{"id":24494,"date":"2015-10-05T21:41:41","date_gmt":"2015-10-05T19:41:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24494"},"modified":"2015-10-05T21:41:41","modified_gmt":"2015-10-05T19:41:41","slug":"impresii-basarabene-nimic-nu-este-altceva","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/impresii-basarabene-nimic-nu-este-altceva\/","title":{"rendered":"Impresii basarabene:  Nimic nu este altceva!"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>\u00cen amintirea lui Nichita St\u0103nescu, pentru prima oar\u0103 \u00een Basarabia!<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: center;\">\n<p style=\"text-align: left;\">\n<p>Vor mai fi exist\u00e2nd \u00eenc\u0103 destule persoane la Chi\u015fin\u0103u care \u0163in minte acea neobi\u015fnuit\u0103 lun\u0103 de octombrie 1976. Evenimente culturale de calitate, ferite de grosiere mesaje propagandistice, pe atunci erau pu\u0163ine: o premier\u0103 la Teatrul \u201eLuceaf\u0103rul\u201c, un spectacol al ansamblului \u201eJoc\u201c, un concert cu participarea arti\u015ftilor din forma\u0163ia folcloric\u0103 \u201eMugurel\u201c, o expozi\u0163ie de tablouri, mai vechi sau mai noi,<br \/>\nale mae\u015ftrilor no\u015ftri&#8230; Mai veneau, uneori, arti\u015fti din Rusia.<\/p>\n<p>\u00cen drum spre Bulgaria, unde \u00eei pl\u0103cea s\u0103-\u015fi petreac\u0103 vacan\u0163a pe \u0163\u0103rmul M\u0103rii Negre, Vladimir V\u00eeso\u0163ki prezenta spectacole de muzic\u0103 \u015fi poezie. Al\u0163i arti\u015fti, cu prec\u0103dere de m\u00e2na a doua, veneau, cu duiumul, din Rusia \u015fi Ucraina, av\u00e2nd pretutindeni asigurat\u0103 cea mai cald\u0103 primire. Dintre \u201estr\u0103ini-str\u0103ini\u201c poposea adeseori, \u00een drum spre Moscova, o interpret\u0103 de muzic\u0103 u\u015foar\u0103 din Bulgaria, Lili Ivanova. Mai concerta un c\u00e2nt\u0103re\u0163 polonez, cu \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare de Crist \u015fi cu voce special\u0103 \u2013 Czeslaw Niemien; s-au produs atunci, la Chi\u015fin\u0103u \u015fi \u00een alte localit\u0103\u0163i, grupuri muzicale anonime din Cehoslovacia, Ungaria, Germania \u201edemocrat\u0103\u201c&#8230; A\u015fadar, veneau mai ales arti\u015fti din \u201elag\u0103rul socialist\u201c, inclusiv din ora\u015fele fostei Iugoslavii. \u00cens\u0103, nimic rom\u00e2nesc \u2013 spectacol teatral sau muzical, expozi\u0163ie de art\u0103 plastic\u0103, festival de cinema, v\u00e2nzare de carte sau de discuri \u2013, nici m\u0103car aceste modeste posibilit\u0103\u0163i nu erau fructificate la noi, fiind pur \u015fi simplu interzise.<br \/>\n* * *<br \/>\nTocmai pe acest fundal, al unei totale \u00eengr\u0103diri de valorile rom\u00e2nismului, a sosit la Chi\u015fin\u0103u Nichita St\u0103nescu. Desigur, \u015fi pentru noi era un poet apreciat, iubit, la fel ca Marin Sorescu, ambii cunoscu\u0163i \u2013 datorit\u0103 Radioului. C\u00e2ndva ar trebui s\u0103 dedice un imn posturilor Radio \u201eBucure\u015fti\u201c \u015fi Radio \u201eIa\u015fi\u201c din anii \u201960\u2013\u201980, c\u0103ci ele au \u0163inut nestins\u0103 f\u0103clia limbii \u015fi culturii rom\u00e2ne\u015fti, \u00een condi\u0163iile unei adev\u0103rate prigoane \u00een domeniu. A\u015f mai aminti pe Marin Preda: Delirul s\u0103u i-a pus pe jar pe ocupan\u0163ii sovietici, gener\u00e2nd un elan extraordinar \u00een sufletele basarabenilor cu sim\u0163ire rom\u00e2neasc\u0103, ce era s\u0103 fie \u00eent\u0103rit cur\u00e2nd \u015fi de Cel mai iubit dintre p\u0103m\u00e2nteni. Revistele Rom\u00e2nia literar\u0103, Via\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103, Luceaf\u0103rul din Bucure\u015fti ori Steaua din Cluj, dar \u015fi Manuscriptum ori Secolul 20 constituiau, pentru noi, trepte spre cultura rom\u00e2n\u0103.