prima mi\u015fcare (\u201eAndante comodo\u201c), cu coardele protagoniste, a zugr\u0103vit angoase, presim\u0163iri sumbre. (Bernstein sugera c\u0103 motivele sincopate sunt expresia aritmiilor inimii compozitorului, bolnav \u00een perioada cre\u0103rii simfoniei.) Curate, semnale luminoase au venit de la partida \u201elemnelor\u201c, amenin\u0163\u0103rile tubei ostoindu-le rapid.
\nPentru partea a II-a \u201e\u00cen ritm lent de l\u00e4ndler. Oarecum st\u00e2ngace \u015fi foarte aspru\u201c, Mehta a g\u0103sit calea c\u0103tre redarea potrivit\u0103, prin tempi molcomi \u015fi sonorit\u0103\u0163i estompate. Plin\u0103 de contraste, sec\u0163iunea a III-a, \u201eRondo burlesc: Allegro assai. Foarte sfid\u0103tor\u201c, a fost citit\u0103 de dirijor \u00een replici grote\u015fti, chiar sarcastice. \u00cen fine, \u00een ultima mi\u015fcare \u201eAdagio. Foarte rar \u015fi \u00eenc\u0103 prudent\u201c, admirabil\u0103 a fost expunerea omogen\u0103 a cantilenei de c\u0103tre viori \u015fi viole, urmate de violoncele \u015fi contraba\u015fi. \u00cen fa\u0163a unor teme care se amalgameaz\u0103, angoasa ini\u0163ial\u0103 pare c\u0103 a revenit \u015fi Mehta a alternat m\u0103iastru culmina\u0163iile \u00een \u201etutti\u201c cu calmul eterat al viorilor care, de altfel, \u00eencheie lucrarea, vaporoase.
\nDup\u0103 ultimul sunet, distilat p\u00e2n\u0103 la esen\u0163e, bagheta nu a cobor\u00e2t imediat, ci dup\u0103 c\u00e2teva clipe, suficiente pentru a l\u0103sa auditoriul cufundat \u00een extaz. Extazul \u00eent\u00e2lnirii cu un mare maestru, cu o mare orchestr\u0103. Acela\u015fi ca \u015fi dup\u0103 primul concert cu Simfonia de camer\u0103 nr.1 \u00een Mi major, op. 9 de Sch\u00f6nberg \u015fi Simfonia nr. 8 \u00een Do minor de Bruckner.
\nPartitur\u0103-monument<\/strong>
\nMarea Simfonie nr. 8 \u2013 a celor o mie de Mahler a revenit Orchestrei Na\u0163ionale Radio \u015fi unei reuniri de coruri, cel Academic Radio (dirijor Dan Mihai Goia), al Filarmonicii bucure\u015ftene (dirijor Iosif Ion Prunner), al Corului de Copii Radio (preg\u0103tit de Voicu Popescu). La pupitru s-a aflat Cornelius Meister, care a reu\u015fit cu bune rezultate preten\u0163ioasa asamblare a imensului aparat orchestral-coral \u015fi redarea grandorii cvasi-wagneriene. Alegerea vocilor soliste este \u00eentotdeauna o provocare venit\u0103 din nevoia implic\u0103rii \u00eentr-un stil de c\u00e2nt derivat din cel wagnerian. L-am remarcat la tenorul Stefan Vinke (autentic t\u0103lm\u0103citor, de\u015fi \u00eentr-o form\u0103 vocal\u0103 inferioar\u0103 fa\u0163\u0103 de presta\u0163iile anterioare bucure\u015ftene, c\u00e2nd a c\u00e2ntat rolurile titulare din Siegfried sau Parsifal, actul al II-lea), la soprana Erika Sunnegardh, mezzosoprana Michaela Selinger \u015fi la basul Sorin Coliban. Timbralit\u0103\u0163i frumoase au afi\u015fat sopranele Cellia Costea \u015fi Aurelia Florian, mezzosoprana Liliana Ciuc\u0103, baritonul \u015eerban Vasile, voci forjate de literatura italian\u0103 de oper\u0103.
