\u00cen mod obi\u015fnuit, avem \u00een fa\u0163\u0103 ceea ce noi a\u015ftept\u0103m, ceea ce urmeaz\u0103 s\u0103 se petreac\u0103. \u00cen actul a\u015ftept\u0103rii se anun\u0163\u0103 cele viitoare, a\u015fa cum \u00een aducerea aminte \u00ee\u015fi fac loc cele trecute. F\u0103r\u0103 cea dint\u00e2i nu am putea vorbi de viitor, a\u015fa cum f\u0103r\u0103 memorie nu am avea un trecut. E adev\u0103rat \u00eens\u0103, ele se arat\u0103 astfel \u201edoar \u00een m\u0103sura \u00een care sunt acum prezente\u201c (cum spune Augustin \u00een Confesiuni, XI. 23). C\u0103ci tocmai acum, \u00een acest prezent, trecutul \u015fi viitorul sunt ceea ce spunem c\u0103 sunt (1). Aceast\u0103 percep\u0163ie a timpului pare s\u0103 dea seama de mentalitatea unui spa\u0163iu istoric \u00een care privilegiate ar fi aten\u0163ia \u015fi actul efectiv, prezentul \u015fi spiritul de prezen\u0163\u0103. C\u00e2nd omul acestui spa\u0163iu se \u00eentreab\u0103 cu privire la un posibil sens, are nevoie de eviden\u0163a \u201eaici \u015fi acum\u201c a acestuia. Probabil c\u0103 nu \u00eentotdeauna se \u00eent\u00e2mpl\u0103 astfel. \u00cens\u0103 prezentul nu se las\u0103 u\u015for estompat, \u00eenvins, iar c\u00e2nd se petrece totu\u015fi acest lucru urm\u0103rile sunt realmente dramatice.
\n\u00cen romanul O mie de cocori, Yasunari Kawabata pare s\u0103 ne spun\u0103 cu totul altceva. Gesturile \u015fi cuvintele personajelor sale par rupte de realitatea dat\u0103, inactuale p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een cea mai obi\u015fnuit\u0103 expresie a lor. Ai putea crede c\u0103 sunt gratuite, livrate simplu unor formule ritualice. Apar str\u0103ine prezentului ca atare, vie\u0163ii tr\u0103ite \u201eacum \u015fi aici\u201c de fiecare \u00een parte. Mai bine spus, via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi devine str\u0103in\u0103 timpului prezent \u015fi, cu aceasta, celor care \u00eei caut\u0103 unele locuri \u015fi semne. De unde, impresia de u\u015fur\u0103tate stranie a timpului, ca \u015fi cum ar fi l\u0103sat \u00een marginea lumii, golit de orice densitate ap\u0103s\u0103toare.
\nNu doar simplitatea neobi\u015fnuit\u0103 a nara\u0163iunii surprinde \u00een aceste pagini, o anume candoare elevat\u0103 a celui care vorbe\u015fte. Ci deopotriv\u0103 sentimentul c\u0103, \u00een cele din urm\u0103, nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aproape nimic. Nu ai de-a face cu intrigi zgomotoase ori tulburi, nici cu drame teribile, min\u0163i chinuite de \u00eentreb\u0103ri abisale ori de scandaluri ale existen\u0163ei. Nimic din toate acestea, dimpotriv\u0103, secven\u0163ele de via\u0163\u0103 par destul de comune, cel mai adesea terne, insignifiante, \u00een aerul atemporal propriu unei lumi oarecare. C\u00e2teva tentative de ceremonie a ceaiului, ajunse deja banale, amintiri ale unui timp cumva mai carnal \u015fi mai concret, gesturi vag rituale ce \u00eenso\u0163esc preocup\u0103rile obi\u015fnuite, cuvinte care caut\u0103 fie s\u0103 nu spun\u0103 nimic, fie s\u0103 trezeasc\u0103 vechi p\u0103cate \u015fi dorin\u0163e, cam astfel decurge \u00eentreaga poveste. Cu toate acestea, e greu s\u0103 nu vezi cum ceva straniu \u00ee\u015fi face loc \u00een via\u0163a unor astfel de oameni.
