{"id":24276,"date":"2015-09-09T15:51:26","date_gmt":"2015-09-09T13:51:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=24276"},"modified":"2015-09-09T15:51:26","modified_gmt":"2015-09-09T13:51:26","slug":"suntem-o-prezenta-in-trecere-claudiu-bleont-in-dialog-cu-lia-boangiu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/suntem-o-prezenta-in-trecere-claudiu-bleont-in-dialog-cu-lia-boangiu\/","title":{"rendered":"\u201eSuntem o prezen\u0163\u0103 \u00een trecere\u201c. Claudiu Bleon\u0163 \u00een dialog cu Lia Boangiu"},"content":{"rendered":"

Lia Boangiu: S\u0103 \u00eencepem de la \u00eenceputuri: ce v-a convins s\u0103 da\u0163i la actorie? Cum s-a format acest g\u00e2nd?
\nClaudiu Bleon\u0163: Eu cred c\u0103 \u00eenc\u0103 se formeaz\u0103. Sincer, un punct de plecare poate ar fi momentul c\u00e2nd am intrat \u00een Institut, pe urm\u0103 alt moment de plecare, c\u00e2nd am ie\u015fit absolvent din Institut \u015fi am fost repartizat la Teatrul de Stat \u201eValea Jiului\u201c din Petro\u015fani. Fiecare etap\u0103 a fost un moment de pornire: mai \u00eent\u00e2i, \u00eent\u00e2lnirea cu C\u0103t\u0103lin Naum, pe vremea aceea era regizor la Teatrul Studen\u0163esc \u201ePodul\u201c, cu care m-am preg\u0103tit pentru Institut \u00een clasa a dou\u0103sprezecea, timp de un an.\u00a0 A fost un moment de pornire c\u00e2nd am acceptat \u015fi pe urm\u0103 am dezvoltat, \u00eempreun\u0103 cu colegii mei din Liceul German, Brigada artistic\u0103, condus\u0103 de domnul profesor Otescu, cu care am luat C\u00e2ntarea Rom\u00e2niei, unde \u00een juriu era C\u0103t\u0103lin Naum. Apoi a fost celebrul spectacol de 23 August, unde, la sec\u0163iunea licee, eram noi, cei de la Liceul German, cu Fra\u0163ii Braver \u015fi cei de la ASE condu\u015fi de Fi\u0163i Arei\u015fanu. \u015ei aici, domnul Naum ne-a supervizat \u015fi a lucrat cu noi iar\u0103\u015fi. A\u015fa am ajuns s\u0103 fiu invitat \u00een \u201ePod\u201c. \u015ei dac\u0103 m-ai \u00eentreba care este punctul de pornire, poate e undeva \u00een copil\u0103rie, poate \u00een genele p\u0103rin\u0163ilor \u015fi ale bunicilor mei. \u00cen acela\u015fi timp, a fost un moment de pornire fiecare \u00eent\u00e2lnire, precum cea cu Dan Pi\u0163a. Am mai avut o \u00eent\u00e2lnire oarecum tangen\u0163ial\u0103 cu filmul f\u0103c\u00e2nd armata la Pleni\u0163a. Am fost selec\u0163iona\u0163i cam to\u0163i cei care eram acolo \u2013 Radu Amzulescu, Petric\u0103 Nicolae, Alexandru Darie, directorul Teatrului \u201eBulandra\u201c \u2013, s\u0103 juc\u0103m \u00een Fata Morgana. Dar primul contact mai ad\u00e2nc cu filmul \u015fi cu lumea lui a fost rela\u0163ia cu domnul Pi\u0163a. Fiecare \u00eent\u00e2lnire a fost un \u00eenceput.<\/p>\n

L.B.: Deci crede\u0163i c\u0103 a\u0163i fost predestinat s\u0103 ajunge\u0163i aici…
\nC.B.: N-a\u015f spune… poate c\u0103 da. \u00cen acela\u015fi timp, e un \u00eenceput de fiecare dat\u0103. Adic\u0103 ceva se acumuleaz\u0103 ca experien\u0163\u0103, ca drum parcurs, ca parfum al trecerii prin…, dar o iei de la \u00eenceput cu fiecare \u00eent\u00e2lnire. A fost un \u00eenceput \u015fi venirea aici, la Craiova, unde am avut \u015fansa s\u0103 joc \u00een O scrisoare pierdut\u0103, \u00een regia lui Mircea Corni\u015fteanu \u015fi s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc cu un mare regizor polonez, Janus Wi\u0153niewski, s\u0103 joc \u00een Apocalipsa dup\u0103 Shakespeare \u2013 un lucru la care eu revin. Apoi a fost clar un \u00eenceput \u00een 1990 \u00eent\u00e2lnirea cu Andrei \u015eerban. La Craiova, destinul meu a c\u0103p\u0103tat o alt\u0103 traiectorie: m-am \u00eent\u00e2lnit \u015fi cu Robert Wilson. El a venit \u00een Rom\u00e2nia, nu neap\u0103rat \u00een Craiova, ci pentru \u00eentreaga suflare a teatrului rom\u00e2nesc. A \u00eensemnat o retrezire, rea\u015fezare, re-cunoa\u015ftere a ceea ce \u00eenseamn\u0103 arta teatrului.<\/p>\n

L.B: Deci \u015fi el a fost un nou \u00eenceput pentru teatrul rom\u00e2nesc.
\nC.B: Este un nou \u00eenceput. Perspectiva regizorului avangardist al lumii, de\u015fi un om la \u015faptezeci \u015fi ceva de ani, te reseteaz\u0103. O alt\u0103 resetare \u015fi rea\u015fezare pentru mine au fost cele dou\u0103 workshop-uri al\u0103turi de Peter Brook. De fiecare dat\u0103 lucrurile au un punct A, trec printr-un punct B, care poate fi o intensitate, poate fi o vale, o vecin\u0103tate a dezn\u0103dejdii sau poate fi un punct B+, spre ecstatic, \u015fi ajung \u00eentr-un punct C, practic, o sintez\u0103 a pornirii. Dup\u0103 care iar urmeaz\u0103 ceva. Exist\u0103 o constant\u0103, conform c\u0103reia a\u015f putea spune c\u0103 nu am \u00eenceput. Dintr-un alt punct de vedere mai simplu, am \u00eenceput c\u00e2ndva teatrul.<\/p>\n

L.B: A\u0163i intrat din prima \u00eencercare la actorie, ceea ce era destul de rar pe vremea aceea.
\nC.B.: Nu, au fost mul\u0163i colegi care au intrat din prima. Se intra greu, e adev\u0103rat, dar au fost mul\u0163i colegi care au intrat la prima \u00eencercare.<\/p>\n

L.B.: Dac\u0103 nu ar fi fost actoria, ce altceva ar fi fost? Ce alt\u0103 carier\u0103 a\u0163i fi urmat?
\nC.B.: Frumoas\u0103 \u00eentrebarea asta! Am dat la un moment dat casting la un film, produc\u0163ie german\u0103, cu scenariu german. A fost prima dat\u0103 c\u00e2nd la un casting mi s-au pus \u015fi \u00eentreb\u0103ri despre p\u0103r\u0163ile, straturile de con\u015ftiin\u0163\u0103, de subcon\u015ftient, despre motivele, dincolo de \u00een\u0163eles, pentru care am ales s\u0103 fac teatrul sau simt c\u0103 \u00eemi place. Am ales s\u0103 fac teatrul, a trebuit s\u0103 recunosc pe jum\u0103tate, dar teatrul m-a primit. E frumos spus: \u201eDac\u0103 voi nu m\u0103 vre\u0163i, eu v\u0103 vreau\u201c. Faci un demers, \u00ee\u0163i creezi teritoriul t\u0103u, e un plus, un avans activ, dar exist\u0103 \u015fi o \u00eembr\u0103\u0163i\u015fare, e\u015fti primit… Deci r\u0103spunsul ar fi cam a\u015fa: preot de orice religie, profesor, medic, scriitor…<\/p>\n

