{"id":24405,"date":"2015-09-17T21:27:59","date_gmt":"2015-09-17T19:27:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24405"},"modified":"2015-09-17T21:31:11","modified_gmt":"2015-09-17T19:31:11","slug":"o-intalnire-perugia-1973-1974","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-intalnire-perugia-1973-1974\/","title":{"rendered":"O \u00cent\u00e2lnire. Perugia, 1973-1974"},"content":{"rendered":"

\u201eRespira\u0163ia plantelor \u2013 cuv\u00e2ntul \u2013 un t\u00e2n\u0103r \u00een de\u015fert.<\/strong><\/em>
\nC\u00e2nd vine noul an tot s\u00e2ngele se retrage \u00een vine, verde, c\u0103tre r\u0103d\u0103cinile p\u0103m\u00e2ntului;<\/strong><\/em>
\nalbastru, c\u0103tre r\u0103d\u0103cinile cerului.<\/strong><\/em>
\nTe \u00eentorci la timpul \u00een care eul era doar lacrima \u00een ochiul nop\u0163ii.<\/strong><\/em>
\nAuguri pentru esen\u0163ele fiin\u0163ei tale, Yohannan\u201c<\/strong><\/em><\/p>\n

Textul e scris pe o vedere trimis\u0103 de la Urbino, datat\u0103 16 decembrie 1973, semnat\u0103 cu numele lui \u00een ebraic\u0103.
\nOratoriul San Giovanni, Jacopo e Lorenzo Salimbeni: Predica Sf\u00e2ntului Ioan Botez\u0103torul \u00een de\u015fert (La predicazione di S. Giovanni (1), sec. XIV). Aproape o miniatur\u0103 \u00een culori aprinse. Un grup de personaje cu ve\u015fminte din vremea lui Salimbeni, \u00eenconjoar\u0103 pe Giovanni Battista, \u00een picioare pe o st\u00e2nc\u0103, desf\u0103\u015fur\u00e2nd de pe un rulou o f\u00e2\u015fie pe care st\u0103 scris: \u201eEcce Agnus Dei\u201c. Fondul e \u00eentunecat, iese \u00een eviden\u0163\u0103, iluminat\u0103, masa de piatr\u0103 din care r\u0103sar ciufuri de iarb\u0103; \u00een jur, tufi\u015furi \u015fi arbu\u015fti, iar \u00een dreapta un grup de cavaleri vizibili doar \u00een parte.
\nAcele cuvinte sun\u0103 ca o inscrip\u0163ie sepulcral\u0103, \u015fi totu\u015fi, au trecut at\u00e2\u0163ia ani; p\u0103durea de simboluri \u00een care ne r\u0103t\u0103ceam pentru a g\u0103si mereu direc\u0163ia, acea \u201ep\u0103dure\u201c a inspirat o urare pentru Cr\u0103ciunul care se apropia.
\nGiovanni, eremitul; <\/strong>
\nPietre, numele s\u0103u; <\/strong>
\nEsen\u0163a, plantele stilizate.<\/strong>
\nC\u00e2nd a venit la Perugia, dup\u0103 ce, sosit din Rom\u00e2nia, peregrinase prin locuri obscure \u015fi triste din Nordul Italiei, numele lui era Giovanni, Giovanni Culiano. Prima lui form\u0103 de adaptare la noua situa\u0163ie, care din orgoliu nu i se p\u0103rea o priva\u0163iune, ci un mod prudent de a evita pronun\u0163ii \u015fi interpret\u0103ri gre\u015fite.
\nAsta explic\u0103 multe lucruri: a venit ca refugiat, care e un termen mai pu\u0163in degradant dec\u00e2t cel de emigrant, desigur, diferit de cel de a fi pur \u015fi simplu un musafir din str\u0103in\u0103tate; \u015fi \u00een acest caz, da, ar fi avut dreptul la numele lui rom\u00e2nesc.
\nDar, poate, acestea sunt impresiile mele, fiindc\u0103 tocmai orgoliul era o tr\u0103s\u0103tur\u0103 distinctiv\u0103 a lui; r\u0103zb\u0103tea din discre\u0163ia precarit\u0103\u0163ii lui cotidiene, \u00eenso\u0163it\u0103 \u00eens\u0103 de con\u015ftiin\u0163a de studios, de poliglot; un cet\u0103\u0163ean al lumii anihilat de un regim opresiv \u015fi brutal.
\nAcea distan\u0163\u0103 fragil\u0103 era pu\u0163in \u00eendulcit\u0103 de c\u00e2te un prieten, unul \u00een special, care \u00eel g\u0103zduia des \u00een casa lui: \u00een acea perioad\u0103 casa lui Euro era un refugiu pentru prieteni \u015fi cunoscu\u0163i, unii doar \u00een trecere, \u00een orice caz un prilej de \u00eent\u00e2lniri \u00eent\u00e2mpl\u0103toare cu persoane destul de diferite, dar legea haosului punea aproape \u00eentotdeauna de acord experien\u0163e \u015fi caractere. Noi am fost una din acele coinciden\u0163e.
\nTrebuie amintit c\u0103 la parterul acelei case, al\u0103turi de intrarea principal\u0103, era o camer\u0103 destul de \u00eentunecoas\u0103 \u015fi c\u0103 proprietarul hot\u0103r\u00e2se s\u0103 duc\u0103 acest aspect p\u00e2n\u0103 la extremele consecin\u0163e zugr\u0103vind-o toat\u0103 \u00een negru. Atunci Giovanni a propus s\u0103 scrie \u00een limba sanscrit\u0103 fragmente extrase din textele capitale, desigur Bhagavad Gita, ale c\u0103ror semne grafice de ne\u00een\u0163eles pentru to\u0163i, d\u0103deau impresia de frumuse\u0163e si de putere aproape magic\u0103.
\nFrazele scrise cu vopsea alb\u0103 pe fondul negru, unele \u015fi cu ro\u015fu aprins, transformaser\u0103 acea camer\u0103 \u00eentr-o grot\u0103 de-a dreptul nelini\u015ftitoare, dar \u015fi \u00eentr-un loc unde ne adunam; desigur, efectul final nu invita la conversa\u0163ii senine, sem\u0103na, \u00een cea mai fericit\u0103 ipotez\u0103, cu un templu al casei pentru ini\u0163ia\u0163i de toate felurile!
\nApoi, pentru o anume perioad\u0103, Giovanni venea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u015fi se a\u015feza la lucru, ba chiar pe scris, t\u0103cut \u015fi singuratic. Dup\u0103 ce termina ce avea de f\u0103cut, ne reg\u0103seam acolo ca s\u0103 vorbim, s\u0103 ne cunoa\u015ftem unii pe al\u0163ii.
