{"id":24478,"date":"2015-10-05T21:32:00","date_gmt":"2015-10-05T19:32:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24478"},"modified":"2015-10-05T21:33:05","modified_gmt":"2015-10-05T19:33:05","slug":"fetele-tacerii-romanul-constiintei-revoltate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fetele-tacerii-romanul-constiintei-revoltate\/","title":{"rendered":"Fe\u0163ele t\u0103cerii. Romanul con\u015ftiin\u0163ei revoltate"},"content":{"rendered":"

\u00centr-un dosar Tel Quel despre disiden\u0163\u0103 \u015fi, \u00een particular, despre disiden\u0163a literar\u0103 din Europa de Est de dup\u0103 instalarea Cortinei de Fier, dosar coordonat spre sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201970 de Julia Kristeva <\/strong><\/em>\u015fi de Guy Scarpetta (1), Georges Nivat define\u015fte scriitura disident\u0103 \u00een termeni de \u201eprovocare\u201c \u2013 estetic\u0103 \u015fi politic\u0103 deopotriv\u0103 \u2013 a unui discurs dominant, de \u201etransgresiune sub toate aspectele\u201c, de for\u0163are a limitelor de expresie \u00eentr-un context \u00een care excesele unui discurs ideologizant, prolifer\u00e2nd malign, sunt dublate de un \u201eexces de mutism\u201c, de \u201et\u0103cerea prizonierilor pu\u015fi \u00een liberate\u201c.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Scriitorul disident ar fi, dup\u0103 Nivat, un dostoievskian \u201escriitor al subteranei\u201c ce descoper\u0103 expresia just\u0103 \u00een sondarea unei interiorit\u0103\u0163i bulversate, dar deschise regener\u0103rii; la nivelul scriiturii, el s-ar opune \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 falsului iconoclasm al unui avangardism revolut \u015fi schematismului dezolant al unui \u201erealism\u201c aservit ideologic. Scriitura disident\u0103 nu este, astfel, nici \u201erealist\u0103\u201c, nici experimental\u0103 (sau, \u00een fine, nu \u00eentr-un sens exclusivist-dogmatic), miza, \u201eprovocarea\u201c sa ar fi \u201erestaurarea adev\u0103rului\u00a0 \u00eempotriva unui \u00abrealism socialist\u00bb ce degradase limbajul p\u00e2n\u0103 la tram\u0103\u201c \u015fi reg\u0103sirea unui \u201esens al vorbirii umane\u201c.
\nRecitesc romanul din 1974 al lui Augustin Buzura, Fe\u0163ele t\u0103cerii, construit autoreferen\u0163ial pe o obsesie a redefinirii mizelor literaturii \u00eentr-un regim totalitar, \u015fi reg\u0103sesc aici, pe alocuri \u00eentr-o frapant\u0103 convergen\u0163\u0103 semantic\u0103, reflec\u0163ii, considera\u0163ii precum acelea rezumate mai sus \u015fi formulate cam \u00een aceea\u015fi epoc\u0103, numai c\u0103 \u2013 s\u0103 nu pierdem din vedere acest detaliu \u2013 \u00eentr-o lume liber\u0103, unde chestionarea e\u015fecului (implicit intelectual al) st\u00e2ngii nu mai risca, deja de vreo dou\u0103 decenii, s\u0103 incomodeze (a\u015fa cum incomodase, de pild\u0103, la \u00eenceputul anilor \u201950, \u201edezangajarea\u201c Omului revoltat al lui Camus). Augustin Buzura scria lucruri asem\u0103n\u0103toare \u00een Rom\u00e2nia comunist\u0103, \u00eentr-o lume \u00eenchis\u0103 \u2013 \u00eenchidere tot mai evident\u0103 dup\u0103 Tezele din iulie 1971 \u2013 \u00een care, desigur, problematica disiden\u0163ei, a opozi\u0163iei, contesta\u0163iei, revoltei nu putea fi dec\u00e2t tabu. Doar dintr-o perspectiv\u0103 occidental\u0103 disiden\u0163a intelectualilor est-europeni putea deveni \u2013 cum avertiza \u00een 1978 Guy Scarpetta, \u00een num\u0103rul amintit din Tel Quel \u2013 \u201eo tem\u0103 anodin\u0103, banalizat\u0103, alibiul unui nou conformism intelectual sau argument pentru derizorii jocuri electorale\u201c. \u00cen Est, departe de a fi ajuns, \u00een acel moment, un moft academic, o asemenea problematic\u0103 era, dimpotriv\u0103, nu numai de o nelini\u015ftitoare actualitate, ci aproape imposibil de dezb\u0103tut \u00een spa\u0163iul public. \u00cen Rom\u00e2nia lui Ceau\u015fescu mai mult dec\u00e2t \u00een alte \u0163\u0103ri estice. \u015ei totu\u015fi, \u00eentr-o form\u0103 sau alta, cu inevitabile contorsiuni, prin subtilit\u0103\u0163i strategice \u015fi negocieri (nu u\u015for de dus \u015fi nu lipsite de riscuri, cum am fi ast\u0103zi tenta\u0163i s\u0103 credem), o atare problematic\u0103 \u015fi-a putut face loc \u00een acei ani \u00een con\u015ftiin\u0163a public\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 tocmai prin intermediul literaturii \u2013 sau m\u0103car prin anumite enclave ale acesteia. Din dosarul tel quel-ist dedicat disiden\u0163ei literare estice \u2013 cu o insisten\u0163\u0103 special\u0103 pe cazul rus, c\u0103ruia i se adaug\u0103 exemple ce-i vizeaz\u0103 pe cehi, polonezi, unguri \u2013 lipse\u015fte, previzibil, orice referire la literatura rom\u00e2n\u0103. Aceasta pentru c\u0103, ar argumenta tran\u015fant unii, \u00een Rom\u00e2nia comunist\u0103 nu a existat o literatur\u0103 a disiden\u0163ei, a contesta\u0163iei \u015f.a.m.d. Nu au existat, eventual, dec\u00e2t c\u00e2teva excep\u0163ii \u2013 asupra c\u0103rora, sigur, nu exist\u0103 un consens (li se recunoa\u015fte, cu amendamente, condi\u0163ia de autori \u201enealinia\u0163i\u201c unor Marin Preda, Augustin Buzura, Dumitru \u0162epeneag; Paul Goma ilustr\u00e2nd o situa\u0163ie special\u0103); probabil c\u0103, luate \u00eentr-o accep\u0163iune forte, \u015fi no\u0163iunile de \u201edisiden\u0163\u0103\u201c \u015fi de \u201escriitor disident\u201c \u2013 \u00eempreun\u0103 cu presupozi\u0163ia conform c\u0103reia dimensiunea contestatar\u0103 a unei scriituri ar trebui s\u0103 aib\u0103 ca pandant \u015fi un gest clar de delimitare, opozi\u0163ie, contesta\u0163ie asumat, la scen\u0103 deschis\u0103, de scriitorul \u00eensu\u015fi \u2013 fac dificil\u0103 o discu\u0163ie pe aceast\u0103 tem\u0103. \u00cen orice caz, gesturile de \u201edisiden\u0163\u0103\u201c ori de opozi\u0163ie fa\u0163\u0103 de un regim, fa\u0163\u0103 de un sistem\/discurs dominant sunt, \u00een orice context, prin firea lucrurilor, situa\u0163ii de excep\u0163ie; devenite regul\u0103, ele ar deveni, \u00een mod logic, establishment. Or, pe aceast\u0103 linie, sunt, oare, exemplele de \u201edisiden\u0163\u0103\u201c literar-politic\u0103 din alte \u0163\u0103ri est-europene, spre deosebire de cazul rom\u00e2nesc, mai mult dec\u00e2t \u201eexcep\u0163ii\u201c \u00een contextul politic \u015fi literar ce le este specific?! \u00centrebarea nu e deloc retoric\u0103; \u015fi ar merita s\u0103 fac\u0103 obiectul unei dezbateri mai largi.
