S-a spus de at\u00e2tea ori c\u0103 originalitatea lui Cioran \u0163ine mai mult de stil dec\u00e2t de idei. Cioran \u00eensu\u015fi, at\u00e2t de dispus s\u0103 participe la formarea unei imagini gre\u015fite despre propria oper\u0103, s-a ar\u0103tat de acord cu aceast\u0103 opinie. La drept vorbind, nici m\u0103car stilistic nu i-au fost recunoscute merite speciale. Maingueneau vede \u00een Cioran un \u201eethos de moralist clasic\u201c (Discursul literar, Institutul European, 2007, p.249). El n-ar face dec\u00e2t s\u0103 se integreze, cu imensul s\u0103u talent, \u00een tradi\u0163ia morali\u015ftilor francezi.
\nTrimiterea \u2013 iar\u0103\u015fi, foarte des invocat\u0103 \u2013 la tradi\u0163ia morali\u015ftilor este legitim\u0103. Ea nu scoate, \u00eens\u0103, \u00een eviden\u0163\u0103, a\u015fa cum ar trebui, ceea ce eu cred c\u0103 reprezint\u0103 inova\u0163ia discursiv\u0103 a lui Cioran. Mai potrivit\u0103 este, dup\u0103 p\u0103rerea mea, raportarea la istoria filosofiei occidentale, \u00een particular la unii dintre g\u00e2nditorii ei \u201enesistematici\u201c, cum ar fi: Pascal, Montaigne, Kierkegaard sau Nietzsche. Evident, \u015fi aceast\u0103 filia\u0163ie a fost utilizat\u0103 pentru a interpreta opera lui Cioran. Este cunoscut\u0103 pasiunea sa niciodat\u0103 epuizat\u0103 pentru Pascal (altfel, unul dintre primii morali\u015fti), ca \u015fi pentru ceilal\u0163i. \u00centr-un anumit sens, Cioran r\u0103m\u00e2ne un pascalian de la un cap\u0103t la cel\u0103lalt al operei sale. El se diferen\u0163iaz\u0103, \u00eens\u0103, at\u00e2t fa\u0163\u0103 de Pascal, c\u00e2t \u015fi fa\u0163\u0103 de Nietzsche sau Kierkegaard printr-o nou\u0103 abordare a discursului, printr-o nou\u0103 formul\u0103 discursiv\u0103.
\nLucien Goldmann a ar\u0103tat, \u00een mod conving\u0103tor (Dieu Cach\u00e9, Gallimard, 1959), c\u0103 fragmentele lui Pascal din Cuget\u0103ri sunt sub\u00eentinse de o dialectic\u0103 tragic\u0103. Ele construiesc aceast\u0103 dialectic\u0103, dar nu ating nivelul unei acceptabile sistematiz\u0103ri pentru c\u0103 la mijloc nu se afl\u0103 posibilitatea vreunei construc\u0163ii, ci a eviden\u0163ierii unei rupturi, a unei contradic\u0163ii \u201ede baz\u0103\u201c (exprimabil\u0103, \u00een termenii lui Pascal, de exemplu prin opozi\u0163ia dintre Dumnezeul lui Avraam \u015fi Dumnezeul filosofilor). La Nietzsche, \u00een schimb, \u00eent\u00e2lnim acea bizar\u0103 situa\u0163ie \u00een care voin\u0163a de sistem \u015fi chiar construc\u0163ia sistematic\u0103 sunt, \u00een acela\u015fi timp, sub\u00een\u0163elese \u015fi ironizabile \u00een contextul unei opere mai mult sau mai pu\u0163in fragmentare. \u201eVoin\u0163a de putere\u201c sau \u201eeterna re\u00eentoarcere\u201c reprezint\u0103 concepte ale unei filosofii totu\u015fi practice; ele izvor\u0103sc dintr-o dorin\u0163\u0103 imens\u0103 de cunoa\u015ftere a adev\u0103rului, pe care \u00eens\u0103 nu-l exprim\u0103 dec\u00e2t \u00eentr-un mod \u201eenigmatic\u201c. Conceptele lui Nietzsche nu sunt referen\u0163iale; ele trimit tocmai la aceast\u0103 \u201eenigm\u0103\u201c. Explica\u0163ia cea mai bun\u0103 a acestei situa\u0163ii este oferit\u0103, probabil, de Heidegger, \u00een Despre eterna re\u00eentoarcere a aceluia\u015fi (Humanitas, 2014).