L.B.: Deci tot meserii de voca\u0163ie…
\nC.B.: …antrenor de sport, apoi, ceva legat de muzic\u0103, dar nu \u015ftiu exact ce. Am avut aceast\u0103 senza\u0163ie c\u00e2nd am ajuns cu Andrei \u015eerban, cu Trilogia antic\u0103 la Edinburgh. Am jucat \u015fi trei ani la Avignon cu Radu Dinulescu, o dat\u0103 cu Teatrul de Stat din Arad \u015fi de dou\u0103 ori cu trupa de teatru \u201eFanny Tardini\u201c din Gala\u0163i. La Avignon am jucat \u00een francez\u0103 de dou\u0103 ori Caii la fereastr\u0103. \u00cen prima variant\u0103 erau colegi din Arad \u015fi \u00een a doua oar\u0103 au fost colegii din Gala\u0163i, Andrei B\u00e2tc\u0103 \u015fi Victoria Cocia\u015f. \u00cen al treilea an, tot cu \u201eFanny Tardini\u201c, am fost cu Hymnus, iar noi am luat premiul cu honneur la Avignon, cu ocazia anivers\u0103rii celei de-a \u015faizecea edi\u0163ii a festivalului. \u00ce\u0163i dai seama c\u0103 a fost o tr\u0103ire, mai ales c\u0103 jucam \u00een francez\u0103. De fiecare dat\u0103, a juca \u00een rom\u00e2n\u0103 spectacolele de aici sau a juca \u00eentr-o alt\u0103 \u0163ar\u0103 a n\u0103scut \u00een mine frisoane de spectator al vie\u0163ii. Iar la Edinburgh am avut senza\u0163ia, poate \u015fi din cauza spa\u0163iului anglo-saxon, c\u0103, dac\u0103 m-a\u015f fi n\u0103scut acolo, f\u0103ceam ceva legat de mecanic\u0103 auto sau a\u015f fi fost rocker \u00eentr-o forma\u0163ie, ceva \u00een genul Queen, Tears for Fears. \u015ei atunci cred c\u0103 sunt o intersec\u0163ie de \u00eent\u00e2lniri. Am experimentat, chiar acum lucrez la un spectacol foarte interesant la Teatrul de Comedie. Sunt invitat acolo s\u0103 joc \u00een Colaboratorii de John Hodge, \u00een regia lui Gabi Dumitru. Am printre al\u0163i parteneri de clas\u0103 \u015fi genera\u0163ia t\u00e2n\u0103r\u0103 a Teatrului de Comedie, pe Dorina Chiriac, cu care am avut o \u00eent\u00e2lnire acum dou\u0103zeci \u015fi patru de ani. Acum ne re\u00eent\u00e2lnim mai apropia\u0163i pe acest text. Am schimbat la un moment dat o idee, am rumegat-o, am citit-o prin c\u0103r\u0163i, c\u0103, dac\u0103 faci un bine cuiva, de multe ori ai frustrarea ori c\u0103 \u00ee\u0163i \u00eentoarce spatele, ori c\u0103 \u00ee\u0163i \u00eentoarce r\u0103ul vizavi de binele f\u0103cut, ori c\u0103 \u00ee\u0163i mul\u0163ume\u015fte. Dar noi lu\u0103m variantele negative, negativul acut \u015fi cel diluat. \u00cen c\u0103r\u0163ile de practic\u0103 spiritual\u0103 se spune: f\u0103 binele! Persoana care te refuz\u0103 sau nu \u0163i-l recunoa\u015fte, nu \u0163i-l \u00eentoarce, \u00eel va face \u015fi ea la r\u00e2ndul ei cuiva, iar \u0163ie acest bine \u0163i se va \u00eentoarce de la altul.<\/p>\n

L.B.: Deci nu trebuie s\u0103 fie neap\u0103rat o reciprocitate direct\u0103.
\nC.B.: So\u0163ia mea mi-a spus: am f\u0103cut cuiva c\u00e2ndva un bine \u015fi \u00ee\u0163i mul\u0163umesc pentru binele pe care mi-l faci tu mie acum. Iar eu i-am zis c\u0103 \u015fi mie c\u00e2ndva mi-a f\u0103cut cineva un bine. Deci via\u0163a e cumva comunicare \u015fi cuminecare. Noi to\u0163i le \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim; acesta este \u015fi mesajul teatrului. \u00cen teatru, personajele negative contribuie la evolu\u0163ia vie\u0163ii. Richard al III-lea \u00eei omoar\u0103 pe to\u0163i, dar la sf\u00e2r\u015fit Lancaster \u015fi York se \u00eempac\u0103. Moartea lui Romeo \u015fi Julieta duce la \u00eemp\u0103carea celor dou\u0103 sisteme, a celor dou\u0103 familii, Capulet \u015fi Montague. Deci exist\u0103 un cod, a\u015fa c\u0103 eu m\u0103 bucur c\u0103 sunt aici, pentru c\u0103 \u00eel citesc pe \u015etefan Lupa\u015fcu, unul dintre marii logicieni ai lumii, cu cartea Teoria ter\u0163ului inclus.<\/p>\n

L.B: Ce fel de calit\u0103\u0163i \u015fi defecte trebuie s\u0103 aib\u0103 un om pentru a fi actor?
\nC.B.: Doar s\u0103 recunoasc\u0103 c\u0103 e om. E\u015fti om, iar actoria este a tuturor. \u015ei medicina \u00eenseamn\u0103 practic\u0103 mult\u0103. Dup\u0103 ultimele cercet\u0103ri \u00een neuro\u015ftiin\u0163\u0103, s-a demonstrat c\u0103 zece mii de ore aplicate \u00eentr-un domeniu te duc la marea performan\u0163\u0103. Toate aceste informa\u0163ii, pentru cei care vor s\u0103 afle, se g\u0103sesc \u00een cartea Supercreierul de Deepak Chopra \u015fi Rudolph Tanzi. \u00cen aceast\u0103 carte se men\u0163ioneaz\u0103 c\u0103 zece mii de ore duc la performan\u0163\u0103 \u00eentr-un domeniu. Deci, dac\u0103 a\u015f vrea s\u0103 c\u00e2nt ca Freddie Mercury, s\u0103 schiez ca Alberto Tomba, s\u0103 joc tenis ca Federer, s\u0103 pictez ca Picasso, s\u0103 sculptez ca Br\u00e2ncu\u015fi, s\u0103 scriu ca Bulgakov, s\u0103 fiu matematician sau fizician, trebuie s\u0103 am acele zece mii de ore depuse. A fi om \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii o celul\u0103 dintr-un singur corp, umanitatea. Dar ca s\u0103 faci aceast\u0103 performan\u0163\u0103 \u00ee\u0163i trebuie determinarea \u015fi acceptarea unor condi\u0163ii, trebuie s\u0103 faci acele zece mii de ore. Dac\u0103 m\u0103 dedic matematicii zece mii de ore, o s\u0103 fac performan\u0163\u0103. La noi, \u00een teatru, ce face un spectacol bun? Repeti\u0163ia, asta e baza! Dac\u0103 toate cele trei elemente, regizorul, textul \u015fi actorii… se exerseaz\u0103 un timp, automat se produce un salt \u015fi aici devenim marxi\u015fti: acumul\u0103rile cantitative duc la saltul calitativ!<\/p>\n