\n\u00centr-o prefa\u0163\u0103 (C\u0103l\u0103torie la r\u0103d\u0103cinile r\u0103ului) la o edi\u0163ie din 2011 a Fe\u0163elor t\u0103cerii (2), Mircea Iorgulescu descifreaz\u0103 \u00een romanul lui Augustin Buzura o \u201ec\u0103utare a omului revoltat\u201c, trama unei nara\u0163iuni \u201edespre posibilitatea sau imposibilitatea revoltei \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc\u201c. Dac\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103 este sau nu compatibil\u0103 cu ideea de \u201erevolt\u0103\u201c \u2013 estetic\u0103, politic\u0103, metafizic\u0103 \u015f.a.m.d. \u2013 e o interoga\u0163ie pe care criticul a formulat-o \u00een mai multe r\u00e2nduri, din p\u0103cate f\u0103r\u0103 a o dezvolta. Nici cu aceast\u0103 ocazie nu aprofundeaz\u0103 chestiunea, \u00eens\u0103 sugestia sa este mai mult dec\u00e2t pertinent\u0103. Acela\u015fi Mircea Iorgulescu noteaz\u0103 \u00een alt\u0103 parte (3) c\u0103 \u201eFe\u0163ele t\u0103cerii este unul dintre acele c\u00e2teva romane mitice ale literaturii rom\u00e2ne postbelice\u201c. A-l citi, ast\u0103zi, pe Augustin Buzura ca pe un scriitor contestatar \u2013 poate cel mai neechivoc prozator al protestului etic \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 din intervalul 1965-1989 \u2013 ar fi o atitudine pe c\u00e2t de lucid\u0103, de fireasc\u0103, de deta\u015fat\u0103 de poncifele ideologice ale ultimelor dou\u0103 decenii (\u00een care, de obicei, am privit \u00eenapoi cu necenzurat\u0103 m\u00e2nie…), pe at\u00e2t de contrariant\u0103 din unghiul adep\u0163ilor unui revizionism radical, al celor care \u00eemping rezervele fa\u0163\u0103 de paradigma literar\u0103 a anilor \u201960-\u201970 \u015fi fa\u0163\u0103 de autorii care o ilustreaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la acuza de pactizare cu \u201eliteratura oficial\u0103\u201c \u015fi cu ideologia subiacent\u0103.
\nA f\u0103cut carier\u0103 \u00een ultimul sfert de secol o sintagm\u0103 precum \u201ecuraj cu voie de la poli\u0163ie\u201c folosit\u0103 \u2013 aproape reflex \u2013 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu prozatorii din genera\u0163ia lui Augustin Buzura, care \u2013 pretind cei ce \u00eei contest\u0103 cu argumentele \u201e(est)etice\u201c ale unui anticomunism post factum \u2013 ar fi descris anumite realit\u0103\u0163i neconvenabile ale societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti de dup\u0103 Al Doilea R\u0103zboi Mondial doar pentru c\u0103 (\u015fi \u00een m\u0103sura \u00een care) aceast\u0103 abatere de la linia oficial\u0103 le-ar fi fost \u00eeng\u0103duit\u0103 strategic de Sistem. Insistent vehiculat\u0103 \u00een publicistica postdecembrist\u0103 \u015fi preluat\u0103 necritic de la o promo\u0163ie de comentatori la alta \u2013 dinspre \u201eoptzeci\u015fti\u201c spre \u201enou\u0103zeci\u015fti\u201c \u015fi \u201edou\u0103mii\u015fti\u201c (eu \u00eens\u0103mi m-am \u00eenscris c\u00e2ndva, din p\u0103cate, \u00een aceast\u0103 serie…) \u2013, o atare ipotez\u0103 \u015fi-a f\u0103cut loc \u00een discursul \u201eoficial\u201c de ast\u0103zi, propagat inclusiv de sistemul universitar, prejudecata instituindu-se, autoritar, ca judecat\u0103 obiectiv\u0103, repetat\u0103 uneori \u00een absen\u0163a unor minimale referin\u0163e concrete, \u00een absen\u0163a unei analize aplicate a textelor \u015fi contextelor deopotriv\u0103. O autentic\u0103 \u201erevizuire\u201c a literaturii rom\u00e2ne postbelice s-ar fi cuvenit s\u0103 \u00eenceap\u0103, dup\u0103 1989, printr-o relectur\u0103 onest\u0103, f\u0103r\u0103 parti pris-uri ideologice de un semn sau de altul. Timp de dou\u0103 decenii, lucrul acesta nu a fost posibil. A venit \u00eens\u0103 momentul ca, eliber\u00e2ndu-ne \u00een sf\u00e2r\u015fit de \u00eenc\u0103rc\u0103tura emo\u0163ional\u0103 a confrunt\u0103rilor ce au segregat lumea literar\u0103\/cultural\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 postdecembrist\u0103, s\u0103 revizuim chiar no\u0163iunea de \u201erevizuire\u201c cu care s-a operat din 1989 p\u00e2n\u0103 azi (nesfiindu-ne s\u0103 supunem acestui examen judec\u0103\u0163ile revizioni\u015ftilor din anii \u201990 \u015fi 2000), s\u0103 d\u0103m no\u0163iunii cu pricina un sens mai pu\u0163in belicos. Dac\u0103, astfel, a revizui \u00eenseamn\u0103 a revizita, a reciti c\u0103r\u0163ile unei epoci dintr-o perspectiv\u0103 pe care, inevitabil, timpul a schimbat-o \u015fi dac\u0103 a reevalua nu presupune, \u00een mod aprioric, un sens negativ \u015fi un gest negator, atunci \u2013 revizuindu-mi eu \u00eens\u0103mi ni\u015fte (pre)judec\u0103\u0163i mai vechi \u2013, pornesc f\u0103r\u0103 ezitare pe acest drum, \u00eentr-o incursiune cu scop recuperator. \u201eAdev\u0103rul de azi trebuie rostit azi\u201c, crede unul dintre protagoni\u015ftii din Fe\u0163ele t\u0103cerii \u2013 Dan Toma, \u201eziarist, maestru emerit \u00een cuvinte \u00eencruci\u015fate\u201c, cum se prezint\u0103 autoironic (\u015fi tot el se \u00eentreab\u0103: \u201eEu (…) spun oare adev\u0103rul care \u00eei intereseaz\u0103 pe to\u0163i, adev\u0103rul tuturor, definesc eu maladia sau numai unele mici simptome?\u201c). Reu\u015fe\u015fte personajul s\u0103-\u015fi pun\u0103 propria via\u0163\u0103 \u00een acord cu aceast\u0103 deviz\u0103? \u015ei, mai departe, scriind romanul c\u0103ut\u0103rilor existen\u0163iale \u015fi al revoltelor acestui Dan Toma \u2013 dilematic \u015fi antidogmatic p\u00e2n\u0103 la dramatism \u2013, roste\u015fte Augustin Buzura la timp adev\u0103rul despre epoca sa? Este, \u00een 1974, actual, contondent, incomod acest roman despre nebuloasele \u201eobsedantului deceniu\u201c? O \u00eentrebare \u00een acest sens formula, \u00eentr-un articol din 2012 despre Fe\u0163ele t\u0103cerii, \u015fi Daniel Cristea-Enache (4), coment\u00e2nd \u00een marginea unor m\u0103rturisiri ale romancierului din postfa\u0163a la edi\u0163ia din 2011 a romanului (5). Cu deosebirea c\u0103, \u00een cazul dat, \u00eentrebarea \u00ee\u015fi con\u0163inea, destul de tran\u015fant, \u015fi r\u0103spunsul: \u201eDe ce ar fi fost \u00abcea mai mare nevoie\u00bb \u00een 1974 de un roman travers\u00e2nd epic drama colectiviz\u0103rii, proces imediat consecutiv instal\u0103rii comunismului \u00een Rom\u00e2nia, declan\u015fat \u00een 1949? Dac\u0103 Fe\u0163ele t\u0103cerii a ie\u015fit nu dintr-o obsesie creatoare a scriitorului (varianta cu care lucrez), ci, a\u015fa cum sus\u0163ine Augustin Buzura \u00een 2011, pentru a striga \u00ab\u00eentreb\u0103rile oamenilor de r\u00e2nd\u00bb, este relativ curios defazajul dintre drama \u0163\u0103ranului deposedat de p\u0103m\u00e2nt \u015fi momentul fix\u0103rii ei pe h\u00e2rtie. (…) Teza necesit\u0103\u0163ii dictate de \u00ab\u00eentreb\u0103rile oamenilor de r\u00e2nd\u00bb, de \u00abdurerile \u015fi umilin\u0163ele lumii \u00een care tr\u0103iam\u00bb (…) e greu de sus\u0163inut \u00een cazul unui roman ap\u0103rut la exact un sfert de secol de la demararea colectiviz\u0103rii, dup\u0103 ce aceast\u0103 experien\u0163\u0103 epic\u0103 a travers\u0103rii dramei \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti fusese deja f\u0103cut\u0103 (…) \u015fi \u00een contextul (sociopolitic) \u00een care Nicolae Ceau\u015fescu \u00ee\u015fi consolidase regimul \u015fi, dup\u0103 modelul Hru\u015fciov post-Stalin, demasca abuzurile regimului Gheorghiu-Dej\u201c (Daniel Cristea-Enache, \u201eFe\u0163ele t\u0103cerii\u201c. Strategii epice, I-II, \u00een Observator cultural, nr. 654 \u015fi 655, decembrie 2012). Deliberat sau nu, comentatorul (care \u00een\u0163elege \u00eentr-un mod curios de restrictiv