S\u0103 fie o tr\u0103s\u0103tur\u0103 specific na\u0163ional\u0103 pl\u0103cerea rom\u00e2nilor de a-\u015fi uita, mic\u015fora \u015fi chiar de a lua \u00een der\u00e2dere prestigiul marilor \u00eenainta\u015fi g\u0103sindu-le, cu o curiozitate r\u0103ut\u0103cioas\u0103, noduri \u00een papur\u0103, respectiv, \u00een biografia lor, nu toat\u0103 linear\u0103, ci, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103, marcat\u0103 (\u201ep\u0103tat\u0103\u201c!) de compromisuri, ced\u0103ri tactice ori datorate unor fatale porniri omene\u015fti? P\u00e2n\u0103 \u015fi un om de caracter \u015fi cu etic\u0103 de fier, personaj providen\u0163ial, precum Carol I, e luat \u00een r\u00e2s de marele republican de la Ploie\u015fti: \u201eCarol fu mare, mititelul\u201c! S\u0103 observ\u0103m totu\u015fi c\u0103 e un r\u00e2s interpretabil \u015fi echivoc: ca \u015fi \u015etefan, \u00eent\u00e2iul Carol era mic de stat, dar ca \u201erol\u201c… P\u00e2n\u0103 la un punct, acest obicei tradi\u0163ional \u015fi conservator pare s\u0103 confirme proverbul na\u0163ional al suspiciunii \u015fi pruden\u0163ei: \u201epaza bun\u0103 trece primejdia rea\u201c. Un pas mai departe, \u015fi \u201epaza\u201c trece \u00een deriziune, batjocur\u0103 \u015fi caricatur\u0103. O mo\u015ftenire prea mare apas\u0103 strivitor ni\u015fte umeri prea firavi. O sub\u0163iem, cu r\u00e2s sub\u0163ire sau gros, purt\u00e2nd-o \u00een ridicol. Poate \u015fi de aceea r\u00e2sul nostru istoric \u015fterge mereu lacrima, iar comedia \u00eenvinge tragedia \u00een istoria dramaturgiei din literatura rom\u00e2n\u0103 de la origini \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. \u201eDin 1881 p\u00e2n\u0103 \u00een 1947\u201c, scrie dl Gabriel Dimisianu \u00een Lecturi libere (Rom\u00e2nia literar\u0103 nr. 36\/ 2015)\u201c, Rom\u00e2nia a avut patru regi dintre care unuia, Carol al II-lea, i-a fost pus\u0103 \u00een circula\u0163ie o imagine precump\u0103nitor negativ\u0103. Versiunile, c\u00e2te au fost, au depins de regimurile politice\u201c. Au depins, cum spune dl Dimisianu, de regimurile politice. Dar nu numai de ele, ci \u015fi, cred, de tr\u0103s\u0103tura pe care o schi\u0163am mai sus: dezam\u0103gi\u0163i \u015fi \u201ep\u0103c\u0103li\u0163i\u201c de istorie, de \u201epaznicii\u201c ipocri\u0163i ai idealurilor mimate, am ajuns s\u0103 nu ne mai putem \u0163ine r\u00e2sul de necaz: a face haz de necaz ne-a devenit a doua natur\u0103. Imaginea lui Carol al II-lea, spune cu dreptate dl Dimisianu, r\u0103m\u00e2ne \u00een continuare negativ\u0103, f\u0103r\u0103 nuan\u0163e. \u201eNicio strad\u0103, \u00een niciun ora\u015f rom\u00e2nesc nu-i poart\u0103 numele acestui rege, niciun bust nu i s-a \u00een\u0103l\u0163at \u00een nicio pia\u0163\u0103. \u00cen schimb, \u00een inima Bucure\u015ftilor, \u00een dreptul Teatrului Odeon, cu fa\u0163a spre Calea Victoriei, statuia unui pre\u015fedinte al Turciei, z\u00e2mbitor\u201c. E \u015fi aceasta o form\u0103 de a ne \u015fterge necazul, istoric, printr-un hohot de r\u00e2s. R\u00e2sul ne \u201eelibereaz\u0103\u201c de veninul str\u00e2ns \u00een noi. E