L.B: Teoria celor zece mii de ore m\u0103 duce la urm\u0103toarea \u00eentrebare \u2013 de unde vine energia actorului de teatru pentru a juca acela\u015fi rol \u00een acela\u015fi spectacol de sute de ori?
\nC.B.: O s\u0103 m\u0103 refer la un spectacol anume. Am fost repartizat la Petro\u015fani cu Magda Catone. Am intrat la teatru \u00een acela\u015fi an, am f\u0103cut P.T.A.P. (Preg\u0103tirea pentru Ap\u0103rarea Patriei) \u015fi munc\u0103 patriotic\u0103. De exemplu, am c\u0103rat dale de piatr\u0103 pentru construc\u0163ia blocurilor din Militari. Ea a ajuns la Petro\u015fani \u00eenaintea mea pentru c\u0103 eu am plecat \u00een armat\u0103 pentru un an. Ea a intrat la clasa Amza Pellea, a terminat \u015fi a fost repartizat\u0103 la Petro\u015fani. Eu am terminat un an mai t\u00e2rziu \u015fi am ajuns tot acolo. La un moment dat, am ales s\u0103 juc\u0103m Un b\u0103rbat \u015fi mai multe femei, unde lucram cu marea profesoar\u0103 \u015fi regizoare Sanda Manu care ne-a ajutat p\u00e2n\u0103 la un punct, dar nu a putut s\u0103 termine spectacolul p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ne-au chemat la Petro\u015fani. Au invitat-o s\u0103 stea acolo s\u0103 repete cu noi, iar ea a spus \u201enu pot s\u0103 fac acest lucru, sunt regizoare la Teatrul Na\u0163ional la Bucure\u015fti \u015fi profesoar\u0103 la Institut, deci nu pot lucra dedicat dec\u00e2t \u00een Bucure\u015fti\u201c. \u015ei am r\u0103mas singuri acolo, am repetat o vreme cu Nicolae Gheorghe care era pe atunci directorul teatrului, dup\u0103 care a spus: \u201evoi veni\u0163i din Institut, sunte\u0163i dintr-un alt mediu dec\u00e2t mine, monta\u0163i-l voi\u201c. \u00cen 1983, \u00een februarie, am ie\u015fit cu spectacolul Un b\u0103rbat \u015fi mai multe femei \u2013 \u00eel juc\u0103m \u015fi ast\u0103zi, ultima dat\u0103 a fost acum dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. De treizeci \u015fi doi de ani juc\u0103m acest spectacol. Niciunul dintre noi nu \u015ftia c\u0103 va apuca aceast\u0103 v\u00e2rst\u0103. Am crezut c\u0103 ne facem norma \u015fi c\u0103 vom \u201esc\u0103pa\u201c, \u00eens\u0103 el a r\u0103mas ca o prezen\u0163\u0103 constant\u0103 \u00een destinul nostru. Eu am mai jucat o perioad\u0103 f\u0103r\u0103 Magda. Ea a plecat, dup\u0103 cinci ani s-a angajat la Comedie, iar eu am continuat spectacolul cu Emilia Popescu, \u015fi ea repartizat\u0103 la Petro\u015fani. Din 1995, dup\u0103 o pauz\u0103 de c\u00e2\u0163iva ani, l-am reluat pentru c\u0103 ni s-a cerut, de data asta iar\u0103\u015fi cu Magda. Cred c\u0103 performan\u0163a aceasta este unicat \u00een teatrul rom\u00e2nesc. L-am jucat \u015fi \u00een Underground, unde a fost \u015fi doamna Manu \u00een sal\u0103, pentru c\u0103 era \u00een juriu. A fost un moment emo\u0163ionant, am povestit s\u0103lii toat\u0103 istoria. A r\u0103mas o constant\u0103 a existen\u0163ei noastre ca un fel de kata. Kata, \u00een artele mar\u0163iale, este o prezentare de tehnici de aikido, karate \u2013 tu singur f\u0103r\u0103 adversar. Kata pot fi libere sau impuse. \u00cen teatru sunt impuse, pentru c\u0103 avem dramaturgie. Iar noi prezent\u0103m aceast\u0103 kata, Un b\u0103rbat \u015fi mai multe femei, \u00eentr-o variant\u0103 comic\u0103, cu toate posibilele tensiuni ale rela\u0163iei b\u0103rbat-femeie.<\/p>\n

L.B.: \u015ei, totu\u015fi, cum face\u0163i s\u0103 nu se mecanizeze jocul dup\u0103 at\u00e2ta vreme?
\nC.B.: Nu poate fi mecanic, pentru c\u0103 noi tot timpul ne schimb\u0103m. Jocul are o rigoare, o form\u0103 fix\u0103, dar e umplut\u0103 de ceva ce e tot timpul viu. Ast\u0103zi am febr\u0103, e frumos afar\u0103, am chef de spectacol, n-am chef de spectacol \u2013 toate lucrurile acestea dau caracter. Se mecanizeaz\u0103 sp\u0103latul pe din\u0163i?<\/p>\n

L.B.: Da!
\nC.B.: Da, dar \u00eel facem, e necesar.<\/p>\n

L.B.: Adic\u0103 \u00eel tr\u0103im.
\nC.B.: Da, precum toate practicile. S\u0103 lu\u0103m practica ortodox\u0103, mai aproape de cultura noastr\u0103. La m\u0103n\u0103stire e acela\u015fi tipar, acela\u015fi program. Este unul dintre principiile acestei existen\u0163e: libertatea \u015fi necesitatea. Foarte frumoas\u0103, din punct de vedere teatral, a fost experien\u0163a cu Robert Wilson, cu Rinocerii. Ne-a cerut o form\u0103 fix\u0103 de mare intensitate, de prezen\u0163\u0103, mare vigoare \u015fi disciplin\u0103. \u00cen acela\u015fi timp, de fiecare dat\u0103 sim\u0163i c\u0103 e\u015fti \u00een alt\u0103 parte.<\/p>\n

L.B: Ce \u00eenseamn\u0103 pentru dumneavoastr\u0103 trecerea de la film la teatru \u015fi invers? Care sunt avantajele \u015fi dezavantajele unei astfel de \u00eemp\u0103r\u0163eli?
\nC.B.: Eu v\u0103d numai avantaje: studiezi o alt\u0103 calitate a lucrului cu mijloacele actoriei, respectiv memorie \u015fi abilitate psiho-fizic\u0103, expresie, gest. \u00cen teatru trebuie s\u0103 ai o dinamic\u0103 necesar\u0103. \u015ei aici poate fi relativ: dac\u0103 joci \u00een underground, \u00eentr-un apartament de dou\u0103zeci pe dou\u0103zeci, te folose\u015fti de spa\u0163iu \u00eentr-un anumit fel, cu o anumit\u0103 intensitate. \u00cen Sala Mare a Na\u0163ionalului din Craiova sau din Bucure\u015fti, automat lucrurile stau altfel. Aceluia\u015fi spectacol \u00eei trebuie o alt\u0103 intensitate. \u00cen film, firescul sau minimalismul rom\u00e2nesc \u00eenseamn\u0103 o form\u0103, o conven\u0163ie. Trebuie s\u0103 ignori echipa de filmare a\u015fa cum ignori spectatorul \u00een sal\u0103. Facem abstrac\u0163ie de camer\u0103, nu e nevoie s\u0103 fim supra-dimensiona\u0163i \u00een expresie \u015fi \u00een intensitate. Ni se spune: joac\u0103 mai rece, joac\u0103 mai sobru, fii mai fierbinte, fii mai exploziv. Tu ai pus \u00eentrebarea cu diferen\u0163a dintre teatru \u015fi film, dar, merg\u00e2nd mai departe, mai e \u015fi diferen\u0163a fa\u0163\u0103 de radio, unde este extraordinar s\u0103 fii expresiv doar prin voce. \u00cen teatru exist\u0103 planul vizual, e\u015fti \u00een armonie cu colegii; la radio trebuie s\u0103 fii \u00een armonie cu colegii prin ureche, nu po\u0163i s\u0103 fii pe l\u00e2ng\u0103 ei dec\u00e2t dac\u0103 ai monolog. Apoi, \u00een cadrul monologului, tu ai straturi. Deci e doar un prilej de unfolding creativity \u015fi de studiu. Aici \u00eembr\u0103\u0163i\u015fezi dolmenul, precum dolmenul de granit de la Berliner Ensemble, unde sunt mai multe citate din Bertold Brecht, iar \u00een v\u00e2rf scrie \u201eToate artele lumii n-au dec\u00e2t un singur rost: s\u0103-l \u00eenve\u0163e pe om arta de a tr\u0103i\u201c. Filmele se fac \u015fi trec, spectacolele se nasc \u015fi mor, iar via\u0163a e o curgere \u00een care sunt miliarde de forme fixe care \u00ee\u015fi tr\u0103iesc rostul.<\/p>\n

L.B.: Grotowski spunea c\u0103 actorul nu trebuie s\u0103 joace pentru spectatori, ci \u00een fa\u0163a, \u00een prezen\u0163a acestora. Care este rela\u0163ia dumneavoastr\u0103 cu spectatorii?
\nC.B.: E acela\u015fi lucru. Am avut botezul cu C\u0103t\u0103lin Naum care a venit de la un stagiu cu Grotowski \u00een anii \u201970. A fost prezent la repeti\u0163ii \u015fi la spectacolul Apocalypsis cum Figuris. Din momentul acela \u015fi el a \u00eenceput s\u0103 fac\u0103 un fel de Laborator \u00een \u201ePod\u201c. Cea mai frumoas\u0103 explica\u0163ie o d\u0103 Peter Brook \u2013 sunt trei centri, suntem tot timpul \u00een trei cercuri: eu sunt \u00een cercul meu, cu textul meu \u015fi cu demersul personajului, cu ac\u0163iunile pe care urmeaz\u0103 s\u0103 le fac, apoi sunt \u00een rela\u0163ie cu cel\u0103lalt, cu partenerul, \u00eentr-un al doilea cerc. \u015ei \u00een acela\u015fi timp aceste dou\u0103 cercuri interac\u0163ioneaz\u0103 \u00een cadrul celui de-al treilea cerc cu publicul. Exist\u0103 o dubl\u0103 prezen\u0163\u0103 \u00een teatru: sunt cu tine, \u00een fa\u0163a ta, suntem doar noi doi, dar exist\u0103 \u015fi con\u015ftiin\u0163a c\u0103 acest lucru se petrece numai pentru c\u0103 exist\u0103 \u015fi cel ce ne prive\u015fte. Culmea, cel ce ne prive\u015fte are o rezonan\u0163\u0103 \u00een mine, ca \u015fi \u00een tine; \u015fi eu m\u0103 privesc f\u0103c\u00e2nd lucrul \u0103sta, nu sunt un automat.<\/p>\n

