{"id":2427,"date":"2010-04-22T10:50:13","date_gmt":"2010-04-22T08:50:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2427"},"modified":"2010-04-22T10:51:26","modified_gmt":"2010-04-22T08:51:26","slug":"%e2%80%9ethe-new-york-times%e2%80%9c-de-ce-citim-fictiune-a-cartografia-tara-minunilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ethe-new-york-times%e2%80%9c-de-ce-citim-fictiune-a-cartografia-tara-minunilor\/","title":{"rendered":"\u201eThe New York Times\u201c: De ce citim fictiune? A cartografia Tara Minunilor"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>De ce citim fictiune? De ce ne pasa at\u00e2t de tare de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla cu niste personaje care nu exista? Ce procese mentale de fond sunt activate atunci c\u00e2nd citim fictiune? Sunt trei \u00eentrebari la care Patricia Cohen \u00eencearca sa gaseasca un raspuns \u00eentr-un articol din \u201eThe New York Times\u201c intitulat \u201eUrmatorul mare pas \u00een studiul literaturii engleze: a sti ca ei stiu ca tu stii\u201c.<\/strong><\/em><br \/>\nCitirea g\u00e2ndurilor unei alte persoane este un procedeu literar obisnuit si o deprindere esentiala pentru supravietuire. De ce sunt \u00eenzestrate fiintele umane cu aceasta capacitate? Ce functii ale creierului le permit sa intuiasca g\u00e2ndurile altora? Profesorii universitari de literatura engleza din Statele Unite au ajuns, mai nou, sa-si puna si ei aceste \u00eentrebari, ce erau apanajul psihologiei cognitive. Cu ajutorul stiintei un grup de universitari americani spera sa gaseasca un raspuns la o \u00eentrebare fundamentala despre existenta literaturii: de ce citesc fiintele umane fictiune?<br \/>\n\u201e\u00centr-un moment c\u00e2nd departamentele universitare de literatura se confrunta cu reduceri de buget dureroase, cu o piata a joburilor muribunda si cu o examinare taioasa a scopului si valorii unei educatii umaniste\u201c, scrie Patricia Cohen, \u201epolenizarea \u00eencrucisata a literaturii engleze si a psihologiei ofera un impuls revitalizant\u201c. Jonathan Gottschall, unul dintre cercetatorii care au scris, pe larg, despre folosirea evolutionismului pentru a explica fictiunea, crede ca acesta reprezinta \u201eun nou moment de speranta\u201c \u00eentr-o epoca \u00een care toata lumea vorbeste despre \u201emoartea umanioarelor\u201c. Dupa ce s-a stins entuziasmul pentru o serie de teorii cu \u00eencarcatura politica, precum marxismul, structuralismul si psihanaliza, ce au \u00eensufletit departamentele de literatura \u00een anii &#8217;70, &#8217;80 si &#8217;90, noua generatie de cercetatori asteapta, acum, \u201eurmatorul mare pas \u00een studiul literaturii engleze\u201c.<br \/>\nAcest pas ar putea fi reprezentat tocmai de studiul creierului. A ajunge la radacina fascinatiei umane pentru literatura si pentru fantezie ar putea fi, conform lui Gottschall, \u201eca si cum ai cartografia Tara Minunilor\u201c. Lisa Zunshine, profesor de literatura engleza la Universitatea din Kentucky, e interesata de ceea ce stiintele cognitive numesc \u201eteoria mintii\u201c, legata de capacitatea unei persoane de a interpreta starea mentala a unei alte persoane. Oamenii pot tine concomitent evidenta a trei stari mentale, de exemplu e usor de urmarit o asertiune de tipul \u201ePetre a spus ca Paul crede ca Mariei \u00eei place ciocolata\u201c. De la nivelul cinci \u00eencolo, experimentele au aratat ca posibilitatile de \u00eentelegere scad cu 60 de procente. Autorii modernisti, precum Virginia Wolf, sunt extrem de solicitanti, considera Lisa Zunshine, deoarece ei le cer cititorilor sa tina evidenta a sase stari mentale diferite sau, asa cum le numesc cercetatorii, a sase nivele de intentionalitate.<br \/>\nUsurinta oamenilor\u00a0 de a se m\u00e2nui trei astfel de nivele ar putea fi legata de sexualitate: \u201eCred ca el e atras de ea ori de mine?\u201c. Oricare ar fi cauzele, arata Lisa Zunshine, oamenii gasesc interactiunea a trei stari mentale fascinanta. \u201eDaca as avea o agenda politica\u201c, spune Zunshine, \u201eas \u00eencerca sa construiesc o naratiune ce implica o triangulatie a mintilor, deoarece e ceva ce ne satisface \u00eentr-un mod neobisnuit\u201c.<br \/>\nBlakey Vermeule, de la Universitatea Stanford, porneste de la premisa ca evolutia ne-a influentat iubirea pentru fictiune. Ea examineaza tehnica stilului indirect liber ce permite cititorilor sa \u201elocuiasca\u201c doua sau chiar trei stari mentale \u00een acelasi timp. Acest stil, care a devenit elementul distinctiv al romanului \u00eencep\u00e2nd cu Jane Austen, \u00een secolul XIX, a evoluat deoarece ne satisface \u201ecuriozitatea noastra intensa pentru g\u00e2ndurile si motivatiile secrete ale altora\u201c, arata Vermeule.<br \/>\nWilliam Flesch, profesor de literatura la Brandeis University, crede ca fictiunea poate oferi o perspectiva noua asupra a ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een evolutie. Naratiunile literare ar explica felul \u00een care altruismul a evoluat \u00een ciuda genelor noastre egoiste. Eroii fictionali sunt, conform lui Flesch, \u201ejustitiari altruisti\u201c, oameni care lupta cu nedreptatile chiar daca nu au nici un c\u00e2stig personal din asta. Natura ne-a \u00eenzestrat cu \u201eun simt al revoltei\u201c fata de escroci si ne-a facut sa ne bucuram atunci c\u00e2nd acestia sunt pedepsiti. \u201eNe place fictiunea pentru ca e plina de justitiari altruisti: Odiseu, Don Quijote, Hamlet, Hercule Poirot\u201c, crede Flesch. Nu evolutionismul ne ajuta, \u00een acest caz, sa citim literatura, ci literatura ne ofera o \u00eentelegere a evolutionismului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De ce citim fictiune? De ce ne pasa at\u00e2t de tare de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla cu niste personaje care nu exista? Ce procese mentale de fond sunt activate atunci c\u00e2nd citim fictiune? Sunt trei \u00eentrebari la care Patricia Cohen \u00eencearca sa gaseasca un raspuns \u00eentr-un articol din \u201eThe New York Times\u201c intitulat \u201eUrmatorul mare&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ethe-new-york-times%e2%80%9c-de-ce-citim-fictiune-a-cartografia-tara-minunilor\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eThe New York Times\u201c: De ce citim fictiune? A cartografia Tara Minunilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1970,1973,1971,1972],"class_list":["post-2427","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-the-new-york-times","tag-evolutionismul-in-literatura","tag-literatura-de-fictiune","tag-tara-minunilor"],"views":2239,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2427","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2427"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2427\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2427"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2427"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2427"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}