Severul publicist Sever Voinescu arunc\u0103 o piatr\u0103 \u00een capul lui Adrian P\u0103unescu. Poetul ar fi \u00eemplinit 72 de ani pe 20 iulie a.c. Nu-i prima \u2013 \u015fi probabil nici ultima! \u2013 \u201elovitur\u0103\u201c pe care o \u00eencaseaz\u0103 autorul Istoriei unei secunde (1971), volum al c\u0103rui prim tiraj a fost topit de cenzur\u0103. La moartea lui \u015fi dup\u0103 aceea au curs \u00eenjur\u0103turile tuturor celor \u201estresa\u0163i\u201c ani \u00een \u015fir de ecoul imens pe care poezia \u015fi prezen\u0163a lui public\u0103 l-au avut. P\u00e2n\u0103 \u015fi Ceau\u015fescu devenise ros de invidie, dac\u0103 nu chiar nelini\u015ftit c\u0103 succesul de mas\u0103 al poetului Rezerva\u0163iei de zimbri (1982) i-ar fi umbrit presta\u0163ia \u00een slujba poporului rom\u00e2n! Cum s\u0103 nu-i s\u00e2c\u00e2ie gloria dintr-o \u201esecund\u0103\u201c a lui P\u0103unescu pe to\u0163i ace\u015fti exponen\u0163i dec\u0103zu\u0163i ai Levantului, pe m\u0103run\u0163ii trep\u0103du\u015fi, pe to\u0163i activi\u015ftii politicii \u015fi literelor rom\u00e2ne care trudeau cu anii s\u0103 se fac\u0103, m\u0103car o singur\u0103 dat\u0103, v\u0103zu\u0163i de \u015feful statului?! Ca \u015fi aceia, to\u0163i noii detractori ai poetului Ie\u015firii din sob\u0103 lovesc dup\u0103 moarte, c\u00e2t \u015fi cum pot, \u201estatuia\u201c lui Adrian P\u0103unescu. A\u015fa \u015fi Sever Voinescu, comentator dilematic care profit\u00e2nd de recenta \u201elege antilegionar\u0103\u201c scrie pe Axa dus-\u00eentors a revistei Dilema veche: \u201eConcret, cu aceast\u0103 lege \u00een m\u00e2n\u0103, te po\u0163i duce s\u0103 ceri desfiin\u0163area statuii lui Mircea Vulc\u0103nescu ori redenumirea str\u0103zii ce-i poart\u0103 numele, dar nu po\u0163i face nimic \u00eempotriva statuii lui Adrian P\u0103unescu. Pe mine, \u015fi poate nu numai pe mine, m\u0103 jeneaz\u0103 infinit mai mult statuia lui P\u0103unescu dec\u00e2t statuia lui Vulc\u0103nescu, dac\u0103 tot e s\u0103 evaluez \u00abideologic\u00bb statuile\u201c. Prins \u00eentr-o situa\u0163ie penibil\u0103 ca un ins \u015fchiop\u0103t\u00e2nd \u015fi t\u00e2r\u00e2ndu-\u015fi piciorul \u201eincomodat\u201c de \u00eenc\u0103l\u0163\u0103mintea ce-l str\u00e2nge, purt\u0103torul de cuv\u00e2nt al tuturor celor \u201ejena\u0163i\u201c de statuia poetului n-are dec\u00e2t o solu\u0163ie de a-\u015fi lini\u015fti spiritul \u015fi a suferi \u00een t\u0103cere \u201ejena\u201c: s\u0103-l lase \u00een pace pe poet cu statuia lui \u015fi s\u0103-\u015fi \u0163in\u0103 ochii pe statuile de la care-\u015fi trage lumina \u015fi n\u0103dejdea \u00een viitor. Personalitatea accentuat\u0103 a lui Adrian P\u0103unescu nici n-are nevoie de \u201estatui\u201c \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in de \u201ejena\u201c unor justi\u0163iari ca Sever Voinescu: tumultuos \u015fi profund inegal, \u201eomul de sunet c-un clopot la g\u00e2t\u201c, poet de antologie, personalitate controversat\u0103 ca mul\u0163i al\u0163ii \u2013 autorul Ultrasentimentelor r\u0103m\u00e2ne un str\u0103lucit exponent al genera\u0163iei \u201960 ce-l succede pe genialul Nicolae Labi\u015f continu\u00e2ndu-i \u201elupta cu iner\u0163ia\u201c \u00eentr-o vreme complex\u0103 \u015fi grea, c\u00e2nd \u201ejena\u0163ii\u201c de azi nu aveau cum \u015fti ce libertate a discordiei \u015fi extermin\u0103rii reciproce \u00eei a\u015fteapt\u0103. Despre climatul literar al acestei discordii de propor\u0163ii homerice scrie poetul Adrian Popescu \u00een revista Steaua de la