\n\u00cen definitiv, despre ce anume e vorba? Kikuji, un t\u00e2n\u0103r educat, e invitat \u00eentr-o zi s\u0103 participe la ceremonia ceaiului, acas\u0103 la b\u0103tr\u00e2na domni\u015foar\u0103 Kurimoto Chikako. Aceasta ad\u0103ugase, \u00een invita\u0163ie, c\u0103 urma s\u0103-i prezinte pe una dintre elevele sale, frumoasa Inamura. Exact un asemenea am\u0103nunt \u2013 cu imaginea himeric\u0103 a trupului pur \u2013 avea s\u0103 declan\u015feze \u00een mintea lui Kikuji un \u015fir \u00eentreg de amintiri. Drumul c\u0103tre Kurimoto, \u00eent\u00e2lnirea ce are loc, alte \u00eent\u00e2lniri \u015fi discu\u0163ii, unele \u00eent\u00e2mpl\u0103ri de mai t\u00e2rziu, toate acestea devin prilejuri \u00een care memoria invadeaz\u0103 complet timpul prezent. Se vede din nou copil, \u00eenso\u0163indu-\u015fi tat\u0103l acas\u0103 la profesoara \u00een arta ceaiului, retr\u0103ie\u015fte atmosfera unor scene de atunci, precum cele \u00een care apropierea intim\u0103 a celor doi \u00eei descoper\u0103 o lume extrem de ciudat\u0103. Re\u0163ine destule detalii ale trupului \u015fi ale privirii, forme \u015fi gesturi. Memoria are de partea sa imagina\u0163ia \u015fi g\u00e2ndurile libere care o pot prelungi oric\u00e2t (2). Ceea ce se vrea real, efectiv, face loc unor \u00eenchipuiri n\u0103scute din repulsie \u015fi din dorin\u0163\u0103.
\nEpisodul revine \u015fi mai t\u00e2rziu, ca \u015fi altele asem\u0103n\u0103toare. Totul se reia dup\u0103 un ritm \u00een care trecutul apare pe nea\u015fteptate din fa\u0163\u0103, (re)face singur prezentul \u015fi \u00ee\u015fi arunc\u0103 umbra peste cele viitoare. Faptul se petrece tocmai acolo unde, \u00eentr-un fel, nu se petrece nimic aparte. Mai bine spus, acolo unde nu se petrece nimic, c\u0103ci totul decurge \u00een modul cel mai obi\u015fnuit \u015fi ne\u00eensemnat. A\u015fadar, acolo unde nu po\u0163i b\u0103nui nici un rost al celor spuse ori f\u0103cute, unde nu se poate vorbi de eviden\u0163a sensului celor existente. Iar Kurimoto, b\u0103tr\u00e2na profesoar\u0103, pare un fel de releu subteran prin care trecutul invadeaz\u0103 lumea dat\u0103. Avea s\u0103-i apar\u0103 lui Kikuji ca \u201eo fiin\u0163\u0103 cu totul asexuat\u0103\u201c, cu semne hidoase pe trup (ultimele r\u00e2nduri ale c\u0103r\u0163ii ne spun ceva asem\u0103n\u0103tor, c\u0103 \u201enumai Kurimoto tr\u0103ie\u015fte\u201c, ea singur\u0103 e tare ca moartea).
