\u00cen comentariul de s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103 referitor la volumul al doilea din seria C\u0103r\u0163ile din ziar ale lui Constantin C\u0103lin remarcam h\u0103rnicia condeiului reputatului biograf \u015fi exeget al lui Bacovia. Publicistica sa literar\u0103 m-a dus cu g\u00e2ndul la ceea ce spunea Mircea Zaciu: \u201eNu cred \u00een criticii de ser\u0103, ale c\u0103ror roade sunt fade \u015fi insipide ca toate fructele coapte la un soare artificial. Locul nostru e \u00een pres\u0103, \u00een publicistic\u0103\u201c. O important\u0103 parte din miile de pagini pe care le-a adunat acum \u00een c\u0103r\u0163i au ap\u0103rut \u00een cotidiane locale, cu o circula\u0163ie fatalmente restr\u00e2ns\u0103, de\u015fi ar fi f\u0103cut cinste oric\u0103rui ziar de mare tiraj cu r\u0103sp\u00e2ndire mult mai larg\u0103 \u015fi cu o audien\u0163\u0103 pe m\u0103sur\u0103. Constantin C\u0103lin \u015fi-a p\u0103strat \u0163inuta impecabil\u0103 \u00een practicarea a ceea ce nume\u015fte cu modestie \u201ecritic\u0103 m\u0103runt\u0103\u201c. Stilul s\u0103u este cel ce l-a consacrat: un stil de o superioar\u0103 colocvialitate, un orizont larg, un discurs \u00een care informa\u0163ia este inserat\u0103 \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 intereseze \u015fi s\u0103 fie lesne receptat\u0103, \u00eenc\u00e2t la sf\u00e2r\u015fitul lecturii cronicii, comentariului, cititorul s\u0103 aib\u0103 sentimentul c\u0103 s-a ales cu ceva, c\u0103 nu \u015fi-a pierdut timpul \u00een zadar, c\u0103 a parcurs o mic\u0103 nara\u0163iune de idei care i-a deschis o fereastr\u0103.
\nPoe\u0163ii \u015fi prozatorii despre care a scris de-a lungul unei jum\u0103t\u0103\u0163i de veac Constantin C\u0103lin sunt din genera\u0163ii diferite \u015fi extrem de deosebi\u0163i valoric. Criticul este \u00eens\u0103 un democrat prin structur\u0103 \u015fi \u00eei ia \u00een seam\u0103 pe to\u0163i cu egal\u0103 aplecare. Sigur, e un truism, stimulatoare pentru spiritul (\u015fi condeiul) oric\u0103rui comentator sunt c\u0103r\u0163ile valoroase. Citesc acum prima dat\u0103 ceea ce scria Constantin C\u0103lin \u00een 1970 despre romanul Princepele al lui Eugen Barbu. Cronica sa din revista Ateneu de atunci este de fapt un eseu despre putere, despre psihologia \u015fi istoricitatea ei, a\u015fa cum sunt tratate artistic de marele prozator \u00eentr-un roman \u00een care for\u0163a evoc\u0103rii unui timp \u015fi a re\u00eenvierii unei lumi de mult apuse e poten\u0163at\u0103 de un lexic luxuriant. Criticul este impresionat de \u201erafinamentul tablourilor de epoc\u0103\u201c ori de limba acestui roman ce ar putea constitui obiect de studiu pentru filologi \u015fi esteticieni ai limbajului. C\u00e2t prive\u015fte tema puterii, una dintre cele c\u00e2teva mari teme ale literaturii dintotdeauna, Constantin C\u0103lin \u00ee\u015fi punea la data apari\u0163iei romanului o \u00eentrebare ce mi se pare fireasc\u0103: \u201eEste Princepele o replic\u0103 autohton\u0103 la celebrul Il Principe de Niccol\u00f2 Machiavelli? Un r\u0103spuns afirmativ, nuan\u0163at ar ignora presupusele scopuri \u00een numele c\u0103rora Eugen Barbu a scris romanul s\u0103u. De la \u00eenceput, Princepele \u015ftie ce este Puterea pe care a r\u00e2vnit-o, pentru care a suferit, pe care a ob\u0163inut-o, dar se \u00eendoie\u015fte de Putere. Teama de-a o pierde \u00eei spore\u015fte \u00eendoielile, iar principala sa \u00eendoial\u0103 \u2013 boal\u0103 sau fatalitate \u2013 se nume\u015fte Melanholie. \u00cen asemenea momente Princepele e un Rege Lear eminescian. St\u0103p\u00e2nirea efemer\u0103 a Puterii \u00eei dicteaz\u0103 medita\u0163iile asupra acesteia. Salvarea ar sta \u00een men\u0163inerea ei: \u00abEu am un singur scopos, s\u0103 domnesc\u00bb\u201c. \u00centr-adev\u0103r, romanul lui Eugen Barbu este \u015fi o oper\u0103 de reflec\u0163ie privind puterea \u015fi bolile pe care ea le genereaz\u0103. S-a spus c\u0103 puterea, cea politic\u0103 \u00een primul r\u00e2nd, tinde s\u0103 fie tot at\u00e2t de perfect\u0103 ca \u00eens\u0103\u015fi moartea, dar mai ales s\u0103 fie etern\u0103 precum moartea. Or, tocmai aceast\u0103 tendin\u0163\u0103 \u00eei tr\u0103deaz\u0103 \u015fi \u00eei spore\u015fte efemeritatea.