L.B.: Cum vede\u0163i acum, dup\u0103 destui ani, incidentul de la spectacolul Istoria comunismului pentru bolnavii mintal, c\u00e2nd R\u0103zvan Penescu a strigat \u201eRu\u015fine!\u201c la sf\u00e2r\u015fitul reprezenta\u0163iei? \u00centr-un interviu mai vechi pentru Adev\u0103rul, a\u0163i spus \u201e\u015fi eu sunt determinat \u00een teatru de cine m\u0103 prive\u015fte\u201c.
\nC.B.: Da, afirma\u0163ia mea avea leg\u0103tur\u0103 cu fizica cuantic\u0103. \u00cen 1982 sau \u201983 s-a luat premiul Nobel pentru fizic\u0103 cu un experiment care a dovedit c\u0103 cel ce asist\u0103 la un eveniment \u00eel determin\u0103. S-au luat dou\u0103 particule ce se \u00eent\u00e2lneau \u00eentr-o camer\u0103 obscur\u0103, \u00een vid. \u00cen\u0103untru era pus\u0103 o plac\u0103 fotografic\u0103, numit\u0103 Bubble Gum. Cele dou\u0103 particule subatomice erau activate pentru a intra \u00een coliziune, nu \u00een fuziune. Trebuia s\u0103 se ciocneasc\u0103 \u015fi s\u0103 se sparg\u0103 \u00een alte particule. Pe placa fotografic\u0103 se vedeau ca pe tabla de la \u015fcoal\u0103, ca \u015fi cum ai trage cu creta alb\u0103 zigzaguri, cercule\u0163e, puncte, o radiografie luminoas\u0103 a existen\u0163ei \u015fi a dispari\u0163iei subparticulelor. S-a dovedit \u015ftiin\u0163ific c\u0103 acela care o prive\u015fte o determin\u0103.<\/p>\n

L.B.: Acela\u015fi privitor putea s\u0103 provoace reac\u0163ii diferite?
\nC.B.: Da! Niciuna nu era la fel, din cauz\u0103 c\u0103 la acest experiment era prezent un ter\u0163, lucru confirmat \u015fi de teoria ter\u0163ului inclus, de \u015etefan Lupa\u015fcu. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat la spectacol? Momentul acela din spectacol a fost foarte frumos, eu l-am savurat; de\u015fi nu am avut acordul lui Caramitru, nu am nici acordul domnului Corni\u015fteanu, care a spus \u201enu trebuia f\u0103cut a\u015fa\u201c. Dar nou\u0103 \u00een momentul acela ni se stricase orga de lumini. Florin F\u0103tulescu a regizat premiera absolut\u0103 a textului Istoria comunismului povestit\u0103 pentru bolnavii mintal de Matei Vi\u015fniec. \u00cen sal\u0103 erau colegi actori, cronicari, regizori, Ana Blandiana, Matei Vi\u015fniec \u00eensu\u015fi, Romulus Rusan \u015fi mul\u0163i al\u0163ii asemenea. Dup\u0103 prima jum\u0103tate a spectacolului orga de lumini s-a stricat. Noi, to\u0163i actorii, eram \u00een dou\u0103 planuri. Conveneam s\u0103 continu\u0103m \u015fi s\u0103 facem ce am pl\u0103nuit la repeti\u0163ii, dar \u00een acela\u015fi timp ne \u00eentrebam \u201ece facem, mergem mai departe, ne oprim? E totul OK sau s-a dus \u00een m\u0103-sa premiera? Publicul \u00ee\u015fi d\u0103 seama, e frustrat sau nu vede?\u201c. Numai c\u0103 nu putea s\u0103 nu se vad\u0103, Ovidiu Cuncea avea monolog, iar lumina era \u00een cu totul alt\u0103 parte. Ne uitam la Nelu, la lumini, iar el \u00ee\u015fi pusese m\u00e2inile \u00een cap \u015fi ne ar\u0103ta c\u0103 nu are ce s\u0103 fac\u0103, orga f\u0103cea luminile cum voia ea. \u00cen acela\u015fi timp, pe scen\u0103 erau Florina Cercel, Sanda Toma, Dorin Andone, fratele lui Adi, Natalia C\u0103lin, Cuncea. Florina Cercel iese la un moment dat \u015fi \u00eel auzeam pe Florin F\u0103tulescu vr\u00e2nd s\u0103 opreasc\u0103 spectacolul, s\u0103 spun\u0103 ce s-a \u00eent\u00e2mplat. Nimeni nu mai \u015ftia ce s\u0103 fac\u0103. Eram paraliza\u0163i.
\nLa aplauze, e dreptul oric\u0103rui om s\u0103 \u00ee\u015fi expun\u0103 p\u0103rerea. \u015ei R\u0103zvan a spus \u201eRu\u015fine!\u201c. Eu conduceam aplauzele. Prima dat\u0103 am avut senza\u0163ia c\u0103 \u00een sal\u0103 ar fi un spectator maghiar, pentru c\u0103 am lucrat ani de zile la Budapesta cu Beatrice Rancea \u015fi am avut parte de reac\u0163iile publicului maghiar care c\u00e2teodat\u0103 striga \u201eosine\u201c, adic\u0103 \u201eactorii, actorii!\u201c. \u00cemi ziceam \u201emam\u0103 ce chestie, la reprezenta\u0163ia asta de rahat, cineva ne strig\u0103\u201c, dar c\u00e2nd m-am apropiat din nou de marginea scenei, am auzit bine \u201eRu\u015fine!\u201c. \u00cen momentul \u0103la nu \u015ftiam ce spun, nu \u015ftiam cine e R\u0103zvan Penescu. M-am dus spre el \u015fi i-am zis \u201escuz\u0103-m\u0103, e\u015fti cumva student la regie, la actorie?\u201c. \u00cen mine atunci erau frustr\u0103rile de a fi jucat \u00eentr-un spectacol cu care tu dore\u015fti s\u0103 bucuri publicul, dore\u015fti s\u0103 sluje\u015fti regia \u015fi textul, dar sim\u0163eam clar c\u0103 nu am putut, \u015fi nu din cauza mea, ci din cauza sculelor. El a spus \u201eNu, sunt informatician\u201c. L-am luat cu mine \u015fi am spus \u201eVede\u0163i, eu nu m\u0103 pricep la matematic\u0103, dar \u00eei respect pe cei care o fac. Tu nu te pricepi la teatru, dar nu \u00eei respec\u0163i pe cei care \u00eel fac\u201c. \u015ei, legat de tema spectacolului, am zis \u201eVede\u0163i? Stalin nu a murit!\u201c \u2013 care era una dintre replicile personajului meu.<\/p>\n

