M-am amuzat uneori s\u0103 caut c\u0103r\u0163i al c\u0103ror titlu s\u0103-l numeasc\u0103 \u00eentr-un fel sau altul pe cititor ori s\u0103-l invoce, s\u0103-i sugereze m\u0103car prezen\u0163a inefabil\u0103, de\u015fi existen\u0163a oric\u0103rei c\u0103r\u0163i se bazeaz\u0103 negre\u015fit (\u00een afar\u0103 de fericita existen\u0163\u0103 a scribilor) pe existen\u0163a cititorului real (nu implicit, vizat \u015fi nici ideal), ci a cititorului concret, care vrea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 o experien\u0163\u0103 aparte. O carte se \u00eempline\u015fte, ontologic vorbind, prin cititor, altfel r\u0103m\u00e2ne un lucru, un obiect decorativ.
\nMult\u0103 vreme scriitorii s-au mul\u0163umit s\u0103-l evoce pe cititor, s\u0103-l trag\u0103 de m\u00e2nec\u0103, s\u0103-l \u00eendrume, s\u0103-l m\u00e2ng\u00e2ie pe cre\u015ftet, s\u0103-i arate direc\u0163ia (\u201eai grij\u0103, bunule cititor, la expresia acestui chip f\u0103\u0163arnic\u201c, \u201edac\u0103 eventualul meu cititor va binevoi s\u0103 parcurg\u0103 \u015fi descrierea care urmeaz\u0103, va constata c\u0103 etc.\u201c, \u201ecititorule, f\u0103 bine \u015fi \u00eencepe aceast\u0103 poveste, vei cunoa\u015fte volupt\u0103\u0163i inexprimabile!\u201c), \u015fi f\u0103ceau asta chiar \u00een text, \u00een corpul lui translucid, c\u00eend \u00eencepeau ori terminau vreun capitol, precum Henry Fielding \u00een Istoria lui Tom Jones, un copil abandonat, precum, mai t\u00e2rziu, magistrul Balzac, precum mul\u0163i al\u0163i prozatori \u015fi poe\u0163i.
\n\u00cen vechime, cititorul era flatat continuu \u015fi chemat \u00een calitate de complice, de martor, de martir la discursul \u015fi patimile naratorului (omniscient, de regul\u0103). Cititorul era un perpetuu copil, puer senex, \u015fi trebuia c\u0103l\u0103uzit c\u0103tre semnifica\u0163ia corect\u0103 a cut\u0103rui pasaj, a cut\u0103rei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri. Ideea de a-l ponegri, de a-l ironiza \u015fi de a-\u0163i bate joc de el cred c\u0103 este una destul de recent\u0103, post-modern\u0103, ca s\u0103 zic a\u015fa. N-am timp s\u0103 verific interpel\u0103rile cititorului din Tristram Shandy, b\u0103nuiesc c\u0103 sunt destule, s-ar putea s\u0103 g\u0103sim tocmai la h\u00e2trul Laurence Sterne ceea ce eu atribui cu m\u0103rinimie nara\u0163iunii post-moderne \u015fi autorilor ei. Dar m\u0103car un pasaj tot voi cita: \u201e\u015etiu c\u0103 se afl\u0103 pe lumea asta cetitori, ba chiar \u015fi mul\u0163i al\u0163i oameni destoinici ce nu se prea \u00eendeamn\u0103 la cetit, c\u0103rora le cam vine peste m\u00e2n\u0103 de nu le spui de-a fir-a-p\u0103r \u00eentreaga tain\u0103 a lucrurilor care te privesc. \u015ei de am apucat acum a scrie a\u015fa pe \u00eendelete e ca taman acelora s\u0103 le fac voia, dar \u015fi dintr-o \u00eend\u0103r\u0103tnicie a firii mele ce m\u0103 \u00eendeamn\u0103 a dezam\u0103gi o lume \u00eentreag\u0103\u201c (2004, p.31).
\nAm avut pesemne dreptate, nimic mai temerar dec\u00e2t digresiunile \u015fi ironia lui Laurence Sterne. Dar nici Philip Roth, \u00een zilele noastre, nu r\u0103m\u00e2ne mai prejos. Iat\u0103 un fragment: \u201eNu fi prea aspru cu Sabbath, Cititorule. Nici poliloghia interioar\u0103 zbuciumat\u0103, nici excesul de autosubminare, nici anii de lecturi despre moarte, nici experien\u0163a amar\u0103 a necazurilor, a pierderilor, a greut\u0103\u0163ilor \u015fi a suferin\u0163elor nu-l vor ajuta pe cineva ca el (\u015fi, poate, nici pe altcineva) s\u0103-\u015fi foloseasc\u0103 mintea mai eficient… Nu fi prea aspru cu Sabbath…\u201c (Teatrul lui Sabbath, 2013, p.271).
