Era incomod. Era inventiv. Era indezirabil. De neiertat, pe c\u00e2nd se juca de-a diluviul planetar. Catalogat catastrofic, imagin\u00e2nd o colosal\u0103 mizanscen\u0103 radiofonic\u0103. R\u0103v\u0103\u015fise lumea sub iminen\u0163a invaziei mar\u0163ienilor pe Terra. Era sortit s\u0103 devin\u0103 un formidabil estetician al imaginii. Dar mai \u00eent\u00e2i s\u0103 ne aducem iar\u0103\u015fi \u015fi iar\u0103\u015fi aminte c\u0103 produsese acel de neiertat thriller bruitist. Devenea repede strivitor \u015fi ca estetician al filmului (plafoanele ce p\u0103reau s\u0103 ne amenin\u0163e fiin\u0163a). Era de-a dreptul furibund. Era sadic prin at\u00e2tea inovative stratific\u0103ri ale cadrului \u00een profunzimea lui seismic\u0103. Era capabil de infinitezimale aproxim\u0103ri prosemice. B\u0103nuia \u015fi amenda orice r\u0103t\u0103cire sentimental\u0103. Tocmai el, care fantazase liber, speriind de moarte o \u00eentreag\u0103 Americ\u0103, s-a autoam\u0103git s\u0103 cread\u0103 c\u0103 gloria sa va cre\u015fte direct propor\u0163ional cu meritele artistice, cu inteligen\u0163a ie\u015fit\u0103 din comun, f\u0103r\u0103 s\u0103 i se joace vreo fest\u0103. Nu a fost deloc a\u015fa. Nu a fost, ca s\u0103 fim drep\u0163i, chiar a\u015fa. A fost invers, din p\u0103cate. Urie\u015fesc artistice\u015fte, omul avea s\u0103 se pr\u0103bu\u015feasc\u0103 supus greut\u0103\u0163ii unui Frankenstein cu picioare de lut. Mintea sa dep\u0103\u015fea canoanele epocii. Credea \u00een sine, \u00eens\u0103 a fost tot mai pu\u0163in crezut. Era ca un taifun, un tsunami universal. A speriat spiritele conformiste. A crezut f\u0103r\u0103 s\u0103 intuiasc\u0103 dezastrul de a fi fost tot mai pu\u0163in acceptat \u015fi sus\u0163inut. Ob\u0163inuse favoarea de invidiat de a-\u015fi monta singur filmele, de\u015fi cu timpul o serie de proiecte avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la discre\u0163ia produc\u0103torilor sau a posterit\u0103\u0163ii. Reclamele la m\u0103rcile de whisky s-au substituit unui mod de a fi. To\u0163i s-au temut de el, nu \u00eentotdeauna \u015fi el \u00eensu\u015fi. Nu e deloc de mirare c\u0103 unii l-au considerat genial, pe c\u00e2nd al\u0163ii doar un impostor.
\nS\u0103 mergem pe Coasta de Azur, unde marele cineast a fost s\u0103rb\u0103torit \u00een acest an. O parte din programul celebr\u0103rii veacului trecut de la na\u015ftere l-au oferit filmele. Primul pe afi\u015f nu putea fi dec\u00e2t Cet\u0103\u0163eanul Kane (1941), capodopera sa. Cum negativul original s-a pierdut, reconstituirea s-a f\u0103cut dup\u0103 trei interpozitive cu concursul Motion Picture Imagery \u015fi cu talentul \u015fi inteligen\u0163a unei superspecialiste \u00een etalonaj, Janet Wilson. Totul, desigur, sub tutela Warner Bros. S-a put vedea \u015fi The Third Man (1949) de Carol Reed, cu Welles actor, dar \u015fi Dama din Shanghai, cu regizorul pe ecran al\u0103turi de fosta sa so\u0163ie, Rita Hayworth, un e\u015fec financiar ce l-a dus la discreditarea sa la Hollywood. Arte Cinema, av\u00e2nd o coproduc\u0103toare ce se nume\u015fte nici mai mult, nici mai pu\u0163in dec\u00e2t Compania de Faruri \u015fi Balize, a completat acest regal cu transmisii \u015fi proiec\u0163ii \u00een timpul festivalului: La soif du mal (luni, 11 mai 2015), dar \u015fi cu opera sa audio ce a produs isterie \u00een America, speriat\u0103 de invazia mar\u0163ienilor \u2013 War of the Worlds, dup\u0103 cartea lui H.G. Wells. Cannes-ul ni l-a adus mai aproape \u00een dou\u0103 documentare: Orson Welles. Autopsia unei legende de Elisabeth Kapnist \u015fi, de asemenea, un portret multimedia, De cealalt\u0103 parte a lui Orson Welles, un joc de oglinzi, caleidoscop vizual \u015fi auditiv, cu imagini preluate din arhive. \u00centre multele fa\u0163ete ale personajului, una m-a impresionat \u00een mod special. Nu e de ici, de colea s\u0103-l vezi pe iconoclastul \u015fi tumultuosul june de dou\u0103zeci \u015fi patru de ani sp\u0103\u015findu-se, un pic timorat, sub amenin\u0163\u0103rile autorit\u0103\u0163ii de la acea vreme, care nu a putut s\u0103-i ierte spaima rev\u0103rsat\u0103 peste o Americ\u0103 abia ie\u015fit\u0103 din Marea Depresiune, trezit\u0103 sub iminen\u0163a unei invazii a supratere\u015ftrilor.
