{"id":24351,"date":"2015-09-09T17:04:03","date_gmt":"2015-09-09T15:04:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24351"},"modified":"2015-09-09T17:04:03","modified_gmt":"2015-09-09T15:04:03","slug":"alecsandri-regele-vesnic-tanar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/alecsandri-regele-vesnic-tanar\/","title":{"rendered":"Alecsandri, regele ve\u015fnic t\u00e2n\u0103r"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>\u2013 125 de ani de la moarte \u2013<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Unul dintre cele mai durabile repere pe harta literaturii rom\u00e2ne, pe care C\u0103linescu o vedea realizat\u0103 pictural \u00een monumentala sa Istorie \u201ecu valuri stilizate la mare, burguri proiectate, mun\u0163i \u00een proiec\u0163ie \u015fi nume proprii de \u00eenalt\u0103 caligrafie, distribuite printre aceste elemente\u201c, \u00eel constituie Mirce\u015ftii lui Vasile Alecsandri, unde se afl\u0103 muzeul memorial \u015fi mausoleul Poetului, construit \u00een curtea fostului s\u0103u conac de Academia Rom\u00e2n\u0103, \u00een 1928. Din acest sat de pe malul Siretului s-a putut intra direct \u00een Europa, ca s\u0103 folosesc \u015fi eu un cli\u015feu stupid. Dar, de fapt, \u00een acea prim\u0103var\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103 din veacul al XIX-lea, Premiul acordat lui Alecsandri, la propunerea lui Fr. Mistral, pentru C\u00e2ntecul gintei latine, c\u0103ci la el m\u0103 g\u00e2ndesc c\u00e2nd fac aceast\u0103 afirma\u0163ie, marca mai degrab\u0103 ceea ce a\u015f numi o ie\u015fire din tran\u015feele latinit\u0103\u0163ii estice. De\u015fi tradus \u00een mai multe limbi, ca urmare a laurilor de la Montpellier, C\u00e2ntecul gintei latine nu este o capodoper\u0103. Numai c\u0103 poema lui Vasile Alecsandri \u00eensemna mult mai mult dec\u00e2t o scriere literar\u0103, de ar fi fost ea \u015fi o capodoper\u0103. Prin semnifica\u0163ia sa inaugural\u0103, dep\u0103\u015fea cu mult sfera esteticului. Asta \u015fi pentru c\u0103 Alecsandri nu era numai un scriitor, un artist, ci \u015fi un om politic \u015fi un diplomat, care contribuise \u00een mod esen\u0163ial la impunerea \u00een con\u015ftiin\u0163a european\u0103 a statului na\u0163ional unitar rom\u00e2n, dup\u0103 ce el \u00eensu\u015fi, \u00eempreun\u0103 cu ilu\u015ftrii s\u0103i prieteni cu care \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea acelea\u015fi idei \u015fi idealuri, \u00eentre care Mihail Kog\u0103lniceanu \u015fi cel ajuns primul conduc\u0103tor al acestui stat, Alexandru Ioan Cuza, \u00eel f\u0103uriser\u0103. Alecsandri era, \u00een fond, un european pur-s\u00e2nge \u00een casa de la Mirce\u015fti, unde se re\u00eentorcea din misiunile diplomatice \u015fi din lungile sale c\u0103l\u0103torii de-a lungul \u015fi de-a latul continentului \u015fi unde primea oaspe\u0163i ilu\u015ftri, precum Franz Liszt, de pild\u0103. Era, de asemenea, un patriot luminat, dar inflexibil, dincolo de aerul s\u0103u jovial \u015fi tolerant, inclusiv sau mai ales atunci c\u00e2nd p\u0103\u015fea pragul palatelor pariziene \u015fi al cancelariilor occidentale. Predestinat \u201e\u00eenceputurilor de calendare\u201c, el \u015ftia bine c\u0103 la temelia unor mari construc\u0163ii nu e nevoie s\u0103 pui neap\u0103rat capodopere. Mai important\u0103 dec\u00e2t capodopera este perspectiva ei. Mai important\u0103 dec\u00e2t valoarea literar\u0103 a poemei premiate