\nSitua\u0163ia lui Kiekegaard pare ceva mai clar\u0103. Fragmentarismul s\u0103u, de exemplu din Diapsalmata (Sau \u2013 Sau), sau teoretiz\u0103rile pe tema ironiei lui Socrate arat\u0103 o \u00een\u0163elegere profund\u0103 a discursului ironic, cu at\u00e2t mai mult a implica\u0163iilor dialectice \u2013 transferate de Kierkegaard de la nivelul teoretic la cel existen\u0163ial \u2013 ale acestui tip de discurs. Fragmentarismul ac\u0163ioneaz\u0103, \u00een cazul s\u0103u, \u00een mod practic de-a lungul \u00eentregii opere. El este \u00eens\u0103 \u201eg\u00e2tuit\u201c de angajamentul religios al lui Kierkegaard, care risc\u0103 s\u0103-\u015fi transforme discursul, \u015fi adesea chiar \u00eel transform\u0103, \u00eentr-unul ideologic (religios).
\nDiscurs ideologic \u00eent\u00e2lnim, \u015fi la Cioran, din plin, chiar dac\u0103 el nu atinge niciodat\u0103 un nivel prea \u00eenalt de coeren\u0163\u0103. Cioran are mai degrab\u0103 puseuri ideologice. Marta Petreu (Cioran sau un trecut deocheat, Polirom, 2011) a delimitat o perioad\u0103 anume, cuprins\u0103 \u00eentre 1933 \u015fi 1945, \u00een care Cioran a fost implicat politic, mai exact \u00een care a sus\u0163inut o anumit\u0103 ideologie (extremist\u0103). Ea se suprapune aproape \u00een totalitate peste perioada \u00een care Cioran a scris \u00een limba rom\u00e2n\u0103. Dup\u0103 p\u0103rerea mea, a distinge \u00eentre o epoc\u0103 de activitate politic\u0103 \u015fi una de dezangajare poate conduce la confuzii, mai ales atunci c\u00e2nd avem \u00een vedere analiza discursurilor. Ar fi, cred, gre\u015fit s\u0103 consider\u0103m c\u0103, \u00een Fran\u0163a, Cioran a abandonat orice raportare la politic\u0103, \u015fi aceasta chiar \u00een ciuda eforturilor lui de a convinge pe toat\u0103 lumea de acest lucru. Ceva s-a schimbat, desigur, dar nu despre dezangajare este vorba, ci despre modalitatea de raportare, \u00eentr-un nou context. Ethosul de moralist, pe care \u00eel remarc\u0103 Maingueneau la textele scrise \u00een francez\u0103, a fost generat de dorin\u0163a lui Cioran de a se integra \u00een mediul cultural francez \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, dup\u0103 cum o spune Maingueneau \u00eensu\u015fi, este o form\u0103 de \u201einstituire a publicului\u201c \u201echiar de scena de enun\u0163are\u201c. Cioran nu prive\u015fte publicul ca fiind dat, ci \u00eencearc\u0103 s\u0103-l instituie prin actul de a scrie. \u201e\u00cen timp ce lumea etic\u0103 pe care o activeaz\u0103 un text publicitar este conceput\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie imediat recunoscut\u0103, ethosul operei lui Cioran nu poate fi \u00een\u0163eles cu adev\u0103rat dec\u00e2t citind textul, intr\u00e2nd progresiv \u00een universul pe care \u00eel configureaz\u0103.\u201c (Idem) Ceea ce nu spune \u00eens\u0103 Maingueneau este c\u0103 ethosul de moralist al lui Cioran presupune tocmai aceast\u0103 raportare distan\u0163at\u0103 fa\u0163\u0103 de un discurs, cum este acela publicitar, \u015fi pe care Cioran \u00eel considera, ca mul\u0163i contemporani ai s\u0103i, discursul dominant. Aveam de-a face, \u00een acest caz, cu o raportare evident politic\u0103, \u015fi \u00eenc\u0103 una de natur\u0103 strategic\u0103. Ea arat\u0103 c\u0103 Cioran a r\u0103mas, chiar dac\u0103 prin alte mijloace, \u015fi \u00een perioada francez\u0103, un g\u00e2nditor politic.