Cluj: \u201eAm tr\u0103it \u00een mediile literare vreo dou\u0103zeci de ani, 1970-90. Atmosfera literar\u0103 a acelor decenii, ultimul numit de profesorul nostru, Mircea Zaciu, \u00absatanic\u00bb, era incomparabil mai respirabil\u0103 la nivelul comunit\u0103\u0163ii culturale, al rela\u0163iilor colegiale, al grupurilor constituite pe baz\u0103 de afinit\u0103\u0163i (nu al ideologiei impuse partinic) dec\u00e2t cea de azi. Scriitorii nu se detestau, erau izola\u0163i, e drept, \u00abpolitrucii\u00bb, partinicii, dar autorii nu erau terfeli\u0163i public, cenzura\u0163i, dar respecta\u0163i. Nu era raiul pe p\u0103m\u00e2nt \u00een anii \u201970, dimpotriv\u0103, existau polemici \u015fi grupuri de presiune (…), dar atmosfera aceasta ap\u0103s\u0103toare nu cred c\u0103 exista, sau nu am constatat-o eu la mai v\u00e2rstnicii mei colegi. Adrian Marino nu-l agrea pe Nicolae Manolescu, dar se stimau reciproc, Nicolae Balot\u0103 nu se prea potrivea cu Mircea Zaciu ca opinii critice sau gust, dar se purtau cu elegan\u0163\u0103. Era ironie, nu detestare, luptai cu floreta nu cu securea (…) Nu existau resentimente, ci doar antipatii \u015fi simpatii.(…) Prin anii \u201970, l-am auzit pe redactorul \u015fef al revistei Tribuna, prozatorul D. R. Popescu, \u00eendemn\u00e2ndu-l pe Marcel Constantin Runcanu s\u0103 nu mai \u00eent\u00e2rzie cu predarea manuscrisului romanului la Editura Dacia, gest de o colegialitate real\u0103. Azi, dac\u0103 nu ne plac unii autori maturi, din genera\u0163ia \u201960, s\u0103 zicem, \u00eei contest\u0103m ca \u00abexpira\u0163i\u00bb \u015fi gata, am rezolvat diferendul, rapid, eficient, justi\u0163iar (…) Dezbinarea cople\u015fe\u015fte acum: atunci, \u00een comunism, exista o solidaritate a scriitorimii. Acum, iat\u0103, am tr\u0103it \u00eenc\u0103 25 de ani literari \u00een libertate, dar dezbinarea \u0163\u00e2\u015fne\u015fte pe toate canalele media. E obositor s\u0103 auzi zilnic jigniri la adresa colegilor t\u0103i, s\u0103 nu mai ai speran\u0163a c\u0103 vei fi citit cu ochiul limpede sau ascultat cu \u00eencredere. C\u00e2nd poezia lui Nichita St\u0103nescu a fost redus\u0103 valoric la filele unui buletin, am \u015ftiut c\u0103 vor urma \u015fi alte demol\u0103ri\u201c. Nu bag m\u00e2na-n foc c\u0103 \u00een ochii severilor justi\u0163iari de azi pu\u015fi pe demolarea statuilor, bunul poet de la Cluj nu va \u00eentruchipa portretul unui \u201enostalgic\u201c (ceea ce poetul chiar este!) al epocii evocate. Severii ace\u015ftia \u015fterg cu buretele unghiul din care poetul prive\u015fte \u00eenapoi ca s\u0103 aib\u0103 ce regreta: el are nostalgia solidarit\u0103\u0163ii ce s-a risipit sub pumnul unei libert\u0103\u0163i ne\u00een\u0163elese \u2013 cum ar spune filozoful! \u2013 \u00een temeiul ei, ci practicate haiduce\u015fte \u015fi huliganic de grupuri, g\u0103\u015fti \u015fi bisericu\u0163e ireconciliabile…
\nCitesc \u00eentr-un Comunicat al Consiliului Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia c\u0103 vreo trei membri ai USR care fac parte din organele de conducere ale institu\u0163iei au fost sanc\u0163iona\u0163i cu \u201eavertisment\u201c pentru \u201eatacuri concentrate \u00eempotriva Uniunii Scriitorilor ca institu\u0163ie \u015fi ale unora dintre membrii s\u0103i\u201c. Un alarmist, om pripit \u015fi pr\u0103p\u0103stios, \u00eemi atrage aten\u0163ia c\u0103 s-ar prea putea \u2013 el e sigur! \u2013 ca aceste sanc\u0163iuni cu \u201eavertisment\u201c s\u0103 fie \u00eentr-un viitor imprevizibil \u201ecapitalizate\u201c \u00eentr-un dosar al