{"id":24498,"date":"2015-10-05T21:43:39","date_gmt":"2015-10-05T19:43:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24498"},"modified":"2015-10-05T21:43:55","modified_gmt":"2015-10-05T19:43:55","slug":"filiatiile-raului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filiatiile-raului\/","title":{"rendered":"Filia\u0163iile \u201er\u0103ului\u201c"},"content":{"rendered":"

Exist\u0103 cel pu\u0163in dou\u0103 filia\u0163ii ale \u201er\u0103ului\u201d \u00een literatur\u0103: una \u00eencepe cu Poe, se define\u015fte magistral \u00een opera lui Baudelaire \u015fi continu\u0103 cu Cioran \u015fi Houellebecq; cealalt\u0103, ie\u015fit\u0103 din Foamea lui Knut Hamsun, ajunge la o \u00eentruchipare deplin\u0103 cu C\u00e9line \u015fi este dus\u0103 mai departe de Henry Miller \u015fi Charles Bukowski. Vituperante am\u00e2ndou\u0103, nu le putem confunda totu\u015fi f\u0103r\u0103 a comite o interpretare gre\u015fit\u0103. Cazul lui Houellebecq pare hot\u0103r\u00e2tor. Asociat adesea cu C\u00e9line, el este \u00een mod v\u0103dit un baudelarian.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Cele dou\u0103 filia\u0163ii se despart prin atitudinea fa\u0163\u0103 de modernitate, prima fiind mai degrab\u0103 antimodern\u0103. Se deosebesc de asemenea prin structura ideologic\u0103 a discursului. A spune c\u0103 Hamsun \u015fi C\u00e9line au aderat la fascism nu e suficient pentru a \u00een\u0163elege felul \u00een care g\u00e2ndeau. Istoria r\u0103st\u0103lm\u0103ce\u015fte adesea ideile, iar autorii \u2013 care le \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc \u2013 nu fac dec\u00e2t s\u0103 sporeasc\u0103 confunzia. Distinc\u0163ia clasic\u0103 \u00eentre om \u015fi oper\u0103 nu ne ajut\u0103, nici ea, prea mult. Frustrarea existen\u0163ial\u0103 nu ghideaz\u0103, cel pu\u0163in la autorii mari, \u00eentreaga lor oper\u0103. Ar mai fi scris C\u00e9line eseurile sale antisemite, dac\u0103 ar fi primit Premiul Goncourt pentru C\u0103l\u0103torie la cap\u0103tul nop\u0163ii ? Ar mai fi f\u0103cut Cioran elogiul C\u0103pitanului, dac\u0103 ar fi avut o surs\u0103 sigur\u0103 de venit la Paris? Evident, scopul acestor \u00eentreb\u0103ri nu este de-a justifica, prin apelul la cauze meschine, angajamente condamnabile, ci de-a eviden\u0163ia deosebirea care apare \u00eentotdeauna \u00eentre con\u0163inutul existen\u0163ial al vie\u0163ii \u015fi con\u0163inutul ideologic al operei. Ea ne poate duce \u00een eroare, c\u0103ci opera spune totdeauna mai mult sau m\u0103car spune altceva dec\u00e2t omule\u0163ul care a creat-o. Raportul dintre via\u0163\u0103 \u015fi oper\u0103 este unul asimetric.