\nTotu\u015fi, \u00een primele ocazii de a dialoga, sc\u0103pau \u015fi cuvinte \u00een\u0163ep\u0103toare. Pretextul: o carte, Maestrul \u015fi Margareta de Bulgakov, pe care o citisem de cur\u00e2nd, \u00een unica traducere ap\u0103rut\u0103 \u00een italian\u0103 \u015fi \u00eemi f\u0103cuse o impresie puternic\u0103. \u00cens\u0103, odat\u0103 cunoscute unele pozi\u0163ii \u201egauchiste\u201c ale mele, Giovanni obiecteaz\u0103 cu prima ocazie, ba chiar \u00eemi scrie, c\u0103 autorul a fost omor\u00e2t de chiar \u201eprietenii mei\u201c. Umilit\u0103 \u015fi cu orgoliul r\u0103nit, \u00een scrisoarea mea de r\u0103spuns am extins tristul subiect pun\u00e2nd accentul pe aspecte existen\u0163iale. O dezv\u0103luire f\u0103cut\u0103 transversal, prin literatur\u0103 \u015fi filozofie.
\nEram dou\u0103 persoane singure \u015fi pline de incertitudini; el, preocupat mai ales de probleme concrete \u015fi dezr\u0103d\u0103cinat, cov\u00e2r\u015fit de nevoi de toate felurile \u015fi \u00een mod sigur jignit de vreun afront. Ne-am \u00een\u0163eles reciproc, s-a stabilit o leg\u0103tur\u0103, ne-am privit ca \u00eentr-o oglind\u0103, cu adev\u0103rat \u201e\u00een enigma\u201c existen\u0163elor noastre.
\nLuciditatea de studios, vastele lui cuno\u015ftinte lingvistice \u015fi filozofice, semnele pres\u0103rate \u00een at\u00e2tea scrisori pe care le p\u0103strez erau ca ni\u015fte firimituri de-a lungul unor c\u0103r\u0103ri nesf\u00e2r\u015fite \u015fi \u00eentrerupte, \u00een care ne-am reg\u0103sit \u00eentotdeauna, adesea merg\u00e2nd al\u0103turi. Exist\u0103 persoane pentru care dep\u0103rtarea ofer\u0103 unica condi\u0163ie posibil\u0103 de intimitate. Cel pu\u0163in \u00een acea perioad\u0103, a\u015fa cum eram noi, aceasta era condi\u0163ia. O libertate de senza\u0163ii, de pasiuni, de g\u00e2nduri, de delect\u0103ri literare \u015fi poetice care ne permiteau s\u0103 spunem esen\u0163ialul; ceea ce credeam c\u0103 este, ceea ce merita s\u0103 \u015ftim \u015fi s\u0103 sim\u0163im, ceea ce c\u0103utam.
\nGiovanni, chiar atunci c\u00e2nd dezv\u0103luia o anume admira\u0163ie afectuoas\u0103, o f\u0103cea recunosc\u00e2nd \u00een mod auster o feminitate \u015fi o personalitate prieten\u0103, lucru care se intuie\u015fte adesea \u00een schimbul nostru epistolar.
\nAceste c\u00e2teva scrisori selec\u0163ionate mi se par suficient de reprezentative pentru timpul, locurile \u015fi momentele care au marcat acea perioad\u0103. Erau anii 1972-74, dup\u0103 care a avut posibilitatea s\u0103 se transfere \u00een America \u015fi, atunci, chiar distan\u0163a geografic\u0103 devine o condi\u0163ie de desp\u0103r\u0163ire. Mai \u00eent\u00e2i de toate, el l\u0103sa \u00een urm\u0103 dificila perioad\u0103 petrecut\u0103 la Perugia \u015fi \u00een Italia; apoi, dificult\u0103\u0163ile \u015fi chiar oportunit\u0103\u0163ile acelei noi reziden\u0163e \u00eel ocupau cu totul, p\u00e2n\u0103 la tragicul epilog dup\u0103 anii de activitate \u015fi de recunoa\u015fteri extraordinare.
\nT\u0103cerea care s-a a\u015fternut de la plecarea lui a avut ceva de \u201e\u00eentrerupere\u201c, ca o pauz\u0103 interminabil\u0103 care s-a \u00eenchis apoi brusc cu vestea mor\u0163ii lui, mai cu seam\u0103 \u00een acele \u00eemprejur\u0103ri.
\n\u00centr-un anume fel, scrisul a fost, \u00eentr-adev\u00e3r, linea, cum spuneau latinii, care a legat \u00eent\u00e2lnirea noastr\u0103.
\nIoan Culianu, \u00eentre umbra \u015fi lumina vie\u0163ii \u015fi a operei sale; urmele l\u0103sate de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u015fi raporturi personale, ce merit\u0103 s\u0103 fie p\u0103strate \u015fi cunoscute, cu condi\u0163ia s\u0103 adauge ceva la biografia sa uman\u0103 \u015fi intelectual\u0103. Din acest motiv am consim\u0163it la publicarea acestor scrisori, \u00een care se afl\u0103 \u015fi o traducere a lui Culianu a dou\u0103 poezii de Dan Lauren\u0163iu pe care nu le cuno\u015fteam, dar care au vibrat din nou c\u00e2nd am deschis unele plicuri \u015fi am recitit acele versuri.
\n\u00cencredin\u0163ez acum aceast\u0103 m\u0103rturie \u201ecasei\u201c lui de origine, Rom\u00e2nia, o \u0163ar\u0103 pe care o admir de la distan\u0163\u0103 \u015fi pe care am \u00eenv\u0103\u0163at s-o iubesc \u00een \u00eemprejur\u0103ri oferite de muzic\u0103 (George Enescu, Maria T\u0103nase, Quartetul B\u0103l\u0103nescu…), ca s\u0103 nu vorbesc de marea literatur\u0103 \u015fi de limba \u00eenrudit\u0103. Ceva intim \u015fi puternic care r\u0103m\u00e2ne misterios \u00een dep\u0103rtarea istoriei \u015fi \u00een diversitatea evenimentelor. M\u0103 g\u00e2ndesc la Giovanni\/ Ioan \u015fi reg\u0103sesc aceea\u015fi senza\u0163ie cu un sentiment de afec\u0163iune \u015fi de emo\u0163ie pentru darul prieteniei lui, al reflec\u0163iilor \u015fi confiden\u0163elor, de\u015fi de-acum el vorbe\u015fte \u201edintr-o \u0163ar\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103\u201c \u015fi ar spune, \u00eentre ironie \u015fi melancolie: e frumos a\u015fa!<\/p>\n