\nTema puterii este prezent\u0103 \u015fi \u00een romanul Lumea \u00een dou\u0103 zile al lui George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103, ap\u0103rut \u00een 1975 \u015fi \u00eent\u00e2mpinat de critic\u0103 \u00eentr-un mod aproape s\u0103rb\u0103toresc, autorul fiind comparat cu mari prozatori ca, de pild\u0103, James Joyce. Constantin C\u0103lin, care analizase c\u0103r\u0163ile anterioare ale lui B\u0103l\u0103i\u0163\u0103, \u00eel \u00eentrev\u0103zuse \u015fi \u00eel a\u015fteptase. \u00centre altele prozatorul b\u0103c\u0103uan aducea \u00een spa\u0163iul literaturii rom\u00e2ne c\u00e2teva personaje de neuitat, cel mai memorabil fiind Antipa. Criticul de la Ateneu observa: \u201ePreocuparea personajelor din Lumea \u00een dou\u0103 zile o constituie puterea. Nu puterea administrativ\u0103, nici cea a banilor. Puterea provenind din latura invizibil\u0103 a personalit\u0103\u0163ii umane: ceva inefabil, misterios, obscur; ceva cu care te na\u015fti, dar \u015fi ceva care poate fi ob\u0163inut, des\u0103v\u00e2r\u015fit cu vremea. Sinonimele sale ar putea fi fascina\u0163ia, farmecul, carisma, influen\u0163a asupra celor din jur. Evenimentele vie\u0163ii, lecturile l-au preg\u0103tit pe Antipa pentru o astfel de \u00een\u0163elegere a puterii\u201c. Analiza criticului este profund\u0103 \u015fi revelatoare, ca \u015fi atunci c\u00e2nd are ca obiect scrieri ale altor prozatori importan\u0163i: \u015etefan B\u0103nulescu, Alexandru George, Petru Popescu, Petru Cimpoe\u015fu etc.
\nConstantin C\u0103lin nu ezit\u0103 s\u0103-i pun\u0103, a\u015fa-zic\u00e2nd, \u00een drepturi pe unii autori fa\u0163\u0103 de care critica a p\u0103strat sau p\u0103streaz\u0103 o vinovat\u0103 t\u0103cere: \u201eProbabil c\u0103 am s\u0103 produc mirare spun\u00e2nd c\u0103 unul dintre cei mai curajo\u015fi \u015fi mai buni prozatori de azi e o femeie: Magda Ursache\u201c. Primele trei romane ale autoarei, \u201ecampanii de arheologie\u201c, cum le caracterizeaz\u0103 criticul (Universitatea care ucide, Ast\u0103 var\u0103 n-a fost var\u0103… \u015fi Strig\u0103 acum) \u201eau dezv\u0103luit numeroase monstruozit\u0103\u0163i de caracter la in\u015fi pe care, dintr-un fel de supersti\u0163ie, ne-am obi\u015fnuit s\u0103-i privim cu admira\u0163ie, \u015fi \u2013 consecin\u0163\u0103 inevitabil\u0103 \u2013 i-au adus du\u015fm\u0103nii definitive. Cum cei mai mul\u0163i dintre critici sunt universitari sau au leg\u0103turi cu lumea universitar\u0103, din solidaritate de corp au boicotat-o. La fel au procedat \u015fi unii dintre colegii din pres\u0103, viza\u0163i \u015fi ei pentru p\u0103cate similare. Exist\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi cauze mai ad\u00e2nci ale t\u0103cerii din jurul c\u0103r\u0163ilor sale. Acestea provin din natura problemelor luate \u00een dezbatere, aflate \u00eenc\u0103 sub focul controverselor. Oric\u00e2t n-am vrea s\u0103 admitem, conformismul, \u00abcorectitudinea politic\u0103\u00bb sunt mai extinse dec\u00e2t poate cineva deduce din h\u0103rm\u0103laia \u00een care ne l\u0103s\u0103m ame\u0163i\u0163i\u201c. Despre un roman al prozatoarei ap\u0103rut \u00een 2001, intitulat Conversa\u0163ie pe Titanic, Constantin C\u0103lin scrie, pe bun\u0103 dreptate, c\u0103 \u201ee o carte tare, superb\u0103 ca strategie, cu registre diverse, de la lirism la sarcasm, plin\u0103 de aluzii inteligente \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, de virtuozitate stilistic\u0103\u201c.