\nMitul personalit\u0103\u0163ii sale de creator genial s-a cristalizat foarte devreme. De\u015fi se \u015ftie c\u0103, \u00eentr-o carier\u0103 de succes de lung\u0103 durat\u0103, este important s\u0103 ajungi acolo sus, dar \u015fi mai greu, de fapt, mai de dorit, e s\u0103 te men\u0163ii, totu\u015fi, \u00een acea pozi\u0163ie privilegiat\u0103. Orson \u015ftia s\u0103-\u015fi glazureze e\u015fecurile ori abandon\u0103rile \u00eentr-o mantie lucitoare de autoironie savant\u0103. Spunea adesea: \u201eAm \u00eenceput de la mare \u00een\u0103l\u0163ime, a\u015fa c\u0103 nu-mi r\u00e2m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 cobor\u201d. Fantezia creatoare, \u00eentregul scenariu al biografiei sale de excep\u0163ie nu \u00eenseamn\u0103 altceva dec\u00e2t confirmarea traseelor dedalice, labirintice, tot mai ap\u0103s\u0103toare, devenite fr\u00e2ne \u00een derularea proprieii crea\u0163ii. Minotaurului i-a fost complicat s\u0103 inventeze un Icar isp\u0103\u015fitor. A preferat s\u0103 se sacrifice r\u0103t\u0103cind \u00een caruselul de itinerarii ale unei autodistrug\u0103toare c\u0103ut\u0103ri de sine. A muncit mult de mic, a\u015fa c\u0103 a \u00een\u0163eles unde poate duce sacrificiul artei. Marcat de acest complex, nu \u015fi-a g\u0103sit niciodat\u0103 lini\u015ftea. \u201eMonstruozitatea\u201d atitudinii sale i-a speriat pe mul\u0163i. Doar cei egali, marii creatori, l-au \u00een\u0163eles \u015fi i-au atribuit calitatea de cet\u0103\u0163ean al ecranului (Jean Renoir). Dintre multele femei care \u015fi-au l\u0103sat numele pe genericele filmelor sale (Falstaff, 1966; The Deep, 1970), cel mai bine l-a definit Jeanne Moreau. Aceasta \u00eel considera un copil fragil care foarte u\u015for putea fi r\u0103nit. Niciodat\u0103 nu \u015ftiai de unde s\u0103-l iei, unde se afl\u0103. Disp\u0103rea foarte u\u015for, plec\u00e2nd dintr-un ora\u015f \u00een altul, dintr-o \u0163ar\u0103 \u00een alta, de pe un continent pe altul. Unii au bifat treisprezece capodopere \u00een filmografia sa, al\u0163ii i-au recunoscut for\u0163a extraordinar\u0103, singular\u0103, \u00een tot ceea ce a f\u0103cut. \u015ei ca actor, desigur. Tot ce atingea magicianul se metamorfoza. A fost un maestru al montajului, c\u0103ruia \u00eei atribuie coeficientul cel mai ridicat de creativitate. Era \u015fi normal, dat fiind acordul mai-marilor de la Hollywood de a-i face cadoul rar l\u0103s\u00e2ndu-l s\u0103-\u015fi monteze singur Cet\u0103\u0163eanul Kane. \u00cen\u0163elegerea nu a \u0163inut mult. Primul e\u015fec a echivalat cu anularea acestei decizii. Demonstrase cu virtuozitate ce poate \u00eensemna pentru un mare regizor libertatea de a-\u015fi construi filmul f\u0103r\u0103 presiunea produc\u0103torilor, \u00een spiritul ne\u00eengr\u0103dit al fanteziei sale. As al barocului \u00een tot ce a f\u0103cut, este deseori men\u0163ionat \u015fi pentru contribu\u0163ia la dezvoltarea limbajului cinematografic. Planurile \u00een profunzime, mi\u015fc\u0103rile de aparat, jocul scenografiei, \u015ftiin\u0163a relev\u0103rii distan\u0163elor fizice, \u00eentre