un r\u00e2s ur\u00e2t \u015fi absurd, precum cel auzit de p\u0103rintele Morome\u0163ilor, nedumerit \u015fi \u00eentristat de veselia ce r\u0103sun\u0103 din cur\u0163ile pustii \u015fi vrai\u015fte ale satului prin care trece ca un excursionist derutat de metamorfoza catastrofal\u0103 \u015fi neverosimil\u0103 a traseului. Reflec\u0163iile despre regalitate ale reputatului critic de la Rom\u00e2nia literar\u0103 sunt st\u00e2rnite de o carte recent\u0103, datorat\u0103 unei cercet\u0103toare franceze de origine rom\u00e2n\u0103: Carol al II-lea al Rom\u00e2niei. Regele tr\u0103dat de Lilly Marcou (Editura Corint, traducere de Elena Zamfirescu, cu o prefa\u0163\u0103 de acad. Dan Berindei). Dna Lilly Marcou este un sovietolog \u015fi kremlinolog reputat, de la Paris, care \u00eentr-o carte din 1997 documenta, nem\u0103surat, cu asupra de m\u0103sur\u0103 \u201eantisemitismul ancestral\u201c ce zace \u00eentr-o mare parte a popula\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti, cel care l-a \u201e\u00eendr\u0103cit\u201c \u015fi pe legionarul filosemit \u015fi antirasist Mircea Eliade, precum \u015fi pe al\u0163i exponen\u0163i din \u201egenera\u0163ia \u201927\u201c aflat\u0103 sub influen\u0163a pedagogic\u0103 seduc\u0103toare a lui Nae Ionescu. \u00cen cartea despre \u201eregele tr\u0103dat\u201c, Carol al II-lea, autoarea \u201eprocedeaz\u0103 prin reconstituire obiectiv\u0103, proiect\u00e2nd evenimente \u015fi oameni \u00een lumina adev\u0103rului, astfel cum acesta se contureaz\u0103 din cercetare. Polemic\u0103 fiind, cartea nu opereaz\u0103 prin r\u0103sturn\u0103ri reductive de viziune, unde a fost negru s\u0103 vad\u0103 alb, iar unde a fost alb s\u0103 vad\u0103 negru\u201c. Imaginea mai mult \u201erea\u201c purtat\u0103 dup\u0103 sine de Carol al II-lea \u00eenc\u0103 din tinere\u0163e, \u201edar mai ales din timpul domniei \u015fi dup\u0103 alungarea din \u0163ar\u0103, p\u00e2n\u0103 la moartea \u00een exil\u201c \u2013 scrie dl Dimisianu \u2013 \u201enu a fost lipsit\u0103, cum se \u015ftie, de cauze. Ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a fost \u015fi echitabil\u0103. Ce a fost r\u0103u cople\u015fise ce fusese bun\u201c \u015fi Carol al II-lea a devenit imaginea, profund nedreapt\u0103, a \u201ecelui mai nefast conduc\u0103tor din perioada regalit\u0103\u0163ii. Se cunosc sl\u0103biciunile omene\u015fti ale lui Carol al II-lea (…) Era libertin, era pasional, nep\u0103s\u0103tor de reguli, de convenien\u0163e (…) Dar ce a pus v\u00e2rf relelor a fost leg\u0103tura sfid\u0103toare cu Elena Lupescu, r\u0103u v\u0103zut\u0103 de toate for\u0163ele politice, de familie, \u00een toate mediile \u015fi mai cu seam\u0103 \u00een cele popu-
\nlare care nu-i puteau accepta favoritei