\nEste ceea ce face, de pild\u0103, ca orice obiect s\u0103 vin\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu o \u00eentreag\u0103 istorie, discret\u0103 \u015fi totu\u015fi nesf\u00e2r\u015fit\u0103. Orice lucru ascunde o istorie, timpul \u00eentreg comprimat \u00een chiar clipa singular\u0103 c\u00e2nd e privit, a\u015fadar altceva dec\u00e2t ceea ce ar putea s\u0103 vad\u0103 un ochi neutru. Av\u00e2nd \u00een fa\u0163\u0103 o cea\u015fc\u0103 veche de aproape patru secole, atins\u0103 de multe genera\u0163ii, inclusiv de m\u00e2inile tat\u0103lui s\u0103u, Kikuji \u00een\u0163elege c\u0103 tocmai un asemenea obiect \u00eei aduce \u00eempreun\u0103 pe cei care au fost \u015fi pe cei care sunt prezen\u0163i la ceremonia ceaiului. \u00cen definitiv, to\u0163i sunt de fa\u0163\u0103. Mai mult chiar, chipul fiec\u0103ruia \u00een parte \u015fi rela\u0163iile ascunse dintre ei apar deja anun\u0163ate, cifrat, \u00een destinul unor obiecte. Cum se spune la un moment dat, \u201eobiectele au \u015f…\u0163 un destin bizar, iar acesta al ce\u015ftii, fie \u015fi numai pentru acest mic fragment din istoria ei, este ie\u015fit din comun!\u201c Nu e \u00een joc acum doar un mod de a vorbi, c\u00e2t\u0103 vreme un asemenea obiect se constituie ca loc pur al unor atingeri, gesturi \u015fi priviri, face posibil\u0103 a\u015fadar o \u00eent\u00e2lnire de via\u0163\u0103 mereu reluat\u0103.
\nDe\u015fi nu mai cunoa\u015fte datele precise ale ritualului, ca \u015fi al\u0163ii din genera\u0163ia sa, Kikuji le accept\u0103 ca \u00eentr-un simplu joc. Doar c\u0103 acest joc, liber \u015fi totu\u015fi riguros, grav, \u00eel va atrage \u00eentr-o ciudat\u0103 circularitate a timpului. Frecventeaz\u0103 acela\u015fi loc al ini\u0163ierii ca \u015fi tat\u0103l s\u0103u, va \u00eent\u00e2lni acelea\u015fi chipuri \u015fi se apropie, erotic, de aceea\u015fi femeie, admir\u00e2ndu-i frumuse\u0163ea ca \u015fi cum timpul nu ar fi atins-o deloc. Atunci c\u00e2nd moartea ei survine pe nea\u015fteptate, va c\u0103uta s\u0103 o reg\u0103seasc\u0103 \u00een privirea \u015fi mirosul trupului fiicei ei, domni\u015foara Fumiko. Dup\u0103 o noapte petrecut\u0103 \u00eempreun\u0103, aceasta pleac\u0103 departe f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 absolut nimic. Sau se las\u0103 dus\u0103 c\u0103tre propria moarte, greu de \u015ftiut ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Obi\u015fnuia s\u0103 repete, de altfel, c\u0103 moartea e at\u00e2t de aproape de noi. Cu fiecare clip\u0103 tr\u0103it\u0103 intens \u015fi cu fiecare nou\u0103 reg\u0103sire de sine moartea e deja aproape.
\n\u00cen fa\u0163a acestor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri nu ai motive s\u0103 crezi c\u0103 timpul vine din viitor \u015fi se retrage \u00een trecut (Confesiuni, XI, 21). Sau c\u0103 prezentul \u2013 cu puterea sa profund ambigu\u0103 \u2013 ar face loc celor trecute \u015fi celor viitoare. \u00cens\u0103 nici nu po\u0163i spune c\u0103 aceast\u0103 percep\u0163ie diferit\u0103 a temporalit\u0103\u0163ii face din trecut o sumbr\u0103 fatalitate, ce ar ap\u0103sa \u00een chip arbitrar peste orice voin\u0163\u0103 de via\u0163\u0103. De altfel, trecutul la care au acces Kikuji \u015fi cei apropia\u0163i lui pare \u00een fond o surs\u0103 a vie\u0163ii, rezerva ei inepuizabil\u0103. Iar timpul se face resim\u0163it uneori \u00een felul a ceva liber de orice distinc\u0163ie, nu se supune acelei succesiuni care e proprie unei cronologii obi\u015fnuite. Nu mai po\u0163i delimita precis \u00eentre cele trecute, cele prezente \u015fi cele viitoare. E posibil ca aceast\u0103 libertate s\u0103-\u015fi aib\u0103 o r\u0103d\u0103cin\u0103 \u00een exerci\u0163iul bine codificat al unor ceremonii, exerci\u0163iu care s-a extins peste un \u00eentreg cuprins de preocup\u0103ri omene\u015fti, devenind form\u0103 cotidian\u0103 de via\u0163\u0103. Nu doar gesturile obi\u015fnuite refac aceast\u0103 form\u0103 ritualic\u0103, dar \u015fi via\u0163a unei comunit\u0103\u0163i, via\u0163a \u00een genere, timpul care \u00eei este propriu, dincolo de ceea ce oamenii ar dori sau ar a\u015ftepta uneori.