\nA\u015fadar, am c\u0103utat cu smerenie \u015fi s\u00e2rguin\u0163\u0103 titluri \u00een care cuv\u00e2ntul cititor (\u015fi cititorul \u00eensu\u015fi) s\u0103 fie explicit sau m\u0103car sub\u00een\u0163eles. Investiga\u0163ia nu mi-a adus cine \u015ftie ce c\u00e2\u015ftig retoric (figura se nume\u015fte \u201eapostrofarea cititorului\u201c), pescuitul printre titluri \u015fi c\u0103r\u0163i a fost mai degrab\u0103 s\u0103rac. C\u00e2nd \u00ee\u015fi redacteaz\u0103 operele scriitorii se prefac din r\u0103sputeri c\u0103-l ignor\u0103 pe cititor, de\u015fi nu-l uit\u0103 probabil niciodat\u0103: dac\u0103 n-ar g\u0103si admiratori, scriitorii ar tr\u0103i \u00een anonimatul cel mai crunt..
\n1. \u00cenainte de orice, mi-am amintit de Mihai Eminescu \u015fi de poezia lui intitulat\u0103 Criticilor mei:
\n\u201eCritici voi, cu flori de\u015farte,
\nCare roade n-a\u0163i adus –
\nE u\u015for a scrie versuri
\nC\u00eend nimic nu ai de spus\u201c.
\nM\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 eruditul cu \u201eochi de ghea\u0163\u0103, ne\u00eendura\u0163i\u201c, care vrea s\u0103 consemneze o oper\u0103, trebuie, mai \u00eent\u00e2i, s-o citeasc\u0103, de\u015fi cazul cel mai frecvent (\u00een contemporaneitate) este recenzia doct\u0103 despre ceea ce criticul \u00eenc\u0103 nu a citit (\u015fi nici nu are de g\u00e2nd), \u00eentruc\u00e2t este mult prea \u015firet pentru a se ocupa de nimicuri. Iar lectura unui volum de poezii sau de proz\u0103 este un fleac, el, luminatul critic, este interesat numai de lectura care \u201edeconstruie\u015fte\u201c, pentru a ajunge la \u201estructurile no\u0163ionale binare, sedimentate \u00een g\u00e2ndirea noastr\u0103\u201c. Doar acest mod de a interpreta un text reprezint\u0103 o activitate cu adev\u0103rat serioas\u0103 (\u015fi profund\u0103).
\n2. \u00cen al doilea r\u00e2nd, mi-a venit \u00een minte (era inevitabil) micul poem introductiv (la volumul Inel cu enigm\u0103, 1970, p.5) al lui Mihai Ursachi, pus sub titlul medieval, dac\u0103 n-o fi chiar antic, \u201eAd lectorem\u201c:
\n\u201e\u00cent\u00e2ia oar\u0103 vei vedea
\n\u015ei vei pleca \u015fi vei uita; ci \u00eenc-o dat\u0103
\ndac\u0103 vii,
\nVei auzi \u015fi vei tr\u0103i;
\nA treia oar\u0103-ai s\u0103 r\u0103m\u00e2i\u201c.
\n\u00cen\u015fir mai la vale, cronologic, rezultatul cu totul precar al c\u0103ut\u0103rilor mele. Acolo unde voi fi \u00een stare de un mic comentariu, \u00eel voi nota cu mare grij\u0103.
\n3. Nu \u00eenainte de a men\u0163iona poemul lui Charles Baudelaire, Au lecteur, titlul a fost tradus \u00een chipul cel mai nepotrivit de c\u0103tre Al. A. Philippide prin Prefa\u0163\u0103, unde citim impreca\u0163ia cunoscut\u0103: \u201etu, cititor ipocrit, semenul meu, cuno\u015fti bine acest monstru delicat, Plictisul, cel mai viclean dintre vicii!\u201c. Am citat \u00een alt\u0103 parte versurile cunoscute de to\u0163i.
\n4. Manuel Puig, Afurisit pe veci s\u0103 fie cititorul acestor pagini (Maldici\u00f3n eterna a quien lea estas p\u00e1ginas). Este titlul unui roman digresiv \u015fi uneori enigmatic (\u00een linia lui Laurence Sterne, s\u0103 zicem), publicat de scriitorul argentianian \u00een 1980.