I
\nRoma, 4.10. 1973
\nDrag\u0103 Angela,
\nr\u0103spund la scrisoarea ta cu o oarecare durere (\u015fi de aceea s\u0103 nu o \u00een\u0163elegi gre\u015fit: nu e o durere \u201ecotidian\u0103\u201c). Are ceva din Lautr\u00e9amont \u015fi din Rimbaud \u015fi-mi aminte\u015fte o plaj\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103 \u015fi un delfin mort. Scrisoare de frunze uscate \u015fi de fum. Tu tr\u0103ie\u015fti din \u201espiritus\u201c mai degrab\u0103 \u00een sens arhaic dec\u00e2t \u00een cel modern; ai (tot \u00een sens actual) o via\u0163\u0103 emo\u0163ional\u0103 care doar marginal\u00a0 e \u015fi intelectual\u0103. Exist\u0103 in tine un\u201eduh\u201c nest\u0103p\u00e2nit, incompatibil cu orice ra\u0163ionalitate \u015fi mai ales cu orice aparen\u0163\u0103 \u201edomestic\u0103\u201c(2). Ra\u0163ionalitatea, \u00een cele din urm\u0103, nu serve\u015fte la altceva dec\u00e2t s\u0103 creeze impulsurilor ascunse ale fiin\u0163ei o aparen\u0163\u0103 \u201edomestic\u0103\u201c. Ea e ceea ce tu nume\u015fti \u201e\u00een\u015fel\u0103torie fariseic\u0103\u201c pentru a avea mai pu\u0163ine speran\u0163e inutile. Dar tu le refuzi \u015fi pe acelea; cu alte cuvinte: refuzi \u00een mod programatic orice schem\u0103 ra\u0163ional\u0103, refuzi orice posibil\u0103 experien\u0163\u0103 care nu se poate reduce la o prob\u0103 existen\u0163ial\u0103, raportezi totul la purul \u201ecotidian\u201c, numai pentru a putea face sa explodeze dup\u0103 aceea, \u00eentr-un joc dialectic, \u00eensu\u015fi \u201ecotidianul\u201c ca solu\u0163ie neautentic\u0103 a felului t\u0103u de a exista \u00een lume. \u201eConflictul\u201c care te \u00eempinge la autodistrugere se explic\u0103, \u00een afara unor cauze obscure (\u00eens\u0103 obscure deoarece ne-iluminate, cel pu\u0163in pentru mine, nu \u00een sens moral etc.), ca o \u00eenchidere a felului t\u0103u de a tr\u0103i, care se str\u0103duie\u015fte s\u0103 fie autentic \u00een structurile date ale \u201ecotidianului\u201c ce propune \u00eentotdeauna un mod neautentic de a exista. Dar aceasta e o formulare at\u00e2t de general\u0103, \u00eenc\u00e2t nu te define\u015fte dec\u00e2t ca \u201ea exista \u00een lume(3) comport\u00e2ndu-te dup\u0103 modalita\u0163ile autenticului\u201c. \u00cen cele din urm\u0103 e, probabil, tot ceea ce eu pot \u00een\u0163elege despre tine r\u0103m\u00e2n\u00e2nd totu\u015fi \u00een limitele ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii \u015fi excluz\u00e2nd orice intui\u0163ie imediat\u0103. Accept\u00e2nd, adic\u0103, \u201e\u00een\u015fel\u0103ciunea fariseic\u0103\u201c, dar nu \u015fi \u201esperan\u0163a van\u0103\u201c.
\n\u00cen\u0163eleg c\u0103 \u0163i-ai asumat bravura (ca reflex al orgoliului) drept garan\u0163ie a autenticit\u0103\u0163ii \u015fi c\u0103, nerecunosc\u00e2nd vina ca vin\u0103 (dar recunosc\u00e2nd vina \u201e\u00een sine\u201c, ca transcedental\u0103, ca determinare a oric\u0103rei existen\u0163e \u00een lume), m\u0103re\u015fti pa\u015fii ca s\u0103 g\u0103se\u015fti \u00een moarte sf\u00e2r\u015fitul, at\u00e2t al \u201e\u00een\u015fel\u0103toriei\u201c, c\u00e2t\u00a0 \u015fi al \u201esperan\u0163ei\u201c, ca modalit\u0103\u0163i de a exista la fel de \u00eendoielnice. Jurnalul(4) lui Leopardi \u015fi scrisorile din perioada 1830-32; unele fragmente din Meseria de a tr\u0103i de Pavese; are dreptate Borges c\u00e2nd consider\u0103 Universul o bibliotec\u0103 infinit\u0103 \u015fi fiecare existen\u0163\u0103 o repeti\u0163ie a celor precedente, deci neautentic\u0103 in absolutum, autentic\u0103 doar fiindc\u0103 e o istorie personal\u0103? Sau sunt alte cauzele \u201ebolii care duce la moarte\u201c, \u015fi ele ar trebui c\u0103utate nu \u00een planul intelectual, unde \u015fi tu te joci de-a v-a\u0163i ascunselea cu tine \u00eens\u0103\u0163i, ci \u00een planul extrem de labil al \u201esperan\u0163elor vane\u201c \u015fi \u00een \u201eanimus\u201c?
\nDar \u00een fa\u0163a misterului t\u0103u, cotidianul cu pustiul lui vulgar. Inutilitatea de a vedea, de a explica (legein), de a discuta (legein). Tu mergi pe drumurile tale care sunt \u015fi sunt a\u015fa, dincolo de orice prea-uman efort ontologic.
\nG<iovanni>
\n… A cui era poezia? A ta? De ce ini\u0163ialele F. N.(5)?
\nAve, Angela, Johannes symparanekr\u00f3menos (scilicet: sicut te, moriturus) te salutat! (Totu\u015fi, \u00eendemnat \u00een aceast\u0103 scrisoare-r\u0103spuns de \u00eenalte ra\u0163iuni apotropaice!)<\/p>\n

