{"id":24481,"date":"2015-10-05T21:34:11","date_gmt":"2015-10-05T19:34:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24481"},"modified":"2015-10-05T21:34:11","modified_gmt":"2015-10-05T19:34:11","slug":"augustin-buzura-la-77-de-ani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/augustin-buzura-la-77-de-ani\/","title":{"rendered":"Augustin Buzura la 77 de ani"},"content":{"rendered":"<p>Ungurii \u00eenc\u0103 mai st\u0103p\u00e2neau Ardealul \u015fi rechizi\u0163iile se \u00eente\u0163iser\u0103, cam totul mergea pe front. \u00centr-o cas\u0103 din Berin\u0163a, un s\u0103tuc din Maramure\u015f, s-a \u00eenfiin\u0163at perceptorul. Nu era singur, \u00eel \u00eenso\u0163eau doi jandarmi maghiari. Veniser\u0103 s\u0103 mai ia c\u00e2te ceva. \u201eUn\u2019 \u0163i-e b\u0103rbatu\u2019 ?\u201c a \u00eentrebat-o unul pe gazd\u0103. Femeia a dat din umeri. Cum s\u0103 le spun\u0103 c\u0103 omul ei se ascunde \u00een codru, de team\u0103 s\u0103 nu-l ia la r\u0103zboi? C\u0103 pe rum\u00e2ni \u00eei trimiteau direct la deminare \u015fi acolo piereau cu nemiluita, s\u0103rmanii. De unde s\u0103 \u015ftie \u0163\u0103ranii s\u0103 dibuiasc\u0103 minele \u015fi s\u0103 cure\u0163e terenul \u00een calea trupe\u0163ilor? Lucrau cu m\u00e2inile goale \u015fi rar se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 scape vreunul \u00eentreg. Carne de tun, asta f\u0103cuser\u0103 ungurii din transilv\u0103nenii no\u015ftri prin\u015fi cu arcanu\u00b4 \u015fi du\u015fi la m\u0103celul mondial, \u00een solda veneticilor. \u201eCe ne dai azi, c\u0103 te-ai codit multi\u015for \u00een lunile din urm\u0103?\u201c s-a r\u0103stit insul cu d\u0103rile. \u201eNimic, vai capul meu, nu mai am nimic, p\u0103sui\u0163i-m\u0103, rogu-v\u0103, c\u0103-mi mor pruncii de foame!\u201c i-a luat cu bini\u015forul femeia. Zbirii s-au pref\u0103cut c\u0103 nu o aud \u015fi s-au b\u0103gat \u00een odaia lui Dumnezeu, aia preg\u0103tit\u0103 pentru oaspe\u0163i. Au aruncat o privire rea \u00een jur \u015fi au \u00eenceput s\u0103 str\u00e2ng\u0103 macate, scoar\u0163e, perne, ce le pica \u00een m\u00e2n\u0103. \u201eOpri\u0163i-v\u0103, cre\u015ftinilor, nu-mi goli\u0163i casa!\u201c i-a \u00eembiat iar\u0103\u015fi, cu vocea tremur\u00e2nd\u0103, datornica. Dar ei nu s-au oprit \u015fi atunci ea a \u00een\u015ff\u0103cat f\u0103c\u0103le\u0163ul din tind\u0103 \u015fi a t\u0103b\u0103r\u00e2t asupra lor, izbindu-i peste \u015fale cu putere dezl\u0103n\u0163uit\u0103. \u00cei lovea cu s\u0103lb\u0103ticie, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0163in\u0103 seama de nimic, n-o mai interesau consecin\u0163ele. Nici m\u0103car spaima cuib\u0103rit\u0103 deodat\u0103 \u00een ochii b\u0103ie\u0163elului aflat \u00een preajm\u0103. Fiul ei, Augustin Buzura&#8230; A\u015fa s-a \u00eent\u00e2mplat, odat\u0103, \u00een Rom\u00e2nia cotropit\u0103 de Horthy, mi-a povestit fostul b\u0103ie\u0163andru \u015fi cum s\u0103 ui\u0163i asemenea groz\u0103vii?<br \/>\n*<br \/>\n\u201eDe un singur lucru mi-a fost spaim\u0103 \u00een copil\u0103rie \u2013 de \u00eentunericul din timpul r\u0103zboiului. Ai mei cump\u0103raser\u0103 perdele de camuflaj, a\u015fa era ordinul, \u015fi casa se cufunda \u00eentr-o bezn\u0103 grea \u015fi primejdioas\u0103. Nu mai vedeam nimic \u015fi mi se p\u0103rea c\u0103 se apropie avioanele inamice \u00eenc\u0103rcate cu bombe. Doamne, cum mai d\u00e2rd\u00e2iam de fric\u0103 \u015fi cum mai imploram icoana de deasupra patului s\u0103 am\u00e2ne urgia ori s-o \u00eendrepte \u00een alt\u0103 parte! Voiam s\u0103 se fac\u0103 lumin\u0103, s\u0103 sparg geamurile \u015fi s\u0103 scot ferestrele din tocuri, s\u0103 nu mai fie nimic \u00eentre mine \u015fi cer&#8230; Acum, mi s-au acoperit ochii cu un fel de storuri, parc\u0103-s de camuflaj, ca alt\u0103dat\u0103, \u015fi abia mai disting siluetele dimprejur. Uneori a\u015ftept s\u0103 explodeze o bomb\u0103, amintirea r\u0103zbelului nu m-a p\u0103r\u0103sit niciodat\u0103. \u015ei nu m\u0103 va ocoli vreodat\u0103, \u015ftiu, am \u00een urechi huruitul mor\u0163ii&#8230;\u201c<br \/>\nAugustin Buzura \u00ee\u015fi \u00eencheie tulbur\u0103toarea dest\u0103inuire \u015fi clipe\u015fte calm, \u00eemp\u0103cat cu lumea \u015fi cu propriul destin.