no\u0163iunile de \u201eprezent\u201c \u015fi de \u201etrecut\u201c) ignor\u0103 contextul; \u015fi aceasta \u00een condi\u0163iile \u00een care scoate \u00een fa\u0163\u0103 ca pe un argument forte chiar \u201econtextul\u201c (literar \u015fi politic)… De la mijlocul anilor \u201950, c\u00e2nd are loc tragedia reconstituit\u0103 \u00een paginile acestui roman, p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputul anilor \u201970, c\u00e2nd personajul-narator \u2013 matur acum, adolescent \u00een anii colectiviz\u0103rii \u2013 \u00ee\u015fi ia libertatea de a excava, f\u0103r\u0103 indica\u0163ii de undeva \u201ede sus\u201c, \u00een pliurile unei memorii foarte recente \u015fi foarte dureroase, nu s-a scurs mai mult de un deceniu \u015fi ceva. Iar evenimentele, r\u0103mase \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 nel\u0103murite at\u00e2t la nivelul discursului oficial, c\u00e2t \u015fi la acela al rela\u0163iilor cotidiene dintre oameni, n-au devenit, \u00een acest interval, c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in inactuale \u015fi, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, n-au fost detabuizate \u2013 cum las\u0103 a se \u00een\u0163elege autorul frazelor mai \u00eenainte citate. Exilate \u00een spatele unor eufemisme precum \u201es-au f\u0103cut \u015fi gre\u015feli\u201c \u2013 prin care, \u00een noua etap\u0103 a comunismului rom\u00e2nesc post-Dej, este eufemizat\u0103 o epoc\u0103 foarte complicat\u0103 \u2013, realit\u0103\u0163ile anilor \u201950 nu puteau fi aduse \u00een discu\u0163ie \u015fi disecate public altfel dec\u00e2t aluziv, cu infinite ocoluri \u015fi \u00eenv\u0103luiri, \u00een ciuda oric\u0103ror semne ale \u201edestinderii\u201c. Or, \u00een 1974 (\u015fi \u00eentr-un moment c\u00e2nd se sim\u0163ea amenin\u0163area unei noi \u201e\u00eenchideri\u201c dogmatice), a scrie \u00een modul cel mai limpede cu putin\u0163\u0103, deloc parabolic, deloc eufemistic \u015fi, desigur, deloc \u201epe linie\u201c despre abuzurile colectiviz\u0103rii, despre arest\u0103rile anilor \u201950, despre partizanii anticomuni\u015fti \u201edin mun\u0163i\u201c ori despre de\u0163inu\u0163ii politici nu era un eveniment de fiecare zi. A sugera, de aceea, c\u0103 problematica \u015fi subiectul Fe\u0163elor t\u0103cerii s-ar fi \u00eenscris, la apari\u0163ia c\u0103r\u0163ii, \u00eentr-un orizont de a\u015fteptare deja previzibil \u015fi totodat\u0103 \u00eentr-o logic\u0103 a discretului compromis cu establishment-ul cultural \u015fi politic \u00een privin\u0163a a ceea ce se putea spune f\u0103r\u0103 riscuri \u00eenseamn\u0103 a decontextualiza flagrant, \u00eentr-un mod c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in inocent.
\nDestinul, \u00een epoc\u0103, al acestui roman \u2013 care a avut, e adev\u0103rat, succes de critic\u0103 \u015fi a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, dar a circulat la limita confiden\u0163ialit\u0103\u0163ii \u015fi \u00eentr-un tiraj mult redus \u00een raport cu alte romane din aceea\u015fi perioad\u0103 (6.000 de exemplare \u2013 epuizate \u00een numai c\u00e2teva zile), nefiind reeditat niciodat\u0103 \u00eenainte de c\u0103derea comunismului \u2013 nu este, sub nici un aspect, destinul unei c\u0103r\u0163i privilegiate la nivel oficial, ci acela al unei \u201ecarantine neinstitu\u0163ionalizate \u015fi nerecunoscute ca atare\u201c (potrivit unei adecvate expresii a lui Mircea Iorgulescu din prefa\u0163a la edi\u0163ia ap\u0103rut\u0103 \u00een 2011). De altfel, \u00een 1974, Augustin Buzura dob\u00e2ndise deja nu numai renumele unui prozator cu anvergur\u0103, dar \u015fi pe acela al unui scriitor deloc \u201ecomod\u201c pentru ap\u0103r\u0103torii adev\u0103rurilor oficiale. Absen\u0163ii (1970) \u2013 roman-experiment \u015fi roman politic, \u0163intind, pe ambele dimensiuni, la for\u0163area unor limite (ale scriiturii, ca \u015fi ale recept\u0103rii momentului), explorare numai p\u00e2n\u0103 la un punct parabolic\u0103 a angoaselor \u015fi nevrozei totalitare \u2013 ajunsese, la numai un an de la apari\u0163ie, s\u0103 figureze pe o list\u0103 neagr\u0103 a c\u0103r\u0163ilor supuse unui regim de interdic\u0163ie. De la cele dint\u00e2i romane, Absen\u0163ii \u015fi Fe\u0163ele t\u0103cerii (precedate de dou\u0103 volume de nuvele cvasiexisten\u0163ialiste \u015fi psihologizante, pe al c\u0103ror fundal se deta\u015feaz\u0103 figura inadaptatului \u201erevoltat\u201c: Capul Bunei Speran\u0163e, 1963, \u015fi De ce zboar\u0103 vulturul?, 1966), autorul se fixeaz\u0103 \u00eentr-o paradigm\u0103 a protestului \u2013 tematizat explicit \u015fi, totodat\u0103, infiltrat freatic \u00een p\u00e2nza subteran\u0103 a c\u0103r\u0163ilor. Aceste c\u0103r\u0163i au o construc\u0163ie laborioas\u0103, cu solid\u0103 arhitectur\u0103 \u015fi cu problematic\u0103 etic\u0103, \u00eentruc\u00e2tva \u00een linia prozei ardelene\u015fti \u015fi b\u0103n\u0103\u0163ene (de la Slavici la Ag\u00e2rbiceanu \u015fi Rebreanu), cu ecouri dostoievskiene, \u201elinie\u201c complicat\u0103 \u00eens\u0103 de achizi\u0163ii ale prozei moderne \u2013 de sondarea unei interiorit\u0103\u0163i bulversate, aluvionare pe mari por\u0163iuni, de incursiunea pe teritoriul politicului sau de implicita interogare a limitelor limbajului prozastic.
\nRomane politice \u015fi romane ale con\u015ftiin\u0163ei, av\u00e2nd afinit\u0103\u0163i cu proza unui Malraux \u015fi, acolo unde alunec\u0103 spre parabol\u0103, cu aceea a unui Camus sau a unui Sartre, Absen\u0163ii (1970), Fe\u0163ele t\u0103cerii (1974), Orgolii (1977), Vocile nop\u0163ii (1980), Refugii (1984) \u015fi Drumul cenu\u015fii (1988) configureaz\u0103 \u2013 \u00eentr-un mediu literar ale c\u0103rui alambicate mecanisme de func\u0163ionare r\u0103m\u00e2n de analizat \u015fi \u00een care autocenzura supline\u015fte adesea eficient eclipsele de aten\u0163ie ale cenzurii propriu-zise \u2013, aceste c\u0103r\u0163i configureaz\u0103, deci, un spa\u0163iu al interoga\u0163iei etice nu tocmai concesive, transcrise neechivoc, dar \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, netezist. (Re)citite azi, ele nu dateaz\u0103 \u2013 contrar presupozi\u0163iei at\u00e2t de des reluate, dup\u0103 1989, de criticii gr\u0103bit-revizioni\u015fti \u2013, pentru c\u0103 dimensiunea lor subversiv-contestatar\u0103 nu se sprijin\u0103 pe \u00eenlocuirea unei teze realist-socialiste cu o tez\u0103 aluziv-anticomunist\u0103 (ce s-ar fi dovedit la fel de dezastruoas\u0103 literar ca \u015fi cea dint\u00e2i). Despre dramele colectiviz\u0103rii sau despre arest\u0103rile politice, despre greva din 1977 a minerilor, despre alienarea ce mineaz\u0103 din temelii o societate totalitar\u0103, neocolind niciunul dintre mediile sociale, de la acela al muncitorimii abrutizate din uzina socialist\u0103 p\u00e2n\u0103 la cel al unei intelectualit\u0103\u0163i \u00een deriv\u0103, Augustin Buzura nu a scris post factum, dup\u0103 c\u0103derea comunismului. \u015ei nu a scris oricum. Proz\u0103 a implic\u0103rii etice, p\u0103str\u00e2ndu-\u015fi actualitatea \u00eentr-o lume \u00een care manifestarea unor simptome posttraumatice amenin\u0163\u0103 s\u0103 se prelungeasc\u0103 mult dup\u0103 pr\u0103bu\u015firea comunismului \u015fi \u00een care trecutul din ce \u00een ce mai pu\u0163in recent continu\u0103 s\u0103 fie obiect de controvers\u0103, proza acestui autor rezist\u0103 nu doar ca vehicul al unui mesaj protestatar \u015fi ca document al unei epoci, dar \u015fi prin sine \u00eens\u0103\u015fi, prin literaritatea sa, prin spa\u0163iul simbolic pe care \u00eel structureaz\u0103, pregnant dincolo de orice context.