\n\u00cen ce const\u0103 inova\u0163ia discursiv\u0103 a lui Cioran? Ea a fost descoperit\u0103 ca atare mai mult ca sigur \u00een perioada de trecere de la limba rom\u00e2n\u0103 la limba francez\u0103 \u015fi vizeaz\u0103 dou\u0103 aspecte foarte importante. Mai \u00eent\u00e2i, felul \u00een care Cioran \u00ee\u015fi \u00een\u0163elege opera de tinere\u0163e, scris\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103. Continuitatea temelor a fost deja remarcat\u0103, ca \u015fi schimbarea plasamentului existen\u0163ial \u015fi filosofic din perioada francez\u0103. Peste tot g\u0103sim acelea\u015fi obsesii; difer\u0103 \u00eens\u0103 abordarea. Un Cioran bergsonian, av\u00e2ntat, liric, iresponsabil etc, \u00een rom\u00e2n\u0103; un Cioran sceptic, ultra-lucid, non-activ, \u00een francez\u0103. De aceast\u0103 schimbare \u0163ine \u00eens\u0103 mai ales definirea unei formule discursive noi. Fa\u0163\u0103 de predecesorii s\u0103i \u2013 Pascal, mai ales, dar \u015fi Nietzsche \u2013 Cioran abandoneaz\u0103 exigen\u0163a de sistematizare a discursului \u00een jurul unei idei sau a unei contradic\u0163ii fundamentale. Aceasta \u00eens\u0103 nu-l determin\u0103 s\u0103 adere la construc\u0163ia literar\u0103, \u00een special la roman. El r\u0103m\u00e2ne \u00een afara acestor dou\u0103 feluri de a construi un discurs, c\u0103ut\u00e2ndu-\u015fi propria formul\u0103 la marginea lor. Cioran refuz\u0103 at\u00e2t conceptualizarea, c\u00e2t \u015fi fic\u0163ionalizarea, situ\u00e2ndu-se pe o pozi\u0163ie existen\u0163ial\u0103, dar ironic\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 forme discursive. Cum este posibil acest lucru?
\nVorbind despre \u201espa\u0163iu polifonic\u201c la Cioran, Simona Modreanu (Cioran, Oxus, 2003, p. 134) identific\u0103, \u00een fapt, solu\u0163ia \u015fi arat\u0103 \u00een acela\u015fi timp \u00een ce const\u0103 originalitatea discursului cioranian. Introducerea polifoniei \u00een discurs este marea g\u0103selni\u0163\u0103 a lui Cioran. Ar trebui ad\u0103ugate \u00eens\u0103 c\u00e2teva aspecte. Polifonia este utilizat\u0103 de Cioran \u00een registru existen\u0163ial; cum am spus, ea nu produce o fic\u0163ionalizare a discursului. Rolul s\u0103u este \u00eens\u0103 acela de a dizloca, de a sabota preten\u0163iile la sistematizare ale discursului filosofic. La Cioran, polifonia este folosit\u0103 \u00een mod sistematic, devine o matrice \u015fi o marc\u0103 a discursului s\u0103u. El identific\u0103 astfel o solu\u0163ie discursiv\u0103 ironic\u0103 \u00een cadrul discursului existen\u0163ial, diferit\u0103 de aceea a predecesorilor s\u0103i (\u00een realitate, nici unul nu g\u0103sise, cu adev\u0103rat, o solu\u0163ie). F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, opera lui Cioran include o c\u0103utare filosofic\u0103 intens\u0103 \u015fi exigent\u0103, nu lipsit\u0103 de ghidaj. El a eliminat \u00eens\u0103, \u00een cadrul unei filosofii centrate pe eul existen\u0163ial, chiar acest eu \u00een calitate de surs\u0103 a discursului \u015fi de centru de interpretare. Polifonia este o ironie adresat\u0103 propriului eu, iar aceast\u0103 tehnic\u0103 discursiv\u0103 are inclusiv consecin\u0163e filosofice \u015fi politice (pe care nu le voi analiza \u00eens\u0103 aici).
\nEul \u015fi polifonia sa, a\u015fadar \u2013 \u00een aceasta const\u0103 inova\u0163ia discursiv\u0103 a lui Cioran, ceea ce \u00een\u0163elegem atunci c\u00e2nd spunem despre un discurs c\u0103 este cioranian.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S-a spus de at\u00e2tea ori c\u0103 originalitatea lui Cioran \u0163ine mai mult de stil dec\u00e2t de idei. Cioran \u00eensu\u015fi, at\u00e2t de dispus s\u0103 participe la formarea unei imagini gre\u015fite despre propria oper\u0103, s-a ar\u0103tat de acord cu aceast\u0103 opinie. La drept vorbind, nici m\u0103car stilistic nu i-au fost recunoscute merite speciale. Maingueneau vede \u00een Cioran… Cite\u0219te mai mult »Inova\u0163ia discursiv\u0103 a lui Cioran<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[15039,15040],"class_list":["post-24330","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-dumnezeul-filosofilor","tag-originalitatea-lui-cioran"],"views":1371,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24330","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24330"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24330\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24331,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24330\/revisions\/24331"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24330"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24330"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24330"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}