la Montpellier era deschiderea ce o reprezenta. O deschidere premeditat\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, de Alecsandri \u015fi, mai mult ca sigur, chiar de Mistral \u00eensu\u015fi. Pentru c\u0103, la urma urmei, nimic nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u00een lume \u015fi \u00een istorie&#8230;<br \/>\nReputatul specialist \u00een literatura secolului al XIX-lea, istoricul \u015fi criticul literar Florin Faifer, \u00eel portretizeaz\u0103 astfel pe Alecsandri: \u201eCu firea lui senin\u0103 \u015fi echilibrat\u0103, Alecsandri p\u0103rea c\u0103 trece prin via\u0163\u0103 cu o anume non\u015falan\u0163\u0103, gata oric\u00e2nd s\u0103 guste o pl\u0103cere cu delicii de rafinat epicurean&#8230; E uneori infatuat \u015fi distant, mai ales vizavi de noua genera\u0163ie, dar are un suflet duios, generos, afectuos cu cei apropia\u0163i. Acest om pe care Eminescu l-a v\u0103zut \u00abve\u015fnic t\u00e2n\u0103r \u015fi ferice\u00bb a fost un entuziast, un neobosit combatant \u00eentru \u00eemplinirea visurilor genera\u0163iei sale: Unirea \u015fi independen\u0163a na\u0163ional\u0103. \u00cen lupta pe t\u0103r\u00e2m social, politic, ca \u015fi pe acela cultural, Alecsandri se dovede\u015fte un spirit angajat, capabil de dezinteresare \u015fi abnega\u0163ie, un om lucid, care prive\u015fte dincolo de epoca lui, ac\u0163ion\u00e2nd prin orice mijloace, printre care, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, prin intermediul teatrului, al literaturii \u00een genere, socotit\u0103, ca la to\u0163i pa\u015fopti\u015ftii, o arm\u0103 de lupt\u0103, dar \u015fi un indispensabil factor de instruc\u0163ie \u015fi educare. Nici un curent, din cele care str\u0103bat epoca, nu \u015fi-l poate cu totul integra. Alecsandri \u015farjeaz\u0103 ridicolele care decurg din importul pripit de civiliza\u0163ie, dar ia \u00een r\u0103sp\u0103r, c\u00e2nd este cazul, \u015fi conservatorismul retrograd&#8230; \u00cen pa\u015foptismul scriitorului e o pornire junimist\u0103. E patriot sincer \u015fi dezinteresat, dar alunec\u0103 uneori \u00een xenofobie\u201c. \u00cen fine, scrie istoricul literar ie\u015fean: \u201eVoca\u0163ia mare a lui Alecsandri, providen\u0163ial\u0103 pentru cultura noastr\u0103, e aceea de ctitor\u201c.<br \/>\nSuccesul de la Montpellier a confirmat \u015fi consolidat regalitatea literar\u0103 a lui Alecsandri proclamat\u0103 de \u00eensu\u015fi Mihai Eminescu. Titu Maiorescu este cel ce a relevat liniile de for\u0163\u0103, \u00eentreaga complexitate a unei personalit\u0103\u0163i providen\u0163iale. Portretul pe care i-l face \u015feful \u201eJunimii\u201c, el \u00eensu\u015fi un mare ctitor, este memorabil: \u201e\u00cen Alecsandri vibreaz\u0103 toat\u0103 inima, toat\u0103 mi\u015fcarea compatrio\u0163ilor s\u0103i, c\u00e2t\u0103 s-a putut \u00eentrupa \u00eentr-o form\u0103 poetic\u0103&#8230; Farmecul limbii rom\u00e2ne \u00een poezia popular\u0103 el ni l-a deschis; iubirea omeneasc\u0103 \u015fi dorul de patrie, \u00een inimile celor mul\u0163i dintre noi, el le-a \u00eentrupat; frumuse\u0163ea proprie a p\u0103m\u00e2ntului nostru natal \u015fi a aerului nostru el a descris-o&#8230; C\u00e2nd societatea a putut avea un teatru \u00een Ia\u015fi \u015fi Bucure\u015fti, el a r\u0103spuns la aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 scriindu-i comedii \u015fi drame; c\u00e2nd a fost chemat poporul s\u0103-\u015fi jertfeasc\u0103 via\u0163a \u00een r\u0103zboiul din urm\u0103, el singur a \u00eenc\u0103lzit osta\u015fii no\u015ftri cu raza poeziei. A lui lir\u0103 multicord\u0103 a r\u0103sunat la orice adiere ce s-a putut de\u015ftepta din mi\u015fcarea poporului nostru \u00een mijlocia lui. \u00cen ce st\u0103 valoarea unic\u0103 a lui Alecsandri? \u00cen aceast\u0103 totalitate a ac\u0163iunii sale literare\u201c.