noii \u201ediziden\u0163e\u201c de care nici epoca tuturor libert\u0103\u0163ilor nu-i scutit\u0103. Ca atare, spune el, r\u0103zboaiele vor continua, solidaritatea risc\u00e2nd s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 un vis irealizabil sau m\u0103car am\u00e2nat. Un temei \u00een plus \u00eel afl\u0103m dintr-un admirabil eseu pacifist \u015fi parabolic scris, cu pan\u0103 de prozator, de criticul Alex. \u015etef\u0103nescu. Eseul \u00eencepe cu evocarea \u201ejenei\u201c \u015fi, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, exasper\u0103rii pe care i-o produce Catinc\u0103i Slavici vecin\u0103tatea lui Eminescu de care o desp\u0103r\u0163ea un perete, \u00een perioada c\u00e2nd poetul na\u0163ional locuia \u00een casa lui Slavici. \u00cen 28 iunie 1883, Catinca Slavici \u00eei trimite lui Maiorescu biletul ce va deveni, vai, celebru: \u201eDl Eminescu a \u00eennebunit. V\u0103 rog face\u0163i ceva s\u0103 m\u0103 scap de el, c\u0103ci e foarte r\u0103u\u201c. Poetul \u00ee\u015fi cite\u015fte noaptea cu voce tare versurile pe care tocmai le scrie: din cauza acestui \u201ezgomot\u201c ea nu poate s\u0103 doarm\u0103. Urmeaz\u0103 comentariul criticului de azi care, cu pre\u0163ul \u201e\u00eenfund\u0103rii\u201c bietei femei, ne deschide ochii asupra unei cecit\u0103\u0163i funeste \u00een privin\u0163a felului \u00een care privim \u015fi recunoa\u015ftem marile personalit\u0103\u0163i cu care avem privilegiul, nemeritat!, de a fi contemporani: \u201eDoamne, Dumnezeule! \u2013 exclam\u0103 el. S\u0103 consideri zgomot vocea lui Eminescu care vrea s\u0103 verifice, \u00een lini\u015ftea nop\u0163ii (c\u00e2nd \u00abluna pe cer iese-a\u015fa sf\u00e2nt\u0103 \u015fi clar\u0103\u00bb) muzicalitatea versurilor lui! S\u0103 ceri pe un ton disperat s\u0103 te \u00abscape\u00bb cineva de vecin\u0103tatea marelui poet, \u00een loc s\u0103 te bucuri c\u0103 ai \u015fansa nesperat\u0103 s\u0103-l \u00eent\u00e2lne\u015fti zilnic! Mul\u0163i oameni de azi\u201c \u2013 vine \u201ela zi\u201c criticul nostru \u2013 \u201e\u00eei judec\u0103 pe scriitori ca nevasta lui Slavici. Culmea este c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi unii scriitori dau dovad\u0103 c\u00e2teodat\u0103 de opacitate \u00een judecarea altor scriitori. Am fost nepl\u0103cut surprins, \u00een ultima vreme, de gravitatea solemn\u0103 \u015fi inoportun\u0103 cu care l-au admonestat Gabriel Liiceanu \u015fi H.-R. Patapievici pe Nicolae Breban pentru un acces de furie al acestuia la adresa lui H.-R. Patapievici. Chiar \u015fi Andrei Ple\u015fu, cunoscut pentru umorul lui, \u015fi-a pierdut umorul \u00een aceast\u0103 situa\u0163ie. Nicolae Breban se referise la frazele pline de dispre\u0163 ale lui H.-R. Patapievici despre poporul rom\u00e2n \u015fi spusese c\u0103, \u00een alt\u0103 \u0163ar\u0103, cine s-ar face vinovat de o asemenea blasfemie ar fi \u00eempu\u015fcat. Iar \u00een replic\u0103, at\u00e2t cel vizat, c\u00e2t \u015fi sus\u0163in\u0103torii lui au \u00eenceput s\u0103 se vaiete \u00een stilul nevestei lui Slavici: vai, vai, vai, domnule Titu Maiorescu, sc\u0103pa\u0163i-ne de nebun! E un nebun periculos. Vrea s\u0103 ne \u00eempu\u015fte!\u201c. Cum se poate s\u0103 \u201edecazi\u201c \u00een comportamentul nevestei lui Slavici, fa\u0163\u0103 de accesul de \u201efurie\u201c patriotic\u0103 al unui mare prozator contemporan?! \u201eNicolae Breban\u201c \u2013 scrie Alex. \u015etef\u0103nescu \u2013 \u201eeste unul din cei mai mari romancieri ai no\u015ftri din toate timpurile. S\u0103 ne bucur\u0103m c\u0103 suntem contemporani cu el, c\u0103 \u00eel putem vedea \u015fi auzi (urma\u015fii no\u015ftri ne vor invidia pentru acest privilegiu) \u015fi s\u0103 nu mai facem at\u00e2ta caz de autoritarismul s\u0103u inofensiv \u015fi de unele violen\u0163e de limbaj care \u0163in de spectacolul personalit\u0103\u0163ii lui.