Dac\u0103 \u201eun cuv\u00e2nt de-al nostru poate repovesti lumea\u201c, cum credea Constantin Noica, un cuv\u00e2nt al nostru (sau al altora) ar putea \u015fi distruge lumea.
\nNu exist\u0103 aproape nimic care s\u0103 aib\u0103 at\u00e2ta putere precum cuv\u00e2ntul. M\u00e2nuit gre\u015fit ori cu rea-credin\u0163\u0103, el poate arunca \u00een neant o idee genial\u0103, poate isca o catastrof\u0103, poate vindeca sau ucide.
\nPentru a ne da seama de for\u0163a cuv\u00e2ntului, s\u0103 ne g\u00e2ndim doar la ceea ce el tezaurizeaz\u0103. Un mare \u00eenv\u0103\u0163at ca Edgar Papu observa: \u201eAproape \u00eentregul tezaur umanist al Antichit\u0103\u0163ii ne provine de la m\u00e2nuitorii cuv\u00e2ntului. Abia \u00een al doilea r\u00e2nd ne-au influen\u0163at din acea vreme vestigiile arhitecturii, sculpturii \u015fi picturii\u201c. Un poet spaniol contemporan intervievat de Horia B\u0103descu observa: \u201eCeea ce a caracterizat \u015fi diferen\u0163iat specia uman\u0103 a fost capacitatea de a construi. Piatra de temelie a acestei capacit\u0103\u0163i este cuv\u00e2ntul…\u201c. Din perspectiva lui Nichita St\u0103nescu: \u201eCuvintele sunt revederi dureroase ale sentimentelor\u201c. A\u015f spune c\u0103 mai ales acest combustibil, aceast\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 confer\u0103 cuv\u00e2ntului o for\u0163\u0103 de neegalat.
\nEste pe deplin dovedit c\u0103 adev\u0103ra\u0163ii oameni politici \u015fi de stat, cei n\u0103scu\u0163i, nu f\u0103cu\u0163i, altminteri foarte rari, iar \u00een Europa de ast\u0103zi mai degrab\u0103 inexisten\u0163i, sau diploma\u0163ii de carier\u0103 au \u015fi trebuie s\u0103 aib\u0103 de regul\u0103 ceea ce s-a numit, cu o sintagm\u0103 c\u0103zut\u0103 \u00een ridicol prin folosirea ei excesiv\u0103 \u015fi de multe ori anapoda, un foarte bine dozat \u015fi eficient limbaj de lemn. Func\u0163ia \u015fi profesia \u00eei oblig\u0103 s\u0103 utilizeze cuv\u00e2ntul cu foarte mare parcimonie \u015fi rigoare. \u00cen exerci\u0163iul lor, fondul lexical nu poate fi dec\u00e2t restr\u00e2ns, auster, constituit din cuvinte \u015fi locu\u0163iuni \u00een majoritatea lor trecute prin probele de foc ale unor dialoguri care nu o dat\u0103 seam\u0103n\u0103 cu ni\u015fte r\u0103zboaie pa\u015fnice. Iar astfel de cuvinte nu sunt deloc multe. Dac\u0103 dup\u0103 marea conflagra\u0163ie mondial\u0103 \u00eencheiat\u0103 \u00een 1945 \u015fi p\u00e2n\u0103 foarte recent nu ar fi existat asemenea r\u0103zboaie pa\u015fnice \u2013 repet cu voluptate acest oximoron \u2013, r\u0103zboiul rece ar fi devenit fierbinte \u015fi rachetele atomice nimicitoare ar fi \u0163\u00e2\u015fnit demult din sinistrele silozuri. Numai c\u0103 b\u0103t\u0103liile purtate cu floreta diploma\u0163iei, a cuv\u00e2ntului inteligent \u015fi bine cump\u0103nit, nu au nimic comun cu p\u0103l\u0103vr\u0103gelile de cafenea civic\u0103 \u015fi cu glumi\u0163ele cut\u0103rui eseist mai mult sau mai pu\u0163in inspirate, mai mult sau mai pu\u0163in simpatice. Altminteri, \u00een orice discurs, nu doar cel diplomatic, cuv\u00e2ntul trebuie s\u0103 fie exact \u015fi a\u015fezat numai \u00eentr-un singur loc dintr-o fraz\u0103, inclusiv atunci c\u00e2nd este necesarmente ambiguu.
