{"id":24341,"date":"2015-09-09T16:53:21","date_gmt":"2015-09-09T14:53:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24341"},"modified":"2015-09-09T16:53:21","modified_gmt":"2015-09-09T14:53:21","slug":"t-s-khasis-arta-evolutiei-bine-strunite","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/t-s-khasis-arta-evolutiei-bine-strunite\/","title":{"rendered":"T.S. Khasis \u2013 arta evolu\u0163iei bine strunite"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>T.S. Khasis, <em>Aparenta naturale\u0163e a vie\u0163ii<\/em>, Casa de Editur\u0103 Max Blecher, Bistri\u0163a, 2015<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Poemul liminar din antologia pe datorie (Casa de Pariuri Literare, 2011) con\u0163inea promisiunea artei poetice a lui T.S. Khasis, poet n\u0103scut la Lipova, l\u00e2ng\u0103 Arad, actualmente tr\u0103itor \u00een capitala \u0163\u0103rii: \u201ekhasis adev\u0103ru-i c\u0103 nu po\u0163i scrie c\u00e2nd vrei\/ nici nu te preocup\u0103 soiul \u0103sta de evolu\u0163ie\u201c. Poemul din care am citat face parte din volumul arta scalp\u0103rii (Vinea, 2005), \u015fi arat\u0103 un poet edificat asupra vitezei secolului, mefient la gloriolele stabilite cu spontaneitatea specific\u0103 de pontifii poeziei na\u0163ionale, sur\u00e2z\u0103tor uitat \u00een bloc-starturi, discut\u00e2nd flegmatic cu arbitrul de pist\u0103.<br \/>\nC\u00e2ndva am citit \u00eentr-un roman de William S. Burroughs c\u0103 la moartea trupului sufletul are cam dou\u0103zeci \u015fi \u015fapte de ani \u2013 o teorie luat\u0103 de prozatorul american de la vechii egipteni, care \u015ftiau ei ceva. Numitul Sergiu-Tudor Ca\u015fi\u015f (cum sun\u0103 numele din \u201eeviden\u0163a popula\u0163iei\u201c al poetului) public\u0103 rar, la o v\u00e2rst\u0103 (patruzeci) la care al\u0163ii au rafturile burdu\u015fite cu propriile producte. De \u201evin\u0103\u201c poate fi, cum ziceam, reticen\u0163a poetului \u00een a da la tipar te-miri-ce sau poate chiar via\u0163a, cu \u201eaparenta ei naturale\u0163e\u201c, aceea care dicteaz\u0103, secret, ritmurile necesare. Sufletul poetului e \u00eenc\u0103 adolescent, dac\u0103 m\u0103 fac \u00een\u0163eles. C\u0103uza\u015f al condi\u0163iei marginale, cum bine l-a v\u0103zut Octavian Soviany (\u201epoetul pare iremediabil \u00eendr\u0103gostit de propria lui marginalitate\u201c), T.S. Khasis revine \u00een 2015 cu o carte puternic\u0103, Aparenta naturale\u0163e a vie\u0163ii (Casa de Editur\u0103 Max Blecher), dispus\u0103 pe dou\u0103 paliere, comunic\u00e2nd \u00eentre ele printr-o scar\u0103 secret\u0103 pe care urc\u0103 sau coboar\u0103 memoria unui copil cu via\u0163a ajuns\u0103 deja la paroxism, aidoma unui b\u0103tr\u00e2n h\u00e2r\u015fit \u00eentr-ale lumii. \u015ei \u00een celelalte pu\u0163ine c\u0103r\u0163i pe care le-a publicat (a debutat \u00een 2003 cu placheta Farmacia cuvintelor), Khasis lucra cu acel sentiment al regresiei \u00een timp, c\u0103tre o copil\u0103rie protectoare, \u00een care amintirea tat\u0103lui este de natur\u0103 s\u0103 provoace flash-uri aproape oedipiene, dar nu chiar serializate ca la Vancu.