 <\/p>\n

II
\n<Roma, 22.10.73>
\nAngela,
\n\u00eemi pare r\u0103u c\u0103 aceast\u0103 lume nu-mi d\u0103 posibilitatea s\u0103 r\u0103m\u00e2n fidel simbolului \u015fi ritului \u015fi m\u0103 face s\u0103-\u0163i mul\u0163umesc pe acest petec de h\u00e2rtie. S\u0103 \u015ftii ca Yohannan(6) a l\u0103sat u\u015fa deschis\u0103 pentru darul t\u0103u, fiindc\u0103 numele Yohannan(7) \u00eenseamn\u0103 chiar U\u015e\u00c3 DESCHIS\u00c3. De aceea, bunii lui p\u0103rin\u0163i i-au pus \u015fi numele de Petru, care vine de la PIATR\u00c3 (Kephas), pentru ca cine ar g\u0103si u\u015fa deschis\u0103 s\u0103 nu produc\u0103 pagube ireparabile c\u00e2nd ar intra pentru cine \u015ftie ce motiv. A\u015fa c\u0103, str\u0103inii, intr\u00e2nd \u00een\u0103untru pe u\u015fa deschis\u0103, g\u0103sesc acolo o piatr\u0103 \u015fi pleac\u0103. Numai cine \u00eei e prieten va vedea runele pe piatr\u0103 \u015fi va putea s\u0103\u00a0 citeasc\u0103. Astfel, Yohannan a primit ve\u015fti de la prietenul lui, mai mult dec\u00e2t un prieten, Siddhartha, shramana(8) – ascetul, bhiksu(9) – cer\u015fetorul, negustorul, tat\u0103l \u015fi barcagiul care asculta \u00een murmurul apelor sacre sunetul OM \u015fscris \u00een caractere sanscrite\u0163 \u00een care sunt cuprinse crea\u0163ia \u015fi distrugerea lumii \u00een foc, mahapralaya <scris \u00een caractere sanscrite> pe care Yohannan trebuie s-o a\u015ftepte in mundo (Bunule Dumnezeu, cu c\u00e2t\u0103 durere!). Chiar dac\u0103 Yohannan \u015fi angheloi \u015f\u00eengerii, scris cu litere grece\u015fti\u0163 sunt eterici, Yohannan o s\u0103 dea semn de via\u0163\u0103 de la 1 p\u00e2n\u0103 la 4 noiembrie, dup\u0103 care e gata s\u0103-\u015fi schimbe via\u0163a lui \u00een lume. A\u015fteapt\u0103 ca tu s\u0103-i dai de \u015ftire dac\u0103 Euro sau al\u0163ii ar putea s\u0103-l g\u0103zduiasc\u0103, dar asta nu va avea mare importan\u0163\u0103. Semper item.
\n<Semneaz\u0103 Yohannan \u00een caractere ebraice><\/p>\n