\nProblema devine \u015fi mai clar\u0103, dac\u0103 urm\u0103rim raporturile de for\u0163\u0103 \u00een cadrul literaturii. Proust \u015fi C\u00e9line au fost asocia\u0163i adesea, ca dou\u0103 genii complementare. Greu de decis asupra legitimit\u0103\u0163ii ei. Superioritatea primului pare a fi incontestabil\u0103. C\u00e9line \u00eel dep\u0103\u015fe\u015fte pe Proust poate numai \u00een for\u0163a brut\u0103 a loviturii de ciocan, aplicat\u0103 cititorului direct \u00een moalele capului. Cruzimea lui Proust este mai pu\u0163in vizibil\u0103, dar eficien\u0163a ei n-ar trebui \u2013 \u015fi, de fapt, nici nu este \u2013 ignorat\u0103. Volutele din \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut ascund inten\u0163ii deloc inocente. \u00cen orice caz, Parisul lui Proust \u015fi Parisul lui C\u00e9line sunt dou\u0103 ora\u015fe diferite. Primul scrie despre via\u0163a unor familii aristocrate sau din burghezia \u00eenalt\u0103, care locuiesc \u00een centru \u015fi \u00een cartiere exclusiviste; al doilea, despre via\u0163a s\u0103racilor de la periferie, din banlieue. Aceast\u0103 diferen\u0163\u0103 apare \u00een cadrul raport\u0103rii strategice a lui C\u00e9line la Proust, mai exact a respingerii radicale a proustianismului de c\u0103tre C\u00e9line. Din acest punct de vedere, C\u00e9line este un scriitor de st\u00e2nga. Odat\u0103 decis acest lucru, vom \u00een\u0163elege c\u0103 \u015fi Foamea nu poate fi dec\u00e2t tot de st\u00e2nga (foamea este \u00eentotdeauna de st\u00e2nga), c\u0103 Tropicul cancerului nu este \u00een nici un caz o cartea de dreapta, c\u0103 \u00eentreaga oper\u0103 a lui Bukowski descrie lupta unui om s\u0103rac. Aceasta, desigur, nu presupune adeziuni obligatorii. Dac\u0103 ar fi a\u015fa, C\u00e9line n-ar r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t un fascist. Ele pot exista \u2013 cazul lui Henry Miller, socialist \u00een tinere\u0163e, este cel mai clar \u2013 dar pot s\u0103 fie ignorate sau chiar \u00een\u0163elese gre\u015fit de autorul \u00eensu\u015fi. Relevan\u0163a lor moral\u0103 trebuie analizat\u0103. Scopul meu nu este, \u00eens\u0103, acum, acela de a emite judec\u0103\u0163i morale. Ceea ce vreau este s\u0103 atrag aten\u0163ia asupra accentului ideologic al unor opere altfel esen\u0163ialmente ironice, accent care implic\u0103 raport\u0103ri at\u00e2t literare, c\u00e2t \u015fi existen\u0163iale \u015fi care \u00een mod cert este diferit de asum\u0103rile ideologice directe ale autorilor, \u00een calitatea lor de autori.
\n\u00cen cadrul propriei filia\u0163ii, pe care o define\u015fte \u00een modul cel mai conving\u0103tor, C\u00e9line este \u00een acela\u015fi timp cel mai cuprinz\u0103tor \u015fi cel mai echilibrat. Knut Hamsun a oferit poate intui\u0163ia unei noi viziuni \u015fi a unui nou stil. El a p\u0103truns \u00eentr-o realitate nou\u0103. Cel care a descris, \u00eens\u0103, \u00eentregul univers \u00een termenii s\u0103i proprii este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, C\u00e9line. Dintre to\u0163i, el a avut probabil \u015fi cea mai bogat\u0103 experien\u0163\u0103 de via\u0163\u0103. La el, \u00eentregul curent atinge cea mai \u00eenalt\u0103 culme, cel mai ridicat nivel de intricare a problemelor \u00een cadrul realit\u0103\u0163ii construite, pe care nici Miller, nici Bukowski nu l-au mai putut, apoi, atinge. Dintre to\u0163i, doar Bukowski \u00eel poate concura \u00een realizarea unui echilibru tematic, dar aceasta niciodat\u0103 \u00een acela\u015fi timp, \u00een aceea\u015fi oper\u0103. Obsesiile lui Bukowski sunt sexul \u015fi munca, am\u00e2ndou\u0103 descrise prin procedee narative specifice \u2013 \u015fi separat. \u00cen Femei scrie despre sex, \u00een Factotum despre munc\u0103. E ca \u015fi cum ar fi vorba despre dou\u0103 realit\u0103\u0163i diferite. Ceea ce le une\u015fte este doar filosofia subiacent\u0103, una c\u00e2t se poate de simpl\u0103: dup\u0103 o femeie, vine alta, \u015fi dup\u0103 o alt\u0103 femeie, vine alta; dup\u0103 un job, vine altul, \u015fi dup\u0103 alt job, vine alt job; dup\u0103 toate acestea, vine moartea. Mai influen\u0163at de C\u00e9line dec\u00e2t Bukowski, Miller ader\u0103 la un soi de mistic\u0103 existen\u0163ial\u0103, mai exact la o form\u0103 de mistic\u0103 transpus\u0103 literar, introduc\u00e2nd sexul ca propriul clinamen tematic. Referirile la sex din C\u0103l\u0103torie la cap\u0103tul nop\u0163ii sunt destul de dese, \u00eens\u0103 nu foarte explicite. E clar c\u0103 naratorul are \u00een vedere sexul ca preocupare central\u0103, dar se fere\u015fte s-o arate. La Miller, sexul trece \u00een centrul universului, \u00eel define\u015fte \u015fi, de asemenea, \u00eel umple \u2013 o form\u0103 de extremism tematic, care l-a f\u0103cut celebru \u015fi l-a limitat, \u00een acela\u015fi timp.
