{"id":24502,"date":"2015-10-05T21:47:46","date_gmt":"2015-10-05T19:47:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24502"},"modified":"2015-10-05T21:47:46","modified_gmt":"2015-10-05T19:47:46","slug":"orbire-iubire-singuratate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/orbire-iubire-singuratate\/","title":{"rendered":"Orbire, iubire, singur\u0103tate"},"content":{"rendered":"

Yasunari Kawabata, P\u0103p\u0103diile,<\/em> traducere \u015fi note de Andreea Sion, Bucure\u015fti, Editura Humanitas Fiction, 2015<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201ePe malurile r\u00e2ului Ikuta cresc multe p\u0103p\u0103dii. Abunden\u0163a lor reflect\u0103 atmosfera ora\u015fului cu acela\u015fi nume: este un loc ca o prim\u0103var\u0103 \u00een care au \u00eenflorit p\u0103p\u0103diile\u201c. Pus \u00een fa\u0163a acestor cuvinte, cititorul ar putea avea impresia c\u0103 ceea ce urmeaz\u0103 va fi o nara\u0163iune senin\u0103, calm\u0103 \u015fi luminoas\u0103, ce va descrie universul naturii \u015fi minunile prim\u0103verii. Numai c\u0103, autorul fiind Yasunari Kawabata, lucrurile se schimb\u0103, iar am\u0103nuntele de acest fel trebuie privite dintr-o alt\u0103 perspectiv\u0103. C\u0103ci, de\u015fi aceste prime r\u00e2nduri din romanul P\u0103p\u0103diile (1972) ar putea da senza\u0163ia c\u0103 deschid calea c\u0103tre prezentarea laturii exterioare a existen\u0163ei, textul \u00een ansamblu demonstreaz\u0103, la fel ca majoritatea scrierilor primului laureat japonez al Premiului Nobel pentru Literatur\u0103 (\u00een anul 1968), apropierea de marile teme care l-au preocupat pe acesta: singur\u0103tatea, nevoia de comunicare, dar \u015fi dificultatea acesteia, presim\u0163irea mor\u0163ii.
\nUn roman neterminat<\/strong>
\nDar P\u0103p\u0103diile este o carte care, dincolo de reluarea preocup\u0103rilor majore ale lui Kawabata, eviden\u0163iaz\u0103 \u015fi semnifica\u0163iile pe care, \u00een anumite condi\u0163ii, le poate avea\/ primi nebunia. \u00cen plus, aceasta este o scriere delicat\u0103, profund\u0103 \u015fi grav\u0103, care are, ea \u00eens\u0103\u015fi, o adev\u0103rat\u0103 istorie. \u00cen primul r\u00e2nd, P\u0103p\u0103diile e un roman neterminat, dar foarte elaborat construit, dovad\u0103 a importan\u0163ei pe care o avea pentru autor. Numai c\u0103, de\u015fi textul a fost publicat \u00een foileton, \u00eentre anii 1964 \u015fi 1968, Kawabata nu l-a mai definitivat, marcat fiind, \u00een ultimii ani ai vie\u0163ii, de sinuciderea prietenului s\u0103u Yukio Mishima \u015fi de propriul drum spre moartea pe care o va alege el \u00eensu\u015fi, \u00een 1972. Prin urmare, varianta de fa\u0163\u0103 (recent publicat\u0103 \u00een limba rom\u00e2n\u0103, la Editura Humanitas Fiction, \u00een traducerea Andreei Sion) se bazeaz\u0103 pe notele din manuscrisul autorului, editat, ulterior, de ginerele s\u0103u.
\nIar dac\u0103 debutul textului d\u0103 senza\u0163ia serenit\u0103\u0163ii, ceea ce urmeaz\u0103 modific\u0103 fundamental aceast\u0103 prim\u0103 impresie. Cititorul va intui rapid c\u0103 e vorba despre o problem\u0103 extrem complicat\u0103, pe care trebuie s\u0103 o rezolve apropia\u0163ii frumoasei \u015fi tinerei Ineko, mai precis mama \u015fi iubitul s\u0103u, dup\u0103 ce se v\u0103de\u015fte c\u00e3 fata sufer\u0103 de o boal\u0103 foarte rar\u0103 \u015fi, deopotriv\u0103, grav\u0103: orbirea temporar\u0103, manifestat\u0103 mai cu seam\u0103 fa\u0163\u0103 de corpul omenesc. Ne\u015ftiind ce s\u0103 fac\u0103 \u015fi cum altfel s-o ajute, cei doi o conduc pe Ineko la Ikuta, un or\u0103\u015fel lini\u015ftit care, pe l\u00e2ng\u0103 luminoasele p\u0103p\u0103dii, ad\u0103poste\u015fte \u015fi un sanatoriu de boli mintale. Fata va r\u0103m\u00e2ne acolo pentru a urma tratamentul menit s-o ajute s\u0103 se vindece, iar Hisano, iubitul s\u0103u, \u00eempreun\u0103 cu doamna Kizaki, mama ei, \u00ee\u015fi petrec noaptea urm\u0103toare la un han din localitate, discut\u00e2nd despre o serie de lucruri care ar trebui s\u0103-i ajute \u015fi pe ei s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 mai bine \u00eentreaga situa\u0163ie \u015fi, poate, s\u0103 se \u00eempace cu decizia luat\u0103.