\nRoman politic, mai degrab\u0103 tranzitiv \u015fi angajat dec\u00e2t parabolic \u2013 greu de plasat, de aceea, \u00een suita romanului politic sud-american, \u00een vog\u0103 la acea dat\u0103 \u2013, Fe\u0163ele t\u0103cerii intereseaz\u0103 at\u00e2t prin dezbaterea moral\u0103 pe care, pornind de la un subiect de actualitate, o pune \u00een scen\u0103, c\u00e2t \u015fi prin deschiderea c\u0103tre o reflec\u0163ie mai general\u0103 asupra fatalei singur\u0103t\u0103\u0163i a omului modern \u015fi asupra unui R\u0103u constitutiv lumii contemporane. Acest R\u0103u, extins progresiv la scara unei societ\u0103\u0163i \u015fi a unei istorii, se na\u015fte din dificultatea individului de a intra \u00een rezonan\u0163\u0103 cu o alteritate perceput\u0103 ca \u00eentruchipare a infernului. Obturarea unor canale de comunicare, malentendu-urile de tot felul, o capacitate redus\u0103 de empatie \u00eel transform\u0103 pe Cel\u0103lalt \u00een Du\u015fmanul generic. Nara\u0163iune politic\u0103, la un prim nivel, romanul lui Augustin Buzura coboar\u0103 spre cauzele mai profunde ale r\u0103ului social: spre metafizic. Descifr\u00e2nd, prin medierea eroului s\u0103u, Dan Toma, subtextul adversit\u0103\u0163ii dintre activistul comunist Gheorghe Radu, agent al colectiviz\u0103rii, \u015fi familia de chiaburi a M\u0103gurenilor, autorul trece dincolo de orice fel de cli\u015feu al conflictului de clas\u0103, ajung\u00e2nd la r\u0103d\u0103cina lucrurilor, la complexa re\u0163ea a leg\u0103turilor dintre oameni pur \u015fi simplu \u015fi la ne\u00een\u0163elegerea pe care replierea omenesc-prea-omeneasc\u0103 asupra propriului orgoliu \u015fi asupra propriului interes o malignizeaz\u0103. Ascult\u00e2ndu-i, pe r\u00e2nd, pe Radu \u015fi pe M\u0103gureanu, Dan Toma vrea s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 \u201erela\u0163iile dintre doi oameni, \u015fi nu dintre dou\u0103 clase\u201c, \u00een \u00eencercarea de a capta, \u00eempreun\u0103 cu \u201eadev\u0103rurile\u201c unei istorii tulburi, un adev\u0103r al omenescului \u2013 \u015fi, laolalt\u0103 cu o dram\u0103 colectiv\u0103, ceva din nenum\u0103ratele drame individuale ale unui moment. E profesiunea de credin\u0163\u0103 a personajului, dar \u015fi \u2013 la un nivel autoreferen\u0163ial \u2013 profesiunea de credin\u0163\u0103 a romancierului \u00eensu\u015fi, care, \u00een buna tradi\u0163ie a prozei de construc\u0163ie vrea s\u0103 fac\u0103 din romanul s\u0103u o imagine c\u00e2t mai detaliat\u0103 a Lumii.
\nInteroga\u0163iile etice (disimul\u00e2nd pe alocuri interoga\u0163ii estetice) \u015fi profesiunile de credin\u0163\u0103 abund\u0103 \u00een Fe\u0163ele t\u0103cerii, ca peste tot \u00een opera lui Augustin Buzura. Ele nu \u00eencarc\u0103 epicul, ci, adecvate formulei romanului-eseu pentru care opteaz\u0103 autorul, \u00eel redimensioneaz\u0103 permanent, de la un capitol la altul, topindu-se firesc \u00een amplele scene dialogale, intens dramatizate, f\u0103c\u00e2nd corp comun cu o nara\u0163iune dens\u0103, \u00een cuprinderea c\u0103reia decorul \u201eexterior\u201c, social al evenimentelor fuzioneaz\u0103 cu acela \u2013 care acapareaz\u0103, de fapt, prim-planul romanesc \u2013 al con\u015ftiin\u0163ei. Primele pagini ale c\u0103r\u0163ii \u00eentorc pe toate fe\u0163ele posibile o no\u0163iune infinit controversabil\u0103, aceea de \u201eadev\u0103r\u201c, pe c\u00e2t de dificil de definit, pe at\u00e2t de obsedant\u0103 pentru eroii lui Augustin Buzura. Totul porne\u015fte de la o fraz\u0103 ambigu\u0103 rostit\u0103 de redactorul-\u015fef al unui ziar de provincie, Flac\u0103ra ro\u015fie: Lupan \u00eei ceruse complicatului, intransigentului Dan Toma, angajat al respectivului ziar, s\u0103 spun\u0103 nici mai mult, nici mai pu\u0163in dec\u00e2t \u201eadev\u0103rul\u201c… De aici o \u00eentreag\u0103 serie de reac\u0163ii interioare, de \u00eencerc\u0103ri de (auto)clarificare, o \u00eentreag\u0103 cazuistic\u0103 extins\u0103, sub pretextul epic al conflictului nerezolvat (\u015fi irezolvabil) dintre Radu \u015fi M\u0103gureanu, pe mai mult de 600 de pagini. \u201eDe fapt to\u0163i caut\u0103 adev\u0103rul, l\u00e2ng\u0103 ei, dup\u0103 por\u0163i, pe acoperi\u015furi, \u00een aer, \u00een ap\u0103, prin mun\u0163i. Te \u00eentrebi ce face X \u015fi r\u0103spunsul e nemaipomenit de simplu: caut\u0103 adev\u0103rul!\u201c, \u015farjeaz\u0103 eroul-narator, care constat\u0103 \u00een prezentul s\u0103u cenu\u015fiu \u015fi lipsit de perspectiv\u0103 \u201eo demagogie a adev\u0103rului\u201c. Nu doar la mult invocata \u201ebanalizare a r\u0103ului\u201c reflecteaz\u0103 el, dar \u015fi la banalizarea preten\u0163iei de c\u0103utare a adev\u0103rului: exist\u0103 o infla\u0163ie a adev\u0103rurilor \u015fi a c\u0103ut\u0103torilor de adev\u0103r, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t acest cuv\u00e2nt prezent pe buzele tuturor atinge o paradoxal\u0103 desemantizare. Aici, Augustin Buzura e mai mult dec\u00e2t esopic, e ironic \u00een modul cel mai transparent la adresa prolifer\u0103rii discursului oficial.