P.zza Re di Roma, 3-C7 \u2014>aici p\u00e2n\u0103 la 31 octombrie
\n00183 ROMA<\/p>\n

 <\/p>\n

III
\nMilano, 23 octombrie <1973>
\nDraga Angela,
\nspre deosebire de tine, eu am nevoie s\u0103 scriu, s\u0103 scriu mult, s\u0103 vorbesc \u2013 \u015fi tu e\u015fti acum victima mea! Un ora\u015f care m\u0103 farmec\u0103, de\u015fi se pare c\u0103 m\u00e2ine nu o s\u0103 am de-a face numai cu pietrele de la Sant\u2019Ambrogio \u015fi cu por\u0163ile Universit\u0103\u0163ii.
\nTu sugerezi; las\u0103-m\u0103 s\u0103 explic \u2013 dar nu pretind c\u0103 aceast\u0103 explica\u0163ie ar fi esen\u0163ial\u0103, dimpotriv\u0103; e pur\u0103 existen\u0163\u0103, unum parum nihil, timp \u015fi stingere a clipei. Din contactul cu culturile Extremului Orient se \u015ftie c\u0103 lumea e nou\u0103 \u015fi total\u0103 \u00een fiecare clip\u0103, de aceea avea dreptate Kierkegaard c\u00e2nd definea momentul \u201esinteza temporalit\u0103\u0163ii \u015fi eternitate\u201c (sau ceva asem\u0103n\u0103tor ca termeni, dar asta \u00een esen\u0163\u0103). Kierkegaard avea deschideri mult prea laconice \u015fi mai pline de speran\u0163e dec\u00e2t Heidegger, de\u015fi, \u00een fond, ca problematic\u0103, ultimul descinde din cel dint\u00e2i (nu \u015fi ca terminologie).
\nAstfel, \u00eentr-o secund\u0103, \u00eentr-o clipire(10), desigur deschis\u0103 intui\u0163iei, viitorul se poate \u00een\u0163elege pe de-a-ntregul din sugestii, aproxim\u0103ri, presentimente, viziuni. A\u015fa, fo\u015fnetul unei frunze \u00eenchide \u00een el \u00eentregul univers etc. Se pare c\u0103 aceasta este explica\u0163ia teoretic\u0103 a divina\u0163iei: o privire de o clip\u0103 \u00een desf\u0103\u015furarea eternit\u0103\u0163ii.
\nTot a\u015fa, unii gnostici concepeau demio\u00f9rgos <scris cu litere grece\u015fti> ca ai\u00f3n <scris cu litere grece\u015fti>, eternitatea trans-historic\u0103 care admite \u015fi o explica\u0163ie temporal\u0103, istoric\u0103. A\u015fadar, un \u00eenceput \u015fi un sf\u00e2r\u015fit. Timpul e circular, \u00een sensul c\u0103, la sf\u00e2r\u015fitul unui aevum totul re\u00eencepe de la cap\u0103t. \u00cen Politicus, Platon vorbe\u015fte de un \u201emare an\u201c care se \u00eencheie \u00eentr-un timp invers, creator: ceea ce e distrus se reface pentru a se \u00eentoarce \u00een neant. Astfel, b\u0103tr\u00e2nul redevine t\u00e2n\u0103r, adolescent, copil etc. Reabsorbirea Universului \u00een Neant se petrece \u00een perioade determinate (ai\u00f3n) \u015fscris cu litere grece\u015fti\u0163, destul de scurte. Nu la fel este la indieni (Vishnupurana). Aici, mai realist, un ai\u00f3n <scris cu litere grece\u015fti>, numit kalpa <scris \u00een sanscrit\u0103> dureaz\u0103 10 perioade, fiecare de 432.000 de ani, re\u00eemp\u0103r\u0163ite la 4 (\u015fi aici te rog s\u0103 fii atent\u0103), dup\u0103 cele 4 fe\u0163e ale zarului. Crea\u0163iunea e, \u00eentr-un anume sens, un joc de noroc al divinului.
\nAstfel, prima perioad\u0103, sat-yuga <scris \u00een sanscrit\u0103> \u2013 \u201ev\u00e2rsta adev\u0103rului\u201c, epoca de aur, dureaz\u0103 4×432.000 de ani; cea de-a doua, dvapara-yuga <scris \u00een sanscrit\u0103> este \u201ev\u00e2rsta \u00eendoielii\u201c \u015fi dureaz\u0103 3×432.10 <semn la puterea a 3-a dupa 10>; a treia, treta-yuga <scris \u00een caractere sanscrite> dureaz\u0103 2×432.10 <semn \u201ela puterea a 3-a\u201c dup\u0103 10> \u015fi ultima, \u00een care tr\u0103im noi, \u201ev\u00e2rsta de fier\u201c (a r\u0103ului) \u2013 Kali-yuga <transcriere \u00een sanscrit\u0103> dureaz\u0103 432.000 de ani. A \u00eenceput cu ultimul avatar al lui Vishnu, vineri, 18 februarie 3102 \u00eenainte de Cristos \u2013\u00a0 deci ar trebui s\u0103 dureze \u00eenc\u0103 mult timp.
\nUniversul va pieri consumat de foc \u00een marea distrugere \u2013 mahapralaya \u015ftranscriere \u00een sanscrit\u0103\u0163, parous\u00eda (11) <scris cu litere grece\u015fti> gnosticilor \u015fi a cre\u015ftinilor.
\nAm terminat ciocolata, m\u0103 simt nelalocul meu \u00een l\u0103pt\u0103ria asta pustie. E prea devreme ca s\u0103 a\u015ftept distrugerea total\u0103 prin foc \u015fi de aceea m\u0103 voi sim\u0163i a\u015fa p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul zilelor, al clipelor \u015fi al eternit\u0103\u0163ii.
\nTe salut \u015fi a\u015f vrea s\u0103-\u0163i vorbesc, s\u0103-\u0163i vorbesc, s\u0103-\u0163i vorbesc.
\n<Semneaz\u0103 \u00een caractere ebraice><\/p>\n