\nDe bun\u0103 seam\u0103, ceea ce poten\u0163eaz\u0103 for\u0163a de expresie a unui cuv\u00e2nt, a unui text e \u015fi contextul. Caragiale, despre care Ibr\u0103ileanu afirma c\u0103 este cel mai mare artist al cuv\u00e2ntului din literatura rom\u00e2n\u0103, mai mare chiar, scria criticul, dec\u00e2t Eminescu, s-a dovedit a fi maestrul suprem al adecv\u0103rii textului la context, prin context \u00een\u0163eleg\u00e2nd \u015fi personajul sau personajele care vorbesc, care exprim\u0103 \u015fi se exprim\u0103. Noica constata: \u201eToat\u0103 lumea se str\u0103duie s\u0103 aib\u0103 un context\u201c, dar care \u00eei este textul?, se \u00eentreba filozoful rostirii rom\u00e2ne\u015fti. Arti\u015fti ca I.L. Caragiale vin \u015fi ne ofer\u0103 textul. De pild\u0103, sintagma curat murdar. Nu este ea un text definitoriu pentru tot contextul nostru, cel al lumii \u015fi epocii \u00een care ne afl\u0103m?! Textul lui Caragiale pare s\u0103 se sincronizeze mereu cu contextul. Un text pentru totdeauna.
\nImaginea \u015fi destinul fiec\u0103ruia dintre noi depind, uneori hot\u0103r\u00e2tor, de c\u00e2nd, unde \u015fi cum folosim cuv\u00e2ntul. Ne s\u0103p\u0103m morm\u00e2ntul moral, social \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, istoric m\u00e2nuind prost cuv\u00e2ntul. Politica \u015fi mass-media rom\u00e2ne\u015fti de azi, dar nu numai ele, o dovedesc, din p\u0103cate, cu asupra de m\u0103sur\u0103.
\n*
\n\u015ei dac\u0103 tot l-am pomenit pe Caragiale, mi se pare nimerit \u015fi, a\u015f spune, ilustrativ s\u0103 citez un pamflet rimat, intitulat Semnul, care a fost descoperit \u00een coresponden\u0163a sa cu Paul Zarifopol: \u201eDin toate c\u00e2te sunt pe lume\/ Nu-i una f\u0103r\u0103 semn anume:\/ Dup\u0103 miros cuno\u015fti o floare;\/ Cuno\u015fti un fruct dup\u0103 savoare,\/ Un geniu dup\u0103 o g\u00e2ndire\/ \u015fi steaua dup\u0103 o sclipire;\/ Pe-un om de duh, pe cum prive\u015fte\/ \u015fi pe neghiob pe c\u00e2t vorbe\u015fte;\/ Cuno\u015fti o pas\u0103re pe glas,\/ Copoiul de v\u00e2nat pe nas;\/ Un c\u00e2ine ori un om turbat\/ Pe bale \u015fi l\u0103trat\/ Cuno\u015fti o fiar\u0103 \/ Dup\u0103 ghiar\u0103;\/ Dup\u0103 un fluier pe mierloi\/ Dup\u0103 mai multe pe… ciocoi!\u201c.
\nS\u0103 mai r\u0103m\u00e2nem o clip\u0103 cu Nenea Iancu pentru a face un exerci\u0163iu de imagina\u0163ie. \u015fi anume s\u0103-l ascult\u0103m pe creatorul nemuritorului Ric\u0103 Venturiano (publicist \u015fi studinte \u00een ce altceva dec\u00e2t \u00een Drept), de aceast\u0103 dat\u0103 adres\u00e2ndu-se ziari\u015ftilor \u015fi ziaristelor de pe \u00eentreg cuprinsul scumpei \u015fi at\u00e2t de n\u0103p\u0103stuitei limbi rom\u00e2ne: \u201eE un me\u015fte\u015fug greu gazet\u0103ria. \u00centreba\u0163i-m\u0103 pe mine s\u0103 v\u0103 spun eu c\u00e2t e de grea aceast\u0103 meserie. Ca s\u0103 luminezi pe oameni, trebuie s\u0103 fii tu mai \u00eent\u00e2i luminat: s\u0103 cuno\u015fti multe, s\u0103 cuge\u0163i profund, s\u0103 cerni, s\u0103 selec\u0163ionezi \u015fi s\u0103 dai publicului g\u00e2nd bun \u00een fraze bune… Cinste \u015fi gramatic\u0103 sunt cele dou\u0103 condi\u0163ii esen\u0163iale ale unei prese bune… Sunt bune \u015fi ideile… dar nu sunt obligatorii! Cinste \u015fi gramatic\u0103 sunt condi\u0163iile esen\u0163iale!\u201c.