\nMicroeseurile, recenziile, \u00eensemn\u0103rile grupate sub titlul Varia, a treia \u015fi ultima sec\u0163iune a acestui volum din seria C\u0103r\u0163ile din ziar, sunt, \u015fi ele, incitante \u015fi admirabil scrise. Coment\u00e2nd epistolarul Eminescu\u2013Veronica Micle ap\u0103rut \u00een 2000, indiscutabil un veritabil eveniment editorial al acelui an, criticul de la ziar relev\u0103 meandrele, c\u0103derile \u015fi \u00een\u0103l\u0163\u0103rile unei iubiri ce a devenit un mit al culturii noastre. Analiz\u00e2nd minu\u0163ios textul scrisorilor, el reface filmul st\u0103rilor contradictorii \u015fi al crizelor prin care trec protagoni\u015ftii unui roman de dragoste tr\u0103it \u015fi scris, cum s-a observat nu f\u0103r\u0103 o und\u0103 de ironie trist\u0103, eminamente rom\u00e2ne\u015fte. Titlul dat corpusului de 110 epistole de c\u0103tre editorii de la Polirom, Dulcea mea Doamn\u0103\/ Eminul meu iubit, care \u00eei apare \u201eca o cump\u0103n\u0103 \u00een echilibru\u201c, este, \u00een opinia sa neacoperitor: \u201eSun\u0103 frumos, nostalgic, dar nu corespunde dec\u00e2t pentru o parte a romanului sentimental din scrisori, care, \u00een ansamblul s\u0103u, e variat \u015fi dramatic: \u00abzilele aurite\u00bb alterneaz\u0103 cu cele sumbre, elanurile cu \u00eengrijor\u0103rile \u015fi m\u00e2hnirile, speran\u0163ele cu decep\u0163iile, \u00eemp\u0103c\u0103rile cu certurile \u015fi \u00abstric\u0103rile\u00bb. Graficul amorului oscileaz\u0103\u201c.
\nVolumul Detractorii lui Eminescu, alc\u0103tuit de Alexandru Dobrescu, care \u00eel \u015fi prefa\u0163eaz\u0103 cu un excelent eseu de 40 de pagini despre fenomenul plagierii \u015fi despre cei antologa\u0163i \u2013 Petru Gr\u0103di\u015fteanu,
\nGr. Gellianu, Alexandru Grama, Aron Densu\u015fianu \u015fi Anghel Demetriescu, \u201eun cretin\u201c cum \u00eel consider\u0103 C\u0103linescu \u2013 \u00eei prilejuie\u015fte lui Constantin C\u0103lin exprimarea unei opinii interesante: \u201eOric\u00e2t de ciudat ar suna, voi zice c\u0103 \u00een economia fiec\u0103rei culturi, \u00abdetractorii\u00bb (sau doar cei porecli\u0163i astfel) sunt utili. Ei reprezint\u0103 antitezele necesare pentru o evolu\u0163ie multipolar\u0103, normal\u0103. F\u0103r\u0103 contraponderea lor, critica ar putea \u00eenclina ireversibil spre hagiografie sau publicitate\u201c. Probabil! \u00cen definitiv, am putea spune, cred c\u0103 s-a \u015fi spus, c\u0103 \u015fi pro\u015ftii sunt utili. F\u0103r\u0103 \u201econtraponderea lor\u201c, cei inteligen\u0163i \u015fi chiar cei geniali ar somnola \u015fi lumea ar stagna.
