{"id":24324,"date":"2015-09-09T16:37:59","date_gmt":"2015-09-09T14:37:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24324"},"modified":"2015-09-09T16:37:59","modified_gmt":"2015-09-09T14:37:59","slug":"intelectualii-tranzitia-anticomunismul-o-perspectiva-politologica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/intelectualii-tranzitia-anticomunismul-o-perspectiva-politologica\/","title":{"rendered":"Intelectualii, tranzi\u0163ia, anticomunismul. O perspectiv\u0103 politologic\u0103"},"content":{"rendered":"

Daniel Barbu, Republica absent\u0103. Politic\u0103 \u015fi societate \u00een Rom\u00e2nia postcomunist\u0103<\/em>, Editura Nemira, Bucure\u015fti, 2004<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Tranzi\u0163ia postcomunist\u0103 r\u0103m\u00e2ne, la opt ani de la integrarea Rom\u00e2niei \u00een Uniunea European\u0103, un moment care se presupune c\u0103 i-ar fi pus cap\u0103t, un subiect insuficient explorat. Par\u0163ial, aceast\u0103 insuficien\u0163\u0103 este diminuat\u0103 de lucrarea politologului bucure\u015ftean Daniel Barbu, care, al\u0103turi de C\u0103t\u0103lin Zamfir sau de Vladimir Pasti, printre al\u0163ii, pune pertinent \u00een discu\u0163ie transform\u0103rile structurale \u015fi problemele aferente \u00eentregului fenomen. Dac\u0103 cei doi autori deja men\u0163iona\u0163i se ocup\u0103 de tranzi\u0163ie din unghiuri sociologice, abordarea profesorului Barbu este diferit\u0103 \u015fi \u00een acela\u015fi timp complementar\u0103: politologia.
\nO tem\u0103 central\u0103 a c\u0103r\u0163ii, enun\u0163at\u0103 \u015fi analizat\u0103 cu ceva timp \u00eenainte ca subiectul s\u0103 capete vizibilitate \u00een spa\u0163iul public prin condamnarea public\u0103 a comunismului, consumat\u0103 \u00een 2006 \u2013 este aceea a anticomunismului de dup\u0103 1989. O atitudine comod\u0103, relaxat\u0103 \u015fi care \u00eei exonereaz\u0103 de orice responsabilitate pe numero\u015fii intelectuali \u015fi politicieni care o pun \u00een practic\u0103. De fapt, ace\u015ftia sunt primii \u015fi cei mai vocali denun\u0163\u0103tori ai comunismului datorit\u0103 unui fapt simplu: \u00eencearc\u0103 s\u0103 manipuleze opinia public\u0103 acredit\u00e2nd ideea c\u0103 pozi\u0163iile pe care le de\u0163in \u00een prezent s-ar datora exclusiv meritului personal, nu regimului anterior. O \u00eentreag\u0103 mitologie anticomunist\u0103 a fost fabricat\u0103 pentru a convinge rom\u00e2nii c\u0103, pentru ei, comunismul a fost un produs exotic, de import, impus cu for\u0163a cu ajutorul tancurilor ruse\u015fti, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi contat deloc autoritarismul politic tradi\u0163ional, dogmatismul \u015fi maniheismul elitelor politice din perioada interbelic\u0103, care la r\u00e2ndul lor, au deprins aceste metehne de la genera\u0163ia anterioar\u0103 \u015fi tot a\u015fa. Mai mult, politicienii \u015fi intelectualii \u201ese comport\u0103 ast\u0103zi ca \u015fi cum ar fi fost \u00een tain\u0103 ni\u015fte democra\u0163i chiar de la \u00eenceputul carierei lor publice\u201c, situat \u00eenainte de 1989 (p. 31).