\nregale evreitatea, fie ea \u015fi \u00abcorijat\u0103\u00bb prin convertirea anterioar\u0103 a tat\u0103lui la ortodoxie. Gazetele timpului, radioul au dat o larg\u0103 \u015fi zgomotoas\u0103 expresie situa\u0163iei create de palat \u015fi de for\u0163ele aderente, iar disputele politice nu se m\u0103rgineau la vorbe\u201c. Gazetele au r\u00e2s \u015fi au stimulat \u201er\u00e2sul\u201c de monarhul care lua hot\u0103r\u00e2ri importante \u00een patul favoritei regale, c\u0103reia, \u00eempotriva firii lui \u201eu\u015furatice\u201c, i-a purtat o fidelitate lung\u0103 \u015fi exemplar\u0103. Disputele politice, \u201ecamarila\u201c, confrunt\u0103rile sociale din deceniul domniei lui n-au \u00eempiedicat \u00eens\u0103 ca Rom\u00e2nia s\u0103 ating\u0103, paradoxal, \u00een diverse domenii \u2013 \u00een industrie, comer\u0163, economie, nivel de trai, \u00een construc\u0163ii ca \u015fi \u00een cultur\u0103 \u2013 cote de v\u00e2rf ale \u201einterbelicului\u201c. Anul consacrat, de v\u00e2rf, al deceniului carlist \u015fi interbelic este 1938. Statisticile l-au conservat ca atare \u015fi \u00een comunism. Sub raport cultural, Carol al II-lea \u00ee\u015fi merit\u0103 pe deplin numele de \u201eVoievodul culturii\u201c, chiar dac\u0103 \u015fi de aceast\u0103 titulatur\u0103 mul\u0163i umori\u015fti \u015fi gazetari nevoia\u015fi s-au f\u0103cut a r\u00e2de, duc\u00e2nd mai departe inepuizabilele resurse de optimism \u015fi poft\u0103 de r\u00e2s ale poporului rom\u00e2n. Pe scurt, e concluzia c\u0103r\u0163ii, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 pe drept cuv\u00e2nt de dl G. Dimisianu, \u201eregele tr\u0103dat\u201c merit\u0103 cu prisosin\u0163\u0103 s\u0103 fie reabilitat \u015fi repus \u00een drepturi. O face f\u0103r\u0103 a fi o apologie cartea dnei Lilly Marcou, care, conchide G. Dimisianu, \u201enu poate evita s\u0103 spun\u0103 c\u0103 \u00een multe privin\u0163e, anii 30-40 au fost cei mai buni pentru rom\u00e2ni. Cei mai buni, la urma urmei, de ce m-a\u015f feri s\u0103 o spun?\u201c. Cu privire la \u00eenceputul reabilit\u0103rii \u201eregelui tr\u0103dat\u201c, am o p\u0103rere \u00eentruc\u00e2tva diferit\u0103 de a dlui Dimisianu, p\u0103rere care nu pune \u00eens\u0103 \u00een discu\u0163ie cartea merituoas\u0103 a autoarei despre care scrie. \u00cenceputul \u201ereabilit\u0103rii\u201c lui Carol al II-lea
\ndateaz\u0103 de mai de mult, din timpul comunismului. Ea poate fi stabilit\u0103 chiar \u00een anii de v\u00e2rf ai \u201erealismului socialist\u201c, care a b\u00e2ntuit nu numai literatura \u015fi cultura rom\u00e2n\u0103 inspirate de directivele de la Kremlin. \u00cen 1955, anul de v\u00e2rf al \u201erealismului socialist\u201c ap\u0103rea romanul Morome\u0163ii de Marin Preda, capodoper\u0103 reluat\u0103 apoi \u00een mai multe edi\u0163ii succesive: \u00een 1960, Morome\u0163ii ap\u0103rea \u00eentr-un tiraj de 40.145 de exemplare \u00een BPT, cu o prefa\u0163\u0103 \u00een care Ion Vitner descoper\u0103 \u00eenc\u00e2ntat c\u0103 \u201eMarin Preda este un reprezentant al noii literaturi, al realismului socialist\u201c. Epocala descoperire \u015fi, mai ales, \u201e\u00eenc\u00e2ntarea\u201c produs\u0103 de ea pare s\u0103 fie mo\u015ftenit\u0103 dup\u0103 1990 de critici mai vechi \u015fi mai noi \u00een ochii c\u00e2rpi\u0163i ai c\u0103rora autorul Morome\u0163ilor trece drept \u201enomenclaturist\u201c, \u201ecolabora\u0163ionist\u201c, un \u201est\u00e2lp al realismului