Nu \u015ftie c\u0103 sociologii care se ocup\u0103 de emigra\u0163ie au formulat ideea c\u0103 \u201eonce migrant, always migrant\u201c. Adic\u0103, emigra\u0163ia nu \u00eenseamn\u0103 o lun\u0103, un an,
\nemigra\u0163ia \u00eenseamn\u0103 un timp nelimitat. \u015ei dac\u0103\u00a0 \u00een unele cazuri, fericite, ea nu e \u201ealways\u201c, este oricum un proces care se extinde la c\u00e2teva
\ngenera\u0163ii. Chiar \u015fi atunci c\u00e2nd e\u015fti nici mai mult \u015fi nici mai pu\u0163in dec\u00e2t proprietarul
\ncomplexului londonez Harold\u2019s. \u015ei c\u00e2nd \u00ee\u0163i moare fiul \u2013 viitor so\u0163 al prin\u0163esei Diana \u2013 \u00eentr-un accident. Tragedie despre care toat\u0103 presa vuie\u015fte: Prin\u0163esa Diana \u015fi… fiul unui egiptean.
\nEmigra\u0163ia deci nu se sf\u00e2r\u015fe\u015fte la poli\u0163ie, c\u00e2nd \u0163i se d\u0103 un \u201epermis de \u015federe\u201c. Evenimentele din Ferguson din ultimul an dovedesc c\u0103 ea poate dura chiar \u015fi c\u00e2teva secole. \u015ei asta \u00eentr-o \u0163ar\u0103 ca Statele Unite, \u0163ar\u0103 care s-a constituit prin \u00eengr\u0103direa b\u0103\u015ftina\u015filor \u00een rezerva\u0163ii \u015fi prin popularea ei cu emigran\u0163i.
\nEmigra\u0163ia nu s-a sf\u00e2r\u015fit c\u00e2nd, \u00een urm\u0103 cu c\u00e2teva decenii, ai reu\u015fit s\u0103 treci Zidul de la Berlin. Diasporele din fostele state socialiste, identit\u0103\u0163i etnice puternice prin \u0163\u0103rile \u00een care au emigrat, stau m\u0103rturie. Emigra\u0163ia nu se va sf\u00e2r\u015fi nici acum printr-o sp\u0103rtur\u0103 pe care vor reu\u015fi unii s-o fac\u0103 \u00een multele ziduri care se ridic\u0103 \u00een Europa. Vor trece deci, c\u00e2\u0163iva, prin sp\u0103rturi. Vor primi peste ni\u015fte ani, \u201epermise de \u015federe\u201c. Vor uita oare ce i-a adus, momentul c\u00e2nd au spart zidul, frisoanele mor\u0163ii pe care le-au \u00eendurat la fiecare legitimare, privirea chior\u00e2\u015f\u0103 a vecinului, curajul pe care a trebuit s\u0103 i-l insufle ani de zile diminea\u0163\u0103 de diminea\u0163\u0103 copilului pe care-l trimitea la \u015fcoal\u0103? S\u0103 nu se lase intimidat, s\u0103 nu se lase batjocorit, s\u0103 nu se lase b\u0103tut, numai pentru c\u0103 neamul lui vine de departe.
\nUn milion de saltele. Asta caut\u0103 Europa acum. Un milion de saltele, ca s\u0103-i a\u015feze pe emigran\u0163i \u00een azile. S\u00e3 nu-i mai vedem umbl\u00e2nd pe jos sute de kilometri, de-a lungul c\u0103ilor ferate cu trenuri scoase din cauza lor din circula\u0163ie. S\u0103 nu-i mai vedem ridic\u00e2ndu-se, asemenea c\u00e2inilor \u00eenfometa\u0163i, peste garduri, c\u00e2nd li se arunc\u0103 o buc\u0103\u0163ic\u0103 de p\u00e2ine. S\u0103 nu le mai vedem frumuse\u0163ea de copii cu ochi orientali pl\u00e2ng\u00e2nd de foame, de frig \u015fi de osteneal\u0103. C\u0103ut\u0103m deci saltele. S\u0103-i punem \u00een corturi, \u00een spa\u0163ii dezafectate. Dar ne \u00eentreb\u0103m oare c\u00e2t timp poate un om normal s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eentins pe-o saltea? C\u00e2t timp poate un om normal s\u0103 primeasc\u0103 m\u00e2ncarea dintr-un bol de plastic \u015fi s-o m\u00e2n\u00e2nce st\u00e2nd pe vine la margine de drum?
\nS\u0103 zicem c\u0103 se vor crea \u00eencartiruiri speciale pentru ei, \u00een anumite zone ale \u0163\u0103rilor care \u00eei vor primi. Cine n-a tr\u0103it niciodat\u0103 \u00een asemenea zone nu poate s\u0103-\u015fi imagineze c\u00e2t de nocive sunt ele. Pentru c\u0103 nu reu\u015fesc nimic altceva dec\u00e2t s\u0103 rup\u0103 orice leg\u0103tur\u0103 a celui de-acolo cu exteriorul. Cu \u0163ara \u00een care se spune c-a fost primit. Cartierele de emigran\u0163i din marile ora\u015fe europene stau m\u0103rturie. Domnul Sarkozy pe vremea c\u00e2nd era la Interne a intrat cu armata pentru a \u00een\u0103bu\u015fi revoltele din aceste cartiere. Locuite nu de emigran\u0163i proaspe\u0163i (aproape un milion!), veni\u0163i \u00een ultima lun\u0103, ci de emigran\u0163i din fostele colonii, deci de mai bine de-o jum\u0103tate de secol.