\nNumai c\u0103 cifrele contrazic anticomunismul vulgar. Rom\u00e2nia a avut, \u00een compara\u0163ie cu celelalte state est-europene, cel mai mic num\u0103r de membri de partid \u00een perioada interbelic\u0103, aproximativ o mie. Dar, p\u00e2n\u0103 \u00een 1947, \u00eenregistrase cea mai spectaculoas\u0103 cre\u015ftere a num\u0103rului comuni\u015ftilor: de 710 ori! Comparativ, num\u0103rul comuni\u015ftilor maghiari se multiplicase \u00een acela\u015fi interval cu 25, al comuni\u015ftilor cehoslovaci cu 16,2, al comuni\u015ftilor polonezi cu 40, al comuni\u015ftilor iugoslavi cu 26,6 \u015fi al comuni\u015ftilor bulgari cu 83,7 (p. 90). Dincolo de pragmatismul care a ghidat, inevitabil, cea mai mare parte a \u00eentregului proces, r\u0103m\u00e2ne totu\u015fi o diferen\u0163\u0103 colosal\u0103 fa\u0163\u0103 de viitoarele \u201e\u0163\u0103ri fr\u0103\u0163e\u015fti\u201c. Se pare c\u0103 tocmai lipsa unei autentice tradi\u0163ii de st\u00e2nga \u015fi interesul multora dintre cei care au prosperat \u00een timpul monarhiei de a se pune la ad\u0103post fa\u0163\u0103 de \u201evigilen\u0163a revolu\u0163ionar\u0103\u201c explic\u0103 explozia num\u0103rului de comuni\u015fti rom\u00e2ni. Majoritatea popula\u0163iei a acceptat cu pasivitate instaurarea republicii populare \u015fi s-a g\u00e2ndit, probabil, cum s\u0103 se adapteze mai bine noilor condi\u0163ii, nu cum s\u0103 le conteste. A\u015fa c\u0103 din anticomunismul istoric al rom\u00e2nilor nu r\u0103m\u00e2ne mare lucru.
\nDar ce conteaz\u0103 lipsa de veridicitate a faptelor, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103? La fel ca antecesorul s\u0103u comunist, \u201ePoliticianul rom\u00e2n postcomunist nu are convingeri, ci doar ambi\u0163ii\u201c (p. 236). Dac\u0103 \u00eenlocuim politician cu intelectual public, \u00een\u0163elesul propozi\u0163iei nu este deloc alterat. Iar ambi\u0163iile lor sunt simple: m\u0103car p\u0103strarea, dac\u0103 nu extinderea privilegiilor dob\u00e2ndite \u00een timpul comunismului. Astfel c\u0103, \u201eparadoxal, aceia\u015fi anticomuni\u015fti de ultim\u0103 or\u0103 consider\u0103 c\u0103 tot at\u00e2t de normale erau, \u00eenainte de 1989, reprimarea repulsiei, complezen\u0163a locvace fa\u0163\u0103 de regim, dorin\u0163a de a supravie\u0163ui \u00een orice condi\u0163ii \u015fi refuzul de a adopta pozi\u0163ii anticomuniste\u201c (p. 109).