\nNu po\u0163i vorbi \u00een acest caz de un sens univoc al celor temporale \u015fi, cu aceasta, de un sens care s-ar realiza \u00een timpul ce vine. Voin\u0163a proprie \u015fi decizia sigur\u0103, proiectele zilei, toate acestea \u00ee\u015fi arat\u0103 acum limitele lor. De fapt, multe solicit\u0103 o alt\u0103 \u00een\u0163elegere, chiar dac\u0103 nu ai putea s\u0103 afli una potrivit\u0103 pentru aceast\u0103 lume din paginile scriitorului japonez.<\/p>\n
<\/p>\n
(1) Dac\u00e3 vom c\u00e3uta fie un \u201ede ce\u201c al st\u00e3rilor de lucruri, fie un \u201e\u00eencotro\u201c, acestea se ofer\u00e3, odat\u00e3 cu sensul pe care-l descriu, doar \u00een clipele prezente. \u201eDe aceea, c\u00e2nd vorbim de previziunea viitorului, avem \u00een vedere nu lucruri care nu exist\u00e3, adic\u00e3 lucruri care urmeaz\u00e3 s\u00e3 se petreac\u00e3, ci, probabil, ni\u015fte cauze sau ni\u015fte semne ale acestora, cauze \u015fi semne care exist\u00e3 deja. Astfel, aceste cauze \u015fi semne nu sunt viitoare, ci sunt chiar prezente \u00een fa\u0163a celor care le v\u00e3d \u015fi, cu ajutorul lor, spiritul concepe \u015fi prezice viitorul\u201c (Confesiuni, XI, 24, traducere de Eugen Munteanu, 2003).
\n(2) \u201eAcestea erau deci himerele pe care le pl\u00e3smuia el \u00een timp ce-\u015fi continua drumul pe sub coroanele arborilor din preajma templului…\u201c (traducere de Pericle Martinescu, 2004, p. 9). \u00cens\u00e3 memoria lucreaz\u00e3 \u00een chipuri nea\u015fteptate, a\u015fa cum afl\u00e3m \u00een alt loc. \u201e\u00centr-at\u00e2t de adev\u00e3rat este c\u00e3 \u00een lumea asta, cu c\u00e2t unele fiin\u0163e v\u00e3 sunt mai scumpe \u015fi mai dragi, cu at\u00e2t mai palid\u00e3 e imaginea pe care v-o las\u00e3, \u00een timp ce tot ceea ce e ur\u00e2t \u015fi resping\u00e3tor se imprim\u00e3 ad\u00e2nc \u00een amintire\u201c (p. 104).<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"\u00cen mod obi\u015fnuit, avem \u00een fa\u0163\u0103 ceea ce noi a\u015ftept\u0103m, ceea ce urmeaz\u0103 s\u0103 se petreac\u0103. \u00cen actul a\u015ftept\u0103rii se anun\u0163\u0103 cele viitoare, a\u015fa cum \u00een aducerea aminte \u00ee\u015fi fac loc cele trecute. F\u0103r\u0103 cea dint\u00e2i nu am putea vorbi de viitor, a\u015fa cum f\u0103r\u0103 memorie nu am avea un trecut. E adev\u0103rat \u00eens\u0103, ele… Cite\u0219te mai mult »C\u00e2nd trecutul \u00ee\u0163i apare mereu \u00een fa\u0163\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24474","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1021,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24474","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24474"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24474\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24475,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24474\/revisions\/24475"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24474"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24474"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24474"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}