L.B.: Care au fost reac\u0163iile celorlal\u0163i?
\nC.B.: Ilinca Tomoroveanu a venit apoi \u015fi ne-a felicitat, a spus c\u0103 i-a pl\u0103cut, iar Ana Blandiana a crezut c\u0103 face parte din spectacol. Dup\u0103 doisprezece ani al\u0103turi de Pino Caramitru \u00een Senat, am sim\u0163it la el o fr\u0103m\u00e2ntare, o nemul\u0163umire, o frustrare, o disperare, o fric\u0103, era un amestec de st\u0103ri. Mi-a zis c\u0103 nu trebuia s\u0103 pun problema a\u015fa, \u201enu \u00ee\u0163i dai seama ce va ie\u015fi?\u201c. \u015ei eu am zis \u201eCe va ie\u015fi? Va ie\u015fi un scandal. Scandalul vinde\u201c. El a zis c\u0103 nu e adev\u0103rat, iar eu am replicat: \u201e\u00censeamn\u0103 c\u0103 e\u015fti un manager prost\u201c. A urmat un \u201edivor\u0163\u201c \u00eentre noi care continu\u0103 \u015fi azi, dar e benefic, pentru c\u0103 nu ajungeam \u00een Craiova, nu ajungeam s\u0103 am un copil dac\u0103 nu m\u0103 distribuia Teatrul Na\u0163ional de aici. Sunt un paria \u00een Na\u0163ionalul din Bucure\u015fti, dar de Craiova sunt legat, c\u0103 doar aici la Pleni\u0163a am sp\u0103lat veceuri turce\u015fti nou\u0103 luni de zile.
\nA urmat conferin\u0163a de pres\u0103, unde am fost sf\u0103tuit s\u0103 nu m\u0103 duc. Dar de ce s\u0103 nu m\u0103 duc, domne? Pino s-a str\u00e2ns c\u00e2nd m-a v\u0103zut, \u201ecine \u015ftie ce mai face \u015fi z\u0103ludul \u0103sta de Bleon\u0163?\u201c. M-am a\u015fezat \u015fi am ascultat dezbaterea, apoi am zis: \u201eR\u0103zvan are tot dreptul s\u0103 aib\u0103 orice reac\u0163ie. Tr\u0103im \u00een timpurile astea\u201c. Corni\u015fteanu poveste\u015fte cum a fost c\u00e2nd, t\u00e2n\u0103r fiind, a f\u0103cut Regele Lear cu Penciulescu undeva \u00een Italia. S-a jucat spectacolul \u015fi, dup\u0103 ce a plecat publicul, au v\u0103zut saco\u015fe cu ro\u015fii. Publicul venise preg\u0103tit s\u0103 dea cu ro\u015fii. Eu a\u015f spune c\u0103 a disp\u0103rut comunismul cu lider maximus. Dac\u0103 vii \u015fi scuipi la mine \u00een ciorb\u0103, poate c\u0103 te bag cu capul \u00een ea. Perspectiva mea era \u201edomne, du-te, scrie, spune-le prietenilor c\u0103 nu merit\u0103 spectacolul, c\u0103 e prost jucat, c\u0103 actorii nu sunt OK\u201c. Ai varii posibilit\u0103\u0163i de a-\u0163i ar\u0103ta dezacordul cu un spectacol. Po\u0163i s\u0103 pleci f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 aplauzi, po\u0163i s\u0103 pleci din timpul spectacolului, dar nu \u00eemi face asta la aplauze, c\u0103 s-ar putea s\u0103 \u00ee\u0163i trag o tehnic\u0103 de aikido… Nu to\u0163i \u00eendur\u0103m \u015fi facem plec\u0103ciuni… e fals. Trebuie s\u0103 avem respect fa\u0163\u0103 de munca altora. Eu nu sunt mai pur dec\u00e2t tine. Cred \u00een continuare c\u0103 nu am gre\u015fit \u00een acea zi.<\/p>\n

L.B.: Cum s-a terminat totul?
\nC.B.: Culmea c\u0103 la conferin\u0163\u0103 i-am str\u00e2ns m\u00e2na \u015fi i-am spus \u201eR\u0103zvane, bravo, eu n-am nimic cu tine. Tu ai sim\u0163it nevoia s\u0103 spui Ru\u015fine! \u015fi eu te-am amendat\u201c. Adic\u0103 eu, spectatorul, vin \u015fi tu, artistul, actorul, e\u015fti servitorul meu. Stai pu\u0163in, mi-ai dat tu banii? Nu, i-a dat PIB-ul Rom\u00e2niei. Eu cred c\u0103 \u00eentr-o democra\u0163ie am dreptul s\u0103 te \u00eenjur, dar am \u015fi datoria s\u0103 \u00ee\u0163i accept injuriile. Ca s\u0103 p\u0103str\u0103m ceea ce trebuie. Tez\u0103, antitez\u0103, sintez\u0103. Altfel nu exist\u0103 electricitate. E o practic\u0103 perpetu\u0103 \u00een via\u0163\u0103. O faci \u015fi \u00ee\u0163i iese, alt\u0103 dat\u0103 nu \u00ee\u0163i iese, iar te ridici, iar cazi. Acest algoritm al tensiunilor conflictuale necesare pentru cre\u015fterea am\u00e2ndurora \u00eel practic \u00een cel mai longeviv spectacol din istoria teatrului rom\u00e2nesc, Un b\u0103rbat \u015fi mai multe femei. Femeile m\u0103 calc\u0103 pe picioare, iar eu m\u0103 fac mic, dup\u0103 care eu \u00eencerc s\u0103 le calc pe picioare \u015fi ajungem la echilibru.
\nE bine s\u0103 ai adversari puternici, te \u00eent\u0103resc. Ar fi fost fariseism s\u0103 plec cu capul plecat. Sunt prieten cu R\u0103zvan acum, a fost la Spargerea \u015fi m-am bucurat c\u0103 vine. Am \u015fi fost \u00eempreun\u0103 la Gala Premiilor Gopo, am dat \u00eempreun\u0103 un premiu \u015fi mi-a pl\u0103cut asta! Mi-a pl\u0103cut \u015fi mai mult pentru c\u0103 am avut nerv s\u0103-i r\u0103spund pe loc, nu a fost ceva am\u00e2nat, pe sub mese, m\u0103 duc \u00eel torn la Secu\u2019, \u00eel sap… nu, nene! Totu\u015fi, ni\u015fte oameni au murit pentru un asemenea demers, ni\u015fte rom\u00e2ni au f\u0103cut pu\u015fc\u0103rie politic\u0103.<\/p>\n

L.B.: Ce mai a\u015ftepta\u0163i dup\u0103 treizeci \u015fi doi de ani de carier\u0103, ce mai are de \u00eenv\u0103\u0163at actorul dup\u0103 at\u00e2ta timp?
\nC.B.: \u00cen continuare \u00eenve\u0163i. Dac\u0103 d\u0103 Dumnezeu s\u0103 continuu, a\u015f zice ce a spus Sorescu, pe care l-am redescoperit aici. Cu el m-am \u015fi \u00eent\u00e2lnit, a fost \u00een vizit\u0103 la Liceul German c\u00e2nd eram \u00een clasa a zecea, unde a stat cu noi de vorb\u0103 patru ore. Am fost fascinat atunci de Marin Sorescu. Ne-a vorbit despre poezie \u015fi am r\u0103mas magnetizat de prezen\u0163a lui. I-am citit dup\u0103 aceea poeziile, iar aici am avut iar\u0103\u015fi aceast\u0103 \u015fans\u0103. Mircea Corni\u015fteanu m-a invitat s\u0103 recit la una dintre comemor\u0103ri \u015fi am acceptat cu drag. Revin asupra multora dintre poeziile lui pentru c\u0103 mi-au r\u0103mas \u00een minte. \u015ei apropo de ce \u00eemi doresc, a\u015f spune \u015fi eu \u201eAjut\u0103-m\u0103 Doamne c\u00e2t mai pot s-o duc,\/ \u00cempac\u0103-m\u0103 cu lumea \u015fi cu misterul vie\u0163ii,\/ Scoate-mi din cap ideea fix\u0103 care m-a \u0163intuit\/ \u015ei f\u0103 din subcon\u015ftientul meu un torent de speran\u0163\u0103\u201c. C\u00e2t mai am de \u00eenv\u0103\u0163at? Tot. Nu \u015ftiu nimic. Dar nu m-a\u015f \u00eentoarce \u00een trecut; de aici \u00eenainte mai am o groaz\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163at. Poate s\u0103 par\u0103 l\u0103comie, dar \u00een acela\u015fi timp e \u015fi bucuroas\u0103 contemplare. Hai s\u0103 ne mai juc\u0103m! Mi-aduc aminte de onestitatea lui Robert Wilson: \u201eit\u2019s just a game!\u201c.<\/p>\n