\n5. Andrew Nicoll, Dac\u0103 cite\u015fti asta, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 am murit (If You\u2019re Reading This, I\u2019m Already Dead), un roman tradus anul trecut la Editura ALL. Povestea vie\u0163ii unui anume Otto Witte, acrobat la circ, mai \u00eent\u00e2i, \u015fi rege al Albaniei, \u00een cele din urm\u0103, scris\u0103 de el \u00eensu\u015fi \u00een momentul bilan\u0163ului. Titlul este, s\u0103 recunoa\u015ftem, destul de ambiguu: trimite fie la biletul de adio l\u0103sat de un sinuciga\u015f amantei mult frivole, fie la incipitul unui testament deceptiv (testatorul fiind personajul v\u00e2nat de nepo\u0163i \u015fi str\u0103nepo\u0163i pentru averea lui uria\u015f\u0103, \u00eentr-un policier de Agatha Christie).
\n6. Dubravka Ugre\u0161i\u00e6, Cititul interzis (Thank You For Not Reading). Ugre\u0161i\u00e6 este o prozatoare foarte \u00eensemnat\u0103 (citi\u0163i negre\u015fit Muzeul capitul\u0103rii necondi\u0163ionate, e un roman admirabil), tr\u0103ie\u015fte \u00een exil la Londra, s-a certat cu scriitorii croa\u0163i din pricina faptului c\u0103 nu aprob\u0103 deloc, dar deloc, na\u0163ionalismul lor visceral. Publicat\u0103 \u00een 2003, Thank You For Not Reading este o culegere de eseuri.
\n7. S\u0103 \u00eenaint\u0103m c\u0103tre final: exist\u0103 un scriitor pentru copii (compune un gen de povestiri de pus sub eticheta \u201emystery\u201c) care se ascunde sub falsul nume (\u201enom de guerre\u201c, se zicea pe vremuri) de Pseudonymus Bosch. El a publicat o pentalogie \u015fi a propus volumelor aceste titluri minunate, care nu mai au nevoie de traducere:
\nThe Name of This Book Is Secret (2007);
\nIf You\u2019re Reading This, It\u2019s Too Late (2008); aminte\u015fte frapant de titlul lui Nicoll.
\nThis Book Is Not Good for You (2009);
\nWrite This Book (2013).
\n8. \u00cen cele din urm\u0103, \u00eemi amintesc destul de vag titlul unui foarte t\u00een\u0103r autor (englez?) care suna cam a\u015fa: \u201eNu fi\u0163i pro\u015fti, citi\u0163i aceast\u0103 carte\u201c.
\nPoate \u00eemi voi continua \u015fi \u00een viitor aceast\u0103 cercetare, dar mai probabil, nu, vorba lui Georges Perec, din eseul-enumerare intitulat De la difficult\u00e9 qu\u2019il y a \u00e0 imaginer une Cit\u00e9 id\u00e9ale…<\/p>\n
P.S. \u00centre timp, mi-am rev\u0103zut febril extrasele \u015fi am identificat cartea la care m\u0103 refer la punctul 8. Iat\u0103 titlul ei: Don\u2019t Read This Book If You\u2019re Stupid. Apar\u0163ine prozatorului britanic Tibor Fischer, care nu mai este de multi\u015for t\u00e2n\u0103r (s-a n\u0103scut \u00een 1959). Volumul lui reprezint\u0103 o culegere de povestiri. Din c\u00e2te bag seama, eu am re\u0163inut titlul (\u015fi toate celelalte am\u0103nunte) exact pe dos. Dar ceea ce n-am uitat era, \u00een fond, esen\u0163ialul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
M-am amuzat uneori s\u0103 caut c\u0103r\u0163i al c\u0103ror titlu s\u0103-l numeasc\u0103 \u00eentr-un fel sau altul pe cititor ori s\u0103-l invoce, s\u0103-i sugereze m\u0103car prezen\u0163a inefabil\u0103, de\u015fi existen\u0163a oric\u0103rei c\u0103r\u0163i se bazeaz\u0103 negre\u015fit (\u00een afar\u0103 de fericita existen\u0163\u0103 a scribilor) pe existen\u0163a cititorului real (nu implicit, vizat \u015fi nici ideal), ci a cititorului concret, care vrea… Cite\u0219te mai mult »Binecuv\u00e2ntat fie cititorul acestui eseu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[15079],"class_list":["post-24413","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-tibor-fischer"],"views":1558,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24413","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24413"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24413\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24416,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24413\/revisions\/24416"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24413"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24413"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24413"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}