\n\u201eC\u0103utam de lucru\u201c \u00eemi povestea odat\u0103 o locuitoare dintr-un asemenea ghetou, profesoar\u0103, refugiat\u0103 din Somalia. \u201e\u015ei c\u00e2nd trebuia s\u0103 le dau datele mele personale \u015fi le spuneam unde locuiesc, \u00eemi spuneau imediat c\u0103 postul nu mai e liber\u201c.
\nC\u00e2\u0163i ani poate s\u0103 \u00eendure un om asemenea tratament, dup\u0103 ce a fost el at\u00e2t de frumos primit pe-o saltea \u00eentr-un centru pentru refugia\u0163i \u015fi \u00eenregistrat?
\n\u201eEram \u00eenc\u0103 \u00een azil, \u00eemi povestea o alta. \u015ei c\u00e2nd ie\u015feam \u00een ora\u015f, umblam pe str\u0103zi \u015fi m\u0103 opream \u00een dreptul caselor. Oare voi mai avea vreodat\u0103 \u015fi eu norocul s\u0103 locuiesc pe o strad\u0103 normal\u0103?, m\u0103 \u00eentrebam. Voi mai avea vreodat\u0103 fericirea simpl\u0103 s\u0103 am o perdea, care s\u0103-mi f\u00e2lf\u00e2ie la fereastr\u0103? Mi se p\u0103rea c\u0103 niciodat\u0103 nu-mi va mai fi dat firescul unei vie\u0163i obi\u015fnuite, asemenea celei din care am ajuns pe-aici\u201c.
\nCine n-a trecut prin asemenea situa\u0163ii, nu \u015fi le poate \u00eenchipui. Cine n-a v\u0103zut, dup\u0103 zeci de ani de la acceptarea \u00eentr-o \u0163ar\u0103 str\u0103in\u0103, cuta care se formeaz\u0103 pe fruntea celui cu care vorbe\u015fti, \u00eencordarea cu care se str\u0103duie\u015fte el s\u0103 te fac\u0103 s\u0103 \u00een\u0163elegi c\u0103 vorbe\u015fti cu gre\u015feli, c\u0103 ai pus un accent anapoda, nu \u015ftie ce \u00eenseamn\u0103 \u201easimilare\u201c.
\nDeci ce hot\u0103r\u00e2ri se str\u0103duiesc statele europene s\u0103 ia \u00een privin\u0163a nenorocirii care a venit peste noi? Unul \u00eei trage cu cotele de repartizare, altul cu trenurile oprite, altul cu gardurile, altul cu armata gata s\u0103 trag\u0103 \u00een oameni pe timp de pace. Altul, a\u015fa cum am spus, cu saltelele.
\nUmbl\u0103m printre refugia\u0163i, prin pie\u0163ele \u00een care stau tol\u0103ni\u0163i pe iarb\u0103, cu ochii du\u015fi \u00een fundul capului, lipsi\u0163i de orice ie\u015fire, nici \u00eenainte \u015fi nici \u00eenapoi. Cine i-a trimis aici? Cine, ce le-a promis? Despre ce vorbim noi, la toate nivelele, c\u00e2nd vorbim despre soarta lor?
\nDespre umanism. Despre cote. Despre solidaritate european\u0103. Despre saltele. Nimeni sau foarte pu\u0163ini am impresia c\u0103 vorbesc despre adev\u0103rata cauz\u0103 care i-a adus. Fiindc\u0103 nu ne d\u0103 m\u00e2na. Pre\u015fedintele Greciei, om cu p\u0103rul alb, n\u0103ucit de ce ne este dat s\u0103 ni se \u00eent\u00e2mple, a pus degetul pe ran\u0103. \u201eOpri\u0163i r\u0103zboaiele!\u201c a strigat el. Cine, unde, i-a auzit strig\u0103tul? Al lui \u015fi al altora, din ce \u00een ce mai mul\u0163i, care nu se mai las\u0103 u\u015for du\u015fi de nas.
\nCade sub ochii no\u015ftri Europa, ca un castel construit pe nisip. Pac dintr-o parte, pac din alta, \u015fi uite, a fost, dar nu mai este. Cine s-ar fi a\u015fteptat la una ca asta?
\nCu treizeci de ani \u00een urm\u0103, tot a\u015fa c\u0103dea blocul socialist. Pac dintr-o parte, pac din alta, \u015fi uite, a fost, dar nu mai este. Nu \u015ftiu de ce, dar parc\u0103 tr\u0103iesc cu sentimentul c\u0103 aceea\u015fi m\u00e2n\u0103 e cea care face jocul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu \u015ftie c\u0103 sociologii care se ocup\u0103 de emigra\u0163ie au formulat ideea c\u0103 \u201eonce migrant, always migrant\u201c. Adic\u0103, emigra\u0163ia nu \u00eenseamn\u0103 o lun\u0103, un an, emigra\u0163ia \u00eenseamn\u0103 un timp nelimitat. \u015ei dac\u0103\u00a0 \u00een unele cazuri, fericite, ea nu e \u201ealways\u201c, este oricum un proces care se extinde la c\u00e2teva genera\u0163ii. Chiar \u015fi atunci c\u00e2nd e\u015fti… Cite\u0219te mai mult »Refugia\u0163i \u015fi umanism<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-24472","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1086,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24472","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24472"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24472\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24473,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24472\/revisions\/24473"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24472"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24472"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24472"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}