L.B.: Fi\u0163i sincer: care este cel mai prost rol din teatru pe care l-a\u0163i jucat p\u00e2n\u0103 acum, dar \u015fi cel mai bun?
\nC.B.: N-am a\u015fa ceva. N-am avut niciodat\u0103 un rol prost, mi-am iubit toate rolurile \u015fi le-am ap\u0103rat. La workshop-ul cu Peter Brook, \u00een 1998, la Berlin, am fost \u00eentrebat de un coleg actor din Elve\u0163ia \u00een ce m\u0103sur\u0103 prezen\u0163a mea \u00een rol e rolul \u015fi c\u00e2t sunt eu. I-am explicat c\u0103 \u00eentotdeauna e vorba de 50%. Restul de 50% e altcineva, cu alte probleme; e gelos, vrea coroana Angliei, ca Richard al III-lea, e invidios pe Mozart ca Salieri. Acum joc Stalin la Teatrul de Comedie. Iar ultima premier\u0103 de aici, Spargerea lui Drago\u015f Mu\u015foiu, a fost ceva extraordinar. Genera\u0163iile noi vin, sunt calibrate, teatrul rom\u00e2nesc va continua. Sunt tineri de real\u0103 valoare, au nevoie doar de timp. \u015ei noi am fost ca ei. Sunt oameni care trebuie s\u0103 fac\u0103 \u015fi s\u0103 fac\u0103. Teatrul rom\u00e2nesc e pe m\u00e2ini bune. Drago\u015f a venit cu acest text pe care nu-l \u015ftiam, de R\u0103zvan Petrescu. A fost foarte greu s\u0103 combin \u00een mine dou\u0103 lucruri care se bat cap \u00een cap. Pe de o parte, personajul meu e psihiatru, deci are o disciplin\u0103 \u015fi o con\u015ftiin\u0163\u0103 a dereglajelor, a derapajelor psihice. Totu\u015fi, av\u00e2nd probleme \u00een iubire, \u00een via\u0163\u0103 de familie, ajunge, din frustrare, s\u0103 dea o spargere la un Exchange. Trebuie s\u0103 combin \u00een acest demers dou\u0103 contrarii. M-am bucurat de acest gen de scriitur\u0103 modern\u0103 \u015fi la Ho\u0163ii de Dea Loher, \u00een regia lui Radu Afrim, la Na\u0163ionalul din Bucure\u015fti, \u015fi la Colaboratorii, de John Hodge, la Teatrul de Comedie.
\n\u00cen scriitura modern\u0103 personajele sunt \u00een dou\u0103 planuri. Eu pot s\u0103-l joc pe Hitler pe scen\u0103. Acum \u00eel joc pe Stalin. Am toate argumentele s\u0103 \u00eei sus\u0163in demersul, precum \u015fi \u00een cazul lui Mefistofel. \u00cen acela\u015fi timp trebuie s\u0103 recuno\u015fti pe scen\u0103 sau \u00een via\u0163\u0103 c\u0103 exist\u0103 Dumnezeu-tat\u0103l care l-a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat pe dracul. Ajungi s\u0103 spui, ca Goethe, c\u0103 acea parte \u201eve\u015fnic r\u0103ul dore\u015fte \u015fi binele \u00eel \u00eempline\u015fte\u201c. N-ar exista nirvana dac\u0103 nu ar exista samsara. De ce anume s\u0103 te eliberezi dac\u0103 nu ar exista constr\u00e2ngere? Trezirea nu poate veni dec\u00e2t prin jocul, \u00een\u0163elegerea \u015fi dep\u0103\u015firea iluziei. Suntem yin-yang. \u00centunericul \u015fi lumina exist\u0103 \u00een noi to\u0163i.<\/p>\n

L.B.: Povesti\u0163i-mi \u00een detaliu cum s-a \u00eent\u00e2mplat venirea la Na\u0163ionalul craiovean.
\nC.B.: Am jucat cu Cerasela Iosifescu \u00een U\u015fa de Matei Vi\u015fniec \u015fi \u00eentre noi s-a format o prietenie atipic\u0103 profund\u0103, mai ales c\u0103 textul este special \u015fi generos, cu trei oameni \u00een fa\u0163a unei u\u015fi. Fiecare dintre personaje trebuia s\u0103 hot\u0103rasc\u0103 ce face. Personajul meu, osp\u0103tar, se ducea s\u0103 dea examen la teatru, George intra pe aceea\u015fi u\u015f\u0103 \u00een urma unui ordin de \u00eencorporare, \u00eencepea armata, iar Cerasela, care nu \u00ee\u015fi g\u0103sise motiva\u0163ia, \u00eemi povestea cum i-a picat fisa \u00een aeroport. La un moment dat, \u015fi-a dat seama c\u0103 personajul era o c\u0103lug\u0103ri\u0163\u0103 care st\u0103 \u015fi a\u015fteapt\u0103. A venit la repeti\u0163ii \u015fi a spus gata, mi-am g\u0103sit calea. Personajele sunt scrise cumva ambiguu, dar au \u015fi concrete\u0163e. Atunci am hot\u0103r\u00e2t c\u0103 eram o c\u0103lug\u0103ri\u0163\u0103, un soldat \u015fi un osp\u0103tar \u00een fa\u0163a unei u\u015fi. \u00centr-o variant\u0103 din Anglia, erau trei femei bor\u0163oase a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 intre pe u\u015f\u0103 s\u0103 nasc\u0103. Am avut de atunci o prietenie de frate-sor\u0103, m\u0103rturisitori pe calea teatrului. Apoi am fost invitat aici de maestrul Boroghin\u0103 cu Richard al III-lea, pe care l-am montat la Severin cu Toma Enache, dar cu copii. Eram singurul actor profesionist, iar restul erau actori amatori: c\u00e2teva profesoare, un domn ie\u015fit la pensie, doi angaja\u0163i ai ANAF-ului din Severin. To\u0163i jucam \u00eempreun\u0103 cu copiii. Am venit la Festivalul Shakespeare de acum cinci ani, unde m-a v\u0103zut domnul Corni\u015fteanu care pe atunci se fr\u0103m\u00e2nta c\u0103 nu g\u0103sea un Tip\u0103tescu. M-a \u00eentrebat dac\u0103 vreau s\u0103 vin \u00een Craiova s\u0103 joc. Eu m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 o s\u0103 \u00eemi ofere Ca\u0163avencu, pe care \u00eel f\u0103cusem la Na\u0163ionalul din Bucure\u015fti, dar a zis Tip\u0103tescu, pe care \u00eel consider un personaj greu. Le-am spus asta lui Corni\u015fteanu \u015fi Ceraselei: cred c\u0103 \u00een ultimele trei spectacole cu Scrisoarea… am f\u0103cut un salt, de\u015fi e montat\u0103 acum trei ani. Abia acum prezen\u0163a mea \u00een rol a c\u0103p\u0103tat o nuan\u0163\u0103 pe care nu a avut-o p\u00e2n\u0103 acum. Teatrul se \u00eenvecineaz\u0103 cu baletul, cu opera \u015fi cu sportul. \u00cei trebuie repeti\u0163ie, exerci\u0163iu. Mijloacele mele, mintea \u015fi perspectiva trebuie s\u0103 se antreneze. Acum g\u0103sesc alte \u00een\u0163elesuri \u00een textul Un b\u0103rbat… dec\u00e2t acum treizeci de ani. A trecut via\u0163a peste noi, am \u00eenv\u0103\u0163at, am primit comenzi de la mari regizori care ne-au pus s\u0103 vedem altfel situa\u0163iile, din punctul de vedere al actorului, nu al personajului. \u015ei toate astea le-am reinclus \u00een laborator. Fiecare dintre noi, fiecare celul\u0103 numit\u0103 om este un laborator pentru a deveni caracter, cum zic japonezii. \u00cen buddhismul Zen lucr\u0103m la a deveni caracter. Umanitatea e un orizont vast, imens, pe care trebuie s\u0103-l incluzi \u00eentr-un creier, \u00eentr-un corp de 1.71, un rom\u00e2n pe jum\u0103tate neam\u0163, \u00een v\u00e2rst\u0103 de cincizeci \u015fi cinci de ani. Prin tine toat\u0103 umanitatea se revigoreaz\u0103, apoi pred\u0103m \u015ftafeta la copii, la cei care vin.<\/p>\n

L.B.: \u00cen afar\u0103 de Bucure\u015fti a\u0163i jucat \u00een Petro\u015fani, Timi\u015foara, acum \u00een Craiova \u015fi \u00een multe alte locuri. E vreo diferen\u0163\u0103 \u00eentre a juca \u00een Capital\u0103 fa\u0163\u0103 de provincie?
\nC.B.: Ce pot s\u0103 spun? Am fost cu Andrei \u015eerban la festivalul de la Edinburgh, prin Brazilia… Nu, nu e nicio diferen\u0163\u0103. Exist\u0103 doar o alt\u0103 calitate a ascult\u0103rii care te poate modifica, pe care o po\u0163i folosi, cu care te po\u0163i juca. Exist\u0103 un specific al locului, al vibra\u0163iilor, un parfum. Se ascult\u0103 \u00eentr-un fel la englezi, \u00een alt fel au ascultat francezii la Avignon \u00een limba francez\u0103, \u00eentr-un fel ne-au ascultat brazilienii, \u00eent-un fel ne-au ascultat italienii. \u00centr-un fel vibreaz\u0103 la un subiect ardeleanul, \u00eentr-un fel moldoveanul, \u00eentr-un fel olteanul. Exist\u0103 tensiuni \u00eentre noi, acordaje, suntem acum o umanitate mult mai avansat\u0103. Exist\u0103 farmecul locului. Nici nu am preferin\u0163e, nu spun \u201eNu, eu pentru fotbali\u015fti nu joc!\u201c.<\/p>\n

L.B.: A\u0163i jucat \u015fi pentru solda\u0163i \u015fi mineri.
\nC.B.: Da, am jucat \u015fi pentru copii O noapte furtunoas\u0103 cu Toma Enache prin licee. S-ar putea s\u0103 relu\u0103m Amadeus \u00een proiectul \u201eArt\u0103 contra drog\u201c pentru a le ar\u0103ta c\u0103 exist\u0103 \u015fi variante la droguri, sau la stat prea mult pe internet: s\u0103 faci sport, s\u0103 faci muzic\u0103, s\u0103 contempli, s\u0103 scrii…<\/p>\n