<br \/>\nSolitar, introvertit \u015fi ironist, Khasis este un post-romantic cu sufletul jupuit \u015fi \u00eentors pe dos chiar cu m\u00e2na lui, un satirist dezabuzat al propriei condi\u0163ii de \u201elumpen\u201c, puse la b\u0103taie \u00een maniera poe\u0163ilor americani deda\u0163i la pr\u0103bu\u015fire \u015fi droguri, de unde scoate sunetul s\u0103u personal, convins c\u00e2ndva c\u0103 \u201eexist\u0103 cuvinte magice care-\u0163i explodeaz\u0103-n cap \u00eentr-un roi de artificii\u201c. Ei bine, aceast\u0103 tehnic\u0103 a \u201eroiului de artificii\u201c care pune la b\u0103taie inclusiv o recuzit\u0103 de tip himerist, unde personajul Khasis pare cobor\u00e2t din tribul poe\u0163ilor prezentat cu at\u00e2ta acribie de Roberto Bolano \u00een Detectivii s\u0103lbatici, este marca poeziei unui \u201e\u015faman\u201c destr\u0103mat de experien\u0163e pe propriul psihic, amprenta sa de \u201ecunoa\u015ftere\u201c a unei lumi care nu ofer\u0103 nici cel mai mic indiciu c\u0103 i-ar fi favorabil\u0103: \u201eorice ar fi, \u0163ine-te bine\/ chiar dac\u0103 e vorba despre orgoliu, dezechilibru \u015fi foame,\/ chiar dac\u0103 o femeie furioas\u0103\/ \u00ee\u015fi strig\u0103 fiul speriat, r\u0103t\u0103cit\/ \u00eentr-o gar\u0103,\/ chiar dac\u0103-i\/ evident c\u0103\/ nu mai po\u0163i \u00eendrepta nimic\/ \u015fi dac\u0103 ai avea \u015fansa s\u0103 faci asta\/ ar \u00eensemna s-o iei de la cap\u0103t\/ cu senza\u0163ia c\u0103 nu se va termina niciodat\u0103,\/ cu o acut\u0103 senza\u0163ie de grea\u0163\u0103\u201c. \u201eTrebuie s\u0103 fii asocial pentru a realiza posibilul t\u0103u\u201c \u2013 eretica apoftegm\u0103 a omului de teatru Eugenio Barba i se potrive\u015fte perfect poetului; \u00een fapt, erezia ca stare de gra\u0163ie este conduita acestui poet \u201easocial\u201c, cum se poate vedea \u00eentr-un poem mai vechi, din arta scalp\u0103rii, unde Khasis \u00ee\u015fi delimiteaz\u0103 \u201eteritoriul personal\u201c, \u00eentr-o \u00eencercare de a unifica un trecut indecis cu un prezent delabrat, nu mai pu\u0163in celebrat ca timp colocvial al confesiunii atroce: \u201edup\u0103 ce \u00eenchid butelia zgomotele pic\u0103\/ \u00een teritoriul personal\/ cu iu\u0163eala unei pietricele pocnind valurile unui r\u00e2u\/\/ dau \u00een l\u0103turi u\u015file din cas\u0103\/ trec pragurile\/ vr\u00e2nd s-o iau \u00eenapoi m\u0103 opresc \u00een uterul familiei\/ meschin \u015fi coco\u015fat\/ o piticanie gelatinoas\u0103 ivindu-se pe br\u00e2nci\/ smucind de o fr\u00e2nghie\/ mi-ar conveni s\u0103 ajung pe acoperi\u015ful unui zg\u00e2rie nori\/ \u015fi s\u0103 lansez pungi de h\u00e2rtie\/ sau s\u0103 fiu tipul care bate cuiele-n sicriu\u201c. Dup\u0103 cum ironia, care la Khasis este autoironie \u015fi continu\u0103 autopersiflare, atinge cote maxime \u00een acest autoportret de cititor \u201ede femei\u201c ghinionist, savuros loser, ca-n secven\u0163a de un comic irezistibil, nu mai pu\u0163in trist\u0103, a izgonirii din budoarul unei doamne care se pare c\u0103 poseda o atr\u0103g\u0103toare