<br \/>\nScriu aceste r\u00e2nduri \u015fi parc\u0103 \u00eei v\u0103d pe unii st\u00e2nd la coad\u0103, la etajul doi al Bibliotecii Republicane \u201eKrupskaia\u201c (ast\u0103zi Biblioteca Na\u0163ional\u0103 din Chi\u015fin\u0103u). Voiau s\u0103 \u00eemprumute ultimul num\u0103r sau colec\u0163ia integral\u0103 a revistei Secolul 20. O excelent\u0103 publica\u0163ie de spiritualitate str\u0103in\u0103, pe potriva gradului de cultur\u0103 al diriguitorilor ei, Dan H\u0103ulic\u0103, \u015etefan Augustin Doina\u015f, Zoe Dumitrescu-Bu\u015fulenga. Aici se tip\u0103reau, fie \u015fi fragmentar, cele mai noi traduceri: poezie, proz\u0103, eseuri. Pentru noi t\u0103lm\u0103cirile erau, bine\u00een\u0163eles, o punte spre spiritualitatea str\u0103in\u0103, dar \u015fi o \u015fans\u0103, \u00een plus, de a savura splendorile limbii rom\u00e2ne. Spun\u00e2nd \u201espiritualitate str\u0103in\u0103\u201c m\u0103 refer, \u00een primul r\u00e2nd, la cea occidental\u0103, f\u0103r\u0103 a o exclude pe cea oriental\u0103, \u015fi nici pe cea rus\u0103. Cu adev\u0103rat mul\u0163i dintre noi, tr\u0103itori \u00eentr-un stat unde ru\u015fii erau peste tot primii (dac\u0103 nu totul&#8230;), gra\u0163ie revistei Secolul 20 am putut vedea, bun\u0103oar\u0103, un altfel de Dostoievski dec\u00e2t cel din viziunea criticii literare sovietice. Dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u015fel tot \u00een Secolul 20 a fost publicat \u00een premier\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 Mihail Bulgakov \u2013 Maestrul \u015fi Margareta, apoi Roman teatral, mai t\u00e2rziu Ou\u0103le fatale etc. \u00cen original M. Bulgakov era, de fapt, inaccesibil: revista Moskva din 1966, care tip\u0103rise, \u00een premier\u0103 absolut\u0103, Maestrul \u015fi Margareta, era ferfeni\u0163\u0103 \u015fi la \u201eKrupskaia\u201c din Chi\u015fin\u0103u, dar \u015fi la \u201eLenin\u201c din Moscova, Biblioteca Central\u0103 de Stat a Rusiei, \u015fi la fel era \u00een toate bibliotecile similare.<br \/>\n* * *<br \/>\nO tempora, o mores! Ce timpuri, Doamne, ce pasiuni, ce gusturi literare mai erau pe atunci!&#8230; Cel mai curios e c\u0103 amestecul de opere, autori, curente, \u2013 de felul celor prezentate, extrem de sumar, mai sus \u2013 convie\u0163uiau \u00een bun\u0103 pace!<br \/>\n\u00cendr\u0103znesc s\u0103 afirm c\u0103 \u00een acele vremuri \u2013 mijlocul anilor \u201970 ai secolului trecut \u2013 Nichita St\u0103nescu era \u015fi la noi, \u00eentre Prut \u015fi Nistru, un poet popular, iubit&#8230; Aceasta s-a v\u0103zut atunci c\u00e2nd a venit poetul la Chi\u015fin\u0103u, ca participant la \u201eZilele literaturii sovietice\u201c. Evenimentul adunase poe\u0163i din mai toate republicile sovietice (erau 15), precum \u015fi din vreo 10 \u0163\u0103ri comuniste, \u201efr\u0103\u0163e\u015fti\u201c. Manifestarea de v\u00e2rf a constituit-o seara de poezie, sus\u0163inut\u0103 de scriitorii invita\u0163i la Filarmonica din Chi\u015fin\u0103u. Un regulament ad-hoc prevedea ca fiecare poet s\u0103 spun\u0103 o poezie \u00een limba sa, iar alta s\u0103 fie citit\u0103 \u00een traducere rus\u0103. Nu am nici o \u00eendoial\u0103 c\u0103 Nichita St\u0103nescu era, \u00een acea sear\u0103, declamatorul cel mai a\u015fteptat. A ap\u0103rut pe scen\u0103 \u015fi a \u00eenceput: \u201eNimic nu este altceva&#8230;\u201c. Chiar