<br \/>\nCum a fost receptat evenimentul de la Montpellier \u00een \u0163ar\u0103?!<br \/>\nCu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103, romanistul \u015etefan Cuciureanu, neuitatul meu profesor de lingvistic\u0103 romanic\u0103, mi-a adus la redac\u0163ia unde lucram textele a dou\u0103 manuscrise pe care le descoperise la Biblioteca Academiei: o epistol\u0103 a lui Ciprian Porumbescu adresat\u0103 lui Alecsandri \u015fi un omagiu liric apar\u0163in\u00e2nd lui Alexandru Odobescu, ambele prilejuite de r\u0103sun\u0103torul succes repurtat de autorul C\u00e2ntecului gintei latine. Odobescu celebra momentul cu aceste stihuri: \u201eDin apa rece a Cernei\/ Pe care zeul iernei\/ A desc\u00e2ntat-o-n vin,\/ Din undele nebune,\/ Ce-n veci o s\u0103 r\u0103sune\/ De dulcele-\u0163i suspin,\/ Eu umplu azi pahare\/ \u015ei chiar din dep\u0103rtare\/ \u00cen numele-\u0163i-nchin,\/ Poete, ce cu fal\u0103\/ Duci hora triumfal\u0103\/ A neamului latin\u201c (Lui Vasile Alecsandri).<br \/>\nDin Bucovina, chiar de la Stupca, Ciprian Porumbescu \u00eei scria lui Alecsandri, la 30 iulie 1878: \u201ePrea onorate Domnule, Unde totul admir\u0103 \u015fi e cum mai m\u00e2ndru \u00eenc\u00e2ntat de splendidul triumf al Domniei Tale, \u015fi prin Domnia Ta \u015fi a na\u0163iunei noastre ce o ai \u00een\u0103l\u0163at prin C\u00e2ntecul gintei latine, acolo \u015fi eu, un modest \u00eencerc\u0103toriu de a cultiva muzica noastr\u0103 na\u0163ional\u0103, nu puteam s\u0103 nu simt asemeni palpit\u0103ri de admira\u0163iune pentru Domnia Ta \u015fi dulce m\u00e2ndrie c\u0103ci sunt \u015fi eu fiu al acelei na\u0163iuni al c\u0103rei Mare Poet e\u015fti Domnia Ta \u015fi at\u00e2ta onoare i-ai adus \u00een fa\u0163a \u00eentregei lumi&#8230;\u201c<br \/>\n\u00centors dup\u0103 premiere la Ia\u015fi, poetul este primit cu onorurile cuvenite. Numele s\u0103u este dat de municipalitate (primarul Ia\u015filor era Dimitrie Gusti) unei str\u0103zi din centrul istoric al capitalei Moldovei, strada pe care se afla casa vornicului Alecsandri, tat\u0103l scriitorului, \u015fi care p\u00e2n\u0103 atunci se numise Sf. Ilie. A da numele cuiva \u00een via\u0163\u0103 unei str\u0103zi ori unei institu\u0163ii publice dintr-un ora\u015f ca Ia\u015fii constituia \u00een acea epoc\u0103 un fapt cu totul excep\u0163ional. Suntem departe nu doar \u00een timp, ci \u015fi moralmente, de moravurile epocii noastre postdecembriste, c\u00e2nd am ajuns s\u0103 avem mai mul\u0163i \u201ecet\u0103\u0163eni de onoare\u201c dec\u00e2t cet\u0103\u0163eni adev\u0103ra\u0163i \u015fi, \u00een nu pu\u0163ine localit\u0103\u0163i, str\u0103zi ce poart\u0103 numele unor impostori \u015fi eroi de mucava.