bibliotec\u0103 de poezie: \u201em-am urcat pe o mas\u0103 de carne de patruzeci \u015fi nou\u0103 de ani\/ m-am ales cu un ion pillat editura minerva bucure\u015fti 1975 cu\/ poezia american\u0103 modern\u0103 \u015fi contemporan\u0103 editura dacia\/ cluj napoca \u00een traducerea lui mircea iv\u0103nescu \u015fi cu\/ tratat de inspira\u0163ie de marin sorescu editura scrisul rom\u00e2nesc\/ craiova 1985 divor\u0163at\u0103\/ copil de crescut fan parazi\u0163ii\/ p\u00e2n\u0103 \u015fi asta mi-a dat papucii\/ m-a prins cu sandburg \u00een geant\u0103&#8230;\u201c (\u00een volumul arta scalp\u0103rii). Farmecul poeziei este c\u0103 putem s\u0103 r\u00e2dem \u00eempreun\u0103, acum \u015fi \u00een viitor, de tristele experien\u0163e \u201elivre\u015fti\u201c ale trecutului \u2013 mai ales c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 citim cam acelea\u015fi c\u0103r\u0163i, nu-i a\u015fa?<br \/>\nClaudiu Komartin intuise corect linia \u201eevolu\u0163iei\u201c poeziei lui Khasis, autorul unei \u201esingure c\u0103r\u0163i\u201c, o repetat\u0103 cobor\u00e2re \u00een maelstrom, mai degrab\u0103, un periculos joc de sufoc\u0103ri \u015fi reveniri pe linia de plutire, sub pecetea unei damn\u0103ri n\u0103scute din luciditatea cu care constat\u0103 \u201emirosul unei vie\u0163i irosite\u201c, ca \u015fi vaga posibilitate a unei vie\u0163i pl\u0103cute \u015fi dulci, ca-n reveriile c\u0103l\u0103torului din tren care ha\u015fureaz\u0103 \u00een g\u00e2nd conturul fericirii: \u201enu ai cerut nimic de la via\u0163\u0103,\/ doar<br \/>\nte-ai pref\u0103cut c\u0103 vrei ceva.\/ pisha:- te-au l\u0103sat to\u0163i s\u0103-\u0163i faci damblaua.\/ pe la bu\u015fteni lumea p\u0103rea perfect\u0103.\/ t\u00e2n\u0103ra so\u0163ie a lui li po\/ s-a ridicat \u015fi s-a-ndreptat c\u0103tre veceul c.f.r.\/ m-am g\u00e2ndit s-o urmez \u015fi s\u0103-l imit pe ted bundy,\/ dar am r\u0103mas la locul meu, l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103\/ am desf\u0103cut o doz\u0103,\/ mi-am ales o cas\u0103 din bu\u015fteni\/ \u00een care am pus\/ un c\u0103\u0163el mecanic \u015fi un poster cu luna\u201c. E reveria unui globe-trotter sau a dezr\u0103d\u0103cinatului care aprinde iluzia unui ins din carne \u015fi stof\u0103 lipsit de confortul propriilor sentimente \u2013 un inadaptat care l-ar putea, serios sau ridicol vorbind, consulta ca oracol pe Rilke: \u201e&#8230; De-acum cel f\u0103r\u0103 cas\u0103 mereu pribeag va fi.\/ Cel singur va fi singur vreme lung\u0103,\/ va sta de veghe, lungi scrisori va scri\/ \u015fi prin alei mereu va r\u0103t\u0103ci,\/ nelini\u015ftit, c\u00e2nd frunzele s-alung\u0103\u201c. Vi se pare c\u0103 exagerez? Nu \u0163in s\u0103 culeg scame de pe reverul nim\u0103nui, dar Khasis este, \u00een datele lui clasice, un maestru al spleenului contemporan, al uzurii suflete\u015fti cum rar g\u0103se\u015fti printre, era s\u0103 zic, tinerii din poezia contemporan\u0103, a\u015fa cum \u00eel putem vedea la lucru \u00eentr-unul din poemele artei scalp\u0103rii, insul edificat asupra rat\u0103rii (\u201e\u00eemplinirea poate veni din felul \u00een care te ratezi\u201c) \u015fi a voca\u0163iei de a se autoizola \u00een mijlocul unei lumi abonate la succes cu toptanul: \u201eprobabil c\u0103 melancolia vine din obi\u015fnuin\u0163a de a\/ lenevi cu m\u00e2na \u00een dreptul inimii\/ \u00een august pe un \u015fezlong cu scrisorile favorite\/ dintr-o rela\u0163ie ajuns\u0103 la fini\u015f\u201c. Acest \u201epuseu\u201c rilkean reprezint\u0103 fa\u0163a diurn\u0103 a poetului, partea de vis cu ochii deschi\u015fi, tihna scurt\u0103 pe care \u015fi-o permite \u201esufle\u0163elul\u201c, \u00eens\u0103 Khasis este cu adev\u0103rat agonic \u00een descrierile \u201edup\u0103 natur\u0103\u201c din capitolul al doilea al c\u0103r\u0163ii, \u201esupravegheat\u201c, un unic poem al str\u0103baterii infernului personal, unde cititorul poate intra cu precau\u0163ie, c\u0103ci la intrare st\u0103 scris, cvasidantesc \u2013 \u201ememoria rece a lucrurilor nu mai are greutate\u201c.<br \/>\n\u00cen acest ciclu, unde actantul liric (vorba lui Mincu!) ne c\u0103l\u0103uze\u015fte ca umbr\u0103 \u00eenso\u0163itoare, suntem invita\u0163i s\u0103 vedem dispersia spiritului \u00eentr-un salon de psihiatrie, o bolgie personal\u0103 prefigurat\u0103 \u00een volumele anterioare, intuit\u0103 \u015fi aproape invocat\u0103, cu acea sfiiciune a vocii care \u015ftie c\u0103 nu po\u0163i cere nepedepsit cunoa\u015fterea intim\u0103 a vie\u0163ii. Avem \u00een fa\u0163a ochilor derularea pe subcapitole a unei fi\u015fe clinice dintr-un salon unde rezisten\u0163a la boal\u0103 \u00eenseamn\u0103 o imens\u0103 opozi\u0163ie fa\u0163\u0103 de instinctul mor\u0163ii, acea pulsiune care a fost descris\u0103 inimitabil de Ion Zuba\u015fcu \u00een pe drept memorabila Moarte de om. O poveste de via\u0163\u0103. R\u0103t\u0103citor prin ospiciu, aidoma personajului Laur din arta scalp\u0103rii, noul explorator al infernului psihiatric, fan al lui F.C. Liverpool, dar \u015fi al lui Ammianus Marcellinus, \u00ee\u015fi ia \u00een posesie teritoriul \u015fi, \u00een ciuda spaimei c\u0103 va fi prins pe via\u0163\u0103, procedeaz\u0103 la o cartografiere minu\u0163ioas\u0103 a vortexului unui sistem care a \u201ecapturat\u201c pe nesim\u0163ite insul \u201evirusat\u201c. Dar ce poate cartografia un spirit r\u0103t\u0103cit \u201eprintre geometrii hipnotice perfecte de gresie\u201c, umflat de medicamente ce dau senza\u0163ia suav\u0103 de \u201eabsen\u0163\u0103 a gravita\u0163iei\u201c, un topos umplut cu oameni de prisos care au pierdut controlul, exaspera\u0163i de nereu\u015fite, incapabili s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 afar\u0103? Poemele structurate \u00een aceast\u0103 saga a nebuniei foucaultiene (\u00eencol\u0163it \u015fi \u00eendr\u0103gostit, Tristan se preface nebun, ne spune francezul) par a\u015fchii rupte din delirul \u015fi gestica funambulesc\u0103 proprie personajelor lui Beckett. Personajele lui Khasis au culoarea delirului indus de propria sub-condi\u0163ie \u015fi altruismul celor slabi \u00een fa\u0163a coerci\u0163iei care le inoculeaz\u0103, prin pastile colorate \u015fi programe inchizitoriale, ideea de bine f\u0103cut cu for\u0163a \u2013 un regim totalitar la fel de eficient precum cele sus\u0163inute politic \u015fi militar.