\u00centre personalit\u0103\u0163ile cunoscute \u00een 54 de ani la M\u00fcnchen, una de excep\u0163ie este Hans Bergel, omul vertical, de caracter, scriitor german de talent \u015fi prestigiu, n\u0103scut la 26 iulie 1925, la R\u00e2\u015fnov. Conform propriilor m\u0103rturii, Hans Bergel, sora \u015fi fra\u0163ii s\u0103i \u015fi-au tr\u0103it \u00een Transilvania o copil\u0103rie f\u0103r\u0103 probleme, p\u00e2n\u0103 la ocuparea de Armata Ro\u015fie (august 1944) \u015fi preluarea puterii de regimul stalinist.
\n\u00cen 1944, tat\u0103l s\u0103u este arestat, iar \u00een 1945, c\u00e2nd autorit\u0103\u0163ile decid deportarea \u00een U.R.S.S. a cet\u0103\u0163enilor rom\u00e2ni de origine german\u0103, Bergel reu\u015fe\u015fte s\u0103 fug\u0103 din centrul de colectare \u00eenainte de transport, tr\u0103ind ascuns.
\n\u00centre 1946-47 activeaz\u0103 scurt \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt. \u00cen 1947, fuge din Rom\u00e2nia, via Ungaria. Este prins la Budapesta, predat autorit\u0103\u0163ilor rom\u00e2ne \u015fi condamnat. \u00cen 1948 evadeaz\u0103 din \u00eenchisoare \u015fi este din nou prins. Mai t\u00e2rziu recrutat \u00een armat\u0103 (1949-1956), devine sportiv de performan\u0163\u0103 \u015fi membru \u00een Na\u0163ionala de Ski a Rom\u00e2niei. Studiaz\u0103 Istoria Artelor \u015fi Filozofia, la Universitatea din Bucure\u015fti (1951-54). \u00cen 1957-58 ajunge redactor \u00een problemele de cultur\u0103 ale ziarului Volkszeitung. \u00cen 1959 este arestat din nou, \u00een Procesul Scriitorilor din Bra\u015fov \u015fi condamnat la 15 ani de munc\u0103 silnic\u0103. Eliberat (1964), \u00een cadrul amnistiei generale, continu\u0103 s\u0103 fie urm\u0103rit de Securitate.
\n\u00cen 1968, la interven\u0163iei scriitorului G\u00fcnter Grass, i se permite emigrarea \u00een R.F. Germania, unde, \u00eentre 1968-70, exerseaz\u0103 diferite ocupa\u0163ii, implicit pe cea de colaborator la Bayerischen Rundfunks. \u00centre 1970-89 este redactor la \u201eSiebenb\u00fcrgischen Zeitung\u201c, M\u00fcnchen, iar din 1991 \u015fi coeditor al publicatiei S\u00fcdostdeutschen Vierteljahresbl\u00e4tter.
\nAm aflat despre prezen\u0163a lui \u00een R.F.G. de la colegii de la Europa Liber\u0103 \u015fi de la Cenaclul literar-artistic \u201eApozi\u0163ia\u201c, \u00een cadrul c\u0103ruia ne-am bucurat, ulterior, de prezen\u0163a sa \u015fi a amicului de suferin\u0163e, Harald Siegmund.