\u201c Admirabil! Cu at\u00e2t mai de admirat e opinia-avertisment a lui Alex. \u015etef\u0103nescu cu c\u00e2t, \u00een amintirile unora din genera\u0163iile postbelice, exist\u0103 ca o ran\u0103 nevindecat\u0103 un semn de \u00eentrebare asupra marilor scriitori interbelici, contemporani cu ei, dar r\u0103ma\u015fi ca \u015fi necunoscu\u0163i: ei nu s-au \u201ebucurat\u201c c\u0103 le-a fost dat s\u0103 fie contemporani cu aceia! Asupra acestei \u201er\u0103ni\u201c a memoriei st\u0103ruie \u00eentr-un r\u00e2nd \u015fi Marin Preda cu privire la umbra Hortensiei Papadat-Bengescu, o mare scriitoare care-n ochii \u201econtemporanilor\u201c ei postbelici a r\u0103mas necunoscut\u0103. \u201e\u015etiu c\u0103 n-am s\u0103 conving pe nimeni\u201c \u2013 scrie Alex. \u015etef\u0103nescu \u2013 \u201edar m\u0103 simt dator s\u0103 pledez pentru admirarea oamenilor de valoare, indiferent de incomodit\u0103\u0163ile pe care ni le creeaz\u0103. \u00cen ce m\u0103 prive\u015fte, asta fac de o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103.\u201c \u015ei, ca s\u0103 surclaseze \u015fi elimine riscul \u201er\u0103nii\u201c din memorie, el scrie de pe acum: \u201e\u00cel admir pe Gabriel Liiceanu. \u00cemi place
\ncum \u00ee\u015fi pune \u00een func\u0163iune, neobosit, imensa \u015fi greoaia ma\u015fin\u0103rie a g\u00e2ndirii pentru a discuta orice subiect, chiar \u015fi unul insignifiant.<\/p>\n
\u00cemi plac frazele lui grave \u015fi senten\u0163ioase. Trec cu vederea faptul c\u0103 \u00eel public\u0103 pe un profesionalist al denigr\u0103rii rom\u00e2nilor, Lucian Boia. Poate c\u0103 Gabriel Liiceanu are o sl\u0103biciune pentru acest negativism. Poate c\u0103, \u00een calitatea lui de rom\u00e2n,\u00a0 sufer\u0103 de masochism (de\u015fi nu \u015ftiu de ce trebuie s\u0103 ne fac\u0103 spectatori \u015fi pe noi, ceilal\u0163i rom\u00e2ni, ai actelor lui de autoflagelare). Sau poate c\u0103-l intereseaz\u0103 mai mult dec\u00e2t orice altceva succesul financiar al c\u0103r\u0163ilor publicate de editura lui\u201c. Ceilal\u0163i admira\u0163i ai lui Alex. \u015etef\u0103nescu se bucur\u0103 \u015fi ei de cuvinte \u015fi aprecieri asem\u0103n\u0103toare: \u201e\u00cel admir pe Horia-Roman Patapievici, inteligen\u0163\u0103 p\u0103trunz\u0103toare, critic clarv\u0103z\u0103tor al modernit\u0103\u0163ii. Nu iau \u00een considerare considera\u0163iile sale pueril-injurioase la adresa poporului rom\u00e2n (de genul \u00abradiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbr\u0103 f\u0103r\u0103 schelet, o inim\u0103 ca un cur, f\u0103r\u0103 \u015fira spin\u0103rii\u00bb), g\u00e2ndindu-m\u0103 c\u0103 fiecare dintre noi are momente de nemul\u0163umire exploziv\u0103 fa\u0163\u0103 de ai s\u0103i…\u201c \u00cen fine, \u201e\u00eel admir \u015fi pe Andrei Ple\u015fu pentru farmecul s\u0103u inepuizabil, de\u015fi mi s-a p\u0103rut culpabil\u0103 ini\u0163iativa lui de a \u00eenfiin\u0163a o revist\u0103, Dilema, de relativizare a vinov\u0103\u0163iilor, tocmai \u00eentr-un moment \u00een care era nevoie de radicalitate. Firea lui rafinat voluptoas\u0103 \u2013 mi-am spus \u2013 nu suport\u0103 st\u0103rile conflictuale \u015fi am continuat s\u0103 m\u0103 bucur c\u0103 exist\u0103 