Nicolae Manolescu atr\u0103gea recent aten\u0163ia asupra calendarului literar, cu anivers\u0103rile \u015fi comemor\u0103rile
\nde care adeseori, ca publici\u015fti rom\u00e2ni, cum zicea Caragiale, uit\u0103m sau pe care, pur \u015fi simplu, le neglij\u0103m ori le ignor\u0103m din diverse motive, inclusiv conjuncturale.
\nNu e prima dat\u0103 c\u00e2nd criticul \u015fi liderul breslei scriitorice\u015fti trece \u00een revist\u0103 spre luare aminte datele din calendarul literar, pe unele ilustr\u00e2ndu-le cu texte menite s\u0103 ne re\u00eemprosp\u0103teze memoria.
\nCitind cele trei editoriale pe aceast\u0103 tem\u0103 ale lui Nicolae Manolescu din Rom\u00e2nia literar\u0103, m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 \u00een acela\u015fi calendar se \u00eenscriu, a\u015f zice cu majuscule, \u015fi datele privind biografia unor importante opere, unele rodul mai multor genera\u0163ii, al unor construc\u0163ii ce au marcat istoria culturii noastre. Iar exemplul care mi-a venit \u00een minte este colec\u0163ia Biblioteca pentru to\u0163i, cea mai veche colec\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103 de literatur\u0103, \u015fi nu numai de literatur\u0103, \u015fi una dintre cele mai vechi din lume, de la \u00eentemeierea c\u0103reia s-au \u00eemplinit \u00een prim\u0103var\u0103 120 de ani. O aniversare dintre cele multe ce au trecut \u015fi trec neobservate. Ctitorul ei a fost, se \u015ftie, dar oare se mai \u015ftie?!, un t\u00e2n\u0103r intelectual de 27 de ani, Dumitru St\u0103ncescu, autorul, \u00eentre altele, al unui volum de \u201ebasme culese din popor\u201c, intitulat Cerbul de aur, reeditat \u00een 1984 \u00een chiar colec\u0163ia Biblioteca pentru to\u0163i a Editurii Minerva, una dintre marile edituri disp\u0103rute \u00een mla\u015ftina tranzi\u0163iei postdecembriste \u2013 o tranzi\u0163ie neab\u0103tut\u0103 spre analfabetismul de mas\u0103! \u2013, de c\u0103tre reputatul etnolog Iordan Datcu.
\n\u00cen 1885, c\u00e2nd a inaugurat ceea ce concepuse a fi \u201eun \u015fir de c\u0103rticele ieftine care vor alc\u0103tui \u00eencet-\u00eencet Biblioteca pentru to\u0163i\u201c, t\u00e2n\u0103rul Dumitru St\u0103ncescu, care era doctor \u00een \u015ftiin\u0163e sociale, titlu ob\u0163inut cu cinci ani \u00een urm\u0103 la Universitatea din Li\u00e8ge, publicase mai multe culegeri de basme, \u015fi debutase ca scriitor \u00een revista Literatorul cu o nuvel\u0103. Se bucura de aprecierea lui Alexandru Macedonski, Moses Gaster, G. Dem. Teodorescu, Laz\u0103r \u015e\u0103ineanu, Alexandru Vlahu\u0163\u0103 \u015fi a altor personalit\u0103\u0163i de frunte ale vremii. \u00cel preocupa \u00een mod deosebit problema facilit\u0103rii accesului la cultur\u0103, \u00een primul r\u00e2nd la cultura scris\u0103, a celor mul\u0163i cu posibilit\u0103\u0163i materiale reduse. Proiectul edific\u0103rii unei colec\u0163ii de c\u0103r\u0163i de literatur\u0103 cu un asemenea obiectiv a putut fi realizat datorit\u0103 unui editor inimos, Carol M\u00fcller, care \u015fi-a asumat riscul unei astfel de afaceri. Biblioteca pentru to\u0163i a debutat \u00eentr-o prim\u0103var\u0103 de acum 120 de ani cu Pove\u015fti alese de Andersen, \u00een traducerea lui Dumitru St\u0103ncescu \u00eensu\u015fi. Un debut ce s-a dovedit norocos, \u00eenc\u00e2t, \u00eentr-un timp extrem de scurt, mai ales c\u00e2nd e vorba de asemenea \u00eentreprinderi, s-a ajuns la o sut\u0103 de titluri, dar, cu tot succesul repurtat, dup\u0103 patru ani Carol M\u00fcller a dat faliment. Mai trist