Mai t\u00e2rziu, la Palazzo Sforza
\nNu pot \u00eenceta s\u0103 dialoghez cu un interlocutor. \u00cen parcul Sempione, m-am adresat\u00a0 unui aviz \u00een care se atrage aten\u0163ia c\u0103 e interzis\u0103 intrarea cu ma\u015fini, c\u00e2ini \u015fi, de asemenea, c\u0103 e necesar\u0103 o \u0163inut\u0103 decent\u0103. \u201eDomnule, i-am spus, prive\u015fte servieta mea, nu e o ma\u015fin\u0103! Totodat\u0103, v\u0103 asigur c\u0103 nu e nici un c\u00e2ine \u00een ea. \u015ei cred c\u0103 sunt \u00eembr\u0103cat \u00eentr-un mod decent, da, corect, de\u015fi e posibil ca pantalonii mei s\u0103 se fi \u015fifonat pu\u0163in \u00een tren\u201c. M-a l\u0103sat s\u0103 trec, de\u015fi a m\u00e2r\u00e2it.
\nM\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 ar trebui s\u0103 r\u00e2zi citind scrisoarea asta, probabil ridicol\u0103. Mai ales dac\u0103 o iei drept normal\u0103 \u015fi \u201es\u0103n\u0103toas\u0103\u201c, dar nu m\u0103 a\u015ftept la a\u015fa ceva de la tine. Dac\u0103 a\u015f citi-o \u015fi eu din nou, a\u015f spune c\u0103 m\u0103 reprezint\u0103 \u00een totalitate (dar nu pe mine \u00eensumi) \u00een mod surprinz\u0103tor de exact. Masc\u0103, vis \u015fi mod de a exista-\u00een-lume \u015fi fiin\u0163\u0103-care-se-caut\u0103-\u00een autenticitate-\u015fi-\u00een absurd. Cand te g\u00e2nde\u015fti c\u00e2t de diferit era conceptul de absurd la Kierkegaard, fa\u0163\u0103 de cel care se vehiculeaz\u0103 ast\u0103zi \u00een general! \u00censemna ultima mi\u015fcare pe care omul poate s\u0103 o \u00eendeplineasc\u0103 \u00een lumea asta, fiind complet desprins de ea. Dup\u0103 ce a devenit cavalerul resemn\u0103rii infinite, coboar\u0103 din nou pe p\u0103m\u00e2nt din spa\u0163iile rarefiate \u015fi accept\u0103 totul \u00een virtutea absurdului, accept\u0103 totul pentru c\u0103 e absurd.
\n\u00cen orice caz, eu v\u0103 cer un singur lucru: l\u0103sa\u0163i-m\u0103 s\u0103 vorbesc, l\u0103sa\u0163i-m\u0103 s\u0103 scriu. Apoi, ridicolul, interesantul, echivocul \u015fi ambiguitatea sunt aspecte de care nu mai \u0163in seama. Eu scriu o scrisoare \u015fi o expediez, \u00een virtutea absurdului, fiindc\u0103 e absurd.
\nVale! <Semneaz\u0103 cu litere ebraice><\/p>\n