\n*
\nRecitesc Jurnalul \u015fi coresponden\u0163a generalului Henri Berthelot din perioada 1916-1919, c\u00e2nd acest mare prieten al Rom\u00e2niei s-a aflat aici ca \u015fef al misiunii militare franceze. Scrieri nu lipsite \u015fi de o bun\u0103 calitate literar\u0103. Generalul are nu doar \u0163inut\u0103 intelectual\u0103, ci \u015fi stil \u00een nota\u0163iile \u015fi scrisorile sale. Fire\u015fte, ceea ce intereseaz\u0103 \u00eenainte de toate este valoarea lor de document privind desf\u0103\u015furarea evenimentelor, \u00eencep\u00e2nd cu momentul intr\u0103rii Rom\u00e2niei \u00een R\u0103zboiul de \u00centregire \u015fi p\u00e2n\u0103 la \u00eencheierea ostilit\u0103\u0163ilor. Dragostea pentru rom\u00e2ni \u015fi pentru \u0163ara noastr\u0103 nu-l \u00eempiedic\u0103 pe Berthelot s\u0103 critice unele mentalit\u0103\u0163i de care francezul trecut de amiaza vie\u0163ii (avea 55 de ani c\u00e2nd a venit \u00een Rom\u00e2nia), \u015fcolit la celebra Saint Cyr \u015fi cu o experien\u0163\u0103 invidiabil\u0103, nu doar militar\u0103, este nu o dat\u0103 \u015focat. A intrat \u00een folclor faimoasa concluzie la care ajunge dup\u0103 ce a luat cuno\u015ftin\u0163\u0103 de starea trupelor noastre la sosirea, \u00een 1916, \u00een fruntea primei misiuni franceze: \u201eDragi prieteni, sunte\u0163i admirabil de dezorganiza\u0163i!\u201c. At\u00e2t \u00een jurnal c\u00e2t \u015fi \u00een numeroasele epistole trimise \u00een Fran\u0163a, cele mai multe adresate so\u0163iei sale, Louise, generalul se indigneaz\u0103 adeseori \u015fi este de-a dreptul descurajat de iresponsabilitatea politicienilor rom\u00e2ni, de obtuzitatea lor \u2013 inclusiv a lui Ionel Br\u0103tianu! \u2013, de politicianismul meschin at\u00e2t al liderilor partidelor autohtone, al guvernan\u0163ilor \u015fi parlamentarilor, c\u00e2t \u015fi, mult mai grav, al capilor Armatei. Criticile sale aspre de pe pozi\u0163ii deopotriv\u0103 profesionale \u015fi morale \u00eel vizeaz\u0103 \u00een mai multe r\u00e2nduri pe Alexandru Averescu, generalul politician, cum \u00eel caracterizeaz\u0103 cu dispre\u0163. De altfel, dezam\u0103girile francezului privesc \u00een primul r\u00e2nd, dac\u0103 nu cumva exclusiv, clasa superpus\u0103, cu expresia lui Eminescu, \u015fi pe comandan\u0163ii militari. \u00centr-o scrisoare datat\u0103 23 octombrie 1916, el apreciaz\u0103: \u201eRom\u00e2nii sunt \u00eentr-adev\u0103r \u00eentr-o situa\u0163ie grav\u0103. Nu erau deloc preg\u0103ti\u0163i pentru r\u0103zboi, iar nep\u0103sarea lor natural\u0103 face ca \u015fi acum, la c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de la intrarea \u00een r\u0103zboi, s\u0103 fie tot a\u015fa de \u00een afar\u0103. Desigur, soldatul rom\u00e2n pare bun sau cel pu\u0163in rezistent, dar cei care \u00eel comand\u0103 sunt de o sl\u0103biciune extraordinar\u0103\u201c.