\nFilia\u0163ia Hamsun \u2013 C\u00e9line \u2013 Miller \u2013 Bukowski se manifest\u0103 preponderent \u00een roman (exprimat \u00eens\u0103 ca anti-roman), \u00een timp ce Poe \u015fi urma\u015fii s\u0103i aleg forme discursive mai diverse, inclusiv roman. De fapt, Houellebecq este singurul romancier. Tot Houellebecq este singurul aproape dezinteresat de forma scriiturii, de ceea ce constituie o obsesie pentru to\u0163i \u00eenainta\u015fii s\u0103i: Poe, Baudelaire \u015fi Cioran. Stilul trebuia s\u0103 mascheze groz\u0103viile exprimate \u015fi, \u00een primul r\u00e2nd, r\u0103ul existen\u0163ial. Acest r\u0103u este ceea ce-i une\u015fte, ceea ce au to\u0163i \u00een comun, inclusiv Houellebecq. Houellebecq a ar\u0103tat c\u0103 r\u0103ul continu\u0103 \u015fi \u00een absen\u0163a lui Dumnezeu, continu\u0103 \u015fi \u00eenflore\u015fte chiar. Dumnezeu era, pentru Baudelaire, ca \u015fi pentru Cioran, principalul izvor al vituper\u0103rilor. Houellebecq merge \u00een aceea\u015fi direc\u0163ie \u2013 f\u0103r\u0103 Dumnezeu. Diferen\u0163a fa\u0163\u0103 de filia\u0163ia Hamsun const\u0103 \u00een luciditatea sa ireductibil\u0103. Doar C\u00e9line reu\u015fe\u015fte s-o asimileze, fiind \u00eendulcit\u0103 \u00eens\u0103 de un narator pe jum\u0103tate naiv. Luciditatea este, de la un punct, incompatibil\u0103 cu orice form\u0103 de nara\u0163iune. O anumit\u0103 candoare define\u015fte scrisul lui Hamsun, al lui C\u00e9line chiar; o melancolie pl\u0103cut\u0103 inund\u0103 scrierile lui Miller, dincolo de r\u0103ul de care sufer\u0103 \u015fi ei. Aceasta este o nou\u0103 diferen\u0163\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Exist\u0103 cel pu\u0163in dou\u0103 filia\u0163ii ale \u201er\u0103ului\u201d \u00een literatur\u0103: una \u00eencepe cu Poe, se define\u015fte magistral \u00een opera lui Baudelaire \u015fi continu\u0103 cu Cioran \u015fi Houellebecq; cealalt\u0103, ie\u015fit\u0103 din Foamea lui Knut Hamsun, ajunge la o \u00eentruchipare deplin\u0103 cu C\u00e9line \u015fi este dus\u0103 mai departe de Henry Miller \u015fi Charles Bukowski. Vituperante am\u00e2ndou\u0103, nu le… Cite\u0219te mai mult »Filia\u0163iile \u201er\u0103ului\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24498","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":823,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24498","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24498"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24498\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24499,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24498\/revisions\/24499"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24498"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24498"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24498"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}