\nPerfec\u0163iunea exist\u0103<\/strong>
\nOrchestra Filarmonic\u0103 din Berlin a venit la Bucure\u015fti pentru prima oar\u0103 \u00een ultimii 70 de ani. A fost simbolul perfec\u0163iunii, al perfec\u0163iunii germane, al perfec\u0163iunii cl\u0103dite peste timp de un Furtw\u00e4ngler, de un Celibidache, de un von Karajan, men\u0163inute de actualul ei director muzical, Sir Simon Rattle. O sear\u0103 fascinant\u0103 \u00een \u00eentregul ei, o sear\u0103 a calit\u0103\u0163ii de sunet, a omogenit\u0103\u0163ii fabuloase \u015fi seduc\u0103toare a partidelor instrumentale, a cultului armoniei, a unei baghete charismatice. \u201eCordarii\u201c \u015fi-au expus onoranta carte de vizit\u0103 \u00eenc\u0103 de la prima atingere de arcu\u015f, \u00een Varia\u0163iunile pe o tem\u0103 de Frank Bridge, op. 16 de Britten. A urmat, impresionant\u0103 prin monumentalitate \u015fi detaliu, Simfonia nr. 4 \u00een Do minor, op. 43 de \u015eostakovici, debut\u00e2nd prin str\u0103pungeri sonore datorate unei partide de vis a \u201elemnelor\u201c, sus\u0163inute de xilofon. Cur\u0103\u0163enia de sunet, str\u0103lucirea, sc\u00e2nteierile au fost de puritatea cristalului. Imediat, tensiunea a devenit paroxistic\u0103, for\u0163a devastatoare a cople\u015fit. Odat\u0103 \u00een plus, perfec\u0163iunea atacurilor mi-a amintit de Herbert von Karajan. Pachetele de coarde au sus\u0163inut, parc\u0103 precum un singur instrument, performan\u0163ele sufl\u0103torilor, fie \u00een pasaje evocatoare, fie \u00een cantilene, fie \u00een marile dezl\u0103n\u0163uiri sonore. Partitura lui \u015eostakovici a pus \u00een eviden\u0163\u0103 individualit\u0103\u0163i de exemplar\u0103 calitate, fie c\u0103 a fost vorba de clarinet, oboi, flaut, fagot, fie de… toba mic\u0103. Cu gestic\u0103 riguroas\u0103, limpede, f\u0103r\u0103 efuziuni inutile, Sir Simon a des\u0103v\u00e2r\u015fit o \u00eent\u00e2lnire absolut memorabil\u0103 \u015fi pilduitoare.
\nPiani\u015fti \u00een recital<\/strong>
\nFazil Say a oferit un program dedicat nop\u0163ii \u015fi astrului s\u0103u tutelar. Patru Nocturne chopiniene, celebra Sonat\u0103 nr. 14, op. 27, nr. 2 \u00een Do diez minor \u2013 a lunii de Beethoven, precum \u015fi patru extrase din Preludiile lui Debussy, ele \u00eensele \u00eendemn\u00e2nd c\u0103tre pictural. Cu tehnic\u0103 admirabil\u0103, pianistul a stabilit climaxul romantic, dar nu a visat. \u00cen partea a III-a a Sonatei lunii, Fazil Say a adus o lectur\u0103 tumultuoas\u0103, contraste \u015fi rememor\u0103ri. Beethoven a mai fost prezent pe afi\u015f cu ultima sa sonat\u0103 nr. 32, op. 111, \u00een Do minor, citit\u0103 \u00een tempi inedi\u0163i, nu \u00eentotdeauna adecva\u0163i. Motivul principal care deschide prima mi\u015fcare a sunat precum semnalele implacabile ale destinului, o dramaturgie care a str\u0103b\u0103tut lucrarea, cu reminiscen\u0163e reg\u0103site \u00een ultima parte.
\nRe\u00eent\u00e2lnirea cu celebrul Murray Perahia a fost unul din regalurile oferite de organizatori. Piesele de Haydn (Sonata nr. 31 Hob. XVI. 46 \u00een La bemol Major, Varia\u0163iunile Hob. XVII. 6 \u00een Fa minor) \u015fi Brahms (Balada nr. 3 op. 118 \u00een Sol minor, trei Intermezzi, Capriccio nr. 1 op. 116 \u00een Re minor) au fost redate ascetic, cu sobrietate bachian\u0103 \u015fi cur\u0103\u0163enie spiritual\u0103. Marea sonat\u0103 nr. 29 pentru Hammerklavier op. 106 de Beethoven a avut for\u0163a Titanului de la Bonn, o for\u0163\u0103 teluric\u0103, de extrem\u0103 turbulen\u0163\u0103. P\u0103cat c\u0103 dialogul lui Perahia cu pianul a fost tulburat de ni\u015fte bubuieli sinistre, venite din Pia\u0163a George Enescu, unde o forma\u0163ie rock \u00ee\u015fi expunea decibelii. Cu toate interven\u0163iile preventive ale organizatorilor, cu tot protestul lor prompt \u00een timpul recitalului, nimic nu s-a schimbat \u00een acea sear\u0103. Doar \u00een urm\u0103toarele.<\/p>\n

\"sunete\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u015ei actuala edi\u0163ie a renumitului eveniment bucure\u015ftean, na\u0163ional \u015fi interna\u0163ional dedicat marelui George Enescu, de\u015fi mai scurt\u0103 cu \u015fase zile fa\u0163\u0103 de anterioara din 2013, a fost bogat\u0103 \u015fi dens\u0103. S-au men\u0163inut punctele de atrac\u0163ie \u2013 marile orchestre, concertele camerale, recitalurile sau seratele dedicate literaturii baroce, manifest\u0103rile adiacente. A fost ultima \u00eent\u00e2lnire cu lumea festivalului… Cite\u0219te mai mult »Festivalul Enescu, din nou \u00een top<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11319],"tags":[],"class_list":["post-24510","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-sunetelor"],"views":1283,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24510","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24510"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24510\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24512,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24510\/revisions\/24512"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24510"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24510"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24510"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}