\n\u00cen plus fa\u0163\u0103 de istoria anilor \u201950 exist\u0103, \u00een Fe\u0163ele t\u0103cerii, \u015fi un alt plan narativ, al unui prezent circumscris \u00eenceputului deceniului opt \u015fi av\u00e2ndu-l ca protagonist pe Dan Toma. Cele dou\u0103 planuri alterneaz\u0103 \u015fi, chiar dac\u0103 trecutul recent ocup\u0103, de departe, cel mai \u00eensemnat spa\u0163iu \u00een roman, prezentul \u2013 par\u0163ial eufemizat, \u00eenconjurat de un halo simbolic; par\u0163ial descris \u00een tu\u015fe precise, f\u0103r\u0103 \u00eencifr\u0103ri \u2013 reprezint\u0103 aici mai mult dec\u00e2t o ram\u0103 epic\u0103 \u015fi un punct de plecare pentru un demers de recuperare a memoriei. O treime din \u00eentinderea romanului \u00eei este rezervat\u0103 dilemelor lui Dan Toma \u015fi spa\u0163iului co\u015fmaresc \u00een care acesta se vede nevoit s\u0103 evolueze. Primele \u015fi ultimele o sut\u0103 de pagini ale unei istorii despre semnifica\u0163iile \u201et\u0103cerii\u201c-uitare \u00eentr-un context de proliferare a discursurilor demagogice \u00eei sunt rezervate acestui revoltat camusian \u015fi, \u00een mod semnificativ, se deruleaz\u0103 \u00een registrul ambiguu al unui realism cu deschideri simbolice. Mai mult dec\u00e2t revelatorie se dovede\u015fte, \u00een acest sens, o secven\u0163\u0103 ampl\u0103 de la sf\u00e2r\u015fitul c\u0103r\u0163ii: personajul r\u0103t\u0103ce\u015fte prin labirintul unei mine p\u0103r\u0103site din Apuseni \u015fi, aflat \u00eentr-o situa\u0163ie-limit\u0103, convoac\u0103 \u00een arena con\u015ftiin\u0163ei sale mai multe dintre vocile oamenilor cu care intrase \u00een ultima vreme \u00een dialog. E o secven\u0163\u0103 cvasi-tarkovskian\u0103 unde un om care s-a trezit \u201edirect implicat \u00eentr-o istorie f\u0103r\u0103 ie\u015fire\u201c \u00ee\u015fi caut\u0103 ra\u0163iunea de a supravie\u0163ui \u00eentr-o lume a lozincilor \u015fi a aparen\u0163elor mincinoase. Dan Toma are con\u015ftiin\u0163a excep\u0163ionalit\u0103\u0163ii sale \u015fi totodat\u0103 pe aceea a rat\u0103rii, e obsedat de primejdia \u201emor\u0163ii psihice\u201c pe care o presupune \u201estatutul de ziarist mediocru, care nu vrea s\u0103 se ocupe de lucruri mici \u00een semn de protest c\u0103 de lucruri mari nu este l\u0103sat\u201c. Ce poate schimba \u201eun articola\u015f nenorocit\u201c, oric\u00e2t de temerar, \u00een condi\u0163iile stabilite de o societate aberant\u0103? \u015ei, \u00een acest context, scrisul jurnalistului sau al prozatorului nu are, indirect, semnifica\u0163iile unui compromis cu o Putere opresiv\u0103? Solu\u0163ia pe care i-o recomand\u0103 lui Dan Toma un confrate este aceasta: \u201e\u00cembat\u0103-te, e simplu. Scrie cu c\u00e2teva coniace \u00een cap, iar dac\u0103 e\u015fti antialcoolic, cump\u0103r\u0103-\u0163i ni\u015fte carbaxine. Sau f\u0103 copii mul\u0163i. (…) S\u0103 n-ai, prin apropiere, alt dumnezeu \u00een afar\u0103 de \u015feful direct, adic\u0103 s\u0103 scrii c\u00e2nd \u00ee\u0163i cere \u015fi ce-\u0163i cere. \u015ei a\u015fa nu valoreaz\u0103 doi bani opiniile tale!\u201c. Solu\u0163ie de avarie, a supravie\u0163uirii biologice, prin suspendarea legii morale. Nici \u00een Fe\u0163ele t\u0103cerii, nici \u00een alte romane ale lui Augustin Buzura, protagonistul (al c\u0103rui parcurs existen\u0163ial \u00eemprumut\u0103 am\u0103nunte semnificative din biografia autorului) nu opteaz\u0103 pentru o asemenea solu\u0163ie. O parte important\u0103 a dramei sale se consum\u0103 \u00eentre \u201emasa pe care h\u00e2rtiile (…) albe, frumos aranjate, st\u0103teau de mult\u0103 vreme neatinse\u201c \u015fi un supraeu care, cu o for\u0163\u0103 stihial\u0103, \u00eel determin\u0103 s\u0103-\u015fi dep\u0103\u015feasc\u0103 iner\u0163iile, dezabuzarea, fricile \u015fi, mai presus de toate, un cople\u015fitor sentiment al absurdului.
\n\u201eTrebuie s\u0103 ni-l imagin\u0103m pe Sisif fericit\u201c, pare a-\u015fi spune eroul, \u00een pofida unei realit\u0103\u0163i decep\u0163ionante. Paradoxul care guverneaz\u0103 atmosfera romanelor lui Augustin Buzura const\u0103 \u00een realitatea unei \u00eenchideri ce se converte\u015fte, \u00eentr-un plan mai \u00eenalt, \u00een contrariul s\u0103u: spa\u0163iul exterior configurat aici este unul f\u0103r\u0103 orizont, trecutul, memoria acapareaz\u0103 totul, obtur\u00e2nd orice proiec\u0163ie a viitorului, descuraj\u00e2nd orice scenariu soteriologic; \u015fi totu\u015fi, pe m\u0103sur\u0103 ce acest orizont exterior, social, istoric se \u00eengusteaz\u0103 \u2013 p\u00e2n\u0103 la dispari\u0163ie \u2013, \u00een locul s\u0103u cre\u015fte, \u00eentr-un alt plan, un orizont al con\u015ftiin\u0163ei morale salvatoare. \u00cenfr\u00e2nt \u00een planul Istoriei mari, individul supravie\u0163uie\u015fte repliindu-se asupra propriei interiorit\u0103\u0163i. Nu poate fi, de aceea, o \u00eent\u00e2mplare am\u0103nuntul c\u0103, reduc\u00e2nd descrip\u0163ia cadrului exterior la c\u00e2teva linii \u2013 definitorii \u00eens\u0103 \u015fi suficient de ap\u0103sat trasate, ca \u00eentr-un tablou expresionist \u2013, romancierul mizeaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd pe scenele \u201ede interior\u201c, pe decorurile minimale ale unei piese de teatru \u00een care esen\u0163iale sunt dialogurile ce structureaz\u0103 lungi dezbateri de idei \u015fi figureaz\u0103 abstract reac\u0163ii, contorsiuni, transform\u0103ri ale unor con\u015ftiin\u0163e. Dialogurile \u015fi monologurile, dezbaterile romane\u015fti \u015fi parantezele autoscopice \u2013 prinse, toate, \u00een fluxul unei nara\u0163iuni a ideilor (nu al unei nara\u0163iuni pur \u015fi simplu) \u2013 dau consisten\u0163\u0103 unei istorii a\u015fezate, derutant, sub semnul \u201et\u0103cerii\u201c \u015fi al fa\u0163etelor acesteia.
\nSe vorbe\u015fte mult, cu patosul spovedaniilor dostoievskiene, \u00een acest roman al c\u0103rui discurs se desf\u0103\u015foar\u0103 cu prec\u0103dere \u00een regimul auditivului. Vizualul se limiteaz\u0103, cum sugeram ceva mai devreme, la minimum necesar, ochiul nu \u00eenregistreaz\u0103 imagini clare, ci contururi, oscila\u0163ii ale luminii, predilec\u0163ia pentru spa\u0163iile \u00eenchise \u015fi\/sau \u00eentunecoase (\u00eenc\u0103peri \u00een clarobscur sau neluminate, pivni\u0163e, temni\u0163e, compartimente de tren, galerii de min\u0103 sau, doar aparent \u00een c\u00e2mp liber, locuri \u00eencercuite de adversar \u015f.a.m.d.) \u00eenvecin\u00e2ndu-se \u00eendeaproape cu aceea pentru auditiv \u015fi abstract. Pauperitatea imaginii vizuale este, aici, un derivat al unei experien\u0163e a claustr\u0103rii: \u201ePentru cine n-a tr\u0103it m\u0103car o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 claustrat (…) e greu de \u00eenchipuit ce \u00eenseamn\u0103 bucuria de a vedea, \u00een palida raz\u0103 de soare ce p\u0103trundea \u00een vremea apusului, dansul m\u0103runt al \u0163\u00e2n\u0163arilor la tine, \u00een apropierea ta, mi\u015fcare \u00eentr-o lume \u00eenghe\u0163at\u0103, fix\u0103\u201c; \u201educeam dorul luminii naturale, vii, dar \u00een compensa\u0163ie mi se acutizase auzul\u201c \u2013 m\u0103rturise\u015fte unul dintre protagoni\u015ftii romanului, Carol M\u0103gureanu, un om care, pentru a se sustrage \u00eenchisorii comuniste, alege s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 ani de-a r\u00e2ndul zidit \u00een pivni\u0163a unei case mereu invadate de anchetatori. Descifr\u0103m deci, \u00een aceast\u0103 m\u0103rturisire, ca \u015fi, de altfel, \u00een \u00eentreaga istorie a personajului, o foarte expresiv\u0103 punere \u00een abis \u015fi o devoalare a procedeului prin care se articuleaz\u0103, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103, discursul narativ. Un discurs, repet, al auditivului \u015fi al abstrac\u0163iunii \u2013 de pus neap\u0103rat \u00een conexiune cu recurentele descrieri ale unei st\u0103ri de \u201eincontrolabil\u0103 alunecare \u00een noapte\u201c, de \u00eenfruntare cu \u201e\u00eentunericul (…) paralizant, masiv\u201c ce umple p\u00e2n\u0103 la sa\u0163ietate spa\u0163iul interior al personajelor. Spa\u0163iu ce \u00eenghite \u015fi metabolizeaz\u0103 dup\u0103 legile unei sensibilit\u0103\u0163i exacerbate orice decor exterior, ca \u00een tablourile cu linii nevrotic distorsionate ale unui Soutine. \u00a0Iat\u0103, de exemplu, cum descrip\u0163ia unui peisaj urban \u00eenregistrat din goana trenului, concomitent cu amintirea unor imagini mai vechi, scoate la iveal\u0103, \u00een fond, un peisaj interior, cu reliefurile unei memorii traumatice: \u201eora\u015ful acela vechi, devenit un cartier al adev\u0103ratului ora\u015f, un apendice bizar, cu fantomatice case din piatr\u0103, cople\u015fite de fumul persistent al fabricilor, cu str\u0103zi \u00eenguste, desfundate, cenu\u015fii, str\u0103b\u0103tute \u00eentotdeauna gr\u0103bit de oameni \u00een salopete galbene, unsuroase, de fapt m\u0103runte c\u0103r\u0103ri printre casele r\u0103scolite de tuse\u201c este un loc despre care eroul-narator afirm\u0103: \u201eOra\u015ful exista \u00een mine, tr\u0103iam, mergeam prin el\u201c; \u00een acela\u015fi timp, Dan Toma se \u00eentreab\u0103 dac\u0103 are rost s\u0103 str\u00e2ng\u0103 \u201edocumente despre un univers tulbure, plin de germeni virulen\u0163i, despre o lume dur\u0103, necru\u0163\u0103toare\u201c: \u201eCui i-ar folosi? Cei ce vin au \u00een spate zeci de secole de istorie, la fel ca \u015fi cei ce se duc, ca \u015fi cei ce au fost, dar, cum nici lor nu le-a folosit experien\u0163a altora la nimic, nu v\u0103d cui i-ar folosi documentele mele? \u015ei cine-i judec\u0103torul, dac\u0103 prin absurd exist\u0103?\u201c.