\nMai ales intelectualii publici au adoptat discursul anticomunist ca mijloc de augmentare a propriului capital de imagine. Conservatorismul rudimentar care transpare din c\u0103r\u0163ile \u015fi din declara\u0163iile lor publice, chiar dac\u0103 rareori recunoscut ca atare, de cele mai multe ori ace\u015ftia catalog\u00e2ndu-\u015fi pozi\u0163ia ideologic\u0103, cu un diletantism ludic \u015fi non\u015falant, drept liberalism \u2013 tr\u0103deaz\u0103 o g\u00e2ndire schematic\u0103 a c\u0103rei for\u0163\u0103 persuasiv\u0103 deriv\u0103 mai degrab\u0103 din seduc\u0163ie, din capacitatea de a emo\u0163iona cititorul\/ interlocutorul, nu de a-l convinge cu argumente ra\u0163ionale. Sunt impuse discursiv, \u00eentr-un c\u00e2mp social extrem de complex, a c\u0103rui analiz\u0103 necesit\u0103 o serie de criterii \u015ftiin\u0163ifice atent selec\u0163ionate \u015fi aplicate, false dihotomii: mineri\/ intelectuali, societate civil\u0103\/ putere, comunism\/ anticomunism. Genul acesta de schematizare nu este doar inept, este \u015fi periculos, deoarece situeaz\u0103 \u201eorizontul de a\u015fteptare al societ\u0103\u0163ii\u201c \u00eentr-un context tot mai \u201eomogen\u201c \u015fi mai \u201eabstract\u201c, lipsit de mize reale \u015fi posibilitatea de a remedia, pe c\u00e2t posibil, situa\u0163ia. Mai mult, aten\u0163ia este ab\u0103tut\u0103 de la problemele prezentului \u015fi orientat\u0103 \u00een direc\u0163ia recuper\u0103rii memoriei trecutului recent, ini\u0163iativ\u0103 care, oric\u00e2t de l\u0103udabil\u0103 \u00een sine, nu se poate transforma \u00eentr-o revolu\u0163ie moral\u0103 apt\u0103 de a atrage direct dup\u0103 sine dezvoltarea \u0163\u0103rii. E pur \u015fi simplu imposibil s\u0103 pretinzi memoriei acest lucru. \u00cen schimb, e foarte posibil s\u0103 induci o anumit\u0103 confuzie \u00een cadrul opiniei publice, s\u0103 o dezorientezi, \u00een numele \u201edemocra\u0163iei\u201c, s\u0103 \u00eei compromi\u0163i \u201emecanismele de auto-reglare\u201c \u2013 pentru a profita frumu\u015fel de pe urma marasmului generalizat: \u201eefectul final al ideologiei anticomunismului postcomunist este unul pervers: avertizat\u0103 dogmatic c\u0103 negocierea, compromisul, obliga\u0163iile reciproce voluntar asumate pot fi acte morale reprobabile, societatea nu se mai poate orienta politic \u00een lipsa unei vize ideologice acordat\u0103 de autoritatea moral\u0103 auto-instituit\u0103 a \u00abprofesioni\u015ftilor\u00bb societ\u0103\u0163ii civile\u201c (pp. 111-112). Dac\u0103 \u0163inem cont c\u0103 negocierea, compromisul \u015fi obliga\u0163iile mutuale sunt pilonii fundamentali ai inter-rela\u0163ion\u0103rii \u00een regimurile democratice, rezult\u0103 c\u0103 ac\u0163iunile anticomuni\u015ftilor de serviciu obstruc\u0163ioneaz\u0103 practic orientarea democratic\u0103 a societ\u0103\u0163ii. Dar ambi\u0163iile intelectualilor publici sunt prea mari pentru a pune pre\u0163 pe astfel de fleacuri, inclusiv pe totala inadecvare discursiv\u0103 de care dau dovad\u0103: \u201eintelectualii rostesc, dup\u0103 c\u0103derea comunismului, acele cuvinte pe care ar fi trebuit s\u0103 i le adreseze pe c\u00e2nd se afla \u00een plin\u0103 putere. Ei au \u00eencercat s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103, \u00eentr-o societate poten\u0163ial democratic\u0103, func\u0163ia pe care au refuzat, de regul\u0103 con\u015ftient, s\u0103 \u015fi-o asume \u00een societatea totalitar\u0103. Ei pot avea dreptate, \u015fi au avut-o \u00een numeroase situa\u0163ii. Dar aceast\u0103 dreptate este construit\u0103 pe impostur\u0103 \u015fi, ca atare, lipsit\u0103 de orice capacitate de convingere\u201c (p. 119).