e c\u0103 tot atunci creatorul colec\u0163iei, Dumitru St\u0103ncescu, moare r\u0103pus de tuberculoz\u0103. Biblioteca pentru to\u0163i \u00ee\u015fi continu\u0103 \u00eens\u0103 drumul. Este preluat\u0103 de editorul Leon Alcalay \u015fi dob\u00e2nde\u015fte o mare popularitate \u015fi un prestigiu invidiabil. La 23 de ani de la lansare, \u00eenregistra o mie de numere. Dup\u0103 r\u0103zboi, \u00een 1920, moare \u015fi Leon Alcalay. \u00cencep\u00e2nd cu anul 1923, timp de dou\u0103 decenii, colec\u0163ia este coordonat\u0103 de cunoscutul gazetar Vasile Demetrius. Sub conducerea sa, ritmul apari\u0163iilor este mult mai alert, \u00eenc\u00e2t, \u00een 1936, num\u0103rul c\u0103r\u0163ilor editate \u00een populara colec\u0163ie era de 1.500. Evoc\u00e2nd acea perioad\u0103, Zigu Ornea, c\u0103ruia \u00eei datorez cele mai multe dintre datele pe care le consemnez aici, scria \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103, \u00een 1985, la aniversarea a nou\u0103 decenii de la inaugurarea faimoasei colec\u0163ii: \u201eAceste \u00abc\u0103rticele\u00bb ini\u0163iate de inimos-eroicul St\u0103ncescu au educat \u015fi instruit. Ele mi-au relevat scriitori \u015fi universuri de cugetare, mi-au luminat \u015fi maturizat june\u0163ea. Le p\u0103strez, de aceea, duioase sentimente de prietenie respectuoas\u0103. Am verificat adesea c\u0103 sentimentele mele sunt aidoma cu ale multor altora din genera\u0163ia mea \u015fi aceea mai v\u00e2rstnic\u0103\u201c. La \u00eemplinirea a 90 de ani de existen\u0163\u0103, BPT num\u0103ra 118.620.000 de exemplare.
\nNotez toate acestea, av\u00e2nd \u00een fa\u0163\u0103 c\u00e2teva zeci de voluma\u015fe din colec\u0163ia Biblioteca pentru to\u0163i, ap\u0103rute \u00eenainte de primul \u015fi de Al Doilea R\u0103zboi Mondial, ce au apar\u0163inut fostului profesor la Universitatea de Medicin\u0103 din Ia\u015fi, Gheorghe Zamfir, care le-a achizi\u0163ionat la o v\u00e2rst\u0103 fraged\u0103, pe c\u00e2nd era elev la Liceul \u201eRoman Vod\u0103\u201c din Roman. R\u0103sfoiesc cu o emo\u0163ie aparte c\u0103rticelele pe care elevul de aproape acum un veac \u015fi le-a luat \u00een proprietate, semn\u00e2ndu-le \u015fi dat\u00e2ndu-le con\u015ftiincios. \u00cen teancul de c\u0103rticele cu coper\u0163i c\u0103r\u0103mizii p\u0103strate de distinsul intelectual, se afl\u0103 scrieri celebre ca A\u015fa gr\u0103it-a Zarathustra de Nietzsche sau un volum de Jules Michelet (1798-1874), intitulat Romania, Roma, Pisa, ce se deschide cu un eseu despre Rom\u00e2nia. Este a patra edi\u0163ie, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a interesat \u015fi a fost solicitat. Marele istoric francez deschide parc\u0103 o fereastr\u0103 prin care este invitat s\u0103 priveasc\u0103 occidentalul nu o dat\u0103 arogant \u015fi mai ales ignorant: \u201e\u00cen Mun\u0163ii Carpa\u0163i \u015fi \u00een c\u00e2mpiile mari ce se \u00eentind \u00een partea dinspre miaz\u0103zi a acestor mun\u0163i, \u015fi \u00een partea dinspre miaz\u0103noapte a Dun\u0103rii, locuie\u015fte un popor care nu seam\u0103n\u0103 deloc cu celelalte popoare vecine. E \u00eenconjurat de na\u0163iuni slave \u015fi, cu toate acestea, vorbe\u015fte o limb\u0103 n\u0103scut\u0103 din latine\u015fte, ca \u015fi limba francez\u0103 ori italian\u0103; el \u00eensu\u015fi \u00ee\u015fi zice Rom\u00e2n \u015fi sus\u0163ine c\u0103 se trage din coloniile stabilite \u00een \u0163ar\u0103 pe vremea Imperiului roman. Popoare de apus, care de at\u00e2ta vreme, departe de barbarie, cultiva\u0163i