\nDin punctul de vedere strict al evenimentelor, nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 altceva \u00een P\u0103p\u0103diile, dar asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 textul ar fi lipsit de consisten\u0163\u0103. Dimpotriv\u0103. C\u0103ci, de\u015fi const\u00e2nd, practic, doar din lungi dialoguri purtate de mama fetei \u015fi de Hisano, \u00eentrerupte din loc \u00een loc de rememor\u0103ri ale unor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din trecut, chiar dac\u0103 e neterminat \u015fi nu \u015ftim cum ar fi inten\u0163ionat autorul s\u0103 \u00eencheie aceast\u0103 tulbur\u0103toare istorie, romanul impresioneaz\u0103 de la prima lectur\u0103 \u015fi, apoi, b\u00e2ntuie de-a dreptul cititorul ce se las\u0103 de bun\u0103 voie prins \u00een \u015fi printre sugestiile \u015fi aluziile ce compun cartea, ca \u00eentr-un labirint al diferitelor (infinitelor…) posibilit\u0103\u0163i de interpretare \u2013 \u015fi al poten\u0163ialelor variantelor de final. Ar putea, oare, dragostea, s\u0103 vindece totul, chiar \u015fi nebunia? Se poate trece definitiv peste r\u0103nile trecutului pentru a tr\u0103i viitorul f\u0103r\u0103 team\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 regrete? \u015ei cine are dreptate \u00een disputa ce marcheaz\u0103 conversa\u0163ia celor dou\u0103 personaje: mama care, \u00eengrijorat\u0103 pentru s\u0103n\u0103tatea fetei, decide s-o interneze la sanatoriu, sau Hisano, cel convins c\u0103 un mariaj fericit al lui Ineko al\u0103turi de el ar izb\u0103vi-o de toate suferin\u0163ele? Sunt doar c\u00e2teva dintre \u00eentreb\u0103rile asupra c\u0103rora cititorul ajunge s\u0103 mediteze, iar Kawabata procedeaz\u0103 \u015fi aici la fel ca \u00een alte mari romane ale sale, de la \u0162ara z\u0103pezilor la Vuietul muntelui sau O mie de cocori: nu \u00eencearc\u0103 nici o clip\u0103 s\u0103 ofere, asum\u00e2ndu-\u015fi o omniscien\u0163\u0103 \u00een care, de fapt, nu crede, vreo explica\u0163ie exhaustiv\u0103 sau vreun r\u0103spuns unic. El las\u0103 deschis drumul multiplelor posibilit\u0103\u0163i \u015fi construie\u015fte o carte extrem de sugestiv\u0103 \u015fi de conving\u0103toare pe baza sugestiei, a exprim\u0103rii eliptice \u015fi ambiguit\u0103\u0163ii.
