{"id":24359,"date":"2015-09-09T17:08:52","date_gmt":"2015-09-09T15:08:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24359"},"modified":"2015-09-09T17:08:52","modified_gmt":"2015-09-09T15:08:52","slug":"din-acelasi-aluat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/din-acelasi-aluat\/","title":{"rendered":"Din acela\u015fi aluat!"},"content":{"rendered":"<p><strong>\u201eUnchiul t\u0103u cu barb\u0103 mergea asear\u0103 la \u015fosea cu tramvaiu\u2019 \u2013 ca un ipocrit !\u201c<\/strong><br \/>\n<em><strong>Mateiu Caragiale<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Fiul meu, Iosif, a fost \u00eentrebat \u00een clasa I: Ce vrei s\u0103 te faci c\u00e2nd vei fi mare? El a r\u0103spuns: Cum s\u0103 m\u0103 fac?! Eu SUNT deja! Speriat, g\u00e2ndindu-se probabil la juc\u0103ria lui, un transformer, ce se f\u0103cea fie robot, fie ma\u015finu\u0163\u0103 sau r\u0103m\u00e2nea o mas\u0103 inform\u0103 metalic\u0103&#8230;<br \/>\nNici eu nu cred \u00een astfel de transform\u0103ri, nu cred c\u0103 vreunul dintre noi poate face salturi mortale peste propria-i umbr\u0103. Cultiv chiar o imagine a leg\u0103turii puternice cu familia, am \u00een special un cult al tat\u0103lui \u015fi nu mi-a\u015f fi dorit o mam\u0103 Cyber sau vreo Dalil\u0103 vampiroid\u0103, o Godzil\u0103 autoritar\u0103 \u015fi rece sau \u2013 Doamne fere\u015fte! \u2013 o corporatist\u0103 cu \u201eochiul \u00eenghe\u0163at\u201c \u2013 ca luna lui Macedonski!<br \/>\nNu suntem clone, nu ne-au conceput inginerii geneticieni, noii demiurgi de laborator, ta\u0163i apocaliptici cu fe\u0163e lungi, albe, de cear\u0103!\u00a0 \u015ei nu \u201enormalitatea\u201c o ap\u0103r aici, nici conven\u0163ia sau, ca o acr\u0103 tombater\u0103, vreo tradi\u0163ie fad\u0103 \u015fi g\u0103unoas\u0103. Pledez pentru asumarea de sine a noastr\u0103, a celor care \u00eenc\u0103 nu provinim din calcule, pentru firesc \u015fi autenticitate.<br \/>\nAcest elan familist mi-a fost \u00eent\u0103rit de lectura recent\u0103 a unor documente despre Mateiu \u015fi Ion Luca Caragiale. Admir necondi\u0163ionat subtilitatea, acribia, devo\u0163iunea cu care mul\u0163i critici rom\u00e2ni s-au dedicat descrierii \u015fi interpret\u0103rii rela\u0163iei dintre ace\u015fti doi uria\u015fi scriitori rom\u00e2ni \u2013 tat\u0103 \u015fi fiu \u2013 de pe pozi\u0163ii diverse, polemiz\u00e2nd, stimula\u0163i at\u00e2t de verva c\u00e2t \u015fi de rafinamentul, emfaza, virtuozitatea de neegalat a acestui duo imbatabil al literaturii noastre. Sim\u0163 al derizoriului, carnaval, monstruoas\u0103 distrac\u0163ie \u2013 penumbr\u0103, melancolie, poz\u0103, le po\u0163i vedea \u015fi azi, datorit\u0103 biografilor, ca pe m\u0103\u015ftile celor doi \u2013 una r\u00e2z\u00e2nd\u0103 \u015fi alta pl\u00e2ng\u00e2nd\u0103; actori des\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163i, chiar dac\u0103 \u00een \u201eemploi\u201c opus, unul dinamit\u00e2nd amuzat orice emfaz\u0103, altul feti\u015fiz\u00e2nd \u201estilul\u201c \u015fi morga.<br \/>\nCei doi apar \u00een imagini contrare \u2013 unul ridiculiz\u00e2nd copios jargonul fran\u0163uzit, cel\u0103lalt exers\u00e2ndu-l p\u00e2n\u0103 la delir, ambii contur\u00e2nd blazonul unei noble\u0163ei imaginare dar \u015fi al \u201emiticismului\u201c, de fapt un blazon inconfundabil \u00eentr-o heraldic\u0103 a artei cuv\u00e2ntului.<br \/>\nC\u0103linescu spunea, cu umorul lui inconfundabil, c\u0103 Mateiu avea acea atrac\u0163ie pentru genealogie datorit\u0103 unui fenomen local foarte curios datorat amestecului indescriptibil de rase si de etnii a popula\u0163iei patriei noastre. El arat\u0103 c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 adesea s\u0103 \u00eent\u00e2lne\u015fti c\u00e2te un rom\u00e2n (\u201everde!\u201c, ar zice I.L. Caragiale) numit, s\u0103 zicem, Hane\u015f care se revendic\u0103 de la un stramo\u015f sas \u2013 Hans. Si a\u015fa mai departe, adaug eu \u2013 un \u0163\u0103ran a putut deveni nobil, un cavaler s-a apucat s\u0103 creasc\u0103 ra\u0163e (Mateiu Caragiale cre\u015ftea g\u0103ini la Fundulea, unde flutura drapelul cu \u00eensemnele autoproclamatei sale aristocra\u0163ii!). Combina\u0163iile slavo-germano-ungure\u015fti-turce\u015fti (exist\u0103 \u015fi unii care se identific\u0103 cu dacii de pe Column\u0103!) sunt posibile \u201eici o\u00f9 tout e pris \u00e1 la leg\u00e8re\u201c nu ca o form\u0103 a derizoriului, ci ca o imagine poetic\u0103 a unui Athanor \u00een care toate atavismele produc o nuan\u0163at\u0103 panoram\u0103 a umanit\u0103\u0163ii care vine s\u0103 \u201einterzic\u0103\u201c posibilitatea oric\u0103ror dihotomii, separ\u0103ri, epur\u0103ri, cur\u0103\u0163iri etnice \u015fi atenueaz\u0103 efectele antipatice \u015fi aproape indecentele cuceriri ale etnopsihologiei.