obiecte \u015fi personaje, capacitatea de a-\u015fi g\u0103si colaboratori pe m\u0103sur\u0103 (\u00eel voi numi, \u00een treac\u0103t, doar pe directorul de imagine Gregg Toland, cu miraculoasele sale obiective), de a pune \u00een valoare actori (chiar dac\u0103 succesul artistic nu a venit imediat, uneori duc\u00e2nd \u015fi la desp\u0103r\u0163ire, ca \u00een cazul fostei sale so\u0163ii, Rita Hayworth). Autorul preferat a fost Shakespeare, dar l-au interesat \u015fi Kafka (Procesul, 1962) sau Cervantes (Don Quijote, 1955). A revenit \u00een mai multe r\u00e2nduri la Shakeaspeare, uneori \u015foc\u00e2nd, ca atunci c\u00e2nd \u00een Macbeth (1948) a distribuit actori de culoare. \u00cen Shakespeare \u015fi-a g\u0103sit de fiecare dat\u0103 marile teme \u015fi personaje, experiment\u00e2nd adesea, construind gigantice, dar \u015fi infrastructurale expertize asupra grandorii sufletului uman. Era, f\u0103r\u0103 nici o o \u00eendoial\u0103, un mare r\u0103sf\u0103\u0163at, un capricios \u015fi nu e de mirare c\u0103, retr\u0103g\u00e2ndu-\u015fi de la Mostra vene\u0163ian\u0103 o alt\u0103 adaptare dup\u0103 Marele Will, Othello, o prezint\u0103 anul urm\u0103tor la Cannes, unde ob\u0163ine Marele Premiu (1952).
\nEra firesc, a\u015fadar, ca \u00een anul c\u00e2nd se \u00eemplinea un secol de la ivirea lui pe lume, Cannes-ul s\u0103-l s\u0103rb\u0103toreasc\u0103 a\u015fa cum se cuvine. Cele dou\u0103 documentare mai sus men\u0163ionate ni-l arat\u0103 din fa\u0163\u0103 \u015fi profil, dar \u015fi din unghiuri subiective, menite a construi un portret complementar al acestui cineast nepereche. Regizor, scenarist, actor, scriitor, autor de emisiuni radiofonice \u015fi de spectacole de televiziune, Orson Welles a l\u0103sat \u00een vremea din urm\u0103 impresia c\u0103 a disp\u0103rut din nou. Dup\u0103 trei decenii de la moartea sa (1985), la doar \u015faptezeci de ani, Cet\u0103\u0163eanul Ecranului (mondial, ar fi de ad\u0103ugat) nu poate fi lesne dep\u0103\u015fit. \u00cenc\u0103 este invidiat \u015fi contestat. Cu at\u00e2t mai edificator \u015fi mai de salutat este ini\u0163iativa cannez\u0103 de a ni-l restitui \u00een splendoarea sa. S-au scris \u015fi c\u0103r\u0163i despre opera lui. Unul dintre biografii s\u0103i cei mai asidui, Joseph McBride, profesor la Berkeley, autorul a trei lucr\u0103ri, c\u0103rora li se adaug\u0103 o a patra, \u00een lucru, sublinia un aspect esen\u0163ial al personalit\u0103\u0163ii cineastului \u2013 permanenta sa preocupare de a realiza proiecte \u00een manier\u0103 personal\u0103, independente, capabile s\u0103 evite ma\u015fin\u0103ria hollywoodian\u0103. Un alt critic, David Thomson, autorul unei monografii de excep\u0163ie, Rosebud, sublinia dimensiunea abscons\u0103, psihanaliz\u00e2nd substratul de excep\u0163ionalitate, plec\u00e2nd de la precocitatea sa str\u0103lucitoare \u015fi de la faptul c\u0103 nu a avut o copil\u0103rie normal\u0103. Dimpotriv\u0103, un prieten al cineastului, Henry Jaglom, a \u0163inut s\u0103 ne aduc\u0103 \u00eentotdeauna aminte c\u0103, de fapt, Orson Welles nu era deloc complicat.