 <\/p>\n

IV
\n<Data po\u015ftei: 12.12.73>
\nRegin\u0103 a Bactrianei \u015fi a Palmyrei, c\u00e2ndva, cu mii de ani \u00een urm\u0103, c\u00e2nd nu exista nici ro\u015ful, nici negrul, eram cu to\u0163ii albi. \u00ce\u0163i \u00eenchipui cum erau atunci Usah(12); \u015fi nici chiar Maruts(13) prea \u00eenghe\u0163a\u0163i.
\nDup\u0103 ce te-ai \u00eentors de pe deal ai spus: Prends-y garde, o, ma vie absente!(14) Dar a\u015fa e Karma al t\u0103u \u015fi acesta Karma al meu. M\u0103 chinuie luna plin\u0103 \u015fi am f\u0103cut buc\u0103\u0163i trei scrisori, fiindc\u0103 tr\u0103iesc \u00een lume \u015fi acum a\u015f vrea s\u0103 pun picioarele pe p\u0103m\u00e2nt, s\u0103 m\u0103 retrag, s\u0103 g\u0103sesc un c\u00e2mp cu flori \u015fi singur\u0103tatea ca s\u0103 scriu.
\nTotul, scrisorile dezolate a\u015fternute pe h\u00e2rtia asta, reprezint\u0103 trecutul meu, mort anul \u0103sta. Aceste vorbe \u00eenfrumuse\u0163eaz\u0103 de form\u0103 o existen\u0163\u0103 care, poate, nu e mai pu\u0163in frumoas\u0103 \u00een interior, dar \u00een exterior trebuie s\u0103 se adapteze \u00een parte la jocul lumii. Tu spui c\u0103 e bine s\u0103 mori, dar nu e\u015fti sigur\u0103 de asta. Poate e bine \u015fi s\u0103 tr\u0103ie\u015fti \u00een mod concret. Pentru asta nu se poate face altceva dec\u00e2t s\u0103 \u00eencerci s\u0103 te \u00eentorci cu senin\u0103tate \u00een lume. \u015ei lumea e una singur\u0103, cea care se nume\u015fte burghez\u0103. Aceast\u0103 lume \u015fi-a pierdut valoarea \u00een cel mai \u00eenalt grad \u015fi \u00een toate felurile; dar c\u00e2nd vrei s\u0103 te \u00eentorci, trebuie oricum s\u0103 g\u0103se\u015fti un drum \u015fi un oarecare \u201eWeltheimlichkeit\u201c(15). \u015ei asta fiindc\u0103 nu exist\u0103 o alt\u0103 lume dec\u00e2t asta; dac\u0103 vrei s\u0103 mori, e posibil; dar dac\u0103 vrei s\u0103 tr\u0103ie\u015fti, trebuie s\u0103 te conformezi numai regulilor care exist\u0103: liberi. A\u015fa s-a n\u0103scut filozofia \u015fi practica Zen. Rinzai(16) e o \u015fcoal\u0103 pentru samurai, dar e foarte greu s\u0103 fii samurai. Un adev\u0103rat samurai, ca \u015fi un yoghin, este obligat la solitudinea binef\u0103c\u0103toare \u015fi la non-egoism. A\u015fa s-a n\u0103scut\u00a0 soto, pentru \u201eburghezi\u201c. \u015ei arti\u015fti. Samuraii nu mai exist\u0103 de mult timp, rinzai a disp\u0103rut, a r\u0103mas doar soto-zen \u015fi zen-ga pentru arti\u015fti.
\n<Adaos pe marginea primei file> Spui c\u0103 nu e\u015fti explicit\u0103, dar tu afirmi valorile tale \u015fi eu la fel. Eu nu m\u0103 \u00eencred \u00een persoan\u0103, \u00een orgoliu, \u00een efort, pentru c\u0103 le consider \u201eburgheze\u201c. Ur\u0103sc mai cu seam\u0103 puterea \u015fi istoria ca expresie a puterii. Vreau sa p\u0103c\u0103lesc aceast\u0103 ma\u015fin\u0103rie. Poate, mai simplu, s\u0103 fiu fericit. Vreau s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00een leag\u0103nul cerurilor \u015fi al apelor, ca un copil de la \u00eenceputuri.
\nAngela <scris cu litere grece\u015fti>, iat\u0103 dou\u0103 poezii ale unui prieten (poate \u015fi al t\u0103u, m\u0103 g\u00e2ndesc). Ca s\u0103-\u0163i re\u00eemprosp\u0103tezi versurile lui Rimbaud cu rezonan\u0163e elenistico-orientale. C\u00e2ndva am sim\u0163it aici destinul meu; eu nu pot s\u0103 pl\u00e2ng, ar fi prea frumos, dar s-a \u00eent\u00e2mplat \u201eals ob\u201c(17). <Nu \u015ftiu dac\u0103 pot s\u0103 traduc \u015fi ironia>:
\nC\u2019\u00e8 un silenzio profondo
\nma la citt\u00e0 ha perso del suo splendore
\necco un angelo viaggiando senza
\nguida di qua ti prego<\/p>\n

dimmi cara
\nnon \u00e8 che l\u2019aspetta una disgrazia
\npi\u00f9 forte di quella spina
\nche si vede nella tua suola raggiante<\/p>\n

o dimmi cara tu
\nche sai che ho amato pi\u00f9
\ndi ogni altro la pace e la sapienza
\ndi un tiglio che illuminava nel profondo del mare*<\/p>\n

non credi che a quell\u2019angelo
\nsmarrito da queste parti
\nsucceder\u00e0 una disgrazia
\nche nemmeno aspetta
\nnon credi che amer\u00e0
\nnon credi che morir\u00e0
\n<Inni al Crepuscolo, 1970 (Imnuri c\u0103tre amurg) de Dan Lauren\u0163iu, pp. 7-8><\/p>\n

Se ti ricordassi
\nle mura
\ndove senza pensiero vendicatore
\ne senza amare<\/p>\n

ho trascinato le mie ali
\ncon le bianche piume della solitudine
\nvedresti da solo
\nl\u2019uccello che vola<\/p>\n

io non ricordo nessuno
\nin questa serata autunnale
\nquando dormo nell\u2019albero dinanzi alla mia casa
\ne le mie foglie cadono<\/p>\n

forse domani quando scorrer\u00f2
\nsul fiume nero sul fiume nero
\nla cenere tornata dalla metempsicosi
\nrider\u00e0 in quattro punti cardinali
\n\u015fIl muro della citt\u00e0 in Viaggio vesperale\u0163 C\u0103l\u0103torie de sear\u0103, 1969<\/p>\n