L.B.: Ce a\u0163i g\u0103sit la Craiova, cum e colaborarea cu actorii craioveni \u015fi cum este s\u0103 intri \u00eentr-o trup\u0103 nou\u0103? Te sim\u0163i outsider atunci c\u00e2nd ceilal\u0163i se cunosc deja?
\nC.B: Da \u015fi nu. Am fost outsider, \u00een sensul c\u0103 aici este deja o familie, dar dorin\u0163a mea de a m\u0103 integra m-a \u00eembog\u0103\u0163it uman. Cum mi-a spus C\u0103t\u0103lin B\u0103icu\u015f, \u201ela Craiova \u0163i-a ie\u015fit cel mai tare rol din via\u0163\u0103\u201c. Nu am priceput din prima \u015fi zic \u201enu, C\u0103t\u0103lin, c\u0103 eu am mai f\u0103cut \u015fi alte roluri\u201c, dup\u0103 care m-am oprit. Rolul de tat\u0103 nu s-a n\u0103scut dec\u00e2t prin venirea la Craiova \u015fi \u00eent\u00e2lnirea cu Iulia Laz\u0103r. C\u0103t\u0103lin avea dreptate. \u015etiam c\u0103 am venit \u00eentr-o familie, dar nu a fost numai rela\u0163ia cu Iulia, a fost \u015fi rela\u0163ia cu acest colectiv, cu cele cinci spectacole pe care le joc aici. A intra \u00een aceast\u0103 familie a fost benefic pentru mine. M-am deschis. Cu o mare parte din actorii de aici m\u0103 \u015ftiu de ani. Lui Angel i-am fost asistent la facultate un semestru, la fel \u015fi Nata\u015fei. Cu Adi Andone am o rela\u0163ie nu a\u015fa de direct\u0103, ci prin Dorin Andone, fratele lui. Cu Geni Macsim prin Camelia Macsim, care a fost colega mea de clas\u0103. Maestrul Ilie Gheorghe a fost unul dintre v\u00e2rfurile de studiu pentru mine ca actor, ca \u015fi domnul Dellakeza \u00een A\u015fa e dac\u0103 vi se pare de Pirandello. Cu Ilie Gheorghe am filmat \u00een 1992 la Bogdan Cristian Dr\u0103gan, cu Anca Dinu m\u0103 \u015ftiam. Cu Nicu Poghirc m\u0103 \u015ftiu din anii \u201995-\u201996, c\u00e2nd el era actor la Timi\u015foara \u015fi am jucat \u00eempreun\u0103 \u00een Cer\u015fetorul, \u00een regia lui BeatriceRancea. \u00cempreun\u0103 cu el \u015fi cu Beatrice am avut c\u00e2teva spectacole \u00een Ungaria. Deci aveam cumva o rela\u0163ie cu aceast\u0103 familie prin alte locuri. \u015ei apoi am o rela\u0163ie special\u0103 cu locul, pentru c\u0103 am sp\u0103lat veceuri turce\u015fti la Pleni\u0163a. Ca s\u0103 nu mai spun c\u0103 am o rela\u0163ie special\u0103 cu partea asta a \u0163\u0103rii pentru c\u0103 la Severin am f\u0103cut cu oamenii de acolo, cu sprijinul oficialit\u0103\u0163ilor, dou\u0103 spectacole foarte importante pentru mine, Amadeus \u015fi Richard al III-lea.<\/p>\n

L.B.: \u00cen trei ani, ave\u0163i deja cinci roluri la Na\u0163ionalul craiovean. De care dintre ele sunte\u0163i cel mai mul\u0163umit?
\nC.B: S\u0103 \u015ftii c\u0103 sunt mul\u0163umit pentru c\u0103 le joc \u00een continuare. Tip\u0103tescu, Jean din Rinocerii, Radu \u00een Spargerea, dar \u015fi lucrul cu Janus Wi\u0153niewski… cu el am avut senza\u0163ia c\u0103 lucrez cu istoria teatrului polonez. C\u0103 lucrez cu Szajna, Kantor \u015fi Grotowski. Prin ceea ce cerea actorului, omul \u0103sta era o combina\u0163ie de aceste trei puncte mari ale teatrului universal. Spectacolul nu se mai joac\u0103, dar eu revin la el; chiar \u015fi acum, \u00een ceea ce fac la Teatrul de Comedie, \u00eemi rezoneaz\u0103 c\u00e2te ceva din stilul de a lucra, din ceea ce ne-a cerut, cum a vrut s\u0103 facem. Resetare a fost \u015fi audi\u0163ia pe care am dat-o singur cu Robert Wilson \u00een sal\u0103, unul dintre cele mai intense momente de tr\u0103ire, punct.<\/p>\n

L.B.: Deci nu vre\u0163i s\u0103 \u00eemi spune\u0163i de care sunte\u0163i cel mai mul\u0163umit…
\nC.B.: Nu pot spune de care sunt cel mai mul\u0163umit. Eu joc cu teatrul. Am avut acest noroc: Andrei \u015eerban, Peter Brook, Wi\u0153niewski \u2013 am f\u0103cut teatru religios cu Apocalipsa… Nu era doar spectacol de teatru. Iar cu Drago\u015f Mu\u015foiu se continu\u0103 ceva. M\u0103 simt rotunjit cu fiecare rol, pentru c\u0103 \u015ftiu mai multe lucruri, dar m\u0103 \u00eendrept spre un ne\u015ftiut. Dac\u0103 a\u015f r\u0103m\u00e2ne arestat \u00eentr-un rol pe care l-am f\u0103cut \u00eentr-un moment din via\u0163a mea, nu a\u015f mai putea s\u0103 fiu prezent acum. S\u0103 lu\u0103m Noul Testament: dup\u0103 ce Iisus le-a ap\u0103rut apostolilor, le-a zis \u201eMerge\u0163i \u015fi \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i-i\u201c. C\u00e2nd a murit Buddha, discipolul care i-a stat cel mai aproape, Ananda, a suferit cel mai mult. Ceilal\u0163i discipoli l-au \u00eentrebat: cum tu, care ai stat tot timpul cel mai aproape de Buddha, po\u0163i s\u0103 fii at\u00e2t de tulburat de dispari\u0163ia lui, c\u00e2nd \u0163i-a dat toat\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura? Iar el s-a dus, a intrat \u00een medita\u0163ie, apoi a ie\u015fit calm. Marii ini\u0163ia\u0163i ai lumii vin s\u0103 ne readuc\u0103 aminte de o practic\u0103, de o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, de o tain\u0103 prezent\u0103, dar ascuns\u0103, la care noi lucr\u0103m. Nu \u00eemi creez idoli. Dac\u0103 apar, \u00eencerc s\u0103 cur\u0103\u0163 blidul, s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n \u00eentr-un blocaj. Mergem \u00eenainte \u015fi continu\u0103m studiul.<\/p>\n

L.B: Povesti\u0163i-mi cum a fost lucrul la Rinocerii cu Robert Wilson. \u00cemi \u00eenchipui c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi pentru un actor cu o carier\u0103 versatil\u0103 ca a dumneavoastr\u0103, care a lucrat cu tot felul de regizori, \u015fi \u00een teatru, \u015fi \u00een film, un regizor ca Wilson poate fi totu\u015fi o provocare. Ce a\u0163i \u00eenv\u0103\u0163at de la el?
\nC.B: Am reu\u015fit s\u0103 fiu intens prezent \u00een scen\u0103 \u015fi s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc la nimic. \u00cen momentul c\u00e2nd m-am g\u00e2ndit, am pierdut intrarea. Pentru mine, \u00eent\u00e2lnirea n-a fost numai cu regizorul Robert Wilson, ci \u015fi cu omul \u015fi practicantul spiritual Robert Wilson.<\/p>\n