<br \/>\nO fi fost real salonul de la Obregia unde pandelic\u0103, andrei, corbu, gobe, iosu execut\u0103 programul de redresare, dar s\u0103-l citim cu aten\u0163ie pe poet, c\u0103ci are ceva simplu \u015fi clar de spus \u015fi o face sub ochii no\u015ftri tulbura\u0163i de at\u00e2ta \u201ecorelativ obiectiv\u201c \u015fi de pricepere patafizic\u0103: \u201eiat\u0103-ne:\/ puhavi belim ochii \u00een jur\/ aici e de noi\/ afar\u0103 nu reu\u015fim s\u0103 ne acomod\u0103m\/ fiecare\/ are pe creieri pe undeva o bub\u0103\/ un loc\u015for \u00een care se zbate\/ un \u0163\u00e2nc subdezvoltat\/ \u0103ia de-afar\u0103 nu au\/ noi st\u0103m prost la capitolul RELA\u0162II\/ la coad\u0103 la buline\/ gobe urm\u0103re\u015fte\/ o line ne\u00eentrerupt\u0103\/\u00a0 de-a lungul culoarului\/ pantalonii cad de pe noi\/ \u00eencerc\u0103m vag s\u0103-i fix\u0103m la nivelul buricului\/ avem \u00een m\u00e2ini sticle cu ap\u0103 c\u0103ni metalice cu ap\u0103 metalic\u0103\/ sucuri galbene metalice \u015fi astea\/ suntem striga\u0163i pe nume a\u015fa cum se adun\u0103 de la p\u0103\u015funat\/ ni\u015fte v\u0103cu\u0163e posace \u015fi supuse\/ (&#8230;)\/\/ orez necondimentat grosolan\/ macaroane cu br\u00e2nz\u0103 de vac\u0103\/ ceai ca s\u0103 po\u0163i da mostre de pi\u015fat\/ \u015fi b\u0103nuiala c\u0103 e\u015fti deja abandonat\/\/ existen\u0163ele noastre par at\u00e2t de \u00eendep\u0103rtate\/ \u00eenc\u00e2t ne privim bulinele din palm\u0103 \u015fi ne \u00eenchipuim acolo\/ voio\u015fi modela\u0163i p\u00e2n\u0103 la inocen\u0163\u0103 \u015fi micu\u0163i\/ a\u015fa cum am fost\/\/ alinta\u0163i \u00eentr-o vreme c\u00e2nd ne miram de orice\/ unele sunt ovale altele rotunde inerte\/ altele ca pic\u0103turile de ploaie\/ care se preling pe geamurile autobuzului\/\/ avem momente c\u00e2nd suntem foarte gravi\/ ne studiem pe furi\u015f\/ ne num\u0103r\u0103m \u0163ig\u0103rile\/ \u015fi filmul de groaz\u0103 din fiecare atinge punctul culminant\/\/ de fapt ce facem noi aici?\/ echipa\u0163i \u00een hainele statului adormi\u0163i \u00een paturile statului\/ interna\u0163i pe conturile statului \u2013 ce e \u00een neregul\u0103 cu noi? (&#8230;)\/\/\u00a0 \u00eenghi\u0163im organiza\u0163i ordona\u0163i\/ cic\u0103 ne calmeaz\u0103 (&#8230;)\/\/ o duzin\u0103 de melci travers\u00e2nd pe zebr\u0103\u201c. Acest fragment \u015fi ceea ce urmeaz\u0103 este un orvelian scenariu al izol\u0103rii \u015fi fr\u00e2ngerii individului, al \u00eenlocuirii golului cu un alt gol, mai amenin\u0163\u0103tor dec\u00e2t toate \u2013 lipsa iubirii, condensat\u0103 \u00een acest vers amar spus de un b\u0103rbat, dup\u0103 externare, ce-\u015fi contempl\u0103 calm ruina: \u201ehalate oameni \u00een alb o sear\u0103-orez \u015fi tu departe\/ \u00een bra\u0163ele altcuiva.