<Adaos pe marginea celei de a doua file>* un tei etc. \u2013 c\u00e2nd o s\u0103 apar\u0103, o s\u0103-\u0163i trimit o povestire a mea, Albero delle ceneri (Copacul cenu\u015filor). Din p\u0103cate e scris\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u015fte, dar am s-o traduc. Acum nu a\u015f putea fiindc\u0103 nu p\u0103strez copii dup\u0103 ceea ce scriu. Poate o s\u0103 ias\u0103 o serie de scurte povestiri orientale \u00een italiene\u015fte. A\u015f putea comunica cu o parte mai bun\u0103 din mine, pentru c\u0103 sunt \u015fov\u0103itor ca un samurai, dar infailibil ca scriitor. Dar o s\u0103 scriu din nou, poate, una asem\u0103n\u0103toare, Il corridore tibetano (Alerg\u0103torul tibetan), \u015fi o s\u0103 \u0163i-o trimit la Cr\u0103ciun, ca s-o at\u00e2rni \u00eentr-un brad de tradi\u0163ie burghez\u0103, dar de origine simbolic\u0103 demn\u0103 de venera\u0163ie…<\/p>\n

(Traducere \u015fi note de Diana Cristev)<\/p>\n

Angela Margaritelli este absolvent\u0103 a Facult\u0103\u0163ii de Litere \u015fi Filozofie a Universit\u0103\u0163ii din Perugia. Expert\u0103 \u00een arta spectacolului (teatru, muzic\u0103, dans), desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een cadrul Centrului
\nde Studii al Teatrului Stabile dell\u2019Umbria o bogat\u0103 activitate de promovare artistic\u0103 \u015fi cultural\u0103 prin articole, conferin\u0163e \u015fi seminarii. (D.C.)<\/p><\/blockquote>\n

(1) Vederea reproduce una din frescele din Oratoriul San Giovanni (Urbino), capodopera fra\u0163ilor Jacopo si Lorenzo Salimbeni.<\/p>\n

(2) \u00cen sensul dat de Rimbaud de ordine social\u0103 burghez\u0103.
\n(3) \u00cen text: esser-ci, concept filozofic de analiz\u0103 existen\u0163ial\u0103, formulat de Heidegger ca Dasein (condi\u0163ia de apartenen\u0163\u0103 a omului la lumea \u00een care tr\u0103ie\u015fte, \u00een raport cu timpul \u015fi cu semenii lui).
\n(4) Titlul exact: Zibaldone di pensieri, culegere eterogen\u0103 de \u00eensemn\u0103ri, texte \u015fi concepte din perioada iulie\/august 1817-decembrie 1832, publicat\u0103 postum (Floren\u0163a, Le Monnier, 1898-1900). Termenul zibaldone deriv\u0103 de la un fel de m\u00e2ncare\u00a0 \u00een care se amestec\u0103 la \u00eent\u00e2mplare diferite ingrediente.
\n(5) Este vorba de poezia Nur Narr! Nur Dichter! (Numai un nebun! Numai un poer!) de Friedrich Nietzsche.<\/p>\n

(6) Ioan\/Giovanni \u00een ebraic\u0103.
\n(7) Yohannan, scris \u00een caractere ebraice.
\n(8),(9) Termeni \u00een limba sanscrit\u0103 care definesc figuri de asce\u0163i din lumea religioas\u0103 hinduist\u0103.<\/p>\n

(10) In text \u00een limba german\u0103: Augenblick.
\n(11) \u00cen greaca veche: prezen\u0163a. \u00cen sens biblic: venirea lui Cristos la sf\u00e2r\u015fitul timpurilor.<\/p>\n

(12) Divinit\u0103\u0163i minore \u00een mitologia hinduist\u0103.
\n(13) Maruts\/ Marutas, personaje mitologice referitoare la v\u00e2nturile din Nord.
\n(14) \u201eTreze\u015fte-te, o, via\u0163a mea inexistent\u0103!\u201c, vers din poemul C\u2019est moi de Marceline Desbordes-Valmore (1786-1859), notat de Rimbaud pe verso filei pe care a scris (in mai 1872) poemul Banni\u00e8res de mai\/Patience, vers reluat \u00een alt\u0103 form\u0103 \u00een Une saison en enfer (Un anotimp \u00een infern): \u201eLa vraie vie est absente\u201c (L\u2019epoux infernal).
\n(15) \u00cen text \u00een limba german\u0103: un loc \u00een lume unde s\u0103 te sim\u0163i acas\u0103.
\n(16) Una din cele trei \u015fcoli ale Buddhismului zen.
\n(17) \u00cen text \u00een limba german\u0103: a\u015fa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eRespira\u0163ia plantelor \u2013 cuv\u00e2ntul \u2013 un t\u00e2n\u0103r \u00een de\u015fert. C\u00e2nd vine noul an tot s\u00e2ngele se retrage \u00een vine, verde, c\u0103tre r\u0103d\u0103cinile p\u0103m\u00e2ntului; albastru, c\u0103tre r\u0103d\u0103cinile cerului. Te \u00eentorci la timpul \u00een care eul era doar lacrima \u00een ochiul nop\u0163ii. Auguri pentru esen\u0163ele fiin\u0163ei tale, Yohannan\u201c Textul e scris pe o vedere trimis\u0103 de la… Cite\u0219te mai mult »O \u00cent\u00e2lnire. Perugia, 1973-1974<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[42],"tags":[15076,15075],"class_list":["post-24405","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-istoriei","tag-dan-laurentiu","tag-ioan-culianu"],"views":1805,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24405","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24405"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24405\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24410,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24405\/revisions\/24410"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24405"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24405"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24405"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}