<br \/>\n*<br \/>\n\u00cen tinere\u0163e, prozatorul ardelean c\u0103uta compania spiritelor \u00eenalte, era la v\u00e2rsta \u00een care visa s\u0103 ajung\u0103 om mare. \u201eCel mai mult \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 stau \u00een preajma lui Lucian Blaga\u201c, \u00eemi zice. \u201eDar mie \u00eemi p\u0103rea un om taciturn\u201c, m\u0103 ar\u0103t curios. \u201eA\u015fa e, nu scotea o vorb\u0103, dar tocmai asta \u00eemi pl\u0103cea, s\u0103 ascult t\u0103cerea lui Blaga&#8230;\u201c<br \/>\n*<br \/>\nMai t\u00e2rziu, la maturitate, autorul Orgolii-lor m\u0103rturisea, prin gura unui personaj \u2013 Cristian \u2013, c\u0103 \u201e\u00cemi displac profund laudele. Au ajuns ca banii devaloriza\u0163i. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd vorbele-\u015fi vor rec\u0103p\u0103ta sensul, prefer \u00eenjur\u0103turile&#8230;\u201c. Ei bine, vremea \u00eenjur\u0103turilor a venit \u015fi nu se d\u0103 deloc plecat\u0103. P\u00e2n\u0103 ce \u201evorbele-\u015fi vor rec\u0103p\u0103ta sensul\u201c, e cale lung\u0103 \u015fi anevoioas\u0103, vindecarea dureaz\u0103.<br \/>\n*<br \/>\nDin epoca laudei a r\u0103s\u0103rit epoca \u00eenjur\u0103turii, ce mai accident socio-politic ! \u015ei cic\u0103 \u201eTumorile nu pot cre\u015fte pe tumori\u201c(1)&#8230; Aiurea! Am uitat s\u0103-l \u00eentreb pe mai v\u00e2rstnicul meu prieten dac\u0103 nu cumva \u015fi-a revizuit teoria tumorii. Nu de alta, dar a tr\u0103it din plin zodia cancerului. \u015ei nu o dat\u0103, din nefericire&#8230;<br \/>\n*<br \/>\nAltminteri, \u201eOamenii mari \u015fi pro\u015ftii au o singur\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 comun\u0103: egoismul\u201c(2). Mie mi-a trebuit un noian de ani ca s\u0103 pricep asta. Eram \u00eentr-at\u00e2t de prost \u00eenc\u00e2t nu-mi d\u0103deam seama c\u00e2t sunt de egoist. Nici acum, de\u015fi m-am \u00een\u0163elep\u0163it \u00eentruc\u00e2tva, nu mi-am pierdut egoismul. Dimpotriv\u0103. L-a exacerbat orgoliul.<br \/>\n*<br \/>\nCopilul din Berin\u0163a a crescut, travers\u00e2nd un r\u0103zboi mondial, un regim comunist \u015fi dou\u0103 decenii \u015fi jum\u0103tate de turpitudine capitalist\u0103. \u00cen r\u0103stimpul acesta, el a scris o mul\u0163ime de c\u0103r\u0163i, devenind unul dintre marii romancieri ai na\u0163iei. Acum \u00eempline\u015fte 77 de ani, \u00een toamna roadelor coapte. Roade din care m\u0103 \u00eenfrupt cu l\u0103comie \u00een clipele de cl\u0103tinare sau de reverie.<br \/>\nLa multi ani \u015fi lumin\u0103!<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<blockquote><p>(1) Orgolii<br \/>\n(2) Idem<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ungurii \u00eenc\u0103 mai st\u0103p\u00e2neau Ardealul \u015fi rechizi\u0163iile se \u00eente\u0163iser\u0103, cam totul mergea pe front. \u00centr-o cas\u0103 din Berin\u0163a, un s\u0103tuc din Maramure\u015f, s-a \u00eenfiin\u0163at perceptorul. Nu era singur, \u00eel \u00eenso\u0163eau doi jandarmi maghiari. Veniser\u0103 s\u0103 mai ia c\u00e2te ceva. \u201eUn\u2019 \u0163i-e b\u0103rbatu\u2019 ?\u201c a \u00eentrebat-o unul pe gazd\u0103. Femeia a dat din umeri. Cum s\u0103&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/augustin-buzura-la-77-de-ani\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Augustin Buzura la 77 de ani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24481","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":737,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24481","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24481"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24481\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24482,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24481\/revisions\/24482"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24481"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24481"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24481"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}