\u201c<br \/>\nFinalul fiec\u0103rui fragment ce leag\u0103 acest poem, printre cele mai puternice ecor\u015feuri din poezia noastr\u0103, este un fatidic \u201eamin\u201c, care nu se las\u0103 transcris dec\u00e2t sub forma banalului, nu mai pu\u0163in terifiantului, \u201ectrl+s\u201c, \u00een limbajul dezaxat al tastaturii pe care lumea \u00ee\u015fi vomit\u0103 (Save, Doamne&#8230;) spiritul atrofiat. Khasis este un poet al finalului acestei ultime erezii a omului, via\u0163a ca prezent virtual, fanto\u015f\u0103 a voin\u0163ei de a fi \u00een lume, iar finalul elegiei cu semn schimbat d\u0103 m\u0103sura lucidit\u0103\u0163ii sale \u00een fa\u0163a supliciului la care realitatea (\u201eeu sunt realitatea b\u0103 realitatea palpabil\u0103\/ manifestare a ideii \u00een sensibil\u201c, vorba lui Mazilescu) \u00eel supune. Re\u00eentors \u00een ordinea \u201ebanal\u0103\u201c a existen\u0163ei, \u201ecalm \u015fi unic \u00een obscuritatea lucrurilor cunoscute\u201c, el confirm\u0103 lini\u015ftit inaderen\u0163a sa funciar\u0103: \u201e&#8230; cum te cheam\u0103?\/ khasis\/ \u015fi ce dac\u0103? \u2013\/\/ nu sim\u0163i ceva st\u00e2njenitor c\u00e2nd scrii? (&#8230;) \/\/ e deja \u00eentuneric\/ \u00eemi dau seama \u015fi momentul \u00een care\/ \u00eemi dau seama\/ corespunde\/ cu replica ei de acum c\u00e2teva ore:\/ m\u0103 cac pe talentul t\u0103u\/ \u015fi eu drag\u0103\/ \u015fi eu\u201c. Vorba unui personaj delirant interpretat de actorul american John Turturro \u00een filmul Distorsiuni mentale: \u201eTo\u0163i vor s\u0103 fie scriitori azi&#8230; m\u0103n\u00e2nc scriitori la micul dejun\u201c&#8230;<br \/>\nKhasis e de citit cu sufletul (adolescent) la gur\u0103 \u015fi de crezut pe cuv\u00e2nt de poet.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>T.S. Khasis, Aparenta naturale\u0163e a vie\u0163ii, Casa de Editur\u0103 Max Blecher, Bistri\u0163a, 2015 &nbsp; Poemul liminar din antologia pe datorie (Casa de Pariuri Literare, 2011) con\u0163inea promisiunea artei poetice a lui T.S. Khasis, poet n\u0103scut la Lipova, l\u00e2ng\u0103 Arad, actualmente tr\u0103itor \u00een capitala \u0163\u0103rii: \u201ekhasis adev\u0103ru-i c\u0103 nu po\u0163i scrie c\u00e2nd vrei\/ nici nu te&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/t-s-khasis-arta-evolutiei-bine-strunite\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">T.S. Khasis \u2013 arta evolu\u0163iei bine strunite<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[15042,7178],"class_list":["post-24341","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aparenta-naturalete-a-vietii","tag-t-s-khasis"],"views":1360,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24341","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24341"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24341\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24342,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24341\/revisions\/24342"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24341"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24341"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24341"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}