\nObserva\u0163iile prozatorului merg adesea p\u00e2n\u0103 la infinitezimalul psihologic \u015fi la detaliul, aparent anodin, \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 declan\u015feze o dram\u0103 de propor\u0163ii. \u201ePersonajele (…) nu sunt nici pozitive, nici negative, sunt doar (…) culpabilizate de istorie\u201c, noteaz\u0103 Eugen Simion la apari\u0163ia romanului. Nota\u0163ie critic\u0103 mai mult dec\u00e2t just\u0103. Coment\u00e2nd, la r\u00e2ndu-i, \u00eentr-o cronic\u0103 \u201epe unde scurte\u201c, altminteri favorabil\u0103, romanul, Monica Lovinescu identific\u0103 totu\u015fi un erou negativ \u00een persoana lui Sterian, \u015feful unei grup\u0103ri de partizani anticomuni\u015fti, \u201esingurul personaj schematic din carte, de parc\u0103 \u2013 e o concesie sau o ne\u00eendem\u00e2nare? \u2013 un personaj cu totul negativ ar fi fost obligatoriu s\u0103 se iveasc\u0103 printre \u00abdu\u015fmanii de clas\u0103\u00bb\u201c (6). Lucrurile nu stau deloc a\u015fa, Sterian, la fel ca toate celelalte personaje ale c\u0103r\u0163ii, se sustrage binomului \u201epozitiv-negativ\u201c, a\u015fa cum romanul, \u00een \u00eentregul s\u0103u, se sustrage oric\u0103rui scenariu maniheic, \u00eens\u0103, \u00een logica maniheismului anticomunist al comentatoarei (un dogmatism la fel de simplificator ca \u015fi acela al discursului comunist incriminat), conduc\u0103torul unor partizani din mun\u0163i ar fi trebuit \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat ca un personaj ideal… Sterian e, \u00een fond, un nietzschean obsedat de putere, dispre\u0163uind \u201eturma oarb\u0103\u201c; el le \u0163ine adep\u0163ilor s\u0103i discursuri despre \u0163ara care \u201enu e preg\u0103tit\u0103 pentru democra\u0163ie\u201c sau despre o iminent\u0103 interven\u0163ie salvatoare a Occidentului \u00een Rom\u00e2nia comunizat\u0103 \u015fi, constr\u00e2ns de \u00eemprejur\u0103ri, \u0163ine sub un fel de amenin\u0163are nu doar pe reprezentan\u0163ii puterii comuniste, ci \u015fi pe fo\u015ftii s\u0103i cons\u0103teni, r\u0103ma\u015fi \u00een Arini s\u0103 suporte recent instaurata opresiune. \u201eLui Sterian oamenii evitau s\u0103-i pronun\u0163e numele, el era mai degrab\u0103 personificarea ideii de confruntare, de lupt\u0103, cuv\u00e2nt insistent \u00eent\u00e2lnit, ori de a\u015fa ceva se cam s\u0103turase lumea, nimeni nu mai avea chef s\u0103 moar\u0103\u201c \u2013 \u00ee\u015fi aminte\u015fte unul dintre protagoni\u015fti. Nimic neverosimil sau \u015farjat aici. \u015ei nici \u00een pasajul \u00een care cineva observ\u0103, de pild\u0103, c\u0103 odat\u0103 cu moartea lui Sterian \u2013 dramatic\u0103 \u015fi memorabil narat\u0103 \u2013, \u201epeste sat a cobor\u00e2t o lini\u015fte nemaipomenit\u0103, grea, stabil\u0103, de lung\u0103 durat\u0103; parc\u0103 se sf\u00e2r\u015fise r\u0103zboiul\u201c. S-ar putea ca nu doar din perspectiva anului 1974, ci \u015fi din aceea a anului 2015 (de\u015fi cu alte argumente), Fe\u0163ele t\u0103cerii s\u0103 fie \u2013 curios, tocmai prin refuzul unei implic\u0103ri teziste, ideologizante \u00eentr-un sens sau \u00een altul \u2013 o carte incomod\u0103. Incomod\u0103 chiar prin refuzul autorului de a tran\u015fa \u00een chestiunea unui \u201eproces al comunismului\u201c \u015fi prin infinitele nuan\u0163e pe care le aduce \u00een discu\u0163ie (cu mijloacele prozatorului obiectiv), pun\u00e2nd \u00een scen\u0103 confruntarea, peste timp, a celor doi vechi adversari, Radu \u015fi M\u0103gureanu. Naratorul ajunge la un moment dat s\u0103 infereze: \u201ePoate c\u0103 ei, Radu \u015fi M\u0103gureanu, sunt ni\u015fte siamezi afectivi, incapabili s\u0103 reziste separat f\u0103r\u0103 acea imens\u0103 \u2013 cel pu\u0163in aparent \u2013 ur\u0103?\u201c.
\nCele dou\u0103 ample confesiuni sunt fragmentate de dialogul, purtat uneori \u00een contradictoriu, cu acela c\u0103ruia \u00eei sunt adresate, cu dubitativul, nedogmaticul Dan Toma; \u015fi detaliile ce rezult\u0103 de aici sunt \u00een permanen\u0163\u0103 confruntate \u015fi interogate. Radu \u015fi M\u0103gureanu (opresorul \u015fi victima) povestesc \u00een general acelea\u015fi lucruri, cu detalii foarte asem\u0103n\u0103toare, inclusiv \u00een reproducerea dialogurilor, dar interpret\u0103rile pe care le dau faptelor sunt, evident, diferite. Cel dint\u00e2i bate \u00eentr-o zi la u\u015fa ginerelui s\u0103u \u2013 \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103rul Dan Toma \u2013 \u015fi, sub pretextul de a-l ruga s\u0103 intervin\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 un procuror (fost coleg de liceu al ziaristului) \u00een leg\u0103tur\u0103 cu un posibil \u015fi, altfel, destul de enigmatic proces, \u00eencepe s\u0103 depene o poveste \u00eencurcat\u0103 ce coboar\u0103 dincolo de anii \u201950 \u015fi dincolo de experien\u0163a r\u0103zboiului (memorabil prins\u0103 printre amintirile b\u0103tr\u00e2nului Radu). \u00cenainte de a explica \u2013 \u015fi, \u00eentr-un fel, de a-\u015fi explica prin aceast\u0103 confesiune \u015fi sie\u015fi \u2013 cum a ajuns ca \u00eempins de fric\u0103 \u015fi de nevoia de r\u0103zbunare \u2013 s\u0103 accepte un rol de opresor, personajul \u00eencepe prin a rememora o serie de experien\u0163e sociale traumatice tr\u0103ite \u00eenainte de r\u0103zboi. Pe scurt: venit de jos, dintr-o lume a marginalilor, a \u00eencercat \u00een zadar s\u0103 se ridice, pretutindeni \u00eenso\u0163indu-l dispre\u0163ul \u015fi nedrept\u0103\u0163ile semenilor favoriza\u0163i de hazard. Procesul prin care se na\u015fte \u015fi se consolideaz\u0103, ating\u00e2nd \u00een cele din urm\u0103 propor\u0163ii patologice, resentimentul este urm\u0103rit aici magistral. Atent, consecvent \u015fi, deopotriv\u0103, discret \u2013 uneori prozatorul apel\u00e2nd la detalii narative de fine\u0163e. Un asemenea detalii e obsesia \u201ecasei\u201c, nevoia fireasc\u0103 a resentimentarului Radu de a-\u015fi g\u0103si un loc al s\u0103u, de a tr\u0103i, la ad\u0103post, o via\u0163\u0103 normal\u0103. Semnificativ, povestea sa \u00eencepe \u00eenainte de r\u0103zboi, cu dorin\u0163a de a-\u015fi construi o cas\u0103 \u015fi se sf\u00e2r\u015fe\u015fte cu avarierea casei construite dup\u0103 o via\u0163\u0103 de ambi\u0163ii \u015fi de eforturi ce \u00eel scot din categoria mediocrilor.