\nDe obicei, unul dintre mijloacele de ap\u0103rare preferate de c\u0103tre intelectualii anticomuni\u015fti, confrunta\u0163i cu acuzele de mai sus, este acela al \u201erezisten\u0163ei prin cultur\u0103\u201c. Refuz\u00e2nd s\u0103 \u00ee\u015fi \u201eprostitueze cuvintele\u201c, a\u015fa cum plastic se exprima Gabriel Liiceanu \u00eentr-o discu\u0163ie cu Herta M\u00fcller, c\u00e2\u015ftig\u0103toarea Premiului Nobel pentru Literatur\u0103 \u00een 2009 \u2013 \u015fi public\u00e2nd din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd o carte \u201ecurajoas\u0103\u201c, cum ar fi, evident, Jurnalul de la P\u0103ltini\u015f, intelectualii anticomuni\u015fti de ast\u0103zi \u015fi-ar fi f\u0103cut datoria civic\u0103, a\u015fa cum \u015fi c\u00e2t au putut, \u015fi \u00eenainte de 1989. Nu se \u0163ine \u00eens\u0103 cont de faptul c\u0103 unul dintre domeniile vizate cu predilec\u0163ie de c\u0103tre propaganda comunist\u0103 a fost tocmai cultura. A\u015fa c\u0103, invers, \u201ear fi poate mult mai nimerit s\u0103 vorbim despre un asentiment prin cultur\u0103\u201c (p. 58). Atunci c\u00e2nd ar fi avut ocazia s\u0103 \u00ee\u015fi dovedeasc\u0103 civismul \u015fi anticomunismul, sprijinind revolta minerilor de la Lupeni din 1977, sau a muncitorilor bra\u015foveni, zece ani mai t\u00e2rziu, sau sus\u0163in\u00e2ndu-i, \u00eentr-un fel sau altul, pe autenticii disiden\u0163i Paul Goma, Doina Cornea sau pe preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa, \u00een ciuda trecutului s\u0103u legionar, vajnicii intelectuali anticomuni\u015fti de ast\u0103zi au t\u0103cut m\u00e2lc.
\nMai departe, lupt\u00e2nd \u00eempotriva ideologiei comuniste conform principiului \u201edup\u0103 r\u0103zboi, mul\u0163i viteji se arat\u0103\u201c, vedetele intelectuale ale tranzi\u0163iei au reu\u015fit, prin ie\u015firile lor publice agresive, s\u0103 contribuie la re-coagularea \u015fi, paradoxal, la \u00eent\u0103rirea fostei nomenclaturi comuniste, reunite \u00een principal \u00een cadrul Frontului Salv\u0103rii Na\u0163ionale. Proiectul de societate propus de intelectualitatea de dreapta era \u00eens\u0103 cel pu\u0163in la fel de ideologic: interbelicul, idealizat p\u00e2n\u0103 la refuz. Rom\u00e2nia interbelic\u0103 a fost orice, numai un model de democra\u0163ie, pluripartitism, dezvoltare socio-economic\u0103 \u015fi g\u00e2ndire critic\u0103 nu. Astfel, observ\u0103 Barbu, \u00een loc s\u0103 fie orientat\u0103 \u00eenspre prezent, \u015fi mai ales spre viitor, revolu\u0163ia se legitima prin raportarea la trecut, la un trecut deloc democratic, deloc dezirabil \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, imposibil de recuperat.
\nPe l\u00e2ng\u0103 intelectuali \u015fi politicieni, \u015fi presa \u015fi-a adus contribu\u0163ia la dezorientarea democra\u0163iei postcomuniste. Erij\u00e2ndu-se \u00een portavocea opiniei publice, f\u0103r\u0103 a \u0163ine cont c\u0103 nu exist\u0103 a\u015fa ceva, ci doar o multitudine de opinii dispuse \u00een func\u0163ie de apartenen\u0163a la diferite categorii sociale, profesionale, de v\u00e2rst\u0103 \u015f.a.m.d., presa a intrat \u00een contradic\u0163ie direct\u0103 cu Parlamentul, singura institu\u0163ie care poate pretinde \u00een mod legitim c\u0103 reprezint\u0103 opinia public\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 la un moment dat. \u015ei tot presa, cea fidel\u0103 nou \u00eenfiin\u0163atelor partide \u201eistorice\u201c, respectiv intelectualit\u0103\u0163ii de dreapta, a prezentat \u00eentr-un mod cum nu se poate mai distorsionat condi\u0163ia muncitorilor \u00een postcomunism. Orice preten\u0163ii sau revendic\u0103ri ale acestora pentru securitatea locurilor de munc\u0103, pentru ameliorarea condi\u0163iilor de munc\u0103 sau cre\u015fterea salariilor erau taxate automat drept nostalgie comunist\u0103. Cum s-a \u00eent\u00e2mplat de altfel \u015fi atunci c\u00e2nd amplul proces de privatizare a resurselor statului, profund injust, era pus \u00een discu\u0163ie.