un om at\u00e2t de talentat ca el\u201c. Cum observ\u0103m, rezervele fire\u015fti pe care Alex. \u015etef\u0103nescu le are asupra personalit\u0103\u0163ilor admirate de el nu-i scad admira\u0163ia, bucuria de a-i \u015fti \u201econtemporani\u201c. Tot ce se poate spune \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 se reduce, vulgar vorbind, la ceea ce a spus odat\u0103 un contemporan al marelui nostru istoric: \u201eDl Iorga are mult\u0103 minte, dar nu toat\u0103 bun\u0103\u201c. Ceea ce r\u0103m\u00e2ne de pe urma marilor no\u015ftri contemporani este incomparabil, \u00een valoare \u015fi durabilitate, cu faptul c\u0103, vorba lui Marin Preda, nu orice scriitor este sau poate fi… Tudor Vladimirescu. Despre G. C\u0103linescu s-a spus, observ\u0103 Alex. \u015etef\u0103nescu, c\u0103 \u201ea colaborat cu regimul comunist\u201c. I se pare c\u0103 \u201efacem o nedreptate strig\u0103toare la cer\u201c! De ce? Pentru c\u0103, spune criticul, G. C\u0103linescu \u201enu a colaborat, ci doar a simulat colaborarea, ca s\u0103 fie l\u0103sat \u00een pace, s\u0103 scrie \u015fi s\u0103 publice. Dar nu asta e problema. Cum s\u0103-i cerem noi lui G. C\u0103linescu ca, pe l\u00e2ng\u0103 efortul de a crea o oper\u0103 extraordinar\u0103, s\u0103 mai \u015fi lupte cu regimul comunist? Dac\u0103 o pas\u0103re face ou\u0103 de aur, n-o s\u0103 ne apuc\u0103m s-o t\u0103iem ca s\u0103 ne procur\u0103m carne pentru o ciorb\u0103. Nu cer privilegii pentru marii scriitori (de\u015fi merit\u0103), cer doar s\u0103 fie trata\u0163i corect. Ei au o contribu\u0163ie uria\u015f\u0103 la bunul mers al colectivit\u0103\u0163ii, la dezanimalizarea noastr\u0103… Iat\u0103, \u00een \u00eencheiere, care este convingerea mea: to\u0163i marii scriitori pu\u015fi la zid dintr-un motiv sau altul sunt pu\u015fi la zid pe nedrept\u201c. Ace\u015fti mari expira\u0163i \u015fi mari scriitori sunt \u201epu\u015fi la zid\u201c dintr-un singur motiv: pentru c\u0103 vocea lor sonor\u0103 \u00eei s\u00e2c\u00e2ie \u015fi le stric\u0103 visul de glorie din somnul de dup\u0103-amiaz\u0103 \u00een care tr\u0103iesc cei de dincolo de pere\u0163i. Articolul lui Alex. \u015etef\u0103nescu se intituleaz\u0103 Nicolae Breban \u015fi nevasta lui Slavici,\u00a0 a ap\u0103rut \u00een Contemporanul, august, 2015: un articol \u015fi o dat\u0103 memorabile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Severul publicist Sever Voinescu arunc\u0103 o piatr\u0103 \u00een capul lui Adrian P\u0103unescu. Poetul ar fi \u00eemplinit 72 de ani pe 20 iulie a.c. Nu-i prima \u2013 \u015fi probabil nici ultima! \u2013 \u201elovitur\u0103\u201c pe care o \u00eencaseaz\u0103 autorul Istoriei unei secunde (1971), volum al c\u0103rui prim tiraj a fost topit de cenzur\u0103. La moartea lui \u015fi… Cite\u0219te mai mult »Expira\u0163ii, ace\u015fti mari contemporani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[550],"class_list":["post-24320","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-paunescu"],"views":933,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24320","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24320"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24320\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24321,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24320\/revisions\/24321"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24320"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24320"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24320"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}