dup\u0103 primele cuvinte rostite de poet, sala a izbucnit \u00een aplauze \u2013 aplaudau tinerii, aplaudau v\u00e2rstnicii; \u0163in minte, erau \u00een sal\u0103 \u015fi unii profesori de la Universitate, unii care nu-\u015fi manifestaser\u0103 niciodat\u0103 ata\u015famentul pentru limba rom\u00e2n\u0103, pentru literatura rom\u00e2n\u0103. Cei mai mul\u0163i spectatori au perceput, ne\u00eendoios, cuvintele lui Nichita, rostite ca un adev\u0103r repetat pentru noi, basarabenii, dac\u0103 \u201enimic nu este altceva&#8230;\u201c, a\u015fadar nici Basarabia nu poate fi alta dec\u00e2t rom\u00e2neasc\u0103!<br \/>\nSub imperiul unor emo\u0163ii imediate, am decis atunci, cu o coleg\u0103 de promo\u0163ie, Aurica S\u00e2rbu, s\u0103-l vedem, cu orice pre\u0163, pe Nichita; numai noi doi \u015fi el! \u00cen acest scop, am recurs la o stratagem\u0103: i-am solicitat unei poete de la Riga, Daina Avotina, un interviu pentru revista Literatura \u015fi arta. Astfel puteam intra, f\u0103r\u0103 dificult\u0103\u0163i, \u00een hotelul \u201eCodru\u201c (proprietate a Consiliului de Mini\u015ftri al R.S.S. Moldovene\u015fti!), unde era cazat \u015fi Nichita St\u0103nescu. Mare i-a fost mirarea poetei letone c\u00e2nd ne-a v\u0103zut \u00een fa\u0163a hotelului cu dou\u0103 buchete de flori. A trebuit s\u0103-i spunem adev\u0103rul adev\u0103rat, l\u0103s\u00e2nd interviul pentru alt\u0103 ocazie: voiam s\u0103-l vedem pe poetul rom\u00e2n. \u201eCum adic\u0103 \u2013 s\u0103-l vede\u0163i?\u201c, ne-a \u00eentrebat nedumerit\u0103 Daina Avotina. \u201ePur \u015fi simplu, s\u0103-l vedem&#8230; s\u0103-i d\u0103m florile, s\u0103-i spunem c\u0103 ne este foarte drag, s\u0103-i mul\u0163umim pentru poezie&#8230;\u201c, i-am r\u0103spuns. \u201eE \u015fi la noi \u00een Letonia o fascina\u0163ie a poeziei, va fi exist\u00e2nd chiar \u015fi un cult pentru unii scriitori, dar aud, prima dat\u0103, ca cineva s\u0103 doreasc\u0103, pur \u015fi simplu, s\u0103 vad\u0103 un poet\u201c, ne-a m\u0103rturisit doamna de la Riga. Poate tocmai de aceea ne-a \u00eenlesnit accesul \u00een hotel, ne-a condus p\u00e2n\u0103 la camera \u00een care era cazat Nichita St\u0103nescu \u00eempreun\u0103 cu criticul literar Mircea Tomu\u015f. De fapt, acesta din urm\u0103 ne-a \u015fi deschis. Nichita ni s-a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat tot atunci, \u00eentorc\u00e2ndu-se spre noi de la fereastr\u0103, ca \u00eentr-o secven\u0163\u0103 cinematografic\u0103. A luat bra\u0163ul de crizanteme, le-a m\u00e2ng\u00e2iat cu un sur\u00e2s de copil \u015fi cu acela\u015fi sur\u00e2s a ascultat \u201edeclara\u0163ia de dragoste\u201c, st\u00e2ngace, pe care i-am f\u0103cut-o lui, \u015fi propriei poezii. Apoi a dus o m\u00e2n\u0103 la buzele sale luminate de z\u00e2mbet, iar alta a ridicat-o spre tavan, f\u0103c\u00e2nd un rotocol. Am \u00een\u0163eles ce vrea s\u0103 ne spun\u0103: totul se intercepta \u015fi ar fi fost mai bine s\u0103 nu vorbim prea mult. Am mai stat un minut pre\u0163ios \u00een t\u0103cere: doi basarabeni \u015fi doi \u201ereg\u0103\u0163eni\u201c, at\u00e2t de mult uni\u0163i, prin limb\u0103 \u015fi sim\u0163ire, \u015fi tot at\u00e2t de mult desp\u0103r\u0163i\u0163i de vizibile \u015fi invizibile bariere.<br \/>\nAtunci, la Chi\u015fin\u0103u, l-am rev\u0103zut pe Nichita St\u0103nescu \u2013 \u00eentr-o sear\u0103, t\u00e2rziu, la Gara Mare, mergea cu trenul la Moscova, unde se lansa unul dintre volumele sale de poezii t\u0103lm\u0103cite \u00een limba rus\u0103. \u00cel conducea foarte mult\u0103 lume, dintre scriitori erau Pavel Bo\u0163u, Liviu Damian, Petru Zadnipru, Aureliu Busuioc, Gheorghe Vod\u0103, Mihai Cimpoi etc. Atunci am cunoscut-o mai \u00eendeaproape pe Leonida Lari, era extrem de r\u0103v\u0103\u015fit\u0103.