\n\u00cen final, \u201erepublica absent\u0103\u201c din timpul tranzi\u0163iei a fost posibil\u0103 pentru c\u0103 at\u00e2t politicienii, c\u00e2t \u015fi intelectualii nu au dorit s\u0103 \u00ee\u015fi orienteze eforturile \u00een direc\u0163ia constituirii unui spa\u0163iu public aflat \u00eentr-un permanent dialog cu statul sau \u00een direc\u0163ia transform\u0103rii partidelor politice \u00een curele de transmisie ale dolean\u0163elor cet\u0103\u0163ene\u015fti c\u0103tre putere, nu \u00een organiza\u0163ii interesate \u00een primul r\u00e2nd de propria bun\u0103stare, de c\u00e2\u015ftigarea unor pozi\u0163ii c\u00e2t mai avantajoase \u00een administra\u0163ia de stat. Ast\u0103zi, \u00een timpul tranzi\u0163iei europene, republica pare cel pu\u0163in la fel de absent\u0103 ca \u00een timpul tranzi\u0163iei postcomuniste. Motivul e simplu: tarele elitelor nu par s\u0103 se fi diminuat. Dimpotriv\u0103. La fel ca intelectualii publici, \u201eOamenii politici nu \u00ee\u015fi fac un nume prin ata\u015famentul fa\u0163\u0103 de o doctrin\u0103, prin calitatea programelor pe care le elaboreaz\u0103, prin vigoarea ideilor pe care le supun electoratului, prin angajarea responsabil\u0103 \u00een efortul de construc\u0163ie institu\u0163ional\u0103. Carierele politice (pe care mul\u0163i intelectuali publici le-au de\u0163inut sau \u00eenc\u0103 le de\u0163in, n.m.) nu sunt dec\u00e2t rodul abilit\u0103\u0163ii de a manevra \u00een interiorul propriului grup de putere, al energiei cu care sunt denigra\u0163i adversarii, al rapidit\u0103\u0163ii cu care inteligen\u0163a este convertit\u0103 \u00een \u015fmecherie, al curajului de a nu-\u0163i p\u0103sa de soarta celorlal\u0163i, al dispre\u0163ului fa\u0163\u0103 de \u00eemplinirea promisiunilor, al respectului plin de invidie pentru cel (deocamdat\u0103) mai puternic, al convingerii c\u0103 realitatea se sf\u00e2r\u015fe\u015fte acolo unde se termin\u0103 \u015fi interesele personale\u201c (pp. 249-250).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daniel Barbu, Republica absent\u0103. Politic\u0103 \u015fi societate \u00een Rom\u00e2nia postcomunist\u0103, Editura Nemira, Bucure\u015fti, 2004 Tranzi\u0163ia postcomunist\u0103 r\u0103m\u00e2ne, la opt ani de la integrarea Rom\u00e2niei \u00een Uniunea European\u0103, un moment care se presupune c\u0103 i-ar fi pus cap\u0103t, un subiect insuficient explorat. Par\u0163ial, aceast\u0103 insuficien\u0163\u0103 este diminuat\u0103 de lucrarea politologului bucure\u015ftean Daniel Barbu, care, al\u0103turi de… Cite\u0219te mai mult »Intelectualii, tranzi\u0163ia, anticomunismul. O perspectiv\u0103 politologic\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[653,15037],"class_list":["post-24324","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-daniel-barbu","tag-republica-absenta-politica-si-societate-in-romania-postcomunista"],"views":1287,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24324","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24324"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24324\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24325,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24324\/revisions\/24325"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24324"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24324"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24324"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}