\nLa 25 octombrie 1979, \u00een cadrul reuniunii rom\u00e2no-germane din M\u00fcnchen, organizat\u0103 de Societatea Academic\u0103 Rom\u00e2n\u0103 \u015fi S\u00fcdostdeutsche Kulturwerk, pe temele \u201eImaginea germanilor la rom\u00e2ni\u201c \u015fi \u201eImaginea rom\u00e2nilor la germani\u201c, Hans Bergel a prezentat conferin\u0163a Das Bild der Rum\u00e4nen in meinen literarischen Arbeiten\/ Portretul rom\u00e2nilor \u00een lucrurile mele literare, urm\u0103rit\u0103 cu c\u0103ldur\u0103 \u015fi interes, din care re\u0163in: \u201eDac\u0103 examinez literatura scriitorilor germani, n\u0103scu\u0163i ca \u015fi mine \u00een Transilvania, apar\u0163in\u00e2nd genera\u0163iilor mai vechi, constat c\u0103 figura Rom\u00e2nului apare doar sau \u2013 chiar dac\u0103 ocup\u0103 vizibil un loc central \u2013 ea este prezentat\u0103 aproape numai \u00een m\u0103sura \u00een care se deosebe\u015fte de cea a conlocuitorilor germani. (…) Pentru genera\u0163ia mea, \u00eens\u0103, s-a schimbat fundamental totul sau aproape totul din acest punct de vedere. C\u0103ci atunci c\u00e2nd \u00een acel stat multina\u0163ional Rom\u00e2nia, noi to\u0163i la un loc \u2013 rom\u00e2ni, germani, unguri, evrei \u2013 am fost arunca\u0163i de c\u0103tre noul sistem totalitar, f\u0103r\u0103 menajament, \u00een acela\u015fi cazan, ne-au fost distruse \u015fi r\u0103pite \u015fi unora \u015fi altora odat\u0103 cu libertatea \u015fi minunatele, vulnerabilele particularit\u0103\u0163i create \u00een epoci mari istorice, ce nu mai pot reveni. A\u015fa se face c\u0103 eu, german, spre deosebire de genera\u0163ia tat\u0103lui meu, am \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 cunosc nu \u00een primul r\u00e2nd pe rom\u00e2ni, ci pe oamenii cu care m\u0103 aflam aruncat dintr-odat\u0103, \u00eempreun\u0103, \u00een baia de o\u0163el a aceluia\u015fi pr\u0103p\u0103d, oameni buni \u015fi r\u0103i, puternici \u015fi slabi, distin\u015fi sau tic\u0103lo\u015fi, a\u015fa cum sunt \u015fi vor fi totdeauna oamenii pe p\u0103m\u00e2nt. Orbi\u0163i de ura format\u0103 \u00een cursul istoriei, unii dintr-o parte sau alta au omis p\u00e2n\u0103 azi s\u0103 recunoasc\u0103 aceasta\u201c.
\n\u00cen anii urm\u0103tori i-au ap\u0103rut Siebenb\u00fcrgen, Bilder einer europ\u00e4ischen Landschaft (1980); Gestalten und Gewalten, Essays, Aufs\u00e4tze, Vortr\u00e4ge (1982); Der Tod des Hirten oder Die fr\u00fchen Lehrmeister (1985); Das Venusherz (1987); …und Weihnacht ist \u00fcberall (1988); Das Motiv der Freiheit (1988), a publicat sute de articole \u00een diverse publica\u0163ii, a sus\u0163inut referate, conferin\u0163e, prezent\u0103ri de c\u0103r\u0163i g\u0103zduite de o mul\u0163ime de centre de cultur\u0103 \u015fi literare.
\nOdat\u0103 cu interesul acordat comunit\u0103\u0163ii germane, Hans Bergel a fost al\u0103turi de noi, rom\u00e2nii, particip\u00e2nd la manifest\u0103rile artistice, literare, culturale \u015fi \u015ftiin\u0163ifice, \u00eentruniri \u015fi mese rotunde, \u00een cadrul Zilelor Culturii Rom\u00e2ne\u015fti, organizate anual la M\u00fcnchen. Dup\u0103 1990, i s-au publicat succesiv, \u00een Germania \u015fi \u00een \u0163ar\u0103 o mul\u0163ime de c\u0103r\u0163i pe care cei interesa\u0163i le pot g\u0103si \u00een bogata sa bibliografie.