<br \/>\nMul\u0163i dintre cei care l-au v\u0103zut pe Nichita St\u0103nescu vorbesc, de obicei, despre o lumin\u0103 a chipului s\u0103u. Mie (dar \u015fi colegei mele, cu un ochi mult mai ager) mi-a r\u0103mas \u00een memorie sf\u00e2r\u015feala de pe fa\u0163a poetului. Poate \u015fi pentru c\u0103 Nichita era, v\u0103dit, dup\u0103 o lung\u0103 noapte de nesomn, posibil \u015fi de singur\u0103tate, posibil \u00een compania fumului de \u0163igar\u0103. \u015ei doar mai erau \u00eenc\u0103 \u015fapte ani p\u00e2n\u0103 la 13 decembrie 1983!<br \/>\nPe Daina Avotina am mai \u00eent\u00e2lnit-o, chiar \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri, la Riga, repet\u00e2ndu-i marea mea recuno\u015ftin\u0163\u0103 pentru dezinteresata-i complicitate. Am stat \u00eentr-una din faimoasele cafenele de la Riga, cu ea \u015fi cu poetul Leons Briedis, un excelent traduc\u0103tor din poezia rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi din alte literaturi ale na\u0163iunilor vorbitoare de limbi romanice. La un moment dat, Daina Avotina a \u00eenceput s\u0103-i povesteasc\u0103 lui Leons ceva despre Chi\u015fin\u0103u, despre acel festival poetic, despre Nichita St\u0103nescu, preciz\u00e2nd c\u0103 o face pentru a-i \u00eenlesni traducerea unor poezii \u00een limba leton\u0103. \u201eEste foarte important s\u0103 cite\u015fti un poet \u00een original, a\u015fa, ca Dvs., sau ca Leons al nostru. Dar pentru a-i \u00een\u0163elege opera, conteaz\u0103 mult s\u0103 cuno\u015fti un poet aievea, pe viu, s\u0103-l vezi m\u0103car o dat\u0103&#8230;\u201c. I-am povestit, la o cea\u015fc\u0103 de cafea, lui Leons Briedis cum \u201el-am cunoscut\u201c pe Nichita St\u0103nescu la Chi\u015fin\u0103u. Leons avea preg\u0103tit pentru tipar un manuscris cu t\u0103lm\u0103ciri din Nichita, mi-a m\u0103rturisit c\u0103 nu i-a fost u\u015for s\u0103-i transpun\u0103 poezia, \u015fi c\u0103 se c\u0103zne\u015fte, c\u0103ci \u00eei plac toate titlurile, dar Necuvintele, \u2013 sintagma cea mai tentant\u0103 \u2013 \u00een leton\u0103 sun\u0103 straniu, chiar absurd. C\u00e2nd a auzit despre spectacolul poetic de la Filarmonic\u0103, despre ce a recitat Nichita pe scena din Chi\u015fin\u0103u, Leons a declarat brusc: \u201eAsta e \u2013 Nimic nu este altceva! Nici Letonia nu este altceva, nu este o colonie ruseasc\u0103, a\u015fa cum cred unii&#8230;\u201c. \u00cen 1977 la Riga a ap\u0103rut cartea de poezii a lui Nichita St\u0103nescu, \u00een traducerea lui Leons Briedis: Nekas nav cits, adic\u0103 Nimic nu este altceva!<\/p>\n<p>P.S. \u00cen contextul unei rela\u0163ii amicale mai vechi, i-am trimis lui Leons Briedis, la Riga, textul acestui eseu. Nu speram s\u0103 primesc un r\u0103spuns&#8230; \u015ftiu c\u00e2t de ocupat e acest om de cultur\u0103, \u015fi cu merite deosebite fa\u0163\u0103 de noi: la 57 de ani (mul\u0163i ani \u00eenainte, drag\u0103 Leons!) a editat peste 30 de c\u0103r\u0163i de autor \u015fi \u00eenc\u0103 vreo 50 de volume de traduceri, din acestea din urm\u0103 circa 30 reprezent\u00e2nd crea\u0163ia unor scriitori de ai no\u015ftri, fie de la Chi\u015fin\u0103u, fie de la Bucure\u015fti sau din alte mari centre culturale rom\u00e2ne\u015fti. Dar Leons Briedis e leton&#8230; \u015fi mi-a r\u0103spuns, foarte cur\u00e2nd \u015fi, a\u015f zice, \u201eextrem de baltic\u201c. Chiar dac\u0103 nu am permisiunea sa, \u0163in s\u0103 reproduc mai jos un fragment din coresponden\u0163a noastr\u0103 \u2013 mai ales cu g\u00e2ndul la cititorii interesa\u0163i de raporturile literare rom\u00e2no-letone. Leons e un suflet prea bun ca s\u0103 se indispun\u0103 c\u0103 \u201el-am divulgat\u201c&#8230; sigur c\u0103 nu se va sup\u0103ra, pentru c\u0103 cine iube\u015fte Limba Rom\u00e2n\u0103 nu se va sup\u0103ra niciodat\u0103 pe ea!