artele \u015fi pacea, p\u0103stra\u0163i pururea amintire recunosc\u0103toare na\u0163iunilor de la r\u0103s\u0103rit care, cu toate c\u0103 au fost a\u015fezate la marginea Europei, v-au p\u0103zit de poporul t\u0103t\u0103resc, de armatele Turcilor \u015fi ale Ru\u015filor; nu uita\u0163i c\u0103 sunte\u0163i datori Ungariei, Poloniei \u015fi nenorocitei Rom\u00e2nii. Popoarele acestea au oprit adesea pe barbari \u015fi i-au obosit. Chiar c\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2mplat de au fost \u00eenvinse, tot v-au slujit, c\u0103ci au str\u0103g\u0103nit \u015fi z\u0103p\u0103cit pe vr\u0103jma\u015fii lui D-zeu. Cum s\u0103-i zic Rom\u00e2niei? Na\u0163iunea jertfit\u0103… Opt milioane de oameni, de oameni care vorbeau aceea\u015fi limb\u0103, de aceea\u015fi ras\u0103, una din na\u0163iunile mari ale lumii, treceau neb\u0103ga\u0163i \u00een seam\u0103! De ce? Aceasta e nenorocirea lor; b\u0103tu\u0163i de o mare furtunoas\u0103 de o sut\u0103 de popoare deosebite, schimb\u00e2nd mereu st\u0103p\u00e2nii, oboseau luarea aminte, turburau privirile cu mobilitatea lor aparent\u0103. Din ame\u0163eala aceasta, te ui\u0163i la istoria lor ca \u015fi c\u0103l\u0103torul, care st\u00e2nd jos pe marginea Dun\u0103rii \u015fi uit\u00e2ndu-se la mersul ei furtunos, ar vrea s\u0103-\u015fi a\u0163inteasc\u0103 ochii, s\u0103 prind\u0103, s\u0103 numere valul care se urc\u0103 mereu peste val; pe urm\u0103, obosit, descurajat, \u015fi-ar \u00eentoarce ochii pl\u00e2ng\u00e2ndu-se de munca-i zadarnic\u0103. Valul se schimb\u0103 necontenit, fundul nu se schimb\u0103. Rom\u00e2nia lui Traian a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 acum credincioas\u0103 sie\u015fi, neclintit\u0103 \u00een geniul ei primitiv. Poporul acesta, n\u0103scut ca s\u0103 sufere, a fost \u00eenzestrat de fire cu dou\u0103 lucruri care nu te las\u0103 s\u0103 pieri: r\u0103bdarea \u015fi ml\u0103dierea, ce te fac s\u0103 te ridici ori de c\u00e2te ori te \u00eendoie\u015fti. Nu-l pune\u0163i \u00een cump\u0103n\u0103 cu monumentele romane, cu c\u0103ile ve\u015fnice, care \u00eei br\u0103zdeaz\u0103 p\u0103m\u00e2ntul; mai bine s-ar potrivi cu rezisten\u0163a puternic\u0103 \u015fi ml\u0103dioas\u0103 a digurilor olandeze, de care se izbesc \u015fi se sparg valurile oceanului…\u201c. Un alt voluma\u015f, av\u00e2nd pre\u0163ul de 30 de bani, con\u0163ine romanul lui Victor Hugo \u2013 Cea din urm\u0103 zi a unui condamnat, \u00een traducerea lui Hora\u0163iu \u015fi Virgiliu Z.
\nPonderea cea mai mare o au scriitorii rom\u00e2ni. Dumbrava Ro\u015fie, poemul istoric al lui Vasile Alecsandri, este prefa\u0163at de I. Bianu. \u00centr-un alt volum, al 200-lea, ap\u0103rut \u00een 1908, sunt publicate cinci scrieri dramatice ale lui Alecsandri, sub titlul Teatru, \u00eentre care Barbu L\u0103utarul \u015fi Piatra din cas\u0103. De mare succes se va fi bucurat Scrisoarea pierdut\u0103 a lui Caragiale, flancat\u0103 de spumosul monolog
\n1 aprilie al aceluia\u015fi. Scrisorile c\u0103tre
\nV. Alecsandri ale lui Ion Ghica au fost editate \u00een mai multe volume, un fel de serial. Un regim similar le-au fost rezervat lui Anton Pann, Nicolae Filimon, Ion Creang\u0103, Caragiale, Nicolae Iorga. Una dintre devizele f\u0103uritorilor colec\u0163iei BPT \u2013 editori, culeg\u0103tori de basme \u015fi alte produc\u0163ii populare, traduc\u0103tori etc. \u2013 era aceasta: \u201eNu-\u015fi iube\u015fte \u0163ara cel care nu cite\u015fte limba ei \u015fi nu are dreptul la nici o demnitate printre noi\u201c.