socialist\u201c! Coinciden\u0163a aceasta ar r\u0103m\u00e2ne stranie, incognoscibil\u0103 \u015fi inexplicabil\u0103, dac\u0103 n-ar fi expresia plat\u0103 a celui mai vulgar oportunism: s\u0103 cau\u0163i \u015fi s\u0103 g\u0103se\u015fti \u201erealism socialist\u201c \u00een capodopera unde comedia se consum\u0103 pe v\u00e2rful fl\u0103c\u0103rilor tragediei din ad\u00e2ncuri semnaleaz\u0103 cea mai nou\u0103, dar nu \u015fi cea din urm\u0103, form\u0103 de prostituare a criticii literare rom\u00e2ne\u015fti… Edi\u0163iile romanului vor continua \u00een anii urm\u0103tori, p\u00e2n\u0103 spre \u201edeceniul satanic\u201c, ultimul din existen\u0163a istoric\u0103 a dictaturii comuniste din Rom\u00e2nia. Carol al II-lea, \u201eregele detronat\u201c \u00eencepe s\u0103 fie reabilitat \u00een 1955, \u00een paginile din Morome\u0163ii \u00een care titularul familiei literare din Sili\u015ftea-Gume\u015fti, \u00eempreun\u0103 cu ceilal\u0163i \u201eatenieni\u201c din Poiana lui Iocan \u00eel aduc \u00een scen\u0103 pe regele Rom\u00e2niei cu un discurs memorabil despre \u201eocupa\u0163iunea\u201c principal\u0103 a rom\u00e2nilor: agricultura. \u015fi aici cei ce-l evoc\u0103 pe rege \u015fi rostesc discursul regelui se prefac a r\u00e2de: \u00eel au de partea lor, ca \u201ealibi\u201c, pe I.L. Caragiale \u015fi comediile lui nepieritoare. Nu-l fac \u201ede r\u00e2s\u201c pe cel ce le st\u00e2rne\u015fte r\u00e2sul, ci mult mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: r\u00e2d de ei \u00een\u015fi\u015fi sub povara adev\u0103rului pe care discursul regelui \u00eel con\u0163ine. Asculta\u0163i acest discurs \u00een interpretarea (reabilizatoare!) lui Ilie Moromete: \u201eAuzi\u0163i ce zice regele, spuse el \u015fi \u00eendat\u0103 se f\u0103cu t\u0103cere deplin\u0103. Auzi\u0163i ce zice majestatea sa… \u00cencepu apoi s\u0103 citeasc\u0103, deodat\u0103, cu un glas schimbat \u015fi necunoscut, parc\u0103 ar fi \u0163inut el un discurs celorlal\u0163i.<\/p>\n
Avea \u00eentr-adev\u0103r \u00een glas ni\u015fte grosimi \u015fi sub\u0163irimi ciudate cu opriri care scormoneau \u00een\u0163elesuri nem\u0103rturisite sau \u00eencheieri definitive care trebuiau s\u0103 zdrobeasc\u0103 de convingere pe cei care ascultau. \u00abDomnilor, Am fost informat c\u0103 congresul dumneavoastr\u0103 este un congres de speciali\u015fti, agronomi \u015fi ingineri. Iau cuv\u00e2ntul aici ca unul interesat \u00een chestiunile pe care le dezbate\u0163i, \u015fi care am chiar oarecare experien\u0163\u0103. Mi-ar fi pl\u0103cut poate ca acest congres s\u0103 fie un congres al \u2019gospodarilor\u2019 pentru c\u0103, dup\u0103 mine, speciali\u015ftii no\u015ftri sunt \u00eenc\u0103 departe de a fi gospodari. \u015ftiu acest lucru, pentru c\u0103 agricultura m-a pasionat. Domnilor, a devenit o lozinc\u0103 s\u0103 se spun\u0103 la noi c\u0103 agricultura este ocupa\u0163iunea principal\u0103 a rom\u00e2nilor, am spus-o \u015fi eu, dar din nenorocire, dac\u0103 este ocupa\u0163iunea manual\u0103 principal\u0103 a rom\u00e2nului, nu este totdeauna \u015fi ocupa\u0163iunea lui mintal\u0103…\u00bb\u201c.