\n\u201eM\u0103 ur\u0103\u015fti sau m\u0103 dispre\u0163uie\u015fti degeaba, n-ai argumente, nu-i cinstit\u201c, \u00eei repro\u015feaz\u0103 Radu celui care devine \u2013 malgr\u00e9 soi, \u00eentr-un fel \u2013 confidentul tribula\u0163iilor sale politice \u015fi morale. Personajul are, \u00een felul lui, dreptate: pentru c\u0103 interlocutorul s\u0103u manifest\u0103, f\u0103r\u0103 a-i cunoa\u015fte cu adev\u0103rat povestea, un aprioric sentiment de repulsie, \u015ftie c\u0103 cel din fa\u0163a sa e bla-mabil \u015fi, \u00eentr-o prim\u0103 instan\u0163\u0103, nu face dec\u00e2t s\u0103 g\u0103seasc\u0103 detalii (fizionomice ori gestuale, de exemplu) care s\u0103-i reconfirme o imagine de dinainte construit\u0103: \u201e\u00cei sc\u0103pasem fa\u0163a de sub control \u015fi, deodat\u0103, \u00eentreg c\u00e2mpul vizual \u00eemi fusese acoperit de g\u00e2tul b\u0103tr\u00e2nului, sub\u0163ire \u015fi lung, acum plin de cute cenu\u015fii \u015fi de negi, \u015fi era at\u00e2t de dizgra\u0163ios, \u00eenc\u00e2t nu m\u0103 puteam uita \u00een jur\u201c. Totu\u015fi, va trebui s\u0103 recunoasc\u0103 ulterior c\u0103 \u00eentreb\u0103rile, dilemele fostului activist sunt autentice, c\u0103 acesta nu e, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, o brut\u0103, ci, \u00een felul s\u0103u, un om cu sim\u0163 etic, chiar dac\u0103 nu \u00eentotdeauna a ascultat de comandamentele con\u015ftiin\u0163ei: \u201eDe un timp \u00eencoace m\u0103 \u00eengrozesc (…); orice fac, \u00een clipele de lini\u015fte, m\u0103 pomenesc din ce \u00een ce mai des \u00een trecut. Reiau totul, judec \u015fi m\u0103 \u00eentreb: a fost bine ce am f\u0103cut \u00een via\u0163a asta? Dac\u0103 a\u015f lua-o iar\u0103\u015fi de la cap\u0103t, dac\u0103 a\u015f merge la fabric\u0103 \u00eenapoi, m-a\u015f putea oare \u00een\u0163elege cu cei dintre care am plecat? (…) E drept s\u0103 regret azi ce n-am regretat atunci?\u201c. E dispus s\u0103 povesteasc\u0103 \u201eistoria mizeriilor\u201c sale, preciz\u00e2nd totu\u015fi: \u201eE bine s\u0103 afli c\u0103, indiferent de ce crezi, de ce or s\u0103 zic\u0103 judec\u0103torii (…), eu am s\u0103-mi ap\u0103r dreptatea mea prin orice mijloace. Dac\u0103 o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103 a\u015f fi fost orb, executant, cum mi-ai zis odat\u0103, sau tembel (…), nu merit oare mil\u0103 \u015fi, prin urmare, dreptate?\u201c. Argumentele personajului, \u00een afar\u0103 de impulsul de a-\u015fi r\u0103zbuna o tinere\u0163e de umilin\u0163e \u015fi de frustr\u0103ri, sunt desprinse din urm\u0103toarea recuzit\u0103: \u201eRevolu\u0163iile sunt calde\u201c; \u201ePuteai s\u0103 zici nu?\u201c; istoria se scrie cu s\u00e2nge \u015fi, \u00een anumite condi\u0163ii, sacrificarea unor vie\u0163i pentru salvarea altora, mai numeroase, ar putea deveni legitim\u0103. \u015ei, nu \u00een ultimul r\u00e2nd: istoria \u00eel deresponsabilizeaz\u0103 pe individ, pentru c\u0103 acesta devine sau se percepe pe sine ca pe un simplu \u201eexecutant\u201c.
\nDe cealalt\u0103 parte, argumentele b\u0103tr\u00e2nului M\u0103gureanu \u00een fa\u0163a celor care \u00eel oblig\u0103 s\u0103 intre \u00een Colectiv\u0103: \u201eTr\u0103iesc cum am \u00eenv\u0103\u0163at din mo\u015fi-str\u0103mo\u015fi. Dac\u0103 ne lichida\u0163i pe noi, \u0163ara moare, se duce de r\u00e2p\u0103, c\u0103ci noi o sus\u0163inem \u015fi cu p\u00e2ine, \u015fi cu carne de tun. Nu cerem dec\u00e2t s\u0103 ni se lase credin\u0163a, popa \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul\u201c. \u00cen aceast\u0103 confruntare cu istoria, confruntare ale c\u0103rei resorturi \u015fi ale c\u0103rei consecin\u0163e nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 le \u00een\u0163eleag\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, mult \u00eencrez\u0103tor \u2013 \u00een chipul unui Iov optimist \u2013 \u00een puterea de rezisten\u0163\u0103 a tradi\u0163iei pe care o ilustreaz\u0103 \u015fi o ap\u0103r\u0103; \u00een timpul acesta \u00ee\u015fi pierde doi fii, ajun\u015fi din gre\u015feal\u0103 \u00een banda lui Sterian \u015fi uci\u015fi \u2013 \u00eentr-una dintre cele mai cinematografice secven\u0163e ale romanului (c\u0103ci, dincolo de prevalen\u0163a de ansamblu a registrului auditiv, exist\u0103 \u00een carte \u015fi astfel de secven\u0163e) \u2013, iar pe cel de-al treilea \u00eel destineaz\u0103 unei sinucideri lente, \u00eenchiz\u00e2ndu-l \u00eentr-o ascunz\u0103toare zidit\u0103 \u00een pivni\u0163a casei. Se desf\u0103\u015foar\u0103 aici, cu accente acute, istoria simbolic\u0103 a unui \u201eneam\u201c care se stinge. Dac\u0103 b\u0103tr\u00e2nul Radu are, \u00een toat\u0103 via\u0163a sa, o obsesie a \u201ecasei\u201c, legat\u0103 de o irepresibil\u0103 nevoie de fixare identitar\u0103, adversarul lui, M\u0103gureanu, e obsedat, \u00een bun\u0103 tradi\u0163ie \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103, de genealogie \u015fi de urma\u015fi. Drama sa nu e at\u00e2t aceea a p\u0103m\u00e2nturilor, a propriet\u0103\u0163ilor legitim dob\u00e2ndite, c\u00e2t aceea c\u0103 \u00een urma sa nu mai r\u0103m\u00e2ne nimeni care s\u0103-i poarte numele. Ultimul s\u0103u fiu, hipersensibilul Carol, se prezint\u0103 ca \u201eun Sisif invers (…), care n-a reu\u015fit s\u0103 salte din groap\u0103\u201c \u015fi se acuz\u0103 de la\u015fitate pentru c\u0103, amestec de resemnare stoic\u0103 \u015fi de scepticism funciar, a l\u0103sat ca lucrurile s\u0103 se desf\u0103\u015foare, f\u0103r\u0103 a interveni \u00een vreun fel \u00een cursul evenimentelor: \u201eN-am zis da, nici ba, ci s\u0103 vedem, \u015fi acest s\u0103 vedem mi-a fost fatal. Ast\u0103zi, m\u0103 consolez c\u0103, totu\u015fi, \u00eendr\u0103zneala, curajul, riscul, nu m-ar fi condus la alte rezultate, nici vorb\u0103, poate a\u015f fi p\u0103\u0163it ca fra\u0163ii mei, altceva dec\u00e2t ei n-a\u015f fi putut ob\u0163ine\u201c. Tr\u0103ie\u015fte prin\/pentru idei, dar care \u00een\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 nici o idee n-ar trebui ap\u0103rat\u0103 cu pre\u0163ul s\u00e2ngelui \u015fi c\u0103 Ideea s-ar cuveni s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pur\u0103, nepervertit\u0103 de c\u0103derea \u00een Istorie (\u201eNu suport ideea care are gust de s\u00e2nge\u201c), Carol M\u0103gureanu cunoa\u015fte o dram\u0103 a inac\u0163iunii, tot astfel cum, la cel\u0103lalt pol, adversarul s\u0103u, Radu, trece printr-o dram\u0103 a implic\u0103rii \u00een istorie. \u201e\u00cemi pl\u0103cea curajul, dar numai c\u00e2nd era vorba de idei, preferam necunoscutul \u015fi aventurile spiritului\u201c; \u201eNu sunt n\u0103scut pentru politic\u0103; sigur, \u015fi t\u0103c\u00e2nd, supun\u00e2ndu-te, faci politic\u0103, eu \u00eens\u0103 n-am reu\u015fit dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 plasez \u00een afara acestei maladii moderne\u201c.