\nDup\u0103 al Doilea R\u0103zboi Mondial, Biblioteca pentru to\u0163i \u015fi-a reluat cursul \u00eentrerupt de tragicele evenimente. Palmaresul ei era impresionant: 1.550 de numere \u00een zeci de milioane de exemplare. Dup\u0103 o perioad\u0103 de tranzi\u0163ie, tradi\u0163ia este \u00eennodat\u0103 cu adev\u0103rat \u00een 1960. C\u0103r\u0163ile cu sigla BPT apar acum s\u0103pt\u0103m\u00e2nal \u00eentr-o nou\u0103 \u015fi expresiv\u0103 grafic\u0103, cu prefe\u0163e \u015fi studii introductive semnate de reputa\u0163i critici \u015fi istorici literari, cu un aparat critic de o remarcabil\u0103 \u0163inut\u0103 filologic\u0103. A r\u0103mas \u015fi \u00een deceniile postbelice colec\u0163ia destinat\u0103 cititorilor cu venituri modeste. Tirajele sunt \u00eens\u0103 \u00een aceast\u0103 epoc\u0103 fabuloase, ele ating\u00e2nd o sut\u0103, dou\u0103 sau chiar trei sute de exemplare. A fi publicat ca scriitor \u00een BPT era semnul suprem al consacr\u0103rii. De biografia faimoasei colec\u0163ii se leag\u0103 nume prestigioase de editori ca Mihai \u015eora, Teodor V\u00e2rgolici, Aurel Martin sau Lucian Avramescu. \u00centr-un sfert de secol \u2013 1960-1985 \u2013 tirajul total al c\u0103r\u0163ilor din BPT a fost de 85.620.000 exemplare. Se citea masiv \u00een \u201eSiberia spiritului\u201c! Un paradox? Nicidecum. Un fenomen natural sus\u0163inut cu responsabilitate financiar \u015fi moral de stat. Nichita St\u0103nescu, citat \u015fi de Zigu Ornea, observa \u00een neasemuitul s\u0103u stil metaforic c\u0103 BPT \u201ea f\u0103cut s\u0103 ne par\u0103 h\u00e2rtia a fi de lumin\u0103. Ea face lumina s\u0103 poat\u0103 fi tip\u0103rit\u0103\u201c.
\nDin p\u0103cate, dup\u0103 1990 a disp\u0103rut \u015fi cea mai veche colec\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103 de literatur\u0103. Furia demol\u0103rilor, inclusiv \u00een spirit, din prostie sau din interese mai mult sau mai pu\u0163in obscure nu a ocolit-o. \u00cen haosul editorial de azi nu mai exist\u0103 nimic care s\u0103 duc\u0103 mai departe nobila tradi\u0163ie a Bibliotecii pentru to\u0163i. Dar, mai ales, nu mai exist\u0103 nimic care s\u0103-i egaleze prestigiul \u015fi popularitatea. O colec\u0163ie cu adev\u0103rat european\u0103. O \u201ecolec\u0163ie na\u0163ional\u0103 de cultur\u0103 universal\u0103\u201c, cum o caracteriza Nichita St\u0103nescu. C\u00e2t\u0103 dreptate avea Jules Michelet c\u00e2nd constata c\u0103 suntem o \u201ena\u0163iune jertfit\u0103\u201c, iar tr\u0103s\u0103turile care ne definesc sunt r\u0103bdarea \u015fi ml\u0103dierea! Ne-or fi ajutat ele s\u0103 supravie\u0163uim, dar important este \u015fi cum supravie\u0163uim! Se pare c\u0103 din ce \u00een ce mai ur\u00e2t.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nicolae Manolescu atr\u0103gea recent aten\u0163ia asupra calendarului literar, cu anivers\u0103rile \u015fi comemor\u0103rile de care adeseori, ca publici\u015fti rom\u00e2ni, cum zicea Caragiale, uit\u0103m sau pe care, pur \u015fi simplu, le neglij\u0103m ori le ignor\u0103m din diverse motive, inclusiv conjuncturale. Nu e prima dat\u0103 c\u00e2nd criticul \u015fi liderul breslei scriitorice\u015fti trece \u00een revist\u0103 spre luare aminte datele… Cite\u0219te mai mult »Biblioteca pentru to\u0163i \u2013 120<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24486","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1114,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24486","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24486"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24486\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24487,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24486\/revisions\/24487"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24486"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24486"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24486"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}