\nCa \u015fef de Stat-Major al armatelor rom\u00e2ne pe l\u00e2ng\u0103 Rege, Henri Berthelot remarc\u0103 bucuros, atunci c\u00e2nd este cazul, o fapt\u0103 de arme eroic\u0103, o idee tactic\u0103 sau strategic\u0103 inteligent\u0103. C\u00e2teodat\u0103, el \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi \u00eenfr\u00e2ng\u0103 am\u0103r\u0103ciunea cu acel recognoscibil umor galic. Alteori este literalmente descurajat \u015fi chiar sc\u00e2rbit. La 4 martie 1918 \u00eei scria so\u0163iei: \u201eNu mai e nevoie s\u0103-\u0163i spun cu c\u00e2t\u0103 ner\u0103bdare a\u015ftept momentul \u00een care voi pune piciorul pe p\u0103m\u00e2ntul francez… Abia a\u015ftept s\u0103 nu mai v\u0103d \u00een jurul meu indivizi f\u0103\u0163arnici \u015fi m\u0103 voi odihni c\u00e2teva zile cu deosebit\u0103 pl\u0103cere\u201c. Cu vreo trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een urm\u0103 \u00eei scrisese tot so\u0163iei despre atmosfera d\u00e2mbovi\u0163ean\u0103: \u201eAici zeama se lunge\u015fte tot mai mult. Urmarea evenimentelor a fost c\u0103 guvernul Br\u0103tianu \u015fi-a dat demisia \u015fi c\u0103 generalul Averescu a fost \u00eens\u0103rcinat s\u0103 constituie un nou guvern. \u0163i-am spus deja de mai multe ori ce cred despre acest individ pref\u0103cut… Totu\u015fi, mai sunt aici oameni curajo\u015fi, nemul\u0163umi\u0163i \u015fi dezam\u0103gi\u0163i de aceast\u0103 pr\u0103bu\u015fire. Soldatul rom\u00e2n este \u00een continuare extraordinar, dar conduc\u0103torii, \u015fi cu ei mul\u0163i dintre ofi\u0163eri, nu se g\u00e2ndesc dec\u00e2t s\u0103-\u015fi reg\u0103seasc\u0103 lini\u015ftea \u015fi micile lor pl\u0103ceri\u201c. Iar unii \u015fi marile lor averi. Frapeaz\u0103 actualitatea observa\u0163iilor \u015fi a constat\u0103rilor lui Berthelot care a v\u0103zut bine dincolo de aparen\u0163e \u015fi de declara\u0163ii demagogice, g\u0103unoase. Suntem ce-am fost \u015fi \u00eemi este team\u0103 c\u0103 a\u015fa vom r\u0103m\u00e2ne! Este diagnosticul sever al lui Caragiale, dar nu numai al lui.
\n*
\nEvenimentele din ultima vreme mi-au amintit de un moment istoric al c\u0103rui protagonist a fost Andr\u00e9 Malraux, genialul meu prieten, cum \u00eel numea, \u00een diverse ocazii, cu sobr\u0103 \u015fi b\u0103rb\u0103teasc\u0103 tandre\u0163e, pre\u015fedintele De Gaulle, singurul ministru care \u00eel putea \u00eentrerupe \u00een \u015fedin\u0163ele guvernului francez pe gloriosul general. \u00cenainte de a merge \u00een China \u2013 prima vizit\u0103 a unui pre\u015fedinte american \u00een uria\u015fa \u015fi enigmatica \u0163ar\u0103 asiatic\u0103 \u2013 \u00een realizarea c\u0103reia Rom\u00e2nia a avut un important rol \u2013 Richard Nixon l-a invitat pe autorul Condi\u0163iei umane la Casa Alb\u0103, pentru a se documenta \u00een vederea c\u0103l\u0103toriei ce era preg\u0103tit\u0103 cu minu\u0163iozitate. \u00cen acel moment de mare \u00eensemn\u0103tate parc\u0103 istoria \u00eens\u0103\u015fi chema peste Atlantic un experimentat \u015fi credincios osta\u015f al ei \u015fi, prin el, convoca de fapt la sfat b\u0103tr\u00e2na Europ\u0103, mama Europ\u0103. \u015ei asta pentru c\u0103 toate drumurile istoriei, bune \u015fi rele, au pornit din sau au trecut prin Europa. Cineva spunea c\u0103 f\u0103r\u0103 Europa, lumea ar fi ca nelumea!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dac\u0103 \u201eun cuv\u00e2nt de-al nostru poate repovesti lumea\u201c, cum credea Constantin Noica, un cuv\u00e2nt al nostru (sau al altora) ar putea \u015fi distruge lumea. Nu exist\u0103 aproape nimic care s\u0103 aib\u0103 at\u00e2ta putere precum cuv\u00e2ntul. M\u00e2nuit gre\u015fit ori cu rea-credin\u0163\u0103, el poate arunca \u00een neant o idee genial\u0103, poate isca o catastrof\u0103, poate vindeca sau… Cite\u0219te mai mult »Alte exerci\u0163ii de memorie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[888,15087,1842],"class_list":["post-24427","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constantin-noica","tag-fondul-lexical","tag-oameni-politici"],"views":1387,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24427","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24427"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24427\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24428,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24427\/revisions\/24428"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24427"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24427"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24427"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}