L.B: Se cunoa\u015fte c\u0103 a fost mult\u0103 munc\u0103 \u00een spatele rolului Jean din Rinocerii. Cum a\u0163i preg\u0103tit acest rol \u015fi c\u00e2t \u00eei d\u0103 voie Wilson actorului s\u0103 intervin\u0103 \u00een procesul de crea\u0163ie?
\nC.B.: Wilson te pune cu m\u00e2na. Asta e natura lui de arhitect. Am avut o \u00eent\u00e2lnire de asemenea soi cu marele nostru maestru Liviu Ciulei, care e tot arhitect la baz\u0103. Am jucat atunci cu \u015etefan B\u0103nic\u0103 Jr. \u00een De\u015fteptarea prim\u0103verii \u015fi s\u0103 \u015ftii c\u0103 ne-a pus cu m\u00e2na. Ordona spa\u0163iul precum un arhitect face o cas\u0103. Exerci\u0163iul acesta riguros m-a f\u0103cut poate mai flexibil, mi-a deschis \u015fi alt\u0103\u00a0 perspectiv\u0103 asupra laboratorului. \u00cen timp ce lucram cu Wilson, reveneam la momentul Ciulei. Extrem de riguros \u015fi disciplinat a fost lucrul cu Wilson, te pune cu m\u00e2na, dar tu e\u015fti liber pe din\u0103untru. El \u00ee\u0163i construie\u015fte \u00eenchisoarea \u00een care tu e\u015fti infinit. Culmea, acela\u015fi lucru e \u00een fiecare rol. Altfel spus, a\u015fa era \u015fi cu Peter Brook. Cum e ceea ce fac ast\u0103 sear\u0103 la cinci, \u00een regia lui Mu\u015foiu: jum\u0103tate nu sunt eu, jum\u0103tate sunt arestat, obligat s\u0103 spun textul \u0103sta, s\u0103 fac numai mi\u015fc\u0103rile astea, \u00een ritmul \u0103sta. \u015ei jum\u0103tate sunt liber.<\/p>\n

L.B: Spectacolul Spargerea are puternice accente cinematografice. V-a ajutat dubla experien\u0163\u0103 la realizarea rolului?
\nC.B: Poate da, poate nu. M-au bucurat enorm mintea \u015fi poate destinul pe care \u00eel anun\u0163\u0103 prin acest spectacol Drago\u015f Mu\u015foiu. Am avut o real\u0103 satisfac\u0163ie c\u0103 poveste\u015fte a\u015fa. E unul dintre tinerii noii genera\u0163ii de regizori. Am mai avut o \u00eent\u00e2lnire frumoas\u0103, scurt\u0103, printr-un spectacol-lectur\u0103, dar tot cu genera\u0163ia lor, cu Vlad Cristache, tot la Na\u0163ionalul craiovean, pe un text de Liviu Lucaci, colegul meu. \u015ei am v\u0103zut c\u0103 aceast\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103 genera\u0163ie are, prin intermediul internetului \u015fi al numeroaselor gadget-uri, prin tot ce le ofer\u0103 via\u0163a, un anume bagaj de a povesti Rom\u00e2nia la zi. Cu Rinocerii sunt \u00een 2015, cu Spargerea la fel \u2013 ca text, ca regie, ca atitudine. M-am bucurat enorm c\u00e2nd ni s-a spus c\u0103 se vede c\u0103 suntem o echip\u0103. Parc\u0103 suntem o fr\u00e2ntur\u0103 de Barcelona.<\/p>\n

L.B.: Mu\u015foiu a creat un univers real.
\nC.B.: Da. Cam a\u015fa sunt textele \u015fi spectacolele moderne. Am vorbit de Dea Loher: nici la ea nu exist\u0103 un personaj, sunt cinci care duc povestea mai departe. Sunt impresii, adunate din diferite p\u0103r\u0163i care par c\u0103 nu se leag\u0103 \u015fi la un moment dat prime\u015fti, \u00een\u0163elegi.<\/p>\n

L.B.: Cum a\u0163i lucrat cu Mu\u015foiu? Se vede pe scen\u0103 c\u0103 echipa e foarte omogen\u0103, unit\u0103.
\nC.B.: A fost un laborator cu studiu, cu dinamic\u0103. Eu zic c\u0103 e n\u0103scut s\u0103 fie, nu f\u0103cut s\u0103 fie.<\/p>\n

L.B: Ar putea face \u015fi film.
\nC.B.: Da, la fel s-a spus \u015fi despre Andrei \u015eerban sau despre Silviu Purc\u0103rete care, iat\u0103, a f\u0103cut Undeva la Palilula. Au a\u015fa o anvergur\u0103, \u00eenc\u00e2t pot face \u015fi trecerea la film. Oricum ar fi, te bucuri de ei, de personalitatea lor. Am pl\u00e2ns c\u00e2nd am v\u0103zut Furtuna. Nu o v\u0103zusem \u00eenainte de a veni aici \u015fi mi s-a p\u0103rut o idee fabuloas\u0103. Toat\u0103 lumea se g\u00e2nde\u015fte la o insul\u0103 c\u00e2nd e vorba despre pies\u0103. El a zis \u201eNu, furtuna e \u00eentr-un apartament unde un creator viseaz\u0103, na\u015fte, stinge\u201c. Creatori de teatru, creatori de lumi.<\/p>\n

L.B.: Care este cel mai important lucru pe care l-a\u0163i \u00eenv\u0103\u0163at din teatru?
\nC.B.: Primul lucru care \u00eemi vine \u00een minte: continu\u0103. \u0162i-am spus, personajul t\u0103u e valorificat de parteneri, de cei cu care joci, de ce spun despre tine. Nu se poate teatru f\u0103r\u0103 regizor; \u00een acela\u015fi timp, regizorul nu poate f\u0103r\u0103 actori. Exist\u0103 actorii-feti\u015f ai unui regizor, cum este Ilie Gheorghe pentru Purc\u0103rete, prin care el s-a m\u0103rturisit. Cum era Cieslak pentru Grotowski, cum exist\u0103 trupa constant\u0103 a lui Peter Brook. La fel era \u015fi maestrul Rebengiuc pentru Pintilie; se face o echip\u0103 \u00een care se \u00eenteleg din priviri, au aceea\u015fi perspectiv\u0103 asupra lumii, iar valoarea teatrului continu\u0103. Continu\u0103.<\/p>\n

L.B.: Care este cel mai greu moment pentru un actor?
\nC.B: Sunt o groaz\u0103 \u015fi \u00een acela\u015fi timp nu sunt, pentru c\u0103 trec.<\/p>\n

L.B.: Cum se vede viitorul pentru Claudiu Bleon\u0163?
\nC.B.: Numai bine. \u015ei asta va trece.<\/p>\n

L.B.: Exist\u0103 planuri?
\nC.B.: Nu. \u00cemi place s\u0103 termin ceea ce am \u00eenceput, s\u0103 duc la bun sf\u00e2r\u015fit un proiect. Dar dac\u0103 nu se \u00eempline\u015fte, e via\u0163a cea care m\u0103 ocup\u0103. Sunt multe. C\u00e2teodat\u0103 au fost \u015fi momente grele, uneori teatrul \u00ee\u0163i ocup\u0103 prea mult creierul. Ui\u0163i s\u0103 te ui\u0163i la un copac, la copil, la nevast\u0103, la soare! Uneori aleg s\u0103 m\u0103 plimb cu bicicleta \u015fi e at\u00e2t de frumos! C\u00e2nd mai vin la Craiova, iau bicicleta, pentru c\u0103 nu se poate s\u0103 vin aici \u015fi s\u0103 nu dau o fug\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een parcul Romanescu. De asta sunt \u015fi opusul lucrurilor pe care le spun. Se poate f\u0103r\u0103 teatru? A\u015f zice da \u015fi a\u015f zice nu, el e con\u0163inut \u00een via\u0163\u0103. Lumea e plin\u0103 de mari actori, de mari regizori \u015fi noi vom trece. C\u00e2\u0163i mari arti\u015fti nu au existat, iar ei nu mai \u00eenseamn\u0103 nimic pentru tinerii de azi? Suntem cu lumea, \u00een timp, o oglindim, suntem aburul de pe oglind\u0103. Suntem o prezen\u0163\u0103 \u00een trecere.<\/p>\n

\"interviu1\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lia Boangiu: S\u0103 \u00eencepem de la \u00eenceputuri: ce v-a convins s\u0103 da\u0163i la actorie? Cum s-a format acest g\u00e2nd? Claudiu Bleon\u0163: Eu cred c\u0103 \u00eenc\u0103 se formeaz\u0103. Sincer, un punct de plecare poate ar fi momentul c\u00e2nd am intrat \u00een Institut, pe urm\u0103 alt moment de plecare, c\u00e2nd am ie\u015fit absolvent din Institut \u015fi am… Cite\u0219te mai mult »\u201eSuntem o prezen\u0163\u0103 \u00een trecere\u201c. Claudiu Bleon\u0163 \u00een dialog cu Lia Boangiu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[48],"tags":[15016],"class_list":["post-24276","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-dezbatere","tag-interviu-cu-claudiu-bleont"],"views":3242,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24276","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24276"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24276\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24278,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24276\/revisions\/24278"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24276"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24276"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24276"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}