<br \/>\nCa \u015fi la Flaubert al c\u0103rui laborator este investigat de Thibaudet, la Mateiu Caragiale biograful g\u0103se\u015fte \u00een jurnale cum acesta noteaz\u0103 meticulos fiecare b\u0103nu\u0163 convertit \u00een cadouri galante, constr\u00e2ns mereu s\u0103-\u015fi reduc\u0103 tot mai mult luxurian\u0163a omagiilor! \u00cen \u201eCraii de Curtea veche? el imagineaz\u0103 \u00een contrast personaje generoase, dezinteresate, precum Pantazi \u015fi Pa\u015fadia, adev\u0103ra\u0163i boieri care nu-\u015fi fac socoteli meschine ca orice \u201ecanaille\u201c. Desigur apare aici \u015fi tapeurul \u015fi dec\u0103zutul Maioric\u0103 \u2013 Mateiu reu\u015find mai ales \u00een pictura aceasta a destr\u0103m\u0103rii imaginea cea mai conving\u0103toare \u015fi absolut proprie fantasmei sale creatoare: decrepitudinea, fanarea, degradarea, declasarea \u015fi\u00a0 melancolia rememor\u0103rii unei (complet inventate!) noble\u0163i \u015fi luxurian\u0163e de alt\u0103dat\u0103. Putem astfel discerne \u00een Mateiu un tip teribil de ambi\u0163ios dar nu \u00een prezent, ci \u00een trecut, \u00een memorie, \u00een fantasm\u0103.<br \/>\nDac\u0103 pentru Mateiu intimitatea, confesiunea par s\u0103 fie o categorie a imaginarului pur, iar postura sa contraf\u0103cut\u0103 de subtil dandy relev\u0103 evidenta sa dorin\u0163\u0103 de confirmare \u015fi de legitimare public\u0103, la tat\u0103l s\u0103u, prezent \u00een prima linie a satirei politice, observ\u0103m, mai ales dup\u0103 plecarea la Berlin \u2013 \u00een urma unor scandaluri \u015fi procese sinistre \u2013, nevoia burghez\u0103 de lini\u015fte \u015fi adev\u0103rata intimitate a familiei. Este relevant cum pozeaz\u0103 I.L.Caragiale \u00een costum de arb\u0103na\u015f \u00een biblioteca sa de la Berlin \u2013 unde savura \u201efranzela exilului\u201c!<br \/>\nCu toate aparentele transform\u0103ri \u015fi salturi spectaculoase ale acestor mari personalit\u0103\u0163i literare (\u00eenrudite!), biograful este dator a trasa, a reconstitui imaginea, chiar contradictorie, a eroilor s\u0103i pentru ca noi, cititorii, s\u0103 putem recepta, \u00een lini\u015ftea lecturii meditative, c\u00e2t mai nuan\u0163at, profilul vie\u0163ii scriitorului.<br \/>\nBiograful ca artist al memoriei practic\u0103 un soi de m\u00e2nuire a fantasmelor care \u201ede\u015fteapt\u0103\u201c \u015fi imprim\u0103, dup\u0103 puterea talentului s\u0103u evocator, realitatea tr\u0103it\u0103 de autori, ei sunt adev\u0103rate fiin\u0163e borgesiene care \u00eencearc\u0103 s\u0103 reconstituie, magic, \u00een umbra c\u0103r\u0163ilor, via\u0163a.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201eUnchiul t\u0103u cu barb\u0103 mergea asear\u0103 la \u015fosea cu tramvaiu\u2019 \u2013 ca un ipocrit !\u201c Mateiu Caragiale Fiul meu, Iosif, a fost \u00eentrebat \u00een clasa I: Ce vrei s\u0103 te faci c\u00e2nd vei fi mare? El a r\u0103spuns: Cum s\u0103 m\u0103 fac?! Eu SUNT deja! Speriat, g\u00e2ndindu-se probabil la juc\u0103ria lui, un transformer, ce se&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/din-acelasi-aluat\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Din acela\u015fi aluat!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-24359","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1315,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24359","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24359"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24359\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24360,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24359\/revisions\/24360"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24359"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24359"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24359"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}