\nPentru activitatea ca om \u015fi scriitor i-au fost acordate diferite distinc\u0163ii de mare prestigiu: Georg Dehio-Preis f\u00fcr Kultur und Geisteswissenschaften (1972); Erz\u00e4hlerpreis des Ostdeutschen Kulturrats, Bonn (1972); Bundesverdinstkreuz am Bande (29. Nov. 1986); Kulturpreis der Siebenb\u00fcrger Sachsen, M\u00fcnchen (1987); Andreas Gryphius-Preis, D\u00fcsseldorf (1990); Cet\u0103\u0163ean de onoare al ora\u015fului Bra\u015fov; Dr. h. c. al Universit\u0103\u0163ii din Bucure\u015fti (16 apr. 2000); Membru de onoare al Academiei Olimpice a Rom\u00e2niei; Andreas-Gryphius-Preis 2013 \u015f.a.m.d
\nSocietatea de Cultur\u0103 \u201eApozi\u0163ia\u201c, din M\u00fcnchen, ajuns\u0103 \u00een al 46-lea an de existen\u0163\u0103, a avut \u015fi are cinstea de a se bucura de sprijinul lui H. Bergel, \u00een calitatea sa de membru de onoare \u015fi colaborator de prestigiu.
\nDin discursul sus\u0163inut \u00een 16 apr. 2000, la decernarea titlului de doctor honoris causa al Universit\u0103\u0163ii Bucure\u015fti:
\n\u201eMul\u0163umindu-v\u0103 din inim\u0103 pentru \u00eenalta onoare pe care mi-o acorda\u0163i, am sentimentul c\u0103 nu este vorba doar de o chestiune de bun\u0103-cuviin\u0163\u0103, ci de o deosebit\u0103 satisfac\u0163ie spiritual\u0103, motivat\u0103 prin multiple aspecte. Cel mai important mi se pare \u2013 dac\u0103 mi se \u00eeng\u0103duie s\u0103 fiu sentimental \u2013 leg\u0103tura mea afectiv\u0103 cu \u0163ara, pe care tocmai aceste sim\u0163\u0103minte m\u0103 \u00eendrept\u0103\u0163esc s\u0103 o consider, f\u0103r\u0103 nici o \u015fov\u0103ial\u0103, \u015fi ca propria mea \u0163ar\u0103. \u00cen ciuda a peste 30 de ani de absen\u0163\u0103 \u015fi cu toate periplurile mele de decenii prin lumea larg\u0103; r\u0103d\u0103cinile mele sunt \u015fi r\u0103m\u00e2n \u00eenfipte \u00een meleagurile de la nord \u015fi de la sud de Carpa\u0163i, de la Dun\u0103re, Marea Neagr\u0103 \u015fi din Moldova. Personalitatea mea este \u015fi va r\u0103m\u00e2ne marcat\u0103, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii mele, de amprenta cultural\u0103 a acestor plaiuri. (…) Ave\u0163i o spiritualitate care, din punct de vedere filozofic, se afl\u0103 sub semnul unei constela\u0163ii marcate de contradic\u0163ia proprie dintre dorin\u0163a de autoprotejare a elementului autohton, dezn\u0103dejdea existen\u0163ial\u0103 \u015fi contemplarea egocentric\u0103 a lumii, f\u0103r\u0103 s\u0103 abandoneze de fel ideea umanit\u0103\u0163ii; o literatur\u0103 care \u00ee\u015fi extrage peren impulsul cel mai vital de autocunoa\u015ftere din straturile unei poezii populare de o bog\u0103\u0163ie mitologic\u0103 inepuizabil\u0103; o pictur\u0103 a c\u0103rei melancolie izvor\u0103\u015fte din peisajul natural \u015fi din istorie; model\u00e2ndu-se \u00een ochii Fecioarei Maria din icoanele cre\u015ftine r\u0103s\u0103ritene; \u00een fine, o muzic\u0103, \u00een ale c\u0103rei crea\u0163ii importante se combin\u0103 arhaismul melopeelor sud-estice cu gestul avangardei occidentale \u2013 toate acestea constituindu-se \u00een caracteristici exclusive ale culturii rom\u00e2ne\u015fti. (…) Dar nu numai cultura m\u0103 leag\u0103 de Rom\u00e2nia, ci deopotriv\u0103 \u015fi via\u0163a pe care mi-am tr\u0103it-o aici. C\u0103ci aici am avut parte de durerea de a fi fost privat de libertate, al\u0103turi de rom\u00e2ni, \u00een anii de dictatur\u0103, \u00een carcerele subterane ale fortului Jilava; de furia neputincioas\u0103 de a asista la \u00eencercarea distrugerii unei culturi na\u0163ionale, misiune pe care \u015fi-o \u00eendeplineau cu zel emisarii terorii impuse din exterior; de dezgustul provocat de tr\u0103d\u0103tori \u015fi delatori; dar \u015fi de sentimentul fermec\u0103tor al unor prietenii trainice, care a rezistat \u00een clipele de cea mai mare restri\u015fte \u015fi pe care nu le voi uita niciodat\u0103. Dup\u0103 cum nu voi uita niciodat\u0103 faptul c\u0103 fratele meu, Erich Bergel, atins deja de aripa mor\u0163ii, a dirijat ultimul s\u0103u concert al vie\u0163ii lui \u00een toamna anului 1997 aici, la Bucure\u015fti, sub minunata cupol\u0103 a Ateneului\u201c.