\nUn microeseu de sociologie literar\u0103, datat 2006, este cel despre \u201eefectul Labi\u015f\u201c, cu sintagma lui Constantin C\u0103lin, efect care ar consta \u201e\u00eentr-un plus de aten\u0163ie a societ\u0103\u0163ii fa\u0163\u0103 de scriitori \u015fi \u00eentr-un plus de curaj al acestora\u201c. Poetul, reaminte\u015fte criticul, reprezenta imaginea succesului literar, nu numai \u00een timpul prea scurtei sale vie\u0163i, ci \u015fi \u00een postumitate: \u00een 1964, volumul Moartea c\u0103prioarei ap\u0103rea \u00een BPT \u00eentr-un tiraj de 45.140 de exemplare. \u201eDe ce \u00eel iubeau cititorii, de ce \u00eel pre\u0163uiau criticii? Secretul era simplu. Labi\u015f anun\u0163ase o \u00eennoire de substan\u0163\u0103 a poeziei contemporane. El venise cu o alt\u0103 percep\u0163ie a epocii \u015fi cu un alt elan. Se dovedise sincer, efervescent, generos, ata\u015fant. Sugerase nonconformismul f\u0103r\u0103 a se abate prea tare de la ideologia oficial\u0103. Vorbise despre sine cu \u00eendr\u0103zneal\u0103, descoperise resursele de fabulos ale propriei biografii. Avusese darul formul\u0103rilor memorabile, energice, mobilizatoare. Romantismul s\u0103u impulsiona, inducea un fior revolu\u0163ionar. C\u00e2\u0163i, prelu\u00e2ndu-i vorbele, nu s-ar fi angajat \u00een \u00ablupta cu iner\u0163ia\u00bb \u015fi c\u00e2\u0163i n-au crezut total c\u0103 \u00abtr\u0103im \u00een miezul unui ev aprins\u00bb\u201c?
\nLabi\u015f a fost, cred asta de mult\u0103 vreme, primul \u015fi poate cel mai autentic disident. Unul de substan\u0163\u0103, nu un r\u0103cnitor de la nu \u015ftiu ce balcoane sau vreun nemul\u0163umit fiindc\u0103 nu i s-a publicat o carte. A provocat multora invidii \u015fi angoase. \u015ei nu oric\u0103rui poetastru. Un profesor, fost student al Facult\u0103\u0163ii de Filologie a Universit\u0103\u0163ii din Ia\u015fi, mi-a relatat un episod ce mi se pare elocvent. La o \u00eent\u00e2lnire a studen\u0163ilor cu un grup de scriitori \u00een frunte cu Mihai Beniuc, \u00eentrebat care este cel mai mare poet rom\u00e2n contemporan, autorul C\u00e2ntecelor de pierzanie ar fi r\u0103spuns iritat: \u201e\u00cen niciun caz Nicolae Labi\u015f!\u201c. \u00cen cu totul alt\u0103 cheie, una de profund\u0103 admira\u0163ie fa\u0163\u0103 de Labi\u015f, Nichita St\u0103nescu mi-a m\u0103rturisit \u00eentr-un interviu c\u0103 personalitatea poetului Primelor iubiri l-a \u015fi catalizat, dar l-a \u015fi inhibat, motiv pentru care debutul s\u0103u s-a produs destul de t\u00e2rziu.
\nC\u0103r\u0163ile din ziar ale lui Constantin C\u0103lin documenteaz\u0103 asupra epocilor literare ce s-au succedat de-a lungul istoriei postbelice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen comentariul de s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103 referitor la volumul al doilea din seria C\u0103r\u0163ile din ziar ale lui Constantin C\u0103lin remarcam h\u0103rnicia condeiului reputatului biograf \u015fi exeget al lui Bacovia. Publicistica sa literar\u0103 m-a dus cu g\u00e2ndul la ceea ce spunea Mircea Zaciu: \u201eNu cred \u00een criticii de ser\u0103, ale c\u0103ror roade sunt fade \u015fi insipide… Cite\u0219te mai mult »Ziare \u015fi epoci<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7095],"class_list":["post-24270","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constantin-calin"],"views":735,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24270","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=24270"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24270\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":24271,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/24270\/revisions\/24271"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=24270"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=24270"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=24270"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}