<br \/>\n\u201eVladule,<br \/>\nNici nu \u00ee\u0163i po\u0163i \u00eenchipui cum mi-e dor de tine \u015fi de Moldova, unde n-am fost de la anul 1992! Dar ce s\u0103 facem, a\u015fa-i via\u0163a&#8230;<br \/>\nM\u0103 bucur nespus de mult de ceea ce ai f\u0103cut \u015fi de ceea ce faci. E\u015fti bravo, ca totdeauna de c\u00e2nd te \u015ftiu.<br \/>\n\u015ei eu cu Maria \u015fM. Briede-Macovei, poet\u0103, traduc\u0103toare, so\u0163ia lui Leons \u2013 Vl. P.\u0163 ne str\u0103duim s\u0103 facem c\u00e2te ceva pentru cultura noastr\u0103&#8230; \u015fAcest \u201ec\u00e2te ceva\u201c este incomensurabil&#8230; ca \u015fi modestia, onestitatea \u015fi talentul lui Leons!\u0163 Sincer vorbind, nici la noi, \u00een Letonia, lucrurile nu merg peste tot bine \u2013 desigur, e altfel dec\u00e2t la voi, dar totuna perioada de tranzi\u0163ie spre luminoasa democra\u0163ie continu\u0103!&#8230; Totul este o lupt\u0103 \u015fi, uneori, noi ne sim\u0163im at\u00e2t de obosi\u0163i s\u0103 lupt\u0103m, s\u0103 lupt\u0103m, s\u0103 lupt\u0103m&#8230;<br \/>\nO s\u0103-\u0163i scriu mai \u00eencolo mai mult, acum \u00eens\u0103 vreau tare s\u0103-\u0163i spun mul\u0163umesc pentru articolul t\u0103u despre Nichita. \u00cei datorez un volum masiv \u015fi solid, \u015fi pe parcursul anilor am mai tradus vreo 50-70 de poezii noi, a\u015fa c\u0103 o carte nou\u0103 cu poezii de Nichita St\u0103nescu, la Riga, deja este gata. Probabil, \u00ee\u0163i aminte\u015fti c\u0103 regretatul Liviu Damian c\u00eendva a scris un poem numit Nichita \u00een Riga?<br \/>\n\u00cenc\u0103 o dat\u0103, mul\u0163umesc frumos c\u0103 tu e\u015fti cum e\u015fti, Vladule!<br \/>\nTe \u00eembr\u0103\u0163i\u015fez cu tot sufletul meu, Leons.<br \/>\nRiga, 26 Iunie 2007\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen amintirea lui Nichita St\u0103nescu, pentru prima oar\u0103 \u00een Basarabia! Vor mai fi exist\u00e2nd \u00eenc\u0103 destule persoane la Chi\u015fin\u0103u care \u0163in minte acea neobi\u015fnuit\u0103 lun\u0103 de octombrie 1976. Evenimente culturale de calitate, ferite de grosiere mesaje propagandistice, pe atunci erau pu\u0163ine: o premier\u0103 la Teatrul \u201eLuceaf\u0103rul\u201c, un spectacol al ansamblului \u201eJoc\u201c, un concert cu participarea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/impresii-basarabene-nimic-nu-este-altceva\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Impresii basarabene:  Nimic nu este altceva!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24494","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":990,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24494","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24494"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24494\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24495,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24494\/revisions\/24495"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24494"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24494"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24494"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}