\nMai zice Hans Bergel: \u201e\u015ei-mi pun \u00eensumi \u00eentrebarea: Oare nu au tr\u0103it str\u0103mo\u015fii mei pe aceste meleaguri? Mormintele lor nu se g\u0103sesc \u00een \u0163\u0103r\u00e2na acestor \u0163inuturi? \u015ei cei trei copii ai mei oare nu s-au n\u0103scut aici? A\u015fadar nu m-a fascinat numai arta \u015fi literatura rom\u00e2n\u0103 cu chemarea ei spre o g\u00e2ndire ager\u0103 \u015fi cu eleganta ei form\u0103 latin\u0103. C\u0103ci o atrac\u0163ie magic\u0103 o exercit\u0103 asupra mea \u015fi climatele geopsihice ale acestui p\u0103m\u00e2nt \u2013 pe de o parte peisaje naturale de o inconfundabil\u0103 frumuse\u0163e (…) \u00cen Rom\u00e2nia, \u0163ara dintre Orient \u015fi Occident, se interfereaz\u0103 influen\u0163ele \u015fi curentele acestor dou\u0103 p\u0103r\u0163i ale lumii noastre \u2013 o mo\u015ftenire istoric\u0103 str\u0103veche. Rom\u00e2nia trebuie s\u0103-\u015fi dovedeasc\u0103 \u00een continuare capacitatea sa de sintez\u0103, aceasta este formula ei de supravie\u0163uire\u201c (Hans Bergel, \u00cent\u00e2lnirea mea cu spiritualitatea rom\u00e2n\u0103. Discurs cu ocazia decern\u0103rii titlului de doctor honoris causa al Universit\u0103\u0163ii din Bucure\u015fti).
\nAcesta este omul de \u00eenalt\u0103 \u0163inut\u0103 \u015fi caracter, care \u015fi-a p\u0103strat nealterate noble\u0163ea \u015fi generozitatea judec\u0103\u0163ilor \u015fi sentimentelor peste vicisitudine tr\u0103ite. Ani mul\u0163i \u015fi ferici\u0163i, s\u0103n\u0103tate \u015fi putere de munc\u0103!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centre personalit\u0103\u0163ile cunoscute \u00een 54 de ani la M\u00fcnchen, una de excep\u0163ie este Hans Bergel, omul vertical, de caracter, scriitor german de talent \u015fi prestigiu, n\u0103scut la 26 iulie 1925, la R\u00e2\u015fnov. Conform propriilor m\u0103rturii, Hans Bergel, sora \u015fi fra\u0163ii s\u0103i \u015fi-au tr\u0103it \u00een Transilvania o copil\u0103rie f\u0103r\u0103 probleme, p\u00e2n\u0103 la ocuparea de Armata Ro\u015fie… Cite\u0219te mai mult »Omagiu lui Hans Bergel la 90 de ani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15091],"class_list":["post-24435","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-scriitorul-gunter-grass"],"views":1286,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24435","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24435"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24435\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24437,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24435\/revisions\/24437"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24435"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24435"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24435"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}