\nTrecut \u015fi prezent<\/strong>
\n\u00cen permanen\u0163\u0103, discut\u00e2nd despre problemele care le preocup\u0103 \u00een cel mai \u00eenalt grad, mai cu seam\u0103 s\u0103n\u0103tatea lui Ineko, \u015fansele ei de vindecare \u015fi cauzele care au determinat apari\u0163ia acestei neobi\u015fnuite boli, personajele par a vorbi \u015fi despre altceva. Iar acest \u201ealtceva\u201c d\u0103 textului o limpezime aparte \u015fi profunzimi de haiku, deschiz\u00e2nd deopotriv\u0103 calea spre interpret\u0103ri \u00een cheie filosofic\u0103. Astfel, mama lui Ineko are impresia c\u0103 unul dintre stejarii din apropierea spitalului pl\u00e2ngea \u00een momentul \u00een care au trecut pe l\u00e2ng\u0103 el: \u201eEra destul de mare. N-ai remarcat c\u0103 pl\u00e2ngea? \u2013 Ce spune\u0163i? Pl\u00e2ngea? \u2013 Mie, cel pu\u0163in, a\u015fa mi s-a p\u0103rut. <…> \u2013 V-a\u0163i imaginat c\u0103 acel copac vars\u0103 lacrimi pentru bolnavii spitalului? \u2013 Nu, a spus mama cl\u0103tin\u00e2nd din cap. Pl\u00e2nge pentru c\u0103 a fost r\u0103nit de bolnavi. Pic\u0103turi de lichid ies prin t\u0103ieturi, se \u00eent\u0103resc \u015fi r\u0103m\u00e2n ca ni\u015fte bobi\u0163e de cear\u0103. Eu le-am asemuit cu lacrimile. Copacul nu pl\u00e2nge pentru nebuni, ci din cauza lor\u201c. Apoi, bolnavilor li se permite s\u0103 sune clopotele templului aflat \u00een apropierea spitalului \u015fi, ascult\u00e2nd sunetul plin de melancolie, cei doi au impresia c\u0103 o aud \u015fi o v\u0103d \u00eenc\u0103 pe Ineko, amintirea ei fiind singurul lucru care le poate alina golul pe care-l simt \u00een suflet.
\nIar aceast\u0103 proz\u0103 de atmosfer\u0103, marcat\u0103 de sentimentul risipirii \u015fi al pierderii celor dragi \u2013 semn distinctiv al operei kawabatiene \u2013, plus sugestiile poetice \u015fi lirismul de substan\u0163\u0103 care infuzeaz\u0103 textul, fac din P\u0103p\u0103diile un veritabil testament literar al scriitorului nipon. \u00cen plus, sentimentul permanentei leg\u0103turi cu trecutul nu e vizibil doar \u00een lungul dialog al personajelor, acesta viz\u00e2nd, desigur, trecutul personal, ci \u015fi \u00een ceea ce prive\u015fte atitudinea autorului \u00eensu\u015fi, care include, \u00een textul de fa\u0163\u0103, mai multe trimiteri la o serie de aspecte culturale nipone extrem de importante pentru descifrarea semnifica\u0163iilor ansamblului. Mama \u015fi iubitul fetei discut\u0103 parc\u0103 la nesf\u00e2r\u015fit, revenind iar \u015fi iar\u0103\u015fi asupra acelora\u015fi am\u0103nunte. \u00cen primul r\u00e2nd asupra importan\u0163ei unei tragice \u00eent\u00e2mpl\u0103ri petrecute \u00een urm\u0103 cu ani de zile, pe c\u00e2nd Ineko era doar o feti\u0163\u0103. Pe atunci ea fusese de fa\u0163\u0103, singura persoan\u0103 de fa\u0163\u0103, la moartea tat\u0103lui ei, \u00een urma unei c\u0103z\u0103turi de pe cal (b\u0103rbatul s-a pr\u0103bu\u015fit \u00een mare, de pe o falez\u0103 \u00eenalt\u0103) \u015fi, ulterior, s-a sim\u0163it vinovat\u0103 c\u0103 nu a putut face nimic pentru a-l salva sau m\u0103car pentru a-l ajuta.
\nLa nivel simbolic, cei doi repet\u0103, \u00een alt sens, ceea ce face unul dintre pacien\u0163ii spitalului, prezentat chiar la \u00eenceput: b\u0103tr\u00e2nul Nishiyama, un fel de patriarh al sanatoriului, caligrafiaz\u0103 la nesf\u00e2r\u015fit c\u00e2teva cuvinte: \u201eSe p\u0103trunde lesne \u00een lumea lui Buddha, se p\u0103trunde anevoie \u00een lumea demonilor\u201c. Aparent, un simplu element exterior, menit a sublinia sentimentul de alienare tr\u0103it de bolnavi. Numai c\u0103 trebuie s\u0103 ne amintim c\u0103, \u00een discursul de acceptare a Premiului Nobel, Yasunari Kawabata \u00eensu\u015fi a rostit aceste cuvinte, cit\u00e2ndu-l pe Ikky\u00fb, poet \u015fi filosof zen al \u00eenceputului de secol XV, pentru a sublinia rela\u0163ia extrem de complex\u0103 \u00eentre frumos, moarte \u015fi g\u00e2ndirea nipon\u0103. Prin urmare, \u00een P\u0103p\u0103diile, autorul are \u00een vedere acelea\u015fi aspecte, iar citarea repetat\u0103 a acestor vorbe e de natur\u0103 a eviden\u0163ia grani\u0163a fragil\u0103 dintre normal \u015fi patologic (\u201eS\u0103n\u0103tatea mintal\u0103 \u015fi nebunia sunt separate de un fir de p\u0103r\u201c, se spune la un moment dat \u00een text), dintre un univers \u00eenchis \u015fi unul al libert\u0103\u0163ii; dar \u015fi a pune \u00een discu\u0163ie \u00eens\u0103\u015fi esen\u0163a acestei libert\u0103\u0163i \u015fi semnifica\u0163ia no\u0163iunilor de \u00eenchis sau deschis. Totul pare, deci, a avea un simbolic dublu, iar romanul e o veritabil\u0103 carte a reduplic\u0103rilor, dar \u00eentr-un sens fundamental diferit fa\u0163\u0103 de, s\u0103 spunem, \u0162ara z\u0103pezilor. \u00cen P\u0103p\u0103diile, mor\u0163ii tat\u0103lui lui Ineko \u00eei r\u0103spunde suferin\u0163a din prezent a fetei, durerea bolnavilor e exteriorizat\u0103 doar de lacrimile copacilor sau de sunetele clopotelor de la vechiul templu (\u201eSunetul clopotului este ecoul vremelniciei tuturor lucrurilor\u201c), singur\u0103tatea lui Ineko e reflectat\u0103 de nevoia mamei ei \u015fi a lui Hisano de a vorbi tocmai pentru a umple cu ceva golul dintre ei \u015fi din sufletele lor, chiar dac\u0103 e vorba doar de cuvinte, iar dragostea \u015fi moartea devin, din nou, fa\u0163a \u015fi reversul aceleia\u015fi medalii… Dialogul celor dou\u0103 personaje se transform\u0103, \u00een acest fel, \u00eentr-o digresiune \u2013 uneori, \u00eentr-un fascinant studiu! \u2013 asupra existen\u0163ei umane \u015fi a nevoii de apartenen\u0163\u0103, de c\u0103ldur\u0103 \u015fi de tandre\u0163e a omului.
\nDrumul de \u00eentoarcere al celor doi reprezint\u0103, privit astfel, \u015fi o recuperare, fie ea \u015fi dureroas\u0103, a trecutului lui Ineko, prin intermediul c\u0103reia Hisano \u015fi doamna Kizaki vor, ei \u00een\u015fi\u015fi, s\u0103 se vindece de mari suferin\u0163e, c\u0103rora, altfel, le-ar fi fost greu, dac\u0103 nu cumva chiar imposibil s\u0103 le dea glas. De aici \u015fi melancolia ce domin\u0103 textul acesta, dar \u015fi \u00eenfruntarea care devine, pe alocuri, evident\u0103, \u00eentre dou\u0103 pozi\u0163ii divergente, expresie deopotriv\u0103 a unei surde confrunt\u0103ri \u00eentre genera\u0163ii (tem\u0103 prezent\u0103 la Kawabata \u015fi \u00een romanul Maestrul de go). Pe de o parte, e viziunea sceptic\u0103 \u015fi conservatoare a mamei lui Ineko, iar pe de alta, cea \u00eencrez\u0103toare \u00een puterea vindec\u0103toare a dragostei, sus\u0163inut\u0103 de Hisano. \u015ei, cumva plutind pe deasupra tuturor, e Ineko \u00eens\u0103\u015fi, acest extraordinar personaj absent, construit doar din tu\u015fele de culoare reprezentate de amintirile pe care le au despre ea cei care o iubesc. \u015ei, mai presus de toate, sunetul clopotului tras de frumoasa, nefericita \u015fi at\u00e2t de \u00eensingurata t\u00e2n\u0103r\u0103, ca o voce a ei care se aude din dep\u0103rtare, \u201ecare \u00eencearc\u0103 s\u0103 ne spun\u0103 ceva, ca un fel de ecou ce r\u0103zbe\u015fte din ad\u00e2ncul sufletului\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Yasunari Kawabata, P\u0103p\u0103diile, traducere \u015fi note de Andreea Sion, Bucure\u015fti, Editura Humanitas Fiction, 2015   \u201ePe malurile r\u00e2ului Ikuta cresc multe p\u0103p\u0103dii. Abunden\u0163a lor reflect\u0103 atmosfera ora\u015fului cu acela\u015fi nume: este un loc ca o prim\u0103var\u0103 \u00een care au \u00eenflorit p\u0103p\u0103diile\u201c. Pus \u00een fa\u0163a acestor cuvinte, cititorul ar putea avea impresia c\u0103 ceea ce urmeaz\u0103… Cite\u0219te mai mult »Orbire, iubire, singur\u0103tate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24502","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1087,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24502","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24502"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24502\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24503,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24502\/revisions\/24503"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24502"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24502"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24502"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}