<br \/>\nNotez c\u0103 pe strada care de atunci poart\u0103 numele lui Vasile Alecsandri se afl\u0103 cl\u0103direa \u00een care au func\u0163ionat redac\u0163ia \u015fi tipografia revistei Via\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103. Casa vornicului Alecsandri, tat\u0103l scriitorului, ref\u0103cut\u0103 \u00een anii \u201970 cu bani grei de la bugetul statului rom\u00e2n, \u00een care s-a \u00eenfiin\u0163at \u015fi a func\u0163ionat timp de aproape trei decenii Muzeul Teatrului, unicul cu acest profil din Rom\u00e2nia, a fost retrocedat\u0103 unui cet\u0103\u0163ean str\u0103in. Acesta a revendicat-o pe motiv c\u0103 \u00eenainte de Al Doilea R\u0103zboi Mondial, ar fi fost cump\u0103rat\u0103 de bunicul s\u0103u. Muzeul a fost evacuat, practic desfiin\u0163at.<br \/>\nRevenind la ecoul pe care l-a avut \u00een \u0163\u0103ri\u015foara noastr\u0103 \u015fi \u00een r\u00e2ndul literatorilor rom\u00e2ni premiul ob\u0163inut de Alecsandri cu C\u00e2ntecul gintei latine, trebuie spus \u015fi c\u0103 el a iscat invidii \u015fi a r\u0103scolit multe patimi. Laureatul a fost vehement contestat de Alexandru Macedonski, iar mai apoi de Delavrancea, de Vlahu\u0163\u0103, de Traian Demetrescu \u015fi de al\u0163ii.<br \/>\nPeste toate cele omene\u015fti \u015fi trec\u0103toare a r\u0103mas r\u0103sun\u0103torul succes al Poetului. \u00cenc\u00e2t am putea spune c\u0103 acum aproape un secol \u015fi jum\u0103tate, de la Mirce\u015fti, s-a ie\u015fit direct \u00een inima Europei. Pa\u015faportul (sau certificatul) purta nobila pecete a latinit\u0103\u0163ii. S\u0103 ni-l amintim acum, c\u00e2nd au trecut 125 de ani de la moartea lui Alecsandri, reproduc\u00e2nd primele zece versuri ale poeziei, \u00een versiune latin\u0103 (Canticum latinae gentis):<br \/>\n\u201eCelebres inter terrae gentes\/ Tum dites magnas. Tum potentes\/ Latina gens adest Regina,\/ Cui insidet stella divina,\/ Quae luxit, lucet luce rara\/ Per saecula omnino clara:\/ Voluntas eius est processus,\/ Elate suos regit gressus.\/ Est gentium dux ceterarum\/ Et vera lux orbis terrarum&#8230;\u201c<br \/>\nM\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 m\u0103rgini\u0163ii birocra\u0163i din conclavurile europene mai (re)cunosc aceast\u0103 limb\u0103 \u00eentemeietoare \u015fi civilizatoare a continentului nostru. Ca s\u0103 nu mai vorbim de limba Poeziei \u2013 fie ea \u015fi pe o tem\u0103 dat\u0103, precum C\u00e2ntecul&#8230; lui Alecsandri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u2013 125 de ani de la moarte \u2013 &nbsp; Unul dintre cele mai durabile repere pe harta literaturii rom\u00e2ne, pe care C\u0103linescu o vedea realizat\u0103 pictural \u00een monumentala sa Istorie \u201ecu valuri stilizate la mare, burguri proiectate, mun\u0163i \u00een proiec\u0163ie \u015fi nume proprii de \u00eenalt\u0103 caligrafie, distribuite printre aceste elemente\u201c, \u00eel constituie Mirce\u015ftii lui Vasile&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/alecsandri-regele-vesnic-tanar\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Alecsandri, regele ve\u015fnic t\u00e2n\u0103r<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-24351","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1730,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24351","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24351"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24351\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24352,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24351\/revisions\/24352"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24351"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24351"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24351"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}