\nPlin de tact \u00een discursul s\u0103u \u201einterpretat\u201c de Ilie Moromete, regele nu omite s\u0103 fie… autocritic (\u201ea devenit lozinc\u0103…, am spus-o \u015fi eu…\u201c) \u015fi, autocrat atipic, denun\u0163\u0103 el \u00eensu\u015fi minciuna \u201eepocii de aur\u201c, cel pu\u0163in \u00een privin\u0163a ocupa\u0163iunii de baz\u0103, agricultura: \u201edac\u0103 este ocupa\u0163iunea manual\u0103 principal\u0103 a rom\u00e2nului, nu este \u015fi ocupa\u0163iunea lui mintal\u0103\u201c! Regele \u2013 dictatorul! \u2013 vorbe\u015fte aici ca un \u0163\u0103ran mai de\u015ftept dec\u00e2t administratorii \u015fi conduc\u0103torii s\u0103i, vorbe\u015fte chiar ca un Ilie Moromete cu Coco\u015fil\u0103. Capacitatea regelui de a intra \u00een pielea unora dintre supu\u015fii s\u0103i este realmente excep\u0163ional\u0103: Marin Preda \u00eel \u201emorome\u0163ianizeaz\u0103\u201c pe regele interpretat de personajul s\u0103u, fie \u015fi \u00een registru parodic, spre a putea s\u0103-\u015fi asume formula memorabil\u0103 prin care acest monarh ciudat \u015fi paradoxal define\u015fte \u201estarea na\u0163iunii\u201c agrare din epoca lui, ca una identic\u0103 \u00een s\u0103r\u0103cie cu aceea din epoca scrierii romanului. Aceast\u0103 suprapunere v\u0103de\u015fte natura \u201esubversiv\u0103\u201c a discursului regal pe care scriitorul, \u00een r\u0103sp\u0103r cu lozinca vremii lui de ast\u0103dat\u0103, \u00eel pune \u00een gura (interpretarea!) monumentalului Ilie Moromete. Marin Preda a fost, \u00eentr-adev\u0103r, un mare \u201ecolabora\u0163ionist\u201c: colabora\u0163ionistul lui Moromete… Reabilitarea \u201eregelui tr\u0103dat\u201c \u00eencepe, prin urmare, cu romanul Morome\u0163ii din 1955. Pentru ce a mai r\u0103mas din \u201eclasa\u201c \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103, lozinca denun\u0163at\u0103 de rege \u00ee\u015fi continu\u0103 \u00een noul capitalism rom\u00e2nesc ac\u0163iunea falimentar\u0103 \u00eenceput\u0103 \u00een \u201eepoca de aur\u201c a interbelicului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S\u0103 fie o tr\u0103s\u0103tur\u0103 specific na\u0163ional\u0103 pl\u0103cerea rom\u00e2nilor de a-\u015fi uita, mic\u015fora \u015fi chiar de a lua \u00een der\u00e2dere prestigiul marilor \u00eenainta\u015fi g\u0103sindu-le, cu o curiozitate r\u0103ut\u0103cioas\u0103, noduri \u00een papur\u0103, respectiv, \u00een biografia lor, nu toat\u0103 linear\u0103, ci, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103, marcat\u0103 (\u201ep\u0103tat\u0103\u201c!) de compromisuri, ced\u0103ri tactice ori datorate unor fatale porniri omene\u015fti? P\u00e2n\u0103 \u015fi… Cite\u0219te mai mult »Reabilitarea regelui tr\u0103dat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15061,1620,15060,890,482],"class_list":["post-24394","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carol-al-ii-lea","tag-gabriel-dimisianu","tag-lecturi-libere","tag-nae-ionescu","tag-romania-literara"],"views":1460,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24394","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24394"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24394\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24396,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24394\/revisions\/24396"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24394"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24394"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24394"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}