\nMultora li s-a p\u0103rut cineastul marilor succese realizate u\u015for, \u00een condi\u0163ii ofertante. Nu a fost dec\u00e2t la \u00eenceput c\u00e2t de c\u00e2t a\u015fa. Au urmat momente dramatice, ceea ce pe Welles \u00eensu\u015fi l-a condus la concluzia c\u0103 doar 2% din activitatea sa a fost consumat\u0103 \u00een mod creator, restul de 98% echival\u00e2nd cu energia irosit\u0103 pentru a g\u0103si fina\u0163atori, produc\u0103tori, pentru a transpune proiectele \u00een realitate. Jocurile de oglinzi prin care portretul multimedia (al doilea titlu omagial de la Cannes) se r\u0103sfr\u00e2nge \u00een ochii spectatorilor de ast\u0103zi valorific\u0103 mai consecvent imaginile de arhiv\u0103 (sonor\u0103 \u015fi vizual\u0103) pe care le restructureaz\u0103 pe \u015fapte paliere, bazate pe tot at\u00e2tea cuvinte-cheie: cameleon, derizoriu, angajat, fabulator, magician, rebel, romanesc. Peste aceste atribute se a\u015fterne vocea sa, spre a reuni construc\u0163ia ce d\u0103 o idee nou\u0103, \u00eemprosp\u0103tat\u0103, nu doar a existen\u0163ei ascunse, ca\u015fetate, deci, mai pu\u0163in cunoscute a demiurgului, ci a lui \u00eensu\u015fi, crucificat \u00een cazna sisific\u0103, tragic\u0103 de a se exprima pe sine prin intermediul imaginilor \u015fi al sunetului.
\nCannes-ul l-a apreciat \u015fi l-a onorat acum, ca \u015fi alt\u0103dat\u0103, de\u015fi la prima lui venire pe Coasta de Azur s-a plimbat ca un anonim pe falez\u0103, f\u0103r\u0103 a fi recunoscut de mul\u0163imea cinefil\u0103. \u00cen septembrie 2015 iat\u0103 c\u0103 \u015fi Mostra Interna\u0163ional\u0103 de Art\u0103 Cinematografic\u0103, aflat\u0103 la a 72-a edi\u0163ie, \u015fi-a inclus \u00een program mai multe momente \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 reaminteasc\u0103 celor prezen\u0163i \u00een Vene\u0163ia, la Lido, pe \u0163\u0103rmul Adriaticii, c\u0103 se \u00eemplinesc treizeci de ani (murise la 10 octombrie 1985) de la trecerea \u00een nefiin\u0163\u0103 a cineastului n\u0103scut cu un secol \u00een urm\u0103. Un film dat disp\u0103rut (Negustorul din Vene\u0163ia) a fost g\u0103sit \u015fi recompus pentru aceast\u0103 edi\u0163ie, a\u015fa cum disputatul Othello din 1951, mutat \u00een anul urm\u0103tor la Cannes, spre a fi premiat, \u015fi-a aflat un spa\u0163iu de proiec\u0163ie \u00een peisajul vene\u0163ian. Evocarea lui Welles mai cuprinde o expozi\u0163ie (Shakespeare & Cigars), cu celebrele sale cutii pentru trabucuri pe care putem admira picturile a dou\u0103sprezece personaje shakespeariene.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Era incomod. Era inventiv. Era indezirabil. De neiertat, pe c\u00e2nd se juca de-a diluviul planetar. Catalogat catastrofic, imagin\u00e2nd o colosal\u0103 mizanscen\u0103 radiofonic\u0103. R\u0103v\u0103\u015fise lumea sub iminen\u0163a invaziei mar\u0163ienilor pe Terra. Era sortit s\u0103 devin\u0103 un formidabil estetician al imaginii. Dar mai \u00eent\u00e2i s\u0103 ne aducem iar\u0103\u015fi \u015fi iar\u0103\u015fi aminte c\u0103 produsese acel de neiertat thriller… Cite\u0219te mai mult »Un magician al cinematografului: Centenar Orson Welles. De la Cannes la Vene]ia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[15099],"class_list":["post-24443","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-filme-orson-welles"],"views":1508,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24443","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24443"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24443\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24444,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24443\/revisions\/24444"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24443"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24443"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24443"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}