\nNu exist\u0103 \u201ejudec\u0103tor\u201c \u00een istoria pe care, lupt\u00e2nd cu un acut sentiment al inutilit\u0103\u0163ii, o reconstituie Dan Toma, la \u00eenceput sceptic, apoi din ce \u00een ce mai implicat afectiv. Implicat, trebuie spus, nu de o parte sau de alta, de\u015fi \u00een anumite momente \u00ee\u015fi recunoa\u015fte afinit\u0103\u0163i cu unul dintre protagoni\u015fti, cu victima, ci, \u00een grade diferite, desigur, \u00een toate versiunile de care ia cuno\u015ftin\u0163\u0103 \u015fi \u00een toate fr\u00e2nturile de adev\u0103r pe care le deta\u015feaz\u0103 de aici. Simpatia sa pentru M\u0103gureni \u2013 \u015fi \u00een special pentru unul dintre ace\u015ftia, \u201efilosoful\u201c, scepticul, \u00eenvinsul Carol, cel care profeseaz\u0103 o moral\u0103 a neimplic\u0103rii \u00een istorie \u2013 nu cap\u0103t\u0103 nici o clip\u0103 nuan\u0163ele partizanatului; el vrea, cum \u0163ine s\u0103 sublinieze, s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103, nu s\u0103 judece, morala istoriei de fa\u0163\u0103 fiind aceea c\u0103, \u00een anumite \u00eemprejur\u0103ri, judecata generatoare de verdicte se cuvine suspendat\u0103 dac\u0103 nu vrem s\u0103 ad\u0103ug\u0103m nedrept\u0103\u0163ilor vechi o nou\u0103 serie de injusti\u0163ii. Nu e, trebuie subliniat, o moral\u0103 \u201e\u00eemp\u0103ciuitorist\u0103\u201c, ci o concluzie lucid\u0103 \u2013 a c\u0103rei formulare se izbe\u015fte \u015fi ast\u0103zi, discu\u0163iile despre istoria mai mult sau mai pu\u0163in recent\u0103, de un anume radicalism inchizitorial. Augustin Buzura procedeaz\u0103 \u00een Fe\u0163ele t\u0103cerii ca un prozator, iar nu ca un procuror moral \u2013 a\u015fa cum \u00een\u0163eleg s\u0103 procedeze, \u00een condi\u0163iile libert\u0103\u0163ii de expresie postdecembriste, destui dintre prozatorii (din varii genera\u0163ii) care abordeaz\u0103 subiecte desprinse din istoria deceniilor de comunism \u2013; las\u0103 personajele s\u0103-\u015fi pledeze cauza, s\u0103 argumenteze \u015fi s\u0103 contraargumenteze, pentru ca la sf\u00e2r\u015fit s\u0103 suspende \u00een mod avenit \u201eprocesul\u201c. \u201eAdev\u0103rul despre ei \u015fi despre ceea ce a fost se cunoa\u015fte. Nu se mai putea drege nimic la biografia lor, nu se mai puteau \u00eenl\u0103tura cicatricile. (…) Pentru adev\u0103rul cantitativ, faptic, ar fi \u00eensemnat s\u0103 discut cu aproape tot satul. Mie \u00eens\u0103 mi-a fost de-ajuns adev\u0103rul fiec\u0103ruia\u201c \u2013 conchide Dan Toma la finalul \u201eanchetei\u201c. C\u0103ci nu verdictul e important la \u2013 cu un cli\u015feu \u2013 \u201ejudecata istoriei\u201c, ci \u00een\u0163elegerea unor mecanisme sociale \u015fi a unor rela\u0163ii interumane. Sub acest aspect, al \u00een\u0163elegerii unor realit\u0103\u0163i, cu deosebire al unor realit\u0103\u0163i \u0163in\u00e2nd de mi\u015fc\u0103rile con\u015ftiin\u0163ei \u00eentr-un climat de nevroz\u0103 generalizat\u0103, Augustin Buzura exceleaz\u0103. \u00cen Fe\u0163ele t\u0103cerii, ca \u015fi \u00een celelalte c\u0103r\u0163i ale sale. (Re)citit azi, acest roman ap\u0103rut \u00een urm\u0103 cu patru decenii desf\u0103\u015foar\u0103 o ampl\u0103, dens\u0103, cople\u015fitoare \u015fi, de la un punct \u00eencolo, nelini\u015ftitoare, frapant de actual\u0103 nara\u0163iune a unei con\u015ftiin\u0163e revoltate, ca \u015fi a Con\u015ftiin\u0163ei pur \u015fi simplu.<\/p>\n

 <\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1) Sur la dissidence, Tel Quel, no. 76, \u00c9t\u00e9 1978. La dosar particip\u0103 Julia Kristeva (La litt\u00e9rature dissidente comme r\u00e9futation du discours de gauche), Guy Scarpetta (Dissidence et litt\u00e9rature), Iossif Brodski (Po\u00e9sie et dissidence), Andrei Siniavski (L\u2019art est sup\u00e9rieur \u00e0 la r\u00e9alit\u00e9), Georges Konrad (L\u2019autre litt\u00e9rature: crise de l\u2019h\u00e9g\u00e9monie et contradictions dans les cultures de l\u2019Europe de l\u2019Est), Susan Sontag (La dissidence vue de USA), Georges Nivat (De la \u201eprovocation\u201c comme cat\u00e9gorie esth\u00e9tique de la dissidence) \u015fi Ilios Yannakakis (Diff\u00e9rences et analogies dans le mouvement de la \u201edissidence\u201c).
\n2) Mircea Iorgulescu, \u201eC\u00e3l\u00e3torie la r\u00e3d\u00e3cinile r\u00e3ului\u201c, prefa\u0163\u00e3 la Fe\u0163ele t\u00e3cerii, Editura Curtea Veche \u015fi Jurnalul na\u0163ional, Colec\u0163ia \u201eBiblioteca pentru To\u0163i\u201c, Bucure\u015fti, 2011.
\n3) Mircea Iorgulescu, \u201ePrefa\u0163\u00e3\u201c la Augustin Buzura: Fe\u0163ele t\u00e3cerii, Editura Gramar, Bucure\u015fti, 1996.
\n4) Daniel Cristea-Enache, \u201eFe\u0163ele t\u00e3cerii. Strategii epice (I \u015fi II)\u201c, Observator cultural, nr. 654 \u015fi 655, 14, 21 decembrie 2012.
\n5) Augustin Buzura, \u201eFe\u0163ele t\u00e3cerii \u2013 de la comunism la anticomunism\u201c, postfa\u0163\u00e3 la Fe\u0163ele t\u00e3cerii (2011), edi\u0163ie citat\u00e3.
\n6) Monica Lovinescu, \u201e2 octombrie 1974. Fe\u0163ele t\u00e3cerii de Augustin Buzura\u201c, \u00een Seismograme. Unde scurte II, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 1993.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00centr-un dosar Tel Quel despre disiden\u0163\u0103 \u015fi, \u00een particular, despre disiden\u0163a literar\u0103 din Europa de Est de dup\u0103 instalarea Cortinei de Fier, dosar coordonat spre sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201970 de Julia Kristeva \u015fi de Guy Scarpetta (1), Georges Nivat define\u015fte scriitura disident\u0103 \u00een termeni de \u201eprovocare\u201c \u2013 estetic\u0103 \u015fi politic\u0103 deopotriv\u0103 \u2013 a unui discurs dominant,… Cite\u0219te mai mult »Fe\u0163ele t\u0103cerii. Romanul con\u015ftiin\u0163ei revoltate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24478","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":3685,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24478","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